1ra-961/13 — 189 alin.2 lit.d, 287 alin.3 CP

Dosarul nr.1ra-961/13

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

06 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Ghenadie Nicolaev și Vladimir Timofti,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de avocatul

Dumitru Harea, în numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 18 aprilie 2013 în cauza penală în privința lui

Nalbuș Veaceslav Nicolae, născut la 01 iunie 1974,

originar și domiciliat în r-nul Rezina, s. Pripiceni- Răzești;

Datele referitoare la termenul de examinare al cauzei:

Asupra admisibilității recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar,

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 189 alin.(2) lit.d) și art.

287 alin.(3) Cod penal și i-a fost stabilită pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art.

3641alin.(8) Cod de procedură penală:

- în baza art. 189 alin.(2) lit.d) Cod penal de 4 ani închisoare, cu amendă în

mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie 10 000 lei ;

- în baza art. 287 alin.(3) Cod penal de 3 ani închisoare.

În baza art. 84 alin.(1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsă definitivă de 4 ani 6 luni

închisoare, cu amendă în mărime de 500 unități convenționale, ceea ce constituie

10 000 lei.

În baza art. 90 Cod penal, pedeapsa sub formă de închisoare a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

În perioada termenului de probă, inculpatul a fost obligat:

- să nu-și schimbe domiciliul fără consimțămîntul organului competent;

- să nu frecventeze locuri publice și locuri de realizare a băuturilor alcoolice

după orele 22-00.

1

1.1 Cauza a fost examinată în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de

procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Nalbuș Veaceslav, pe data de 16 decembrie 2012, în jurul orelor 20-30, fiind în stare de

ebrietate alcoolică, fără careva motive întemeiate, din intenții huliganice, a pătruns în

gospodăria soților Saca Nicon și Saca Raisa, din s. Pripiceni-Răzești, r-nul Rezina unde,

încălcînd grosolan ordinea publică și manifestînd o vădită lipsă de respect față de

societate, demonstrînd un cuțit de bucătărie, îmbrîncind-o pe Saca Raisa, a înaintat

neîntemeiat cerința de a-i fi restituit un oarecare telefon mobil pierdut anterior de acesta

sau contravaloarea lui de 100 euro sau 200 dolari SUA. În cazul nesatisfacerii

cerințelor, a amenințat stăpînii Saca Nicon și Saca Raisa cu răfuială fizică, cu aplicarea

violenței asupra acestora și cu moartea.

-procurorul, care a solicitat casarea acesteia din motivul blîndeții pedepsei

stabilite inculpatului, rejudecarea cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri conform

căreia, lui Nalbuș Veceslav pe art.189 alin.(2) lit.d) Cod penal să-i fie stabilită o

pedeapsă de 4 închisoare, cu aplicarea pedepsei complementare sub formă de amendă în

mărime de 600 unități convenționale, ceea ce constituie 12 000 lei; pe art. 287 alin.(3)

Cod penal să-i fie stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare.

În baza art. 84 alin.(l) Cod penal, să-i fie numită pedeapsa definitivă de 5 ani

închisoare, în penitenciar de tip semiînchis, cu amendă în mărime de 600 unități

convenționale, ceea ce constituie 12 000 lei.

În motivarea apelului, procurorul a menționat faptul că prima instanță a apreciat

corect circumstanțele de fapt și de drept ale cauzei însă, nu a luat în considerație

gravitatea infracțiunilor incriminate inculpatului și nu i-a stabilit acestuia o pedeapsă

care ar duce la corectarea lui din motiv că el nu a recunoscut vina în comiterea

infracțiunilor săvîrșite care fac parte din categoria celor grave și nu s-a căit în cele

comise;

- inculpatul, care a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin

care să fie achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor incriminate din motiv că

sentința este ilegală și neîntemeiată, emisă cu încălcarea drepturilor, libertăților și

intereselor legitime ale sale.

apelurile declarate au fost respinse ca nefondate, cu menținerea sentinței fără modificări.

4.1 În motivarea deciziei sale, instanța de apel a menționat faptul că prima

instanță a cercetat în modul stabilit de lege probele prezentate, analizîndu-le în

ansamblu și a adoptat o hotărîre corectă, întemeiată și legală prin care l-a recunoscut

vinovat pe inculpat în comiterea infracțiunilor incriminate.

La determinarea tipului și măsurii de pedeapsă ce a fost numită inculpatului,

instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal, adică de caracterul și

gradul prejudiciabil al faptei săvîrșite, de faptul că pentru prima dată a comis o

infracțiune, are la întreținere doi copii minori, la evidența medicului narcolog și

psihiatru nu se află, circumstanțe ce au convins instanța de judecată de-a aplica acestuia

o pedeapsă cu închisoare și amendă iar prin aplicarea art. 90 Cod penal, pedeapsa sub

formă de închisoare a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

2

fiind invocate ca temeiuri de declarare a recursului art. 427 alin.(1) pct.6) și 8) Cod de

procedură penală, se solicită casarea deciziei instanței de apel, cu rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri prin care inculpatul să fie achitat de sub învinuirea de

comitere a infracțiunilor incriminate din motiv că la faza urmăririi penale inculpatului i-

a fost încălcat dreptul la apărare, prin recunoașterea lui, la 09 ianuarie 2013, în calitate

de bănuit în lipsa unui avocat, iar în instanțele de fond- principiul prezumției

nevinovăției din motiv că instanțele de judecată, avînd o idee preconcepută că inculpatul

este vinovat de comiterea infracțiunilor de șantaj și huliganism, nu au considerat necesar

de a dovedi vinovăția acestuia, fiindu-le suficient faptul că inculpatul a recunoscut că la

data de 16 decembrie 2012, în jurul orelor 20-30 a fost în ograda gospodăriei părților

vătămate, astfel instanțele de judecată încriminîndu-i că el a comis faptele menționate.

Recurentul reiterează că în acțiunile inculpatului nu există componența de

infracțiuni incriminată lui iar în prima instanță inculpatul nu a avut parte de asistență

juridică corespunzătoare, avocatul ce îi apăra drepturile solicitînd, fără acordul acestuia,

încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției.

Este invocat că instanțele de judecată au dat o apreciere incorectă probelor

acumulate, declarațiile părților vătămate fiind o invenție a acestora, date cu scop de

răzbunare.

La fel, este menționat că declarațiile martorului Luchian Petru date la urmărirea

penală au fost falsificate, fapt confirmat de acesta prin cererea sa anexată la recursul

avocatului.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cererea de recurs

trebuie să conțină motivele recursului cu argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și

solicitările recurentului, cu indicarea temeiurilor prevăzute de art. 427 Cod de

procedură penală invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță

generală abordată în cauza dată.

În recursul ordinar declarat sunt invocate ca temeiuri pentru recurs- prevederile

art. 427 alin. (1) pct. 6) și 8) Cod de procedură penală, conform cărora, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel în cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel iar conform pct.8) alin.(1) al aceluiași articol, în

cazul cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii, însă recurentul, cu toate că a

specificat, în opinia sa, care sunt erorile de drept comise de instanța de apel ce ar

motiva casarea hotărîrii, însă aceste temeiuri nu sunt aplicabile în cauza dată.

Colegiul penal menționează că este justă concluzia instanțelor de fond privind

recunoașterea vinovăției inculpatului în comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 189

3

alin.(2) lit.d) Cod penal- șantajul, adică cererea de a transmite bunurile proprietarului

săvîrșită prin amenințare cu moartea și art. 287 alin.(3) Cod penal- huliganism

agravat, acțiunile intenționate care încalcă grosolan ordinea publică însoțite de

aplicarea și amenințarea aplicării violenței asupra persoanei, acțiuni care prin

conținutul lor se deosebesc printr-un cinism și obrăznicie deosebită, săvîrșite cu

încercarea aplicării armei pentru vătămarea integrității corporale sau sănătății din

motiv că conform materialelor cauzei, și anume a procesului- verbal al ședinței de

judecată din 04 martie 2013 (f.d.77-78), însuși inculpatul, în ședința de judecată, pînă

la începerea cercetării judecătorești, a înaintat o cerere privind examinarea cauzei

penale în privința sa în procedură simplificată, conform art. 3641 Cod de procedură

penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Astfel, instanța de recurs menționează că procedura simplificată a judecării

cauzei penale pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală reprezintă o

procedură abreviată ce poate fi aplicată doar dacă sunt îndeplinite cumulativ

condițiile:- cererea inculpatului a intervenit pînă la începerea cercetării judecătorești în

prima instanță; -inculpatul recunoaște total și necondiționat toate faptele reținute prin

rechizitoriu și- probele administrate în faza de urmărire penală sunt suficiente și de

natură să permită stabilirea unei pedepse.

Prin urmare, prin judecarea cauzei în conformitate cu art. 3641 Cod de procedură

penală, inculpatul recunoaște încadrarea juridică a faptelor sale așa cum au fost

reținute în rechizitoriu, această declarație a inculpatului fiind dublată de solicitarea

acestuia de judecare a cauzei penale în privința sa în baza probelor administrate în faza

de urmărire penală, probe pe care le recunoaște și le însușește.

În consecință, aplicarea procedurii simplificate este posibilă numai în cazul cînd

din probele administrate în cadrul urmăririi penale rezultă că fapta există, constituie

infracțiune și a fost săvîrșită de inculpat.

Conform materialelor cauzei, inculpatul, prin cererea sa din 04 martie 2013

(f.d.71), recunoscînd vina pe deplin, susținînd probele din rechizitoriu, a solicitat

examinarea cauzei penale în procedură simplificată, fapt ce duce la respingerea

argumentelor ulterioare ale avocatului Dumitru Harea privind nevinovăția inculpatului

în comiterea infracțiunilor incriminate cît și încălcării de către instanțele de fond a

principiului prezumției nevinovăției.

La fel, este eronat argumentul recurentului privind faptul că inculpatul, în prima

instanță, nu a avut parte de asistență juridică calificată, avocatul acestuia solicitînd, fără

acordul lui, încheierea acordului de recunoaștere a vinovăției din motiv că aceste

afirmații sunt declarative, fiind în contrazicere cu procesul- verbal al ședinței de

judecată și cererea inculpatului, conform cărora, anume inculpatul a solicitat examinarea

cauzei penale în baza art. 3641 Cod de procedură penală, procedură diferită de acordul

de recunoaștere a vinovăției.

Nu poate fi reținut nici argumentul recurentului privind falsificarea declarațiilor

martorului Luchian Petru date la urmărirea penală, fiindcă prin cererea inculpatului de-a

4

examina cauza penală în privința sa conform art. 3641 Cod de procedură penală, acesta,

prin propria declarație, care reprezintă un act substanțial, de fond, și-a manifestat voința

clar, prin referire la faptele reținute prin rechizitoriu și asupra cunoașterii și însușirii

probelor administrate în cursul urmăririi penale, renunțînd la administrarea altor probe,

în cazul dat, acesta recunoscînd ca probă legală și declarațiile martorului menționat mai

sus.

Cît privește argumentul recurentului, privind încălcarea dreptului la apărare a lui

Nalbuș Veaceslav la faza urmăririi penale, prin recunoașterea lui, la 09 ianuarie 2013,

în calitate de bănuit în lipsa unui avocat, acesta la fel este fără suport legal din motiv că

conform materialelor cauzei (f.d. 25), a fost solicitată asistență juridică garantată de stat

pentru audierea bănuitului la 09 ianuarie 2013, aceasta fiind acordată de avocatul

Caciarin Ruslan, fapt confirmat prin mandatul său(f.d.26) și semnătura lui din

procesele- verbale de audiere a bănuitului și cel de comunicare a drepturilor și

obligațiilor bănuitului, acțiuni procesuale efectuate la aceeași dată cu semnarea

ordonanței de recunoaștere în calitate de bănuit(f.d.24).

Prin urmare, Colegiul penal concluzionează că nu există careva temeiuri legale

pentru reținerea recursului avocatului Dumitru Harea din motivele invocate mai sus și

acesta urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Dumitru Harea, în

numele inculpatului, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din

18 aprilie 2013 în cauza penală în privința lui Nalbuș Veaceslav Nicolae, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 noiembrie 2013.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Vladimir Timofti

5