1re-230/13 — art.154 CP arn

Dosarul nr. 1re-230/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc, Andrei Harghel, Ion Vîlcov, Iurie Diaconu,

cu participarea procurorului Dumitru Graur și avocatului Vadim Colțov,

judecînd în ședință publică recursul în anulare împotriva sentinței Judecătoriei

raionului Grigoriopol a autoproclamatei republici nistrene din 01 decembrie 2011,

declarat de avocatul Vadim Colțov în numele lui Fricățel Vasile.

Procedura de citare a fost legal executată.

Avocatul Vadim Colțov a susținut recursul declarat și a solicitat admiterea

acestuia în sensul declarat.

Procurorul Dumitru Graur a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

anulare, în care solicită:

„… casarea și recunoașterea ca fiind emisă contrar Legislației Republicii

Moldova a sentinței Judecătoriei raionului Grigoriopol a autoproclamatei republici

nistrene din 01 decembrie 2011, în baza căreia Fricățel V. a fost condamnat pentru

comiterea infracțiunii de furt de o instanță judecătorească neconstituțională,-

hotărîre, care este ilegală și nu are putere juridică, ultimului fiindu-i încălcat dreptul

la apărare și dreptul la un proces echitabil, - violarea articolelor 1 și 6 din Convenția

Europeană”.

motivele invocate, Colegiul penal lărgit conchide că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

2.1. Hotărîrea judecătorească menționată din momentul adoptării este

nelegitimă, nu are putere juridică și nu poate fi executată din motivul, că a fost

adoptată de către o instanță judecătorească neconstituțională.

Potrivit alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova este un

stat suveran și independent, unitar și indivizibil. Totodată, în alin. (3) al Legii Supreme

este consacrat faptul că teritoriul Republicii Moldova este inalienabil, iar frontierele

țării sunt consfințite prin legea organică, respectîndu-se principiile și normele unanim

recunoscute ale dreptului internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republica moldovenească nistreană

„R.M.N.” își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a creat o

structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe judecătorești),

care pînă în prezent activează în baza unei legi contrare legislației Republicii Moldova

și standardelor internaționale.

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au

fost și nu sînt supuse controlului din partea autorităților constituționale a Republicii

Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie

1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această Convenție, unde în

art.1 pct.1) din hotărîre, se specifică că, - „Republica Moldova declară că nu va putea

asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și actele comise

de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul controlat efectiv de ele

pînă la soluționarea definitivă a diferendului din această zonă”.

2.2. În cauza Ilașcu și alții vs. Moldova și Rusia (Hotărîrea CEDO din 08 iulie

2004) privitor la cele declarate de către Guvern, precum că Republica Moldova nu

deține controlul asupra unei părți din teritoriul său național, anume regiunea

transnistreană, CEDO reamintește că „declarația” consemnată de Moldova în

instrumentul său de ratificare a Convenției la subiectul lipsei de control a autorităților

legitime moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu constituie o rezervă validă în

sensul art. 57 al Convenției. În acest sens, Curtea reiterează că, - „… totuși chiar în

absența controlului efectiv asupra teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are

obligația pozitivă prevăzută în art. 1 al Convenției de a lua măsuri care sunt în

puterea sa și în conformitate cu dreptul internațional – fie de ordin economic,

diplomatic sau juridic sau de altă natură – în scopul de a asigura reclamanților

respectul drepturilor garantate de Convenție”. O astfel de sarcină este cu atît mai mult

necesară atunci cînd este vorba de o violare invocată a drepturilor absolute ca și cele

garantate de către articolele 2 și 3 ale Convenției (a se vedea § 335).

2.3. Conform art. 114, 115 din Constituția Republicii Moldova, art.(1) a Legii cu

privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. (1) al Legii cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, „Justiția în Republica

Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin Curtea

Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu Constituția”.

Puterea judecătorească se exercită numai prin instanța judecătorească în

persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției, pe

care le execută în baza legii.

Art.6 al CEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță

independentă și imparțială, instituită prin lege, care va statua fie asupra încălcării

drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei oricărei acuzații

în materie penală îndreptate împotriva sa”.

2.4. Colegiul penal reține, că Fricățel Vasile a fost condamnat de către instanța

judecătorească care nu este constituită conform legii și care, în mod ilegal și-a asumat

atribuțiile de înfăptuire a justiției în regiunea transnistreană, acesta fiind privat de

dreptul la un proces echitabil prevăzut de lege.

Legislația procesual penală națională, art. 25 alin.(6) Cod de procedură penală,

stipulează că sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor nelegitime nu au

putere juridică și nu pot fi executate.

CEDO (cauza Ilașcu și alții c. Moldovei și Rusiei, cauza Catan și alții c.

Moldovei și Rusiei) menționează că, - „… cu toate că Republica Moldova nu deține

controlul asupra teritoriilor transnistrene ea urmează să întreprindă măsuri pozitive

ca toate măsurile aflate în dispoziția sa, politice, economice, juridice sau altele în

vederea restabilirii controlului său pe acest teritoriu și asigurării drepturilor,

incluzînd și eliberarea persoanelor private de libertate ilegal, cît și să facă uz de orice

mijloace în vederea continuării garantării drepturilor și libertăților prevăzute de

Convenția Europeană pentru locuitorii Transnistriei.”

Ținînd cont de faptul că, în speță, s-a pronunțat o hotărîre judecătorească de

către o instanță judecătorească neconstituțională, această hotărîre este ilegală și nu are

putere juridică.

Dat fiind faptul, că Fricățel Vasile a fost condamnat la închisoare în baza unei

hotărîri judecătorești, adoptate de către instanța judecătorească constituită

neconstituțional, hotărîrea emisă de către această instanță urmează a fi casată, iar copia

materialelor cauzei, se va expedia Procuraturii Generale a Republicii Moldova, pentru

a întreprinde, după caz, toate măsurile legale în apărarea drepturilor persoanelor care

au suferit în urma acțiunilor contrare legii și, a le supune verificării în ordinea

prevăzută de legislația în vigoare.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de avocatul Vadim Colțov în numele lui

Fricățel Vasile, casează sentința Judecătoriei raionului Grigoriopol a autoproclamatei

republici nistrene din 01 decembrie 2011, ca hotărîre adoptată de un organ judiciar

neconstituțional.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova

pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii

Moldova.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică la 03 decembrie 2013, ora 09:30.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Andrei Harghel

Ion Vîlcov

Iurie Diaconu