1ra-100/2013 — art. 313 CPP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 313 CPP
- Temei legal
- art. 313 CPP
1ra-100/2013 — art. 313 CPP (Curtea Supremă de Justiție, 2014)
Dosarul nr. 1re-100/2014
CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE
D E C I Z I E
26 martie 2014 mun. Chișinău
Colegul penal în componență :
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
petiționarul Colțov Vadim, împotriva încheierii judecătorului de instrucție a
Judecătoriei Strășeni din 13 noiembrie 2013,
C O N S T A T Ă :
La 02.09.2013, în adresa Judecătoriei Strășeni, a parvenit plîngerea
petiționarului Colțov V., depusă în ordinea art. 313 CPP, în care acesta a solicitat
anularea ordonanței procurorului de refuz în pornirea urmăririi penale din data de
18.12.2012, precum și, anularea ordonanței procurorului ierarhic superior de refuz în
satisfacerea plîngerii petiționarului din data de 19.08.2013.
În esența plângerii înaintate, petiționarul a susținut că nu este de acord cu
hotărârea adoptată pe motiv că a adresat plângere către procuror, pentru ca cet. Lașcu
V. să fie atras la răspundere penală pentru denunțul calomnios, adică pentru săvârșirea
infracțiunii prevăzute de art. 311 CP. În susținerea plângerii sale, petiționarul a
invocat că nu este de acord cu hotărârea adoptată, din motiv că procurorul care a
instrumentat cauza, a mai instrumentat o cauză inițiată pe o plângere analogică din
partea lui V. Lașcu adoptând o soluție analogică.
La fel, OUP la examinarea plîngerii depuse de Lașcu V., nu 1-a avertizat de
răspundere penală potrivit prevederilor art. 311 CP, aceasta fiind o obligație directă,
mai mult ca atît procurorul ierarhic superior și-a motivat soluția pe aceleași motive ca
procurorul ierarhic inferior.
Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Strășeni din 13
noiembrie 2013, plîngerea înaintată de petiționarul Colțov V. a fost respinsă, ca
neîntemeiată.
În motivarea soluției adoptate, instanța a menționat că, potrivit art. 313 alin.
(1) CPP, plângerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire
penală și ale organelor care exercită activitate operativă de investigații pot fi înaintate
judecătorului de instrucție de către alți participanți la proces sau de către alte persoane
drepturile și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul
dat petiționarul nici în petiție, nici în ședința de judecată n-a invocat care anume
1
drepturi i-au fost încălcate de către procuror.
Mai mult ca atât, instanța examinând materialul prezentat, a stabilit că procurorul
a adoptat o hotărâre întemeiată și legală, fiind cercetate toate împrejurările de fapt
complet, obiectiv și sub toate aspectele, fiind respectate prevederile art. 19 CPP, care
prevede că organul de urmărire renală are obligația de a lua toate măsurile prevăzute
de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă și obiectivă, a circumstanțelor
cauzei, de a evidenția atât circumstanțele care dovedesc vinovăția bănuitului,
învinuitului, inculpatului, cât și cele care îl dezvinovățesc, precum și circumstanțele
care îi atenuează sau agravează răspunderea, deci prin urmare motivele invocate de
către petiționar în petiția adresată instanței de judecată sânt declarative și neîntemeiate
fără a avea un suport probatoriu.
Astfel, afirmațiile petiționarului, precum că procurorul care a instrumentat cauza
a fost imparțial, pe motiv că în aceiași perioadă de timp instrumenta o altă cauză
analogică inițiată pe aceleași temeiuri de partea adversă sunt nefondate, pe motiv că
petiționarul pe parcursul efectuării controlului de către procuror adică de la data de
20.11.2012, pînă la data de 18.12.2012, adică pînă la adoptarea soluției n-a înaintat o
cerere de recuzare, prin urmare o astfel de cerere n-a fost înaintată nici de partea
adversă, ori de alte persoane participante la procesul penal.
Instanța a reținut că, petiționarul nu este de acord cu persoana procurorului care a
instrumentat cauza și procedeele premergătoare acesteia, însă nu face trimitere la
acțiunile și actele ilegale emise de OUP.
Prin urmare, subiectul petiției adresate a fost deja examinat de procurorul N.
Cernous, care a informat petiționarul despre rezultatul controlului efectuat prin
scrisoarea nr. 35-55/2013 -330 din 20.08.2013, iar criticele invocate de petiționar în
prezenta plîngere sunt vădit neîntemeiate.
Nefiind de acord cu încheierea nominalizată, petiționarul Colțov V., a atacat-o
cu recurs în anulare, prin care solicită:
- admiterea recursului în anulare declarat;
- casarea încheierii Judecătorului de instrucție a Judecătoriei Strășeni din 13
noiembrie 2013;
- rejudecarea cauzei și emiterea unei noi hotărîri, prin care se va admite plîngerea
petiționarului Colțov V., cu anularea ordonanței procurorului din 18 decembrie 2012
privind refuzul în pornirea urmăririi penale și anularea ordonanței procurorului din 19
august 2013, privind respingerea plîngerii lui Colțov V. din 05.08.2013;
- remiterea materialului procesului penal nr. 20123300910, înregistrat la data de
06 decembrie 2012, în registrul nr. 1 din Inspectoratul de Poliție Strășeni, procurorului
r-lui Strășeni, pentru continuarea controlului procesului penal, cu lichidarea
neajunsurilor și încălcărilor stabilite, neadmiterea lor pe viitor și adoptarea unei
decizii legale.
În argumentarea recursului declarat, petiționarul menționează că, hotărîrea
2
judecătorului de instrucție urmează a fi casată, odată ce aceasta a devenit irevocabilă
și cade sub incidența noțiunii generale de „hotărîre judecătorească”, care potrivit
prevederilor art. 452 CPP, este pasibilă de a fi atacată în ordinea recursului în anulare.
Argumentele recursului în anulare declarat de petiționar sunt focusate pe faptul
că, procurorul care a adoptat ordonanța din 18.12.2012, a fost imparțial, iar acțiunile
organului de urmărire penală sunt ilegale.
În drept, recursul în anulare declarat se întemeiază pe prevederile art. 19, 452 și
art. 435 alin. (2) lit. c) CPP și art. 6 CEDO.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în baza
materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că
acesta este inadmisibil, pentru următoarele considerente.
În temeiul art. 453 CPP, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) CPP,
art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărîrile
irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept
comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii
precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor
Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.
Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea
pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de
Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte
tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.
Potrivit dispoziției art. 452 CPP, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele
menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau
reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare
împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.
În continuare, Colegiul penal specifică că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare
Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură
penală. Potrivit pct. 144 al art.(1) din legea menționată, prevederile expuse în alin.(2)
și (3) din art.452 CPP au fost abrogate.
Alin. (3) al art. 452 CPP, pînă la abrogare, prevedea că persoanele menționate la
art. 313 alin. (1) CPP, precum și Procurorul General și adjuncții acestuia, pot declara
recurs în anulare împotriva încheierilor irevocabile a judecătorului de instrucție cu
privire la pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală,
încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale în
cazurile prevăzute la art.453 CPP.
În speța în cauză, recursul în anulare a fost depus la 02 ianuarie 2014, deci după
intrarea în vigoare a legii menționate.
În consecință, pornind de la dispoziția art. 3 CPP, se menționează că în
desfășurarea procesului penal se aplică legea procesuală care este în vigoare în timpul
urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.
3
Legea procesual penală poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile acesteia, în
perioada de tranziție la o nouă lege procesual penală, pot rămîne aplicabile acțiunilor
procesuale reglementate de legea nouă, cu condiția că caracterul ultraactiv al normei
trebuie să fie reglementat expres de legea nouă.
Dat fiind faptul, că în dispozițiile art. II din Legea nr. 66 din 05.04. 2012 pentru
modificarea și completarea Codului de procedură penală, nu este prevăzut caracterul
ultraactiv al prevederilor art. 452 alin. (3) CPP, în redacția de pînă la intrarea în
vigoare a Legii nr. 66, care prevedea posibilitatea contestării cu recurs în anulare și a
încheierilor irevocabile adoptate în ordinea prevăzută de art. 313 CPP, recursul în
anulare depus de recurenți urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind utilizată o cale
de atac neprevăzută de lege pentru asemenea hotărîri judecătorești.
Un alt argument în sprijinul soluției adoptate îl constituie faptul că, potrivit art.
313 alin. (6) CPP, încheierile judecătorului de instrucție, adoptate pe marginea
examinării plîngerilor declarate împotriva ordonanțelor procurorului privind încetarea
urmăririi penale, clasarea cauzei penale cu reluarea urmăririi penale sînt hotărîri
irevocabile, iar căile de atac împotriva acestora pot fi exercitate în strictă conformitate
cu legea, de la care nu se permite nici o derogare.
Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității
și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o
societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene
pentru Drepturile Omului.
În final, concluzionînd asupra celor expuse, statuăm că noile modificări survenite
în procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de
instrucție în ordinea art.313 CPP, privind pornirea urmăririi penale, scoaterea
persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și
reluarea urmăririi penale, începînd cu 27 octombrie 2012, nu mai pot fi examinate în
ordinea recursului în anulare.
În conformitate cu art. 456 și art. 432 Codul de procedură penală, Colegiul
penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Vadim Colțov,
împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Strășeni din 13
noiembrie 2013.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 09 aprilie 2014.
Președinte Constantin Gurschi
Judecător Liliana Catan
Judecător Ion Arhiliuc
4