1ra-641/2013 — 287 alin.3, 188 alin.2 lit.f Cod penal
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 287 alin.3, 188 alin.2 lit.f Cod penal
- Temei legal
- 287 alin.3, 188 alin.2 lit.f Cod penal
1ra-641/2013 — 287 alin.3, 188 alin.2 lit.f Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-641/13
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
19 noiembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte – Constantin Gurschi,
Judecători – Constantin Alerguș, Elena Covalenco, Ion Arhiliuc, Ion Druță,
a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în
cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Natalia Cîrnațel,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie
2013, în cauza penală în privința lui
Rusu Sergiu Vladimir,
născut la 28 martie 1986, originar și domiciliat în
or. Ungheni, str.I. Creangă 17, ap. 101.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 03 mai 2010 – pînă la 12 martie 2011
(prima instanță);
de la 28 aprilie 2011 – pînă la 23 noiembrie 2011;
de la 17 iulie 2012 – pînă la 23 ianuarie 2013
(instanța de apel);
de la 23 martie 2012 – pînă la 12 iunie 2012;
de la 21 mai 2013 – pînă la 19 noiembrie 2013
(instanța de recurs ordinar).
Procedura de citare a fost legal executată.
S-au prezentat:
Procurorul N. Suvac care a susținut recursul ordinar, solicitînd casarea
deciziei instanței de apel cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași instanță
în alt complet de judecată.
Partea vătămată Cojocari Grigore a susținut recursul ordinar declarat
de acuzatorul de stat, solicitînd admiterea acestuia.
1
Avocatul Zaharia Procopie și inculpatul Rusu Sergiu care s-au
pronunțat pentru respingerea recursului ordinar declarat de procuror,
considerîndu-l neîntemeiat, cu menținerea deciziei instanței de apel.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Ungheni din 12 martie 2011, Rusu Sergiu a
fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunilor prevăzute de art.
287 alin. (3), 188 alin. (2) lit. f) Cod penal, din motivul că nu s-a constatat
existența faptei infracțiunii.
De către organul de urmărire penală, Rusu Sergiu a fost învinuit de
faptul că, în noaptea spre 01 martie 2010, aflîndu-se în or. Ungheni, în
apropierea barului „Șanhai", cartierul Dănuțeni, în urma unui conflict apărut
spontan între el și cet. Cojocari Grigore, a încălcat grosolan ordinea publică
și a manifestat deosebită obrăznicie, acțiuni însoțite cu aplicarea violenței,
săvărșite în următoarele circumstanțe:
Rusu Sergiu, aflîndu-se la volanul autoturismului personal de model
„Hyndai Accent", cu n/î C OP -189, a ajuns autoturismul „Peugeot Partner",
condus de Grigore Cojocari, i-a amenințat pe toți cei aflați în automobil cu
răfuiala fizică, aplicînd o lovitura cu pumnul în parbrizul automobilului, în
urma loviturii parbrizul a fost deteriorat. Ulterior, Rusu S. a urcat la volanul
autoturismul de model „Hyndai Accent", cu n/î C OP -189 și, a început să
urmărească automobilul condus de Gr. Cojocari, care, a fugit de la fața
locului spre s. Bușila, r-nul Ungheni prin s. Pîrlița. În timpul urmăririi, Rusu
S. i-a creat lui Cojocari Gr. situații de accident rutier prin blocarea trecerii și
oprirea bruscă a automobilului său înaintea automobilului părții vătămate.
Ca urmare, automobilul condus de partea vătămată Gr. Cojocari la ieșirea
din s. Pîrlița s-a răsturnat și a fost deteriorat. Automobilul s-a răsturnat, iar
Rusu S. s-a apropiat de victimă, l-a scos cu forța din mașină și cu o bară
metalică i-a aplicat o lovitură în față, cauzîndu-i conform raportului de
expertiză medico – legală nr. 48 din 11 martie 2010, vătămări corporale
medii.
2.1. Tot el, Rusu Sergiu de către organul de urmărire penală a fost
învinuit că, aflîndu-se pe traseul la ieșirea din s. Pîrlița spre s. Bușila, r-nul
Ungheni, folosindu-se de faptul, că în urma acțiunilor violente care erau
2
periculoase pentru Gr. Cojocari a fost înăbușită rezistența ultimului, i-a
sustras 2850 lei, iar din salonul automobilului un telefon mobil de model
„Fly" la prețul de 1000 lei, un casetofon de model „ Pioneer" la prețul de 1800
lei, cauzîndu-i părții vătămate un prejudiciu material considerabil în sumă
totală de 5150 lei.
Sentința în cauză a fost contestată cu apel de către:
- procuror, care, a solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și
pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima
instanță, prin care Rusu Sergiu să fie condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit.f)
Cod penal, la 6 ani închisoare și în baza art. 287 alin. (3) Cod penal, la 4 ani
închisoare, iar în temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni,
prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, să-i fie stabilită pedeapsa
definitivă lui Rusu Sergiu de 7 ani închisoare, cu executarea în penitenciar
de tip semiînchis.
În argumentarea soluției solicitate, procurorul a invocat că instanța de
fond incorect a apreciat probele administrate, deoarece partea acuzării a
prezentat suficiente probe care, în opinia acestuia, confirmă vinovăția
inculpatului în săvîrșirea infracțiunilor imputate, acestea nefiind apreciate
de instanță la justa lor valoare, și anume: declarațiile părții vătămate
Cojocari Grigore, martorilor și alte probe care au fost puse la baza învinuirii
și, neîntemeiat a adoptat o sentință de achitare pe învinuirea adusă în baza
art. 188 alin.(2) lit.f) Cod penal.
- partea vătămată Cojocari Grigori, care a solicitat casarea sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță prin care, Rusu Sergiu să fie condamnat în baza art.
art. 188 alin. (2) lit. f) și art. 287 alin. (3) Cod penal, și să-i fie stabilită o
pedeapsă în limitele sancțiunilor prevăzute la articolele date. Acțiunea civilă
să fie admisă integral.
În motivarea cererii de apel a invocat, că instanța nu a dat apreciere
justă declarațiilor martorilor Cojocari Gr. și Dîrzu D., care au declarat că
Rusu S. intenționat a spart geamul, iar ulterior, cînd s-au apropiat de locul
accidentului, l-au văzut pe inculpat cu o rangă de metal în mînă. Astfel,
consideră că în materialele cauzei există suficiente probe care confirmă
vinovăția lui Rusu S. în comiterea infracțiunilor incriminate. Totodată, a
3
menționat că în dosar sunt prezentate actele necesare care confirmă suma
prejudiciului cauzat de 27 514 lei, sumă care solicită să fie încasată integral
de la inculpat.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23
noiembrie 2011, au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de
acuzatorul de stat și al părții vătămate Cojocari Grigore, cu menținerea
sentinței.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, cumulul de probe
prezentate de către acuzare în susținerea învinuirii aduse, nu confirmă
comiterea de către inculpatul Rusu Sergiu a faptelor imputate, ci dimpotrivă
denotă nevinovăția lui, ele fiind contradictorii și insuficiente.
Colegiul a constatat că instanța de fond corect a reținut lipsa probelor
ce demonstrează că inculpatul iar fi cauzat părții vătămate careva vătămări
corporale, deoarece, potrivit raportului de expertiză medico-legală nu a fost
posibil de stabilit mecanismul provenirii vătămărilor corporale.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar
procurorul, care, invocînd temeiul de drept prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6)
Cod de procedură penală, solicită casarea deciziei instanței de apel și
dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, pe motiv că instanța nu a
dat o apreciere corespunzătoare probelor prin prisma art. 101 Cod de
procedură penală, pripit și greșit au concluzionat despre nevinovăția
inculpatului. La fel, a menționat că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor și probelor prezentate, invocate în apel, iar decizia nu
cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
12 iunie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de acuzatorul de stat,
casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 noiembrie 2011
și dispusă rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet
de judecată.
Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Bălți din 23 ianuarie 2013, au fost admise apelurile declarate de procuror și
partea vătămată Cojocari Grigore, casată parțial sentința Judecătoriei
Ungheni din 12 martie 2011 în partea achitării lui Rusu Sergiu în baza art.
4
287 alin. (3) Cod penal și, pronunțată în această parte o hotărîre nouă
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
- Rusu Sergiu a fost condamnat în baza art. 287 alin. (3) Cod penal,
la 4 ani închisoare. În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite
a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
Acțiunea civilă înaintată de Cojocari Grigore a fost admisă în
principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe
instanța în ordinea procedurii civile.
În rest, sentința a fost menținută fără modificări.
Colegiul penal al Curții de Apel a conchis că instanța de fond fără
just temei și fără o motivare a respins probele administrate de organul de
urmărire penală privind învinuirea adusă lui Rusu Sergiu în baza art. 287
alin.(3) Cod penal, fapt ce a dus la achitarea ilegală a acestuia, totalitatea
probelor administrate și cercetate nu confirmă temeinicia achitării lui, în
cauză fiind prezente suficiente probe pertinente, concludente și utile, care
urmează a fi puse la baza unei sentințe de condamnare a inculpatului pe
acest capăt de învinuire. Astfel, Colegiul penal a rezumat că, prin probele
administrate și cercetate s-a constatat că în acțiunile lui Rusu S. se conțin
elementele infracțiunii prevăzute la art. 287 alin. (3) Cod penal, iar instanța
de fond greșit a interpretat legea penală și neîntemeiat l-a achitat din motiv
că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.
Totodată, Colegiul penal a concluzionat că în privința învinuirii aduse
în baza art. 188 alin.(2) lit. f) Cod penal, instanța de fond corect l-a achitat pe
inculpat, deoarece nu au fost acumulate probe veridice, suficiente care ar
demonstra că Rusu Sergiu a comis fapta incriminată sub formă de tîlhărie.
În urma cercetării suplimentare a probelor solicitate, instanța de apel a
constatat că afirmațiile procurorului referitor la confirmarea vinovăției
inculpatului pe acest capăt de învinuire, poartă un caracter de presupunere,
astfel, învinuirea adusă în acest sens nu a fost confirmată cu careva dovezi
convingătoare din care să rezulte veridicitatea lor referitor la faptul că
inculpatul a comis atacul cu scopul sustragerii bunurilor părții vătămate.
Referitor la cerințele părții vătămate Cojocari G. privind recuperarea
prejudiciului în sumă de 27514 lei, instanța de apel a rezumat că, aceste
cerințe nu au fost perfectate în corespundere cu prevederile art. 219-221 Cod
5
de procedură penală, fapt care ar fi dat posibilitate instanței să soluționeze
acțiunea civilă în conformitate cu art.387 Cod de procedură penală.
Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
23 ianuarie 2013, a declarat recurs ordinar procurorul, care, invocînd
temeiurile de drept prevăzute la art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de
procedură penală solicită, casarea acesteia și dispunerea rejudecării cauzei
de către aceiași instanță de apel, în alt complet de judecată, pe motiv că
pedeapsa stabilită lui Rusu Sergiu în baza art. 287 alin.(3) Cod penal este
prea blîndă, deoarece Rusu S. nu și-a recunoscut vinovăția, a comis
infracțiunea pe timp de noapte, pe traseu de circulație publică, fiind puși în
pericol și alți participanți la trafic, astfel pedeapsa aplicată nu-și va atinge
scopul.
Recurentul consideră că instanța de apel incorect a menținut achitarea
lui Rusu Sergiu în baza art. 188 alin. (2) lit.f) Cod penal, deoarece la
examinarea apelurilor instanța nu a respectat prevederile art. 414, 415 Cod
de procedură penală, nu s-a pronunțat asupra tuturor probelor și nu a
motivat în toate cazurile motivele pentru care a respins o parte din probele
cercetate.
Totodată, în decizia contestată neîntemeiat s-a invocat că acuzarea nu a
propus cercetarea probelor și instanța a fost în imposibilitate de a verifica
aceste probe pe capătul de învinuire în baza art. 188 alin. (2) lit. f) Cod penal.
Menționează că acuzarea a declarat apel pe motivul ilegalității achitării
inculpatului în baza art.188 alin.(2) lit.f) Cod penal și blîndeții pedepsei pe
art.287 alin.(3) Cod penal, astfel procurorul participant în ședința instanței
de apel a susținut apelul integral, solicitînd reluarea cercetării judecătorești
și examinarea suplimentară a probelor referitor la ambele capete de
învinuire. Consideră, că în cadrul urmăririi penale au fost acumulate probe
care urmează a fi apreciate de către instanțele judecătorești prin prisma art.
101 Cod de procedură penală.
Judecînd recursul ordinar în raport cu materialele cauzei și
motivele invocate, Colegiul penal lărgit consideră că recursul urmează a fi
respins, ca inadmisibil, din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului, acuzatorul de stat invocă că temei de
casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de
6
procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de apel pot fi supuse
recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de
apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apel și motivarea soluției contrazice dispozitivul și cînd s-au
aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.
Colegiul penal constată, că nici unul din prevederile pct.6) și 10)
alin.(1) art.427 Cod de procedură penală, la care se referă autorul recursului,
nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept care ar fi
temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de
apel.
În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii
de procedură penală, fiind legală și întemeiată.
Totodată, Colegiul reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea
de fapt stabilită de instanța de apel și cu încadrarea juridică a acțiunilor
făptuitorului în baza art.287 alin.(3) Cod penal, însă critică hotărîrea
contestată în partea pedepsei, nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art.
90 Cod penal.
Lui Rusu Sergiu în baza art. 287 alin.(3) Cod penal, i-a fost stabilită
pedeapsa de 4 ani închisoare, executarea pedepsei stabilite fiind suspendată
condiționat pe un termen de probă de 2 ani.
Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu
închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu
intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,
instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana
celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute
pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării
pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele de la 1 la 5
ani.
Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin.(4) al art. 90 Cod penal, fac,
doar infracțiunile deosebit de grave și excepțional de grave.
Infracțiunea de comiterea cărei S. Rusu a fost recunoscut vinovat și
condamnat (art.287 alin.(3) Cod penal), prevede pedeapsa închisorii de la
3 la 7 ani, iar potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria infracțiunilor
7
grave și potrivit legii nu există nici un impediment în aplicarea prevederilor
art. 90 Cod penal.
Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de
constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,
care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului,
precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea
condamnaților, cît și a altor persoane.
Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice
sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
La stabilirea pedepsei, instanța de judecată, urmează să țină cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acestuia, de persoana celui
vinovat, de toate circumstanțele cauzei.
Instanța de recurs reține, că pedeapsa numită lui Rusu Sergiu, este în
limitele sancțiunii prevăzute în art.287 alin.(3) Cod penal, și nu au fost
stabilite careva restricții în aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Prezența cumulului de circumstanțe atenuante, comiterea unei
infracțiuni pentru prima dată, caracteristica pozitivă, lipsa circumstanțelor
agravante, au permis instanței de apel a cărei hotărîre se contestă, să-i aplice
lui Rusu Sergiu o pedeapsă echitabilă, care corespunde prevederilor art. 7,
61, 75 și 90 Cod penal, hotărîre, pe care Colegiul penal lărgit o apreciază ca
fiind corectă și legală.
Colegiul penal consideră că argumentele invocate de recurent nu au
suport probatoriu și contravin probelor administrate.
Totodată, instanța de recurs conchide că referitor la învinuirea adusă
lui Rusu S. în baza art. 188 alin.(2) lit. f) Cod penal, instanța de apel just a
concluzionat că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii, menționînd că
acuzarea în descrierea faptei de tîlhărie nu a invocat latura subiectivă,
anume în scopul sustragerii bunurilor, care este o parte componentă a
infracțiunii sub formă de tîlhărie.
Astfel, în ordonanța de punere sub învinuire a lui Rusu Serghei în baza
art. 188 alin.(2) lit.f) Cod penal, nu este descrisă învinuirea că a fost comis
atac cu scopul sustragerii bunurilor persoanei, însoțit de violență
periculoasă, fiind indicat doar că „Rusu S. folosindu-se de faptul că în urma
acțiunilor violente periculoase pentru viață sub formă de lovitură cu o rangă în fața,
8
în urma cărui fapt a fost înăbușită rezistența lui Cojocaru Gr. cauzîndu-i leziuni
corporale medii, i-a sustras bunuri în sumă totală de 5150 lei”.
La fel, prin învinuirea adusă lui Rusu S. în baza art. 287 alin.(3) Cod
penal, acuzarea indică că, huliganismul incriminat s-a finisat cu cauzarea
leziunilor corporale victimei, iar în învinuirea adusă potrivit art. 188 alin.(2)
lit.f) Cod penal a menționat că „ folosindu-se de faptul că în urma aceleași acțiuni
violente sub formă de lovitură cu rangă în față, în urma cărui fapt a fost înăbușită
rezistența victimei, Rusu S. a sustras bunuri materiale”.
Instanța de apel a menționat că, inițial la 04 martie 2010 urmărirea
penală a fost pornită în baza art. 152 alin.(1) Cod penal, iar ulterior, la 20
aprilie 2010 a fost pornită urmărirea penală în baza art. 287 alin.(3) Cod
penal și cauzele au fost conexate, iar din actele de constatare nici nu rezultau
elementele infracțiunii prevăzute de art. 188 Cod penal, totodată, potrivit
ordonanței de punere sub învinuire din 20.04.2010 (f.d.138, vol.I)
inculpatului Rusu Sergiu i-a fost înaintată învinuirea în baza art. 287 alin.(3)
și 188 alin.(2) lit.f) Cod penal.
Colegiul penal remarcă că inițial partea vătămată Gr. Cojocari nici nu a
declarat despre faptul că a fost atacat de către Rusu Sergiu și că i-au fost
sustrase bunurile, fiindcă în procesul-verbal de sesizare despre săvîrșirea
sau pregătirea pentru săvîrșirea infracțiunii din 04 martie 2010 (f.d.4, vol.I),
partea vătămată roagă „să fie luate măsurile cu o persoană necunoscută care, în
noaptea de 01.03.2010, aproximativ la orele 01 00, l-a urmărit cu automobilul pînă la
ieșirea din s. Pîrlița, r-nul Ungheni, unde, victima neisprăvindu-se cu conducerea
automobilului s-a răsturnat peste șanț, iar la ieșirea din automobil persoana dată l-a
apucat de haine și i-a aplicat o lovitură cu o verghea, posibil metalică în regiunea
feței, cauzîndu-i leziuni corporale medii”.
Curtea de Apel Bălți a considerat că nu pot fi reținute ca probe
declarațiile date de partea vătămată Cojocari Gr. în cadrul urmării penale
(f.d.9, vol.I), care a declarat „că după ce Rusu S. l-a lovit cu o rangă în față, a scos
din mașină casetofonul, iar din buzunar i-a sustras bani”, deoarece acestea sunt
susținute numai de victimă și nu sunt confirmate prin alte probe concrete și
obiective.
Potrivit declarațiilor martorului Dîrzu D. nu rezultă că Cojocari G. a
declarat imediat că de către Rusu S. i-au fost sustrași din buzunar bani, după
9
cum susține victima, deoarece acesta a comunicat că nu cunoaște cîți bani
avea G. Cojocari, iar a doua zi fiul Grigore i-a spus că lipsesc banii și
casetofonul.
La fel, declarațiile părții vătămate referitor la sustragerea casetofonului
și telefonului se combat și prin declarațiile martorului Gîrbu Andrei, date în
cadrul urmăririi penale și susținute în cadrul ședințelor instanței de fond și
apel (f.d.75-76, 197-198, vol.I, 32-33, vol.II), care a comunicat că în noaptea de
01 martie 2010 la solicitarea lui Costenco A. a participat la evacuarea de pe
traseu a unui automobil de culoare albă care era accidentat, iar „Cînd Rusu S.
a urcat în mașina accidentată i-a arătat un telefon și casetofon, bunurile
nominalizate erau în mașină cînd aceasta era urcată în evacuator…, ulterior, cînd
au ajuns la poliție în or.Ungheni, inculpatul a întrebat ce să facă cu bunurile
(casetofonul, telefonul), la ce acesta i-a răspuns ca să le transmită persoanei care
întocmea actul de predare-primire. Cînd a doua zi inculpatul a venit pentru a
transmite lucrurile, băiatul de la parcare, a zis că nu poate să le primească, deoarece
a întocmit deja actul”.
Declarațiile martorului Gîrbu Andrei sunt confirmate și prin
declarațiile inculpatului Rusu S. care a menționat că, „băiatul cu evacuatorul i-
a spus ca să pună bunurile depistate în mașina accidentată și anume – telefonul
mobil și casetofonul la el”. A doua zi a fost la poliție pentru a transmite
lucrurile, însă aceștia i-au zis ca lucrurile să le predea lui Cojocari Gr.
Colegiul penal lărgit ține să menționeze că tîlhăria presupune nu
oricare violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate,
dar numai violența care este legată de atac asupra unei persoane, cu scopul
sustragerii bunurilor.
Infracțiunea prevăzută la art. 188 Cod penal este o infracțiune formală
și se consideră consumată din momentul săvîrșirii atacului asupra victimei,
dacă acesta este însoțit de aplicarea violenței periculoase pentru viața sau
sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea
violențe.
Prin „atac” se înțelege acțiunea agresivă a făptuitorului, surprinzătoare
pentru victimă, care este însoțită de violența periculoasă pentru viața sau
sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea
violențe.
10
Latura subiectivă a faptei incriminate la art. 188 Cod penal se
manifestă, prin vinovăție sub formă de intenție directă. La calificare, este
obligatorie stabilirea scopului special – de sustragere – cel prin care se
exprimă scopul de cupiditate.
Astfel, în speță nu s-a constatat atacul tîlhăresc comis de către Rusu
Sergiu, cu scopul sustragerii bunurilor victimei.
Prin urmare, instanțele ierarhic inferioare corect au conchis că
învinuirea adusă lui S. Rusu în baza art. 188 alin. (2) lit.f) Cod penal nu și-a
găsit confirmarea. Or, nici în cadrul urmăririi penale, nici în ședința de
judecată acuzarea nu a prezentat probe, care ar fi demonstrat că Rusu Sergiu
a comis atacul în privința lui Cojocari Gr. în scopul sustragerii bunurilor.
Colegiul penal lărgit constată ca întemeiate concluziile instanței de
fond și de apel referitor la achitarea inculpatului de sub învinuirea de
comitere a infracțiunii de tîlhărie, concluzii care, cum s-a menționat mai sus,
detaliat sînt motivate și se bazează pe aprecierea obiectivă și sub toate
aspectele a probelor administrate.
Dezacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către
instanța de apel, nu se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de
art.427 Cod de procedură penală.
Din textul deciziei rezultă că, instanța de apel și-a motivat soluția
adoptată în sensul oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de
procuror. Autorul recursului nu aduce careva argumente, care ar combate
concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă argumentele invocate de
procuror în cererea de recurs ordinar repetă întocmai argumentele expuse
anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.
Astfel, Colegiul conchide că instanțele de judecată corect au reținut în
acest sens prevederile art.8 și 389 Cod de procedură penală, sub aspectul că
o sentință de condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția
inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată printr-un ansamblu
de probe cercetate de către instanța de judecată. O sentință de condamnare
nu poate fi bazată pe presupuneri. Colegiul reține că ambele instanțe de
judecată au ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul
că toate dubiile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea
11
inculpatului și au adoptat soluții întemeiate pe învinuirea adusă în baza art.
188 alin.(2) lit.f) Cod penal.
În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea
recursului ordinar și, potrivit legii, se impune respingerea recursului
declarat de procuror ca inadmisibil, cu menținerea hotărîrii atacate fiind una
legală și întemeiată.
În conformitate cu prevederile art.434, art.435 alin.(1) pct.1) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul, în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Natalia Cîrnațel, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 23 ianuarie 2013 în cauza
penală în privința lui Rusu Sergiu Vladimir, cu menținerea hotărîrii atacate.
Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 03 decembrie
2013, ora 09 30.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Constantin Alerguș
Elena Covalenco
Ion Arhiliuc
Ion Druță
12