1re-257/13 — retroactivitate, o pedeapsă mai blîndă

Condamnatul Bugaciov Andrei a înaintat o cerere la Judecătoria Taraclia, în care a solicitat aplicarea în privința sa a retroactivității legii penale noi și reducerea pedepsei stabilite.

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Taraclia din 09 martie 2011, cererea a fost admisă. Condamnatului i-a fost stabilită pedeapsa de 15 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Instanța a constatat că Bugaciov Andrei a fost condamnat prin sentința Judecătoriei Comrat din 14 aprilie 2006 în baza art. 145 alin. (l) Cod penal, la 16 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În conformitate cu Legea nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008, în vigoare de la 24 mai 2009, maximul pedepsei pentru infracțiunea prevăzută la art. 145 alin. (l) Cod penal este de 15 ani închisoare. Astfel, față de condamnat urmează a fi aplicate 1 prevederile art. 10, 10/1 Cod penal, cu reducerea pedepsei de la 16 la 15 ani închisoare.

La 18 iunie 2013, condamnatul a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea acestei încheieri și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie aplicată pedeapsa minimă prevăzută de art. 145 alin. (1) Cod penal. Recurentul a specificat că instanța de fond nu a ținut cont de prevederile art. 78, 79 Cod penal și anume că la locul de trai este caracterizat pozitiv, și-a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, inculpatul poate declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1), 455 alin. (2) pct. 3) – 5), 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în cadrul procedurii de executare a pedepsei penale, adică în baza art. 469 – 472 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, 2 D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Bugaciov Andrei Ilici împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Taraclia din 09 martie 2011, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 27 noiembrie 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 3 Dosarul nr. 1re-257/13 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E D I S P O Z I T I V 06 noiembrie 2013 mun. Chișinău Colegul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Constantin Gurschi, Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Taraclia din 09 martie 2011, declarat de condamnatul Bugaciov Andrei Ilici, născut la 06 decembrie 1983, execută pedeapsa în penitenciarul nr. 1, Taraclia, Termenul de examinare a cauzei în recurs: 20 august - 06 noiembrie 2013. În conformitate cu art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Bugaciov Andrei Ilici împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Taraclia din 09 martie 2011, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 27 noiembrie 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 4