1re-47/2014 — art. 313 CPP

Dosarul nr. 1re-47/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

05 februarie 2014 mun. Chișinău

Colegul penal în componența :

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Ion Arhiliuc și Liliana Catan,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de

petiționarul Draguțan Pavel Vasile, împotriva încheierii judecătorului de instrucție a

Judecătoriei Strășeni din 30 noiembrie 2010,

C O N S T A T Ă :

solicitat anularea ordonanței de clasare a urmăririi penale în privința lui Draguțan B.,

emisă de procurorul în procuratura r-lui Strășeni, Timofeevici I., din data de

18.09.2010, din motiv că în acțiunile lui Draguțan B. sunt prezenți indicii

componenței de infracțiune prevăzute de art. 311 alin. (2) lit. a) CP.

noiembrie 2010, plîngerea înaintată de petiționarul Draguțan P. a fost respinsă ca

neîntemeiată.

plîngerile împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale

organelor care exercită activitate operativă de investigații pot fi înaintate judecătorului

de instrucție de către, de alți participanți la proces sau de către alte persoane drepturile

și interesele legitime ale cărora au fost încălcate de aceste organe, în cazul dat

petiționarul nici în petiție, nici în ședința de judecată, n-a invocat care anume drepturi

au fost încălcate de către procuror la examinarea faptelor și adoptarea hotărîrii pe

materialul dat.

Astfel, reieșind din conținutul acestei norme, persoana care a depus o plîngere

trebuie să se expună în mod obligatoriu ce drepturi și libertăți garantate de lege i-au

fost încălcate prin actul contestat.

Însă, atît în plîngerea înainatată, cît și în ședința instanței de judecată,

petiționarul n-a indicat ce drepturi, ori libertăți i-au fost lezate prin ordonanța

contestată, iar această circumstanță impune respingerea plîngerii în cauză, apreciind

argumentele petiționarului ca declarative și lipsite de suport probatoriu.

1

Potrivit textului recursului, petiționarul solicită casarea încheierii judecătorului de

instrucție al Judecătoriei Strășeni din 30 noiembrie 2010, cu dispunerea anulării

ordonanței de clasare a cauzei penale în privința lui Draguțan B., cu obligarea

procurorul să pună sub învinuire, să întocmească rechizitoriu și să transmită cauza

penală nr. 2010338034 în privința lui Draguțan B., în instanța de judecată pentru a fi

pronunțată o sentință în numele legii în privința acestuia pentru faptele infracționale

săvîrșite.

În drept, recursul în anulare declarat se întemeiază pe prevederile art. 3 alin. (1)

CP, 311 alin. (2) lit. a) CP, 219-221, 313 alin. (2) pct. 1) lit. b) și pct. 2), art. 453 alin.

(2), 454 alin. (1) CPP.

materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că

acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente.

În temeiul art. 453 CPP, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) CPP,

art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărîrea

pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de

Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte

tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale.

Potrivit dispoziției art. 452 CPP, Procurorul General și adjuncții lui, persoanele

menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și 3), și în numele acestora, apărătorul sau

reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare

împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile după epuizarea căilor ordinare de atac.

În continuare, Colegiul penal specifică că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare

Legea nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură

penală. Potrivit pct. 144 al art.(1) din legea menționată, prevederile expuse în alin.(2)

și (3) din art.452 CPP au fost abrogate.

Alin. (3) al art. 452 CPP, pînă la abrogare, prevedea că persoanele menționate la

art. 313 alin. (1) CPP, precum și Procurorul General și adjuncții acestuia, pot declara

recurs în anulare împotriva încheierilor irevocabile a judecătorului de instrucție cu

privire la pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală,

încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale în

cazurile prevăzute la art.453 CPP.

În speța în cauză, recursul în anulare a fost depus la 14 august 2013, deci după

intrarea în vigoare a legii menționate.

2

În consecință, pornind de la dispoziția art. 3 CPP, se menționează că în

desfășurarea procesului penal se aplică legea procesuală care este în vigoare în timpul

urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Legea procesual penală poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile acesteia, în

perioada de tranziție la o nouă lege procesual penală, pot rămîne aplicabile acțiunilor

procesuale reglementate de legea nouă, cu condiția că caracterul ultraactiv al normei

trebuie să fie reglementat expres de legea nouă.

Dat fiind faptul, că în dispozițiile art. II din Legea nr. 66 din 05.04. 2012 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură penală, nu este prevăzut caracterul

ultraactiv al prevederilor art. 452 alin. (3) CPP, în redacția de pînă la intrarea în

vigoare a Legii nr. 66, care prevedea posibilitatea contestării cu recurs în anulare și a

încheierilor irevocabile adoptate în ordinea prevăzută de art. 313 CPP, recursul în

anulare depus de recurenți urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind utilizată o cale

de atac neprevăzută de lege pentru asemenea hotărîri judecătorești.

Un alt argument în sprijinul soluției adoptate îl constituie faptul că, potrivit art.

313 alin. (6) CPP, încheierile judecătorului de instrucție, adoptate pe marginea

examinării plîngerilor declarate împotriva ordonanțelor procurorului privind încetarea

urmăririi penale, clasarea cauzei penale cu reluarea urmăririi penale sînt hotărîri

irevocabile, iar căile de atac împotriva acestora pot fi exercitate în strictă conformitate

cu legea, de la care nu se permite nici o derogare.

Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității

și siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o

societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene

pentru Drepturile Omului.

Or, la caz, se menționează că dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi

exercitat numai în privința acelor hotărîri judecătorești irevocabile, care au epuizat

căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a

Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar.

Prin urmare, din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate raportate la

cauza dată rezultă că, în ceea ce privește încheierea judecătorului de instrucție,

adoptată în ordinea prevăzută de art. 313 CPP, aceasta nu cade sub incidența

categoriilor de hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 CPP, care pot fi

contestate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, iar recursul declarat

împotriva încheierii judecătorului de instrucție, care este irevocabilă, este inadmisibil,

deoarece o asemenea hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în

anulare.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 CPP, legiuitorul

urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărîri

irevocabile și definitive prin care să fie exercitat controlul judiciar asupra acțiunilor și

3

actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită

activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal.

În final, concluzionînd asupra celor expuse, statuăm că noile modificări survenite

în procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de

instrucție în ordinea art.313 CPP, privind pornirea urmăririi penale, scoaterea

persoanei de sub urmărire penală, încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și

reluarea urmăririi penale, începînd cu 27 octombrie 2012, nu mai pot fi examinate în

ordinea recursului în anulare.

penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de petiționarul Draguțan Pavel

Vasile, împotriva încheierii judecătorului de instrucție a Judecătoriei Strășeni din 30

noiembrie 2010.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecător Ion Arhiliuc

Judecător Liliana Catan

4