1 re-267/2013 — art. 126 al.1, 137 al.2 CP

Dosarul nr. 1re-267/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

26 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecători – Elena Covalenco, Ghenadie Nicolaev, Vladimir Timofti și Ion Druță,

a judecat în ședință publică recursul în anulare împotriva sentinței judecătoriei

orășenești Tiraspol din 07 septembrie 2012, deciziei judecătoriei supreme a

autoproclamatei republici moldovenești nistrene din 09 octombrie 2012, încheierii

judecătoriei orășenești Tiraspol din 12 februarie 2013 și încheierii judecătoriei

supreme a autoproclamatei republici moldovenești nistrene din 26 martie 2013,

declarat de către

Coliban Alexandru Alexandru, născut la

21 aprilie 1990, originar și domiciliat în or.

Chișinău, str. Lech Kaczynscki 10/2, ap.80

Datele referitoare la termenul de

examinare a cauzei:

noiembrie 2013.

Curtea Supremă de Justiție.

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul Sergiu Crîjanovschi, care a pledat pentru admiterea recursului în

anulare.

Coliban Alexandru și avocatul Vieru Vadim în numele primului, care au pledat

pentru admiterea recursului în anulare în sensul declarat.

Colegiul penal lărgit,

C O N S T A T Ă :

care solicită:

Casarea și recunoașterea ca fiind emise contrar Legislației Republicii

Moldova a sentinței judecătoriei orășenești Tiraspol din 07 septembrie 2012,

deciziei judecătoriei supreme a autoproclamatei republici moldovenești nistrene

din 09 octombrie 2012, încheierii judecătoriei orășenești Tiraspol din 12 februarie

1

2013 și încheierii judecătoriei supreme a autoproclamatei republici moldovenești

nistrene din 26 martie 2013, în baza cărora Coliban Alexandru a fost condamnat

ilegal de către instanțe judecătorești neconstituționale - menționează ilegalitatea

hotărîrilor emise, care nu au putere juridică, fiindu-i încălcat dreptul la apărare și

dreptul la un proces echitabil, invocînd violarea articolului 6 din Convenția

Europeană.

motivele invocate, Colegiul penal conchide că recursul urmează a fi admis din

următoarele considerente.

Hotărîrile judecătorești menționate din momentul adoptării sînt nelegitime, nu

au putere juridică și nu pot fi executate din motivul că au fost adoptate de către

instanțe judecătorești neconstituționale.

Potrivit alin. (1) din Constituția Republicii Moldova, Republica Moldova este

un stat suveran și independent, unitar și indivizibil. Totodată, în alin. (3) al Legii

Supreme este consacrat faptul că teritoriul Republicii Moldova este inalienabil, iar

frontierele țării sunt consfințite prin legea organică, respectîndu-se principiile și

normele unanim recunoscute ale dreptului internațional.

La 02 septembrie 1990, așa numită republica moldovenească nistreană

„R.M.N.” își declară independența față de Republica Moldova, iar ulterior, și-a

creat o structură proprie de stat cu atribute proprii (miliție, procuratură, instanțe

judecătorești), care pînă în prezent activează în baza unei legi contrare legislației

Republicii Moldova și standartelor internaționale.

Aceste unități para statale (miliție, procuratură, instanțele judecătorești) nu au

fost și nu sînt supuse controlului din partea autorităților constituționale a Republicii

Moldova și monitorizării din partea instituțiilor internaționale.

Prin Hotărîrea Parlamentului Republicii Moldova nr. 1298-XIII din 24 iulie

1997, a fost ratificată Convenția pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților

fundamentale, precum și a unor protocoale adiționale la această Convenție, unde în

art.1 pct.1) din hotărîre, se specifică că, „Republica Moldova declară că nu va

putea asigura respectarea dispozițiilor Convenției în ce privește omisiunile și

actele comise de organele autoproclamatei republici nistrene pe teritoriul

controlat efectiv de ele pînă la soluționarea definitivă a diferendului din această

zonă”.

Din art. 1 al Convenției reiese faptul, că statele părți, trebuie să răspundă de

orice încălcare a drepturilor și libertăților protejate de Convenție, comise asupra

indivizilor aflați sub „jurisdicția” lor. Exercitarea jurisdicției este o condiție

necesară pentru ca un stat contractant să fie considerat responsabil de actele sau

omisiunile care i se imputează și care dau loc unei plîngeri de încălcare a

drepturilor și libertăților anunțate în Convenție.

Din punct de vedere al dreptului internațional public expresia „relevînd din

jurisdicția lor”din art. 1 al Convenției trebuie să fie înțeleasă, ca semnificînd faptul

că competența jurisdicțională a unui stat este în primul rînd teritorială (vezi decizia

Bancovic § 59) dar de asemenea, în acest sens este presupusă că ea se exercită în

2

mod normal pe întreg teritoriul statului. Această presupunere poate fi limitată în

circumstanțe excepționale în special, atunci cînd un stat este împiedicat de a-și

exercita autoritatea pe o parte a teritoriului său. Aceasta poate fi rezultatul unei

ocupații militare, prin forțele armate ale unui alt stat care controlează efectiv acest

teritoriu (vezi Loizidou vs.Turcia).

2004) privitor la cele declarate de către Guvern, precum că Republica Moldova nu

deține controlul asupra unei părți din teritoriul său național, anume regiunea

transnistreană, CEDO reamintește că „declarația” consemnată de Moldova în

instrumentul său de ratificare a Convenției la subiectul lipsei de control a

autorităților legitime moldovenești asupra teritoriului transnistrean nu constituie o

rezervă validă în sensul art. 57 al Convenției”.

Curtea reiterează că, „totuși chiar în absența controlului efectiv asupra

teritoriilor transnistrene, Republica Moldova are obligația pozitivă prevăzută în art.

1 al Convenției de a lua măsuri care sunt în puterea sa și în conformitate cu dreptul

internațional – fie de ordin economic, diplomatic sau juridic sau de altă natură – în

scopul de a asigura reclamanților respectul drepturilor garantate de Convenție”.

Curtea consideră, că atunci cînd un stat controlat este împiedicat de a-și

exercita autoritatea asupra întreg teritoriului său, printr-o situație de facto

constrîngătoare, cum ar fi stabilirea unui regim separatist însoțit sau nu de

ocuparea militară a teritoriului de către un alt stat, acest stat nu încetează să-și

exercite jurisdicția în sensul art. 1 al Convenției asupra acelei părți a teritoriului

care este temporar supusă unei autorități locale susținute de forțele rebele sau de un

alt stat.

Așa cum a stabilit Curtea anterior (în cazul Ilașcu și alții c. Moldovei și Rusiei

din 2004), Transnistria se află sub jurisdicția Moldovei deoarece face parte din

Statul Republica Moldova. Astfel, chiar dacă Moldova nu exercită un control

efectiv asupra acțiunilor autorităților „RMN” din Transnistria, faptul că acest

teritoriu este recunoscut în baza dreptului internațional public ca parte a teritoriului

Republicii Moldova, o obligă pe cea din urmă să facă uz de orice mijloace juridice

și diplomatice pe care le are la dispoziție în vederea continuării garantării

drepturilor și libertăților prevăzute de Convenția Europeană pentru locuitorii

Transnistriei. Din acest motiv, Curtea a decis în mod unanim că faptele de care se

plîng reclamanții țin de jurisdicția Republicii Moldova. (cauza Catan și alții c.

Moldovei și Rusiei, Hotărîrea CEDO din 19 octombrie 2012).

Conform art. 114, 115 din Constituția Republicii Moldova, art.(1) a Legii cu

privire la Curtea Supremă de Justiție nr. 789 din 26 martie 1996, art. (1) al Legii cu

privire la statutul judecătorului nr. 544 din 20 iulie 1995, „Justiția în Republica

Moldova se înfăptuiește în numele legii numai de instanțele judecătorești - prin

Curtea Supremă de Justiție și prin alte instanțe judecătorești în conformitate cu

Constituția”.

3

Puterea judecătorească se exercită numai prin instanță judecătorească în

persoana judecătorului, învestită constituțional cu atribuții de înfăptuire a justiției,

pe care le execută în baza legii.

Art. 6 al CEDO prevede că „orice persoană are dreptul la judecarea în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, de către o

instanță independentă și imparțială, instituită prin lege, care va hotărî fie asupra

încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei

oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa”.

instanțe judecătorești care nu sunt constituite conform legii și care, în mod ilegal

și-au asumat atribuții de înfăptuire a justiției în regiunea transnistreană, acesta fiind

privat de dreptul la un proces echitabil prevăzut de lege.

Legislația procesual penală națională, art. 25 alin. (6) Cod de procedură penală,

stipulează că sentințele și alte hotărîri judecătorești ale instanțelor nelegitime nu au

putere juridică și nu pot fi executate.

CEDO (cauza Ilașcu și alții c. Moldovei și Rusiei, cauza Catan și alții c.

Moldovei și Rusiei) declară, că cu toate că Republica Moldova nu deține controlul

asupra teritoriilor transnistrene ea urmează să întreprindă măsuri pozitive ca toate

măsurile aflate în dispoziția sa, politice, economice, juridice sau altele în vederea

restabilirii controlului său pe acest teritoriu și asigurării drepturilor, incluzînd și

eliberarea persoanelor private de libertate ilegal, cît și să facă uz de orice mijloace

în vederea continuării garantării drepturilor și libertăților prevăzute de Convenția

Europeană pentru locuitorii Transnistriei.

Ținînd cont de faptul că, în speță, s-au pronunțat hotărîri judecătorești de către

instanțe judecătorești neconstituționale, aceste hotărîri sunt ilegale și nu au putere

juridică.

Dat fiind faptul, că recurentul Al. Coliban a fost condamnat la închisoare în

baza unor hotărîri judecătorești, adoptate de către instanțe judecătorești constituite

neconstituțional, hotărîrile emise de către aceste instanțe urmează a fi casate, iar

copia materialelor cauzei, a le expedia Procuraturii Generale a Republicii

Moldova, pentru a întreprinde, după caz, toate măsurile legale în apărarea

drepturilor și persoanelor care au suferit în urma acțiunilor, de a le supune

verificării în ordinea prevăzută de legislația în vigoare.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Admite recursul în anulare declarat de Coliban Alexandru, casează sentința

judecătoriei orășenești Tiraspol din 07 septembrie 2012, decizia judecătoriei

supreme a autoproclamatei republici moldovenești nistrene din 09 octombrie 2012,

încheierea judecătoriei orășenești Tiraspol din 12 februarie 2013 și încheierea

judecătoriei supreme a autoproclamatei republici moldovenești nistrene din 26

4

martie 2013, în cauza penală Coliban Alexandru Alexandru, ca hotărîri adoptate

de organe judiciar neconstituționale.

Copia materialelor se expediază Procuraturii Generale a Republicii Moldova

pentru a întreprinde în cauză toate măsurile prevăzute de legislația Republicii

Moldova.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 26 noiembrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Ghenadie Nicolaev

Vladimir Timofti

Ion Druță

Copia corespunde originalului

Judecător: Petru Ursache

5