1ra-622/2013 — 324 alin.2 lit.c, 330 alin.1 CP

1ra-622/2013 — 324 alin.2 lit.c, 330 alin.1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-622/13

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

30 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Andrei Harghel,

Judecători – Constantin Alerguș, Tatiana Vieru, Ion Corolevschi,Ion Vîlcov,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2013, în cauza

penală în privința lui

Gajosu Valerii Vasile,

născut la 28 mai 1950, originar din r-nul Drochia, s.

Nicoreni, domiciliat în mun. Bălți, str. Alexandru cel

Bun 44, ap. 45.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(prima instanță);

de la 10 aprilie 2012 – pînă la 24 ianuarie 2013

(instanța de apel);

de la 16 mai 2013 – pînă la 30 iulie 2013

(instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul D. Graur care a susținut recursul ordinar, solicitînd

admiterea lui în sensul declarat.

Avocata Zaporojan Vasilisa care acordă asistență juridică garantată de

stat inculpatului Gajosu Valerii s-a pronunțat pentru respingerea

recursului ordinar declarat de procuror, considerîndu-l neîntemeiat.

Inculpatul Gajosu V. fiind citat legat pe adresa nominalizată în actele

cauzei și rechizitoriu în ședința instanței de recurs nu s-a prezentat.

1

Părțile vătămate Gadîrcă S., Pîrcalab L., Russ A. fiind citate legal în

ședința instanței de recurs nu s-au prezentat.

C O N S T A T Ă :

achitat de sub învinuire a infracțiunilor prevăzute de art.324 alin.(2) lit.c) și

art.330 alin.(1) Cod penal, din motivul că în acțiunile inculpatului nu s-a

constat existența faptelor infracțiunilor incriminate.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Gadîrcă Snejana privind

încasarea prejudiciului material în sumă de 1500 lei și a prejudiciului moral

în mărime de 5000 lei a fost respinsă.

faptul că, activînd în funcția de profesor de chirurgie în cadrul Colegiului de

medicină mun. Bălți, numit prin ordinul nr. 82-p din 01 septembrie 2005 în

baza contractului individual de muncă nr.106 din 01.09.2005, iar prin ordinul

nr.34 din 01 aprilie 2009 fiind inclus în componența comisiei de examinare și

calificare a examenelor de absolvire și în legătură cu aceasta, fiind implicat în

conformitate cu prevederile art.10 și 25 al Legii Învățămîntului la procesul de

finalizare a studiilor în Colegiul prin susținerea examenelor de absolvire,

urmat de eliberarea diplomelor de studii medii de specialitate, în baza căreia

titularului ei obține calificarea de specialist cu un nivel mediu în profilul și

specialitatea respectivă și care îi acordă dreptul acesteia de plasare a acestuia

în cîmpul muncii și de continuare a studiilor în învățămîntul superior

universitar, adică astfel, fiind investit temporar cu drepturi și obligații în

vederea exercitării acțiunilor administrative de dispoziție, în perioada lunii

mai 2009, din motive și în scop cupidant prin intermediul lui V. Savciuc și I.

Bogomolinaia – studenți ai grupei F 302 al Colegiului de medicină din Bălți,

al cărei diriginte era V. Gajosu, în mod intenționat, dîndu-și seama că prin

acțiunile sale pretinde de la absolvenții instituției de învățămînt bani ce nu i

se cuvin pentru îndeplinirea acțiunilor ce țin de obligațiile sale de serviciu, a

răspîndit vestea printre studenții gr. nr. 302 că pentru susținerea examenelor

de absolvire pe note pozitive vor trebui să achite cîte 1500 lei. Ulterior, la 16

mai 2009 în cadrul unei discuții telefonice cu studenta gr. nr. 302 Gadîrcă S.,

a solicitat de la aceasta suma de 1500 lei, pentru a o aprecia cu note pozitive

la examenele de absolvire, dîndu-i de înțeles că în caz contrar nu va finaliza

2

cu succes procesul de studii și susținînd că îi va determina și pe restul

membrilor comisiei de examinare să o aprecieze pozitiv, iar la 01 iunie 2009,

la ora 13 00, a primit de la studenta Gadîrcă Snejana, banii estorcați în sumă

de 1500 lei, unde a fost reținut de colaboratorii poliției în incinta Colegiului

Medicină mun. Bălți, str. Decebal 101.

2.1. Tot el, este învinuit de faptul că fiind persoană cu funcție de

răspundere, activînd în funcție de profesor de chirurgie în cadrul Colegiului

de Medicină mun. Bălți, numit în această funcție prin ordinul nr. 82-p din

01.09.2005 în baza contractului individual de muncă nr. 106 din 01.09.2005,

iar prin ordinul nr. 34 din 01.04.2009 fiind inclus în componența comisiei de

examinare și calificare la examenele de absolvire și în legătură cu aceasta

urmînd a fi implicat în conformitate cu prevederile art. 10 și 25 al Legii

Învățămîntului la procesul de finalizare a studiilor în Colegiul prin

susținerea examenelor de absolvire, urmat de eliberarea diplomelor de studii

medii de specialitate, în baza căreia titularul ei obține calificarea de specialist

cu un nivel mediu în profilul și specialitatea respectivă și care î-i acordă

dreptul acestuia de plasare în cîmpul muncii și de continuare a studiilor în

învățămîntul superior universitar, adică astfel fiind investit temporar cu

drepturi și obligații în vederea exercitării acțiunilor administrative de

dispoziție, în perioada lunii mai 2009 din motive și în scop cupidant prin

intermediul lui V. Savciuc, student al grupei nr. F 302 al Colegiului de

Medicină din mun. Bălți, al cărei diriginte era V. Gajosu, a pretins într-o zi

nestabilită pe la mijlocul lunii mai 2009, sub pretextul aprecierii cu notă

pozitivă la examenul de stat la disciplina „Chirurgie", prin estorcare,

primirea de la eleva colegiului de medicină Spijavca Alina, studentă a grupei

nr. F 302, bani ce nu i se cuveneau în sumă de 300 dolari SUA, iar într-o zi

nestabiliră a lunii mai 2009 întîlnindu-se cu aceasta în incinta Spitalului mun.

Bălți, unde Spijavca Alina petrecea practica de stat, a întrebat-o dacă a

pregătit banii și dacă i-a transmis ei V. Savciuc despre aceasta.

2.2. Tot el, Gajosu Balerii este învinuit în faptul, că deținînd funcția de

profesor de chirurgie în cadrul Colegiului de Medicină mun. Bălți, numit în

această funcție prin ordinul nr. 82-p din 01.09.2005 în baza contractului

individual de muncă nr. 106 din 01.09.2005, conform căruia era obligat să-și

desfășoare activitatea în strictă conformitate cu prevederile Codului Muncii

3

și Regulamentului intern, în perioada lunilor decembrie 2008 - mai 2009,

acționînd în mod intenționat, urmărind scopul de profit, prin estorcare, a

pretins de la studenta grupei AM9 403 Pîrcalab Lilia, remunerare ilicită,

pentru notarea cu note pozitive pentru simestrul II, ridicarea notei de

evaluare, cu admiterea la examen și susținerea reușită a examenului la

disciplina chirurgie, iar drept consecință a primit recompensă ilicită, în

decembrie 2008 - 400 lei, în mai 2009 - 300 lei, în total suma de 700 lei pentru

îndeplinirea unor acțiuni ce țin de obligațiile lui de serviciu.

2.3. Tot el, este învinuit în aceea că deținînd funcția de profesor de

chirurgie în cadrul Colegiului de Medicină mun. Bălți, numit în această

funcție prin ordinul nr. 82-p din 01.09.2005 în baza contractului individual de

muncă nr. 106 din 01.09.2005, potrivit căruia era obligat să-și desfășoare

activitatea în strictă conformitate cu prevederile Codului Muncii și

Regulamentului intern, în perioada lunii iunie 2007, decembrie 2008 și mai

2009, acționînd în mod intenționat, urmărind scopul de profit, prin estorcare,

a pretins de la studenta grupei AM9 403 Russ Anastasia remunerare ilicită,

pentru notarea cu note pozitive pentru simestrul I an.2007 și simestru II

an.2009, pentru ridicarea notei de evaluare, cu admiterea la examen și

susținerea reușită a examenului la disciplina chirurgie, iar drept consecință a

primit recompensă ilicită, în iunie 2007 - 200 lei, în decembrie 2008 - 500 lei,

în mai 2009 - 400 lei, în total suma de 1100 lei, pentru îndeplinirea unor

acțiuni ce țin de obligațiile lui de serviciu.

acesteia pe învinuirea adusă în baza art.324 alin.(2) lit.c) Cod penal, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Gajosu Valerii să fie condamnat în

baza art. 324 alin.(2) lit.c) Cod penal, la 5 ani închisoare, cu amendă în

mărime de 1000 unități convenționale, cu privarea de dreptul de a ocupa

funcția de profesor pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, precum și să fie admisă acțiunea civilă

înaintată de Gadîrcă S.

În motivarea apelului acuzatorul de stat a invocat că instanța de fond

unilateral a examinat probele prezentate și neîntemeiat a respins probele

învinuirii, iar declarațiile părții vătămate Gadîrcă Snejana urmau a fi puse la

baza sentinței de condamnare, deoarece acestea indică direct că de la ultima

4

au fost ceruți bani pentru susținerea examenelor, iar dînsa sub controlul

organelor de drept i-a transmis acești bani inculpatului Gajosu V., care i-a

pus în buzunar. Totodată, vinovăția lui Gajosu V. este confirmată și prin

următoarele probe: - declarațiile martorilor Gadîrcă V., Boz A., Rodionov R.,

Dimcova I., Roșca A., Josan V., declarațiile părții vătămate Spijavca A., care,

deși ulterior și-a schimbat depozițiile, în instanța de fond a confirmat vina

inculpatului Gajosu V., precum și actele cauzei: - procesul-verbal de

examinare a purtătorului material de informație, descifrările convorbirilor

telefonice, procesul-verbal de cercetare la fața locului, expertiza-chimică, care

în cumul dovedesc că Gajosu V. a pretins, acceptat și a primit bani de la

Gadîrcă S. și Spijavca A. La fel, instanța neîntemeiat a respins ca probă

înregistrarea telefonică efectuată de partea vătămată Gadîrcă S., din motiv că

această înscriere nu a fost autorizată de judecătorul de instrucție, fiindcă

partea vătămată nu este organ de urmărire penală. Însăși Gajosu V. în cadrul

urmăririi penale fiind audiat în calitate de bănuit a recunoscut că a vorbit la

telefon cu Gadîrcă S., fapt care confirmă că dînsul a pretins bani ce nu i se

cuvin. Faptul că inculpatul a primit banii extorcați în incinta Colegiului de

Medicină mun. Bălți la 01 iunie 2009 se confirmă și prin reprezentații

organului de urmărire penală, Radionov Roman, Boz Andrian și Dimcova

Irina care au participat la reținerea inculpatului.

2011, a fost respins, ca depus peste termen apelul declarat de acuzatorul de

stat și menținută sentința contestată.

Instanța de apel a argumentat, că potrivit materialelor cauzei, instanța

de fond la 23 iunie 2010 l-a anunțat pe procuror despre redactarea sentinței și

posibilitatea de a face cunoștință cu partea motivată a sentinței. Potrivit art.

399 alin.(2) Cod de procedură penală, procurorul nu a înaintat cerere pentru

a-i fi înmînată copia de pe sentința redactată. La 16 august 2010, procurorul a

depus apel, deci, peste termenul legal de 15 zile prevăzut pentru declararea

apelului.

care, a solicitat casarea acesteia și remiterea cauzei la rejudecare, deoarece

instanța nu a luat în considerație faptul că chiar în textul apelului a fost

indicat, că sentința redactată a parvenit la Procuratura mun. Bălți la 10

5

august 2010, care fiind confirmată prin scrisoarea nr. c 219 din 15 iulie 2010

privind solicitarea sentinței din registrul de evidență a documentelor.

06 martie 2012, a fost admis recursul declarat de procuror, casată decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 30 martie 2011 și dispusă

rejudecarea cauzei de către aceiași instanță, în alt complet de judecată.

Colegiul a constatat că potrivit procesului-verbal al ședinței instanței

de apel, acesta nu a pus în discuția părților chestiunea cu privire la

depunerea apelului în termen sau nu, precum și să consulte opinia

procurorului cu privire la termenul de declarare a apelului.

Bălți din 24 ianuarie 2013, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de

procuror.

La adoptarea soluției date, instanța de apel a statuat că, instanța de

fond în baza probelor administrate legal de către organul de urmărire penală

și verificate în ședința de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin.

(4) Cod de procedură penală, le-a dat o apreciere justă în sensul art. 101 CPP,

din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de

drept, astfel ajungînd la concluzia corectă cu privire la achitarea lui Gajosu

Valerii de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 324 alin.

(2) lit.c) Cod penal, deoarece în acțiunile inculpatului nu s-a constatat

existența faptei infracțiunii imputate.

În acest aspect, instanța de apel, considerînd ca fiind întemeiată și

legală soluția primei instanțe de achitare a inculpatului Gajosu V., a statuat

pe probele anexate la dosar și cercetate inclusiv în instanța de apel, precum și

a menționat că referitor la interceptarea convorbirii telefonice efectuate de

către partea vătămată Gadîrcă S. la dictofonul telefonului mobil, care a fost

prezentată organului de urmărire penală, instanța de fond, corect a respins-o

ca probă, deoarece, interceptarea dată a fost efectuată încă pînă la pornirea

urmăririi penale de către o persoană neabilitată cu acest drept, fiind încălcat

prevederile art. 93 alin.(2), (4) Cod de procedură penală.

La fel, instanța a conchis că înregistrările convorbirilor telefonice

prezentate de acuzatorul de stat ca probă în confirmarea vinovăției lui

6

Gajosu V. sunt înregistate convorbirile între două persoane de gen femenin și

masculin, însă nu este demonstrat prin expertiza respectivă că glasul

personei de gen masculin iar aparține concret lui Gajosu V. sau altei

persoane.

penală, a contestat cu recurs ordinar hotărîrea instanței de apel, solicitînd

casarea deciziei instanței de apel, cu dispunerea rejudecării cauzei de către

aceiași instanță, în alt complet de judecată, invocînd că, instanța de apel nu a

respectat cerințele art. 414 Cod de procedură penală, - nu a făcut analiza

tuturor probelor prezentate de procuror, iar în expunerea argumentelor sale

a admis niște concluzii de ordin general.

În acest aspect, recurentul indică că, potrivit probelor administrate în

cadrul urmării penale și cercetate în instanțele judecătorești de fond și apel

vinovăția inculpatului Gajosu Valerii în comiterea infracțiunii prevăzute la

art. 324 alin.(2) lit.c) Cod penal a fost incontestabil demonstrată, iar instanțele

judecătorești enunțate nu au cercetat sub toate aspectele, complet și obiectiv

probele prezentate de către partea acuzării, și anume:

- declarațiile părților vătămate Gadîrcă S., Spijavca A.;

- declarațiile martorilor Dimcova I., Boz A., Gadîrcă V., Radionov R.,

Josan V., Roșca A., Savciuc V.;

- descifrările convorbirilor telefonice;

- declarațiile date de Gajosu V. în calitate de bănuit.

Instanța de apel a dat o apreciere incorectă probelor prezentate de

acuzare și nu a apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care

dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

incriminate.

și motivelor invocate, Colegiul lărgit consideră că acesta urmează a fi admis,

cu casarea deciziei instanței de apel și dispusă rejudecarea cauzei în alt

complet de judecată, din următoarele motive.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța nu s-a

7

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Conform prevederilor art.414 Cod de procedură penală, instanța de

apel, judecînd apelul, este obligată să verifice legalitatea și temeinicia

hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de prima instanță, conform

materialelor din dosar și oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau

să cerceteze suplimentar probele administrate de instanța de fond.

Decizia instanței de apel, conform art. 417 Cod de procedură penală,

trebuie să cuprindă fapta constatată de prima instanță și dispozitivul

sentinței, fondul apelului și temeiurile de fapt și de drept care au dus, după

caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum și motivele adoptării

soluției date.

Colegiul penal lărgit constată că aceste prevederi procesuale

obligatorii, nu au fost întocmai respectate la judecarea prezentei cauze în

ordine de apel.

Instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în

apel și a admis erori procesuale, care nu pot fi corectate în ordinea procedurii

de recurs ordinar.

Astfel, Colegiul penal lărgit ține să expună că judecînd apelul instanța

de apel nu se poate limita doar la redarea de la persoana a treia a

circumstanțelor și împrejurărilor cauzei constatate de prima instanță, ci

urmează să examineze și să supună verificării toate probele și argumentele

aduse de apelant, respectînd prevederile legale enunțate anterior.

În această privință, se constată, că argumentele invocate de procuror în

recurs își găsesc reflectare în starea reală a lucrurilor statuată în cauză,

inclusiv sub aspectul că, judecînd apelul, instanța de apel nu a înlăturat

incertitudinile ridicate de apelant, ci aceasta doar le-a expus succint, fără a le

analiza în ansamblul lor, coroborîndu-le cu celelalte probe administrate în

dosar.

Mai mult, aceleiași temeiuri recurentul le-a invocat anterior în apel

însă, instanța de apel le-a enunțat incomplet în conținutul deciziei sale, prin

ce au fost admise derogări și de la Hotărîrea Plenului Curții Supreme de

Justiție nr.22 din 12 decembrie 2005 “Cu privire la practica judecării cauzelor

penale în ordine de apel”, unde în pct.22.2 este specificat că, în partea

8

descriptivă a deciziei se expune fondul apelului, conținutul solicitărilor

părților participante în ședința judiciară și argumentele suplimentare, fapt

care nu a fost îndeplinit de către instanța de apel.

De asemenea, la argumentarea necesității respingerii apelului declarat

de acuzatorul de stat, instanța de apel a apreciat unilateral probele

administrate la dosar, acordînd o valoare primară probelor care, în opinia

acestei instanțe, demonstrează nevinovăția lui Gajosu Valerii în coruperea

pasivă, în detrimentul celor aduse de partea acuzării.

Astfel, fără justă apreciere au fost lăsate declarațiile părțiilor vătămate

Gadîrcă Snejana depuse în cadrul urmăririi penale și susținute în ședința de

judecată a instanței de fond și de apel, și a lui Spijavca Alina depuse în cadrul

urmăririi penale, unde, cu lux de amănunte au descris circumstanțele în care

a avut loc extorcarea de bani, confirmat prin conținutul înregistrării

convorbirilor telefonice prezentate de partea vătămată Gadîrcă S. ca

confirmare a veridicității declarațiilor depuse de aceasta.

Ulterior, partea vătămată Spijavca A. și-a modificat declarațiile date

anterior, deoarece mama sa a îndrumat-o să nu dea declarații împotriva lui

V. Gajosu. Totodată, a mai menționat că nimeni din colaboratorii de poliție

nu a impus-o să dea declarații împotriva lui V. Gajosu, iar declarațiile care le-

a dat în cadrul urmăririi penale sunt veridice, fapt confirmat prin declarațiile

lui Spijavca Alina date în cadrul ședinței de judecată a instanței de fond și a

martorului Spijavca Maria (mama părții vătămate), (f.d.211-213, 221-226,

vol.III ).

La fel, depozițiile părții vătămate Spijavca A. se confirmă și prin

confruntarea între Spijavca A. și Savciuc V. (f.d.28, vol.II).

Martorul Savciuc Victor a confirmat faptul, „că profesorul Gajosu Valerii

i-a cerut să spună la studenți să dea bani pentru susținerea reușită a examenelor de

stat și anume că banii să fie transmiși chirurgului”.

Ca fiind incorectă, Colegiul penal lărgit apreciază și concluziile

instanțelor judecătorești referitor la soarta înregistrării telefonice prezentate

de partea vătămată Gadîrcă Snejana.

Instanța de fond a respins ca probă înregistrarea telefonică prezentată

de partea vătămată Gadîrcă S. privind confirmarea declarațiilor sale dintre

ea, Savciuc S. și Gajosu V., motivînd că înregistrarea telefonică a fost

9

efectuată cu încălcarea art. 135 Cod de procedură penală și pînă la pornirea

urmăririi penale.

În conformitate cu prevederile alin. (1) art. 135 Cod de procedură

penală (în redacția Legii nr.122-XV din 14 martie 2003), interceptarea

comunicărilor (convorbirilor telefonice prin radio sau altor convorbiri cu

utilizarea mijloacelor tehnice) se efectuează de către organul de urmărire

penală cu autorizația judecătorului de instrucție în baza ordonanței motivate

a procurorului ...

Astfel, de către partea vătămată Snejana Gadîrcă, prevederile normei

date nu a fost încălcat, interceptarea comunicărilor fiind numai prerogativa

organului de urmărire penală.

Gadîrcă Snejana este o persoană fizică și nu este organ de urmărire

penală care să solicite judecătorului de instrucție autorizarea interceptării

telefonice.

Partea vătămată Gadîrcă S. a transmis organului de urmărire

penală pentru dovedirea faptului pretinderii mijloacelor bănești de către

profesorul Gajosu V., cartela flash cu înregistrările efectuate la 16 mai 2009,

care, prin ordonanță s-a ridicat cartela de memorie, iar examinarea

purtătorului material de informație a fost fixată în procesul-verbal și, ulterior

de pe cartelă informația a fost copiată pe disc și flashul a fost recunoscut corp

delic, care a fost anexat la materialele cauzei.

Veridicitatea conținutului înregistrărilor a fost confirmată inclusiv de

martorul Savciuc Victor.

Referitor la faptul că Gadîrcă S. a efectuat apel telefonic către Gajosu V.

se confirmă și prin descifrările telefonice, de unde rezultă că la 16 mai 2009, a

avut loc convorbirea telefonică între partea vătămată Gadîrcă S. și Gajosu V.,

care, coincide cu durata convorbirii înregistrate de aceasta în cartela de

memorie.

Astfel, partea vătămată Gadîrcă S. și martorul Savciuc S. au declarat

instanței, că au vorbit la telefon, referitor la strîngerea banilor pentru

profesor în scopul obținerii de note pozitive la examen, unde, Gajosu V. în

cadrul urmăririi penale fiind audiat în calitate de bănuit a recunoscut faptul

că a vorbit la telefon cu Gadîrcă S., însă ulterior, a infirmat acest fapt.

La fel, instanțele judecătorești nu au apreciat în nici un fel declarațiile

10

inculpatului Gajosu V., care, a declarat că numărul său de tel. este –

069401171 și, în luna mai 2009 a fost sunat de Gadîrcă S., dar cînd a auzit

vorba despre bani, nu a dorit să vorbească și a întrerupt convorbirea.

În această privință nu se întrevăd derogări de la prevederile art. 93

alin.(3) Cod de procedură penală, care stabilește că aceste date pot fi utilizate

ca probe dacă au fost dobîndite de organul de urmărire penală sau de altă

parte în proces, cu respectarea prevederilor prezentului cod.

Colegiul penal lărgit ține să expună, că și CEDO s-a expus pe această

problemă în cauzele Savițchi versus Moldova (precitat, § 59) și Busuioc

contra Moldovei (precitat, § 88), unde forul internațional a statuat clar că,

poziția instanțelor de judecată, prin care acestea resping probele aduse de părți nu

poate fi considerată justificată și necesară într-o societate democrată.

Prin urmare, instanța de judecată, de rînd cu alte probe, urmează să se

expună și asupra conținutului înregistrărilor audio, anexate la dosar, care, în

opinia acuzatorului de stat confirmă veridicitatea depozițiilor părții vătămate

Gadîrcă S., depuse sub jurămînt.

Erorile comise nu pot fi reparate de către instanța de recurs în prezenta

procedură, deoarece instanța de recurs nu este abilitată cu atribuții de a

judeca cauza și a se pronunța asupra legalității sentinței, substituid instanța

care a judecat apelul cu încălcarea prevederilor procesuale penale la

pronunțarea hotărîrii judecătorești.

Colegiul conchide că temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală – că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care

se întemeiază soluția, persistă în cauză.

Încălcările enunțate determină incontestabil Colegiul să concluzioneze

asupra necesității de a casa decizia instanței de apel cu dispunerea

rejudecării cauzei de către aceeași instanță în alt complet de judecători.

În procesul rejudecării cauzei instanța urmează să țină cont de

argumentele formulate în apel și cele expuse în prezenta decizie, să înlăture

omisiunile admise și să pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel

de procuror, inclusiv asupra argumentelor procurorului care consideră că

vinovăția lui Gajosu Valerii este dovedită inclusiv prin descifrările

11

convorbirilor telefonice între partea vătămată Gadîrcă Snejana și Gajosu

Valerii, care le-a efectuat la telefonul mobil cu nr. 069401171.

Faptul că partea vătămată a efectuat convorbirea telefonică se confirmă,

în opinia procurorului, de rînd cu alte probe, prin declarațiile martorului

Savciuc S. care a confirmat că a vorbit la telefon cu Gadîrcă Snejana referitor

la strîngerea banilor de către profesorul Gajosu V. pentru notarea cu note

pozitive la examen, precum și prin audierea lui Gajosu V. în cadrul urmăririi

penale în calitate de bănuit, care, în prezența apărătorului Gligor V., a

recunoscut faptul, că în luna mai 2009 a fost sunat de S. Gadîrcă, dar cînd a

auzit vorba despre bani, a întrerupt convorbirea (f.d.95, vol.I).

Înlăturînd omisiunile omise, instanța de apel se va pronunța asupra

tuturor motivelor invocate de procuror, va aprecia toate probele în strictă

conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală și va adopta o

hotărîre legală și întemeiată în conformitate cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Valentina Costaș, casează decizia Colegiului

penal al Curții de Apel Bălți din 24 ianuarie 2013 în cauza penală în privința

lui Gajosu Valerii Vasile cu dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași

instanță de apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu se supune nici unei căi de atac, pronunțată în ședință

publică la 06 august 2013, ora 09 30.

Președinte Andrei Harghel

Judecători Constantin Alerguș

Tatiana Vieru

Ion Corolevschi

Ion Vîlcov

12