1ra-972/2022 — art. 171 alin. 3 lit. b; 172 alin. 3 lit. a CP

1ra-972/2022 — art. 171 alin. 3 lit. b; 172 alin. 3 lit. a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2022)

Dosarul nr. 1ra-972/2022

1-14103275-01-1ra-05072022

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

11 octombrie 2022 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Timofti Vladimir,

Judecători – Plămădeală Ghenadie, Stratulat Galina, Burduh Victor, Bejenaru Iurie,

a judecat în ședință, fără citarea părților, recursul ordinar declarat de către

procurorii în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și Plîngău

Alexandru, prin care solicită casarea deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 13 aprilie 2022, în cauza penală privindu-l pe

Paraschiv-Buga Ion XXXXX, născut la XXXXX,

originar și domiciliat în XXXXX.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul penal

lărgit al Curții Supreme de Justiție,

A C O N S T A T A T:

fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin.

(3) lit. b), 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, din motivul lipsei faptei infracțiunii.

acesteia și pronunțarea unei hotărâri noi, prin care Paraschiv-Buga Ion să fie

condamnat în baza art. 171 alin. (3) lit. b), 172 alin. (3) lit. a), 84 Cod penal, la 25

de ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

2013, a fost admis apelul declarat, casată sentința, cu dispunerea rejudecării cauzei

de către aceiași instanță, în alt complet de judecată, fiind constatate încălcări a

prevederilor art. 33 Cod de procedură penală.

a fost condamnat în baza:

1

- art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal la 12 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis;

- art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal la 11 ani închisoare, cu executare în

penitenciar de tip închis.

În temeiul art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin cumul parțial

al pedepselor aplicate, lui Paraschiv-Buga Ion i-a fost stabilită pedeapsa definitivă

de 14 ani închisoare, cu executare în penitenciar de tip închis.

5.1. Paraschiv - Buga Ion în perioada anilor 2008 - 2010, în timp ce domicilia

în XXXXX, împreună cu nepoata sa minoră, XXXXX, știind cu certitudine că ultima

este minoră și nu a atins vârsta de 14 ani, având scopul satisfacerii poftei sexuale,

profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința și de a se apăra din cauza

vârstei fragede, și constrângere fizică exprimată prin tragerea de păr, prin

constrângere psihică, intenționat, în diferite circumstanțe de loc și timp, în domiciliul

situat în XXXXX întreținea cu aceasta raporturi sexuale contrar voinței minorei

XXXXX.

Prima instanță a calificat aceste acțiuni ale inculpatului Paraschiv-Buga Ion în

baza art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal – violul, adică raportul sexual săvârșit prin

constrângere fizică și psihică a persoanei, profitând de imposibilitatea acestuia de a

se apăra ori de a-și exprima voința, săvârșit cu bună – știință asupra unui minor.

5.2. Paraschiv - Buga Ion în perioada anilor 2008 - 2010, când domicilia în

XXXXX, împreună cu nepoata sa minoră, XXXXX, concomitent cu raporturile

sexuale întreținute, cu scopul satisfacerii sexuale în forme perverse, profitând de

imposibilitatea minorei XXXXX de a-și exprima voința din cauza vârstei fragede,

prin constrângere fizică exprimată prin tragere de păr, constrângere psihică, în

diferite circumstanțe, de mai multe ori și regulat, intenționat, și-a satisfăcut pofta

sexuală în forme perverse, acțiunile perverse și întreținerea contrar voinței părții

vătămate rapoarte sexuale perverse oral-genitale.

Prima instanță a calificat aceste acțiuni ale inculpatului Paraschiv-Buga Ion în

baza art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal – acțiuni violente cu caracter sexual, adică

satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin constrângere fizică și

psihică, profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra sau de a-și exprima voința,

săvârșite asupra unei persoane care se știa cu certitudine că nu a atins vârsta de 14

ani.

6.1. Procuror, solicitând casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri, prin

care Paraschiv-Buga Ion să fie recunoscut vinovat în săvârșirea infracțiunilor

prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b), 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, cu stabilirea unei

pedepse definitive conform art. 84 alin. (1) Cod penal, sub formă de închisoare pe

un termen de 20 ani, cu executare în penitenciar de tip închis.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că inculpatul a primit o pedeapsă

prea blândă care se înclină mai mult înspre limita minimă a sancțiunii stabilite, de

2

unul dintre articolele de care se învinuiește (între 10 și 20 ani), cum s-a stabilit - 12

ani pentru art. 171 alin. (3) lit. b) Cod penal și 11 ani pentru art. 172 alin. (3) lit. a)

Cod penal, deși în speță sunt două infracțiuni, respectiv modalitatea de calcul a

pedepsei definitive, or urma ca în sumă să stabilească un număr mai mare de ani, cel

puțin o cifră mai apropiată de cea solicitată de acuzare - 20 ani închisoare, care este

proporțională faptelor comise de inculpat.

6.2. Avocatul Banaru Vadim cu inculpatul Paraschiv-Buga Ion, solicitând

casarea acesteia, cu pronunțarea unei noi hotărâri de achitare în privința inculpatului

Paraschiv-Buga Ion de sub învinuirea înaintată.

În argumentarea apelului, apelantul a invocat că:

- prima instanță nu a examinat toate probele din dosar, nu s-a expus la cererile

formulate de avocatul Gumeniuc I. în interesul inculpatului depuse la faza finisării

urmăririi penale, cât și în ședința preliminară care a avut loc la Judecătoria Strășeni,

și care sunt anexate la dosarul penal, astfel fiind lăsate fără examinare;

- prima instanță a admis probe inadmisibile care urmau a fi excluse din dosar

și nu puteau fi puse la baza sentinței de condamnare;

- declarațiile martorilor care au locuit în casa unde se pretinde că au fost

săvârșite infracțiunile, instanța le-a calificat în felul că persoanele respective nu au

fost martori oculari a circumstanțelor de fapt, deși au locuit nemijlocit în acea

perioadă de timp. Or, cum puteau fi apreciate declarațiile martorilor Șevcenco

Oxana, care de fapt nici nu este martor reieșind din prevederile Codului de procedură

penală, martorul Cotelea Diana, care este colaborator de poliție, care a participat la

reținerea tatălui părții vătămate Morari Constantin, Țeberneac Diana, care de facto

este psiholog, participând la audierea părții vătămate la centrul ”AMICUL”, sau a

lui Moraru Vasile și a lui Osmotescu Nina;

- instanța nu a stabilit nici cu aproximație perioada de timp în care a avut loc

măcar un singur episod al faptelor infracționale, iarna, primăvară vară sau toamnă,

sau măcar anul 2008, 2009, 2010, considerând ca și dovedite faptele indicate în

rechizitoriu în lipsa stabilirii măcar cu aproximație a locului unde s-a săvârșit

infracțiunea, perioada de timp sau alte circumstanțe importante ale pricinii care

urmau a fi stabilite;

- la (f.d. 10, vol. I) este anexată cererea lui Olievschi Natalia prin care solicită

organului de urmărire penală să fie recunoscută ca reprezentant legal al lui XXXXX,

datată cu 04.04.2012. La 04.04.2012, minora XXXXX avea vârsta de 14 ani;

- potrivit art. 77 Cod de procedură penală, anume autoritatea tutelară poate fi

reprezentant legal și nu Olievschi Natalia, care nu este autoritatea tutelară, or potrivit

materialelor cauzei penale (f.d. 11, vol. I), este procura din 05.04.2012 emisă de

administrația publică locală, prin care se împuternicește ca Olievschi Natalia să fie

recunoscută ca reprezentant legal al minorei XXXXX, adică după ce aceasta a

participat la acțiunile de urmărire penală fără a avea careva calități și fără un temei

legal;

3

- de către organul de urmărire penală au fost încălcate prevederile art. 251 alin.

(2), (3) Cod de procedură penală, la emiterea ordonanței din 04.04.2012 de

recunoaștere a lui Olievschi Natalia ca reprezentant legal (f.d. 15, vol. I), ordonanței

din 04.04.2012 de recunoaștere în calitate de parte vătămată a lui XXXXX (f.d. 18,

vol. I), procesului-verbal de audiere a părții vătămate din 04.04.2012 (f.d. 19, vol.

I);

- în procesul-verbal de audiere a părții vătămate minore din 04.04.2012 (f.d. 19,

vol. I), se observă că data, ora și durata audierii au fost corectate, la materialele

cauzei nefiind identificată vreo mențiune conform prevederilor art. 248 alin. (1) Cod

de procedură penală, motiv din care este lovit de nulitate;

- la f.d. 21, vol. I, este o copie a unui proces-verbal de audiere a lui Șevcenco

Oxana, în calitate de martor din 09.04.2012 din altă cauză penală, și anume din cauza

penală de învinuire a lui Morari Constantin, tatăl părții vătămate, care a declarat că:

„În rezultatul audierii copilului XXXXX pot concluziona că mărturiile depuse sunt

susținute de mesaje non -verbale, specifice cazurilor de abuz sexual”. Martorul

Șevcenco Oxana, era în imposibilitate să indice în rezultatul audierii copilului

XXXXX, dacă acest proces-verbal a fost întocmit la 09.04.2012, iar ea nu a

participat la audierea lui XXXXX din 04.04.2012;

- la f.d. 24, vol. I, este ordonanța privind efectuarea expertizei din 02.04.2012,

din cauza penală nr. 201233011 (cauza lui Morari Constantin). Nu este clar, în ce

circumstanțe un act din altă cauză se regăsește în cauza penală de învinuire a lui

Paraschiv-Buga Ion, care a fost începută la 04.04.2012, pe când ordonanța privind

dispunerea expertizei este datată cu 02.04.2012, adică până la începerea urmăririi

penale;

- raportul de expertiza medico - legală nr. 110 din 03.04.2012, probă pe care

prima instanță și-a întemeiat soluția, la fel este datat anterior începerii urmăririi

penale, respectiv această probă este inadmisibilă din considerentele că din conținutul

acestui raport, pe partea verso este indicat: că din conținutul ordonanței pe perioada

2003-2012 a fost violată de către tatăl Morari Constantin, or raportul este o copie a

unui alt raport de expertiză medico-legală, dintr-o altă cauză penală, aparent a lui

Morari Constantin, care nu figurează ca complice a lui Paraschiv – Buga Ion, și nici

Paraschiv-Buga Ion nu a figurat ca complice a lui Morari Constantin, ceea ce denotă

că din nou au fost încălcate prevederile art. 94 pct. 4), 8) Cod de procedură penală;

- la f.d. 29, vol. I, prima instanță a făcut referire în sentință la corpul delict, un

CD-R cu înregistrări video, deși la faza judecării cauzei s-a expus asupra refuzului

de a fi vizualizat acest CD-R, din motiv că a fost recunoscut ca corp delict prin

ordonanța din 25.05.2012 din cauza penală nr. 2012330116, care la fel este o copie

a unei alte ordonanțe din cauza penală de învinuire a lui Morari Constantin, și nu are

relevanță asupra cauzei penale de învinuire a lui Paraschiv-Buga Ion. Astfel spus,

este un corp delict din altă cauză penală;

- la f.d. 120, vol. I, este o copie a procesului-verbal de audiere a lui XXXXX

din 02.04.2012, la fel care este datată anterior pornirii urmăririi penale în cauza

4

penală nr. 2012330132 din 04.04.2012, cât și cauza penală nr. 2012330274 a fost

pornită în iunie 2012, iar acțiunea procedurală datează din luna aprilie 2012, astfel

nu este clar cum pot fi prezentate acte procedurale efectuate înainte de pornirea

urmăririi penale;

- din conținutul probelor prezentate de partea acuzării nu poate fi probată

vinovăția inculpatului, din simplu motiv că nici pe un episod nu a fost constatat nici

faptul existenței pretinsului raport sexual sau act. La fel, nu a fost stabilită cu

aproximație nici perioada în care ar fi avut loc aceste acțiuni, vara - 2008, toamna -

2009, sau iarna – 2010;

- partea vătămată a dat de două ori declarații sub jurământ, purtând răspundere

penală (f.d. 187, 196-198), unde a negat careva acțiuni îndreptate în privința sa de

către inculpat, declarații ce corespund cu declarațiile martorilor apărării;

- la (f.d. 38, vol. I), este raportul de examinare medico-legală nr.23 din

22.01.2009, care a fost prezentat de partea apărării, acest raport a fost efectuat în

cauza penală de învinuire a lui Ambroci Vasile, care ar fi violat-o pe partea vătămată,

în acest raport s-a stabilit că la 22.01.2009, leziuni corporale lipsesc, himenul este

integru. Ceea ce presupune că partea vătămată nu a avut raporturi sexuale cel puțin

până la acea dată. Ulterior, acuzarea i-a încriminat inculpatului și infracțiunea

prevăzută de art. 172 alin. (3) Cod penal, doar după ce avocatul Pavlov Victor a

prezentat acest raport când inculpatul se afla în arest preventiv doar pentru comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) Cod penal;

- pretinsele fapte indicate în rechizitoriu nu coroborează cu alte probe în

ansamblu, ceea ce denotă că învinuirea adusă este una formală, fiind lipsită de probe

directe, care să poată proba existența măcar a unui singur episod infracțional, la care

să fie indicat locul, timpul, modul de săvârșire a infracțiunii cât și probe ce ar

demonstra incontestabil existența faptei infracționale;

- care a fost necesitatea de a audia suplimentar partea vătămată dacă dânsa sub

sancțiunea răspunderii penale a fost audiată de 2 ori, unde a confirmat că între ea și

inculpat nu a fost nimic și nu a avut careva relații sexuale;

- nu a fost prezentată nici o probă directă, care să demonstreze existența

raporturilor și sau actelor sexuale, nu a fost stabilit cu aproximație nici timpul în care

a fost săvârșită infracțiunea, nu este indicat locul în care a avut loc infracțiunea, cu

atât mai mult s-a stabilit că inculpatul din anul 2008 locuia în alt loc decât unde se

pretinde că s-a comis infracțiunea. La fel, prima instanță nu s-a expus asupra datelor

cu privire la intrarea și ieșirea inculpatului de pe teritoriul Republicii Moldova,

informația din baza de date „ACCES”, care este la materialele cauzei.

au fost respinse ca nefondate apelurile declarate și menținută sentința primei instanțe

fără modificări.

7.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că motivele invocate în

apel sunt nefondate, or urmărirea penală și examinarea cauzei în prima instanță s-a

desfășurat în strictă conformitate cu prevederile legale, nefiind constatate încălcări

5

care atrag nulitatea probelor administrate și a actelor procedurale efectuate, iar starea

de fapt și de drept stabilită prin sentință, concordă cu probele administrate și

apreciate de prima instanță.

În acest sens, instanța de apel a menționat că nu există temei de a da o nouă

apreciere probelor, fiind solidară cu concluziile primei instanțe, aceasta fiind

motivată temeinic și legal, sub aspectul că vinovăția inculpatului în săvârșirea

infracțiunilor imputate este dovedită prin probatoriul administrat în cadrul

procesului penal.

Totodată, instanța de apel a apreciat critic declarațiile părții vătămate din

instanța de apel, în care aceasta a negat că inculpatul a săvârșit asupra ei careva

acțiuni violente cu caracter sexual, deși la urmărirea penală și la audierea

suplimentară în prima instanță a declarat despre activitatea infracțională a lui

Paraschiv-Buga Ion, instanța de apel motivând că modificarea poziției procesuale

poate fi explicată din punct de vedere psihologic, prin încercarea de a ușura poziția

procesuală a inculpatului, cât și din cauza posibilelor presiuni exercitate asupra sa,

ținând cont de specificul infracțiunii incriminate, iar atitudinea oscilantă a acesteia

nu poate influența situația de fapt stabilită.

La fel, instanța de apel a indicat că prima instanță la individualizarea pedepsei

a ținut cont pe deplin de prevederile articolelor 7, 61, 70, 75, 84 Cod penal.

Banaru Vadim în numele inculpatului Paraschiv-Buga Ion, care în temeiul art. 427

alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea

rejudecării cauzei de către instanța de apel, în alt complet de judecată.

În argumentarea recursului, recurentul a invocat că:

- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în cererea de

apel;

- nu sunt întrunite elementele infracțiunii;

- în decizia instanței de apel lipsește analiza și aprecierea probelor, or aceasta a

transcris probele, fără a fi verificate și cercetate în ședința de judecată conform art.

414 alin. (2) Cod de procedură penală;

- instanța de apel era obligată să examineze atât în fapt, cât și în drept cauza, cu

examinarea motivelor indicate în cererea de apel, inclusiv și să stabilească

circumstanțele prevăzute în art. 389 Cod de procedură penală;

- decizia instanței de apel în măre măsură este o transcriere a sentinței primei

instanțe;

- pretinsul timp al comiterii infracțiunilor este indicat în rechizitoriu: perioada

anilor 2008-2010, însă nu este redat nici cu aproximație când a fost săvârșită vreo

acțiune infracțională din partea inculpatului, iarna, primăvara, vara sau toamna, la

fel nu este stabilit nici anul 2008, sau 2009, sau 2010. Acest fapt nu a fost stabilit

nici în cadrul urmăririi penale, nici la judecarea în prima instanță și nici în instanța

de apel;

6

- în cauza penală privindu-l pe Paraschiv-Buga Ion nu a fost numită nici o

expertiză medico-legală a părții vătămate minore existând doar 2 acte medicale și

din altă cauză penală;

- instanța de apel eronat a reflectat în decizia din 07.07.2020, că partea vătămată

a susținut declarațiile făcute în prima instanță, or dânsa în ședința din 07.07.2020 din

cadrul instanței de apel a declarat că nu a întreținut niciodată raporturi sexuale și nici

alte acțiuni sexuale cu inculpatul Paraschiv-Buga Ion;

- în decizia instanței de apel nu este indicat motivul prin care au fost respinse

probele la care apărarea a făcut referire în cererea de apel și în dezbaterile judiciare,

inclusiv declarațiile părții vătămate care coroborează cu celelalte probe, inclusiv și

cu declarațiile inculpatului. Mai mult, partea vătămată în ședința de judecată din

cadrul instanței de apel din 07.07.2020 avea vârsta de 22 ani, având la întreținere 2

copii minori, fiind în deplină rațiune, a confirmat că nu a fost abuzată sau agresată

sexual de către inculpatul Paraschiv-Buga Ion, această poziție este similară și cu cea

redată în cadrul ședințelor de judecată din prima instanță - din 09.04.2015 și

12.12.2014.

martie 2021, a fost admis recursul ordinar declarat, casată total decizia instanței de

apel și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

9.1. Pentru a decide astfel, instanța de recurs ordinar a constatat că instanța de

apel nu a apreciat fiecare probă separat, din punct de vedere al pertinenței,

concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în ansamblu - din punct de

vedere al coroborării lor, cât și în raport cu circumstanțele concrete în fapt și în drept

invocate în rechizitoriu pe fiecare episod în parte, și nu a indicat motivele pentru

care a respins probele aduse în sprijinul apărării, nefiind clar, în special, care

declarații, acestea fiind divergente, ale părții vătămate au fost admise și care

respinse.

La fel, instanța de recurs ordinar a notat că instanța de apel și-a întemeiat

concluziile pe probe neverificate în ședința de judecată a instanței de apel și

neconsemnate în procesul-verbal, nu s-a pronunțat asupra motivelor invocate în

apelul apărării și repetat în recursul ordinar.

Totodată, instanța de recurs ordinar a remarcat că potrivit proceselor - verbale

ale ședinței judiciare și materialelor cauzei, dosarul a fost distribuit completului

format din judecătorii Balmuș S., Robu O. și Mânăscurtă I., a continuat judecarea

cauzei completul – Furdui S., Ursu L. și Gîrbu S., dar au finisat judecarea cauzei și

pronunțat decizia contestată judecătorii Teleucă S., Gîrbu S. și Furdui S, însă în

materialele cauzei lipsește încheierea președintelui instanței motivată pe criteriile

prescrise în art. 31 alin. (3) Cod de procedură penală și pct. 14 din Regulamentul

privind modul de constituire a completelor de judecată și schimbarea membrilor

acestora, despre schimbarea judecătorilor Robu O., Mânăscurtă I. și Ursu L.

7

Instanța de recurs ordinar a indicat că încălcările nominalizate au lezat dreptul

inculpatului la un proces echitabil.

Astfel, instanța de recurs ordinar a concluzionat că instanța de apel nu a judecat

cauza penală în condițiile legii, deoarece a adoptat o decizie care nu cuprinde motive

legale pe care se întemeiază soluția, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

a fost respins ca nefondat apelul declarat de procuror și admis apelul declarat de

către inculpat cu avocatul său, casată sentința primei instanțe și pronunțată o nouă

hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Paraschiv-Buga Ion

a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunilor prevăzute de art. 171 alin.

(3) lit. b), 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența

faptelor infracțiunilor.

10.1. Pentru a decide astfel, instanța de apel a constatat că prima instanță a

stabilit incorect starea de fapt, care nu corespunde probelor din dosar, care au fost

apreciate incorect, astfel prima instanță eronat a ajuns la concluzia de a fi recunoscut

vinovat inculpatul Paraschiv-Buga Ion de comiterea infracțiunilor prevăzute de

art.171 alin. (3) lit. b), 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Instanța de apel a menționat că prima instanță la adoptarea sentinței, nu a ținut

cont de prevederile art. 101 alin. (1), art. 384 alin. (3), art. 385 alin. (1) Cod de

procedură penală, iar concluziile primei instanțe cu privire la condamnarea

inculpatului Paraschiv - Buga Ion sunt neîntemeiate și neprobate, or prima instanță

nu a luat în considerare că la cauza dedusă judecății nu s-a constatat existența faptei

infracțiunii, astfel concluziile primei instanțe referitor la materialul probator nu au

fost examinate detaliat prin prisma pertinenței, concludenții, utilității și veridicității

lor, iar în ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Instanța de apel a indicat că, potrivit rechizitoriului inculpatul Paraschiv-Buga

Ion se învinuiește în aceea că el, în perioada anilor 2008 -2010 în timp ce domicilia

în XXXXX, împreună cu nepoata sa minoră XXXXX, știind cu certitudine că ultima

este minoră și nu a atins vârsta de 14 ani, cu scopul satisfacerii poftei sexuale,

profitând de imposibilitatea acesteia de a-și exprima voința și de a se apăra din cauza

vârstei fragede, prin constrângere fizică exprimată prin tragerea de păr, totodată prin

constrângere psihică, intenționat în diferite circumstanțe și perioade de timp

întreținea cu aceasta la domiciliul din XXXXX, raporturi sexuale contrar voinței

minorii.

Astfel, instanța de apel a reținut că Paraschiv-Buga Ion, a fost învinuit, că a

săvârșit infracțiunea, prevăzută de art.171 alin (3) lit. b) Cod penal, violul, adică

raportul sexual săvârșit prin constrângere fizică sau psihică a persoanei sau profitând

de imposibilitatea acesteia de a se apăra ori de a-și exprima voința asupra unei

persoanei minore în vârstă de până la 14 ani.

Tot el, a fost învinuit că în perioada anilor 2008-2010, aflându-se la domiciliul

din XXXXX, concomitent cu raporturile sexuale întreținute, cu scopul satisfacerii

8

poftei sexuale în forme perverse, profitând de imposibilitatea minorei XXXXX de

a-și exprima voința din cauza vârstei fragede, prin constrângere fizică exprimată prin

tragerea de păr totodată prin constrângere psihică, în diferite circumstanțe, de mai

multe ori, regulat, intenționat, și-a satisfăcut pofta sexuală în forme perverse, prin

întreținerea contrar voinței ultimei raporturi sexuale perverse oral-genitale.

Astfel, instanța de apel a indicat că Paraschiv-Buga Ion a fost învinuit că a

săvârșit infracțiunea, prevăzută de art. 172 alin.(3) lit. a) Cod penal, acțiuni violente

cu carecter sexual, adică satisfacerea poftei sexuale în forme perverse, săvârșite prin

constrângere fizică sau psihică ori profitând de imposibilitatea acesteia de a se apăra

sau de a-și exprima voința, săvârșite asupra unei persoane despre care se știa cu

certitudine că nu a atins vârsta de 14 ani.

În continuare, instanța de apel a notat că în speță nu a fost constatată fapta

prejudiciabilă, or ținând cont de prevederile art. 24, 27, 99-101 Cod de procedură

penală, în urma cercetării sub toate aspectele a probelor administrate, verificate

minuțios, prin prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și

veridicității lor, și a conchis că din probele administrate la materialele dosarului

rezultă că vinovăția inculpatului Paraschiv-Buga Ion în comiterea infracțiunilor

imputate, nu a fost constatată.

Instanța de apel a menționat că, la rejudecarea cauzei în instanța de apel, fiind

audiată suplimentar, partea vătămată, XXXXX a declarat că, nu ține minte ce a

declarat la judecătoria Călărași. A declarat că, nu este vinovat inculpatul, că

declarațiile lui tata le-a pus lui Paraschiv-Buga Ion, deoarece tatăl său la vârsta de 8

ani a violat-o. Paraschiv-Buga Ion nu este vinovat. La judecată permanent venea cu

procurorul, care venea și o lua cu mașina. El îi spunea ce trebuia de făcut în instanță

și ce trebuia să spună, îi spunea să declare că Paraschiv-Buga Ion este vinovat.

Careva acțiuni sexuale din partea lui Paraschiv-Buga Ion nu au fost. Avea 8 ani când

a violat-o tatăl, probabil anul 2006.

Tatăl său mai are de stat încă 8 ani închis, în 2013 a fost condamnat. Dosarul

lui tata se examina paralel cu dosarul lui Paraschiv-Buga Ion, în aceeași zi, nu ține

minte anul. Când a fost audiată la poliție erau 4 femei nu ține minte cine erau ele.

Din partea sa din rude nu erau prezente deoarece le-au dat afară. Locuia la acel

moment cu tata, mătușa, unchiul, bunica. Era impusă de către procurorul Golban să

spună, că Paraschiv-Buga Ion este vinovat. Nu a contestat acțiunile care se impuneau

să le spună, deoarece era minoră și nu cunoștea nimic din ce trebuie să facă. Când a

dat declarații în fața instanței de apel împotriva lui Paraschiv-Buga Ion, nu ține minte

cine a impus-o să spună că Paraschiv-Buga Ion este vinovat.

În acest context, instanța de apel a apreciat că declarațiile părții vătămate la

această etapă a procesului nu pot fi considerate neveridice sau puse la îndoială, or în

prezent, partea vătămată are vârsta de 24 ani, conștientizează totalmente cele

invocate, la dosar lipsesc careva acte ce ar justifica, că ultima nu realizează cele

declarate. La materialele cauzei lipsesc, probe care ar dovedi că ultima este sau a

fost influențată de către inculpat sau alte persoane în interesele ultimului. Instanța

9

de apel a pus la îndoială declarațiile pe care însăși partea vătămată le neagă, date la

urmărirea penală, fiind minoră, care ar fi putut fi influențată ușor la acea vârstă,

(perioadă în care a suferit de pe urma acțiunilor tatălui său) la darea declarațiilor de

către organul de urmărire penală, fapt confirmat de ultima.

La fel, instanța de apel a notat că probele prezentate de partea acuzării -

declarațiile martorilor care au locuit în casa unde se pretinde că au fost săvârșite

infracțiunile, deși prima instanță le-a calificat în felul că persoanele respective nu

au fost martori oculari a circumstanțelor de fapt, nu s-a luat în considerare că ultimii

de fapt au locuit nemijlocit în acea perioadă de timp.

Totodată, instanța de apel a reținut că partea acuzării nu a prezentat probe

directe și pertinente care să dovedească cu aproximație perioada de timp în care a

avut loc măcar un singur episod al faptelor infracționale, iarna, primăvară vară sau

toamnă, sau măcar anul 2008, 2009, 2010, considerând ca și dovedite faptele indicate

în rechizitoriu în lipsa stabilirii (măcar cu aproximație) a locului unde s-a săvârșit

infracțiunea, perioada de timp sau alte circumstanțe importante ale pricinii care

urmau a fi stabilite.

Mai mult, raportând declarațiile părții vătămate de la urmărirea penală pe care

se bazează partea acuzării, cu cele ale martorilor care locuiau în casă cu minora în

această perioadă, instanța de apel a constatat că din declarațiile părții vătămate de

atunci - ea se afla practic mereu singură acasă, iar din declarațiile fratelui mai mic,

bunica, frații tatălui ei, mereu se aflau prin preajmă în casă, iar în perioada când

Paraschiv-Buga Ion venea acasă el dormea în altă odaie care avea o altă ieșire, fapt

confirmat însăși de fratele cel mai mic.

Cu referire la procesele-verbale din 12.12.2014, 09.04.2015 (f.d. 187, 196-

198), de audiere a părții vătămate XXXXX în prima instanță, unde a negat existența

unor acțiuni cu caracter sexual în privința sa din partea inculpatului, instanța de apel

a menționat că prin aceste două declarații a părții vătămate, care deja le-a depus sub

jurământ, purtând răspundere penală, aceasta a declarat personal ceea ce de fapt și

este, fără careva influențe, unde au fost prezenți atât acuzatorul de stat, pedagogul,

cât și completul de judecată. Reieșind din cele expuse, aceste declarații corespund

cu declarațiile martorilor părții apărării care au fost audiați, coroborând între ele și

anume: Paraschiv-Buga V., Paraschiv O., Morari C., Nicolăiescu I., Buga Z., Dosca

I., și martorul acuzării Crăciun M., reprezentatul legal a părții vătămate.

În continuare instanța de apel a indicat că la (f.d. 21, vol. I), organul de urmărire

penală a anexat o copie a unui proces-verbal de audiere a lui Șevcenco Oxana, în

calitate de martor din data de 09.04.2012, nu se exclude că din altă cauză penală și

anume, din cauza penală de învinuire a lui Morari Constantin, tatăl lui XXXXX.

Analizând conținutul procesului-verbal, martorul respectiv, care a avut calitatea de

psiholog și a participat la acțiuni procedurale unde a fost prezentă XXXXX, aceasta

a declarat: „În rezultatul audierii copilului XXXXX pot concluziona că mărturiile

depuse sunt susținute de mesaje non-verbale, specifice cazurilor de abuz sexual.”

10

Instanța de apel a stabilit că martorul Șevcenco Oxana, era în imposibilitate să

indice ”În rezultatul audierii copilului XXXXX”, deoarece acest proces-verbal a fost

întocmit la 09.04.2012, iar audierea lui XXXXX a avut loc la 04.04.2012, unde au

participat doar ofițerul de urmărire penală Platon Ludmila, reprezentantul legal

Olevschi Natalia și pedagogul Țîcu Ina, în privința ultimei, apărarea a invocat că de

fapt este colaborator al IP Strășeni.

Totodată, instanța de apel a specificat că la (f.d. 24, vol. I), este ordonanța

privind efectuarea expertizei din 02.04.2012, din cauza penală nr. 2012330116,

(cauza lui Morari Constantin), iar din conținutul acestei ordonanțe se face referire că

acuzarea respectivă a fost pornită la 31.03.2012, în baza art. 172 alin. (3) Cod penal,

potrivit căreia în perioada anilor 2003-2012, Morari Constantin, aflându-se la

domiciliul său, în lipsa celorlalți membrii ai familiei, prin constrângere fizică sau

psihică a fiice sale minore XXXXX, și-a satisfăcut poftele sexuale în formă perversă.

Astfel, instanța de apel a constatat că un act din altă cauză se regăsește în cauza

penală de învinuire a lui Paraschiv-Buga Ion, care a fost începută la 04.04.2012, pe

când ordonanța privind dispunerea expertizei este datată cu 02.04.2012, adică până

la începerea urmăririi penale.

De asemenea, instanța de apel a atestat că, raportul de expertiza medico - legală

nr. 110 din 03.04.2012 (f.d.25, Vol. I), probă pe care prima instanță și-a întemeiat

soluția, la fel este datat anterior începerii urmăririi penale, or din conținutul acestui

raport, pe partea verso este indicat că: din conținutul ordonanței, pe perioada 2003-

2012 a fost violată de către tatăl Morari Constantin.

Instanța de apel a conchis că acest raport este o copie a unui alt raport de

expertiză medico-legală, dintr-o altă cauză penală, aparent a lui Morari Constantin,

care nu figurează ca complice a lui Paraschiv - Buga Ion, și nici Paraschiv-Buga Ion

nu a figurat ca complice a lui Morari Constantin, ceea ce denotă că din nou au fost

încălcate prevederile art. 94 pct. 8) Cod de procedură penală, cât și pct. 4) de o

persoană care nu are dreptul să efectueze acțiuni procesuale în cauza penală.

Referitor la (f.d. 29, vol. I), instanța de apel a notat că prima instanță în sentință

a făcut trimitere la corpul delict, un CD-R cu înregistrări video, deși însăși prima

instanță la faza judecării cauzei s-a expus asupra refuzului de a fi vizualizat acest

CD-R, din motiv că a fost recunoscut ca corp delict prin ordonanța din 25.05.2012

din cauza penală nr. 2012330116, care la fel este o copie a unei alte ordonanțe din

cauza penală de învinuire a lui Morari Constantin, și nu are relevanță asupra cauzei

penale de învinuire a lui Paraschiv-Buga Ion.

La (f.d. 115, vol. I), instanța de apel a observat că este ordonanță de conexare

a cauzei penale din 21.06.2012, prin care au fost conexate cauzele penale nr.

2012330132 și nr. 2012330274, prin care se constată că prima cauză penală a fost

pornită la 04.04.2012, iar a doua cauză penală la 18.06.2012, unde se indică că în

cadrul urmăririi penale s-a stabilit că în perioada 2008-2010, XXXXX a fost supusă

abuzurilor sexuale de către Paraschiv – Buga Ion, astfel acesta săvârșind

infracțiunile prevăzute de art. 171 alin. (3) și 172 alin. (3) Cod penal.

11

În acest context, instanța de apel a menționat că la (f.d. 120, vol. I), se atestă o

copie a procesului-verbal de audiere a lui XXXXX din 02.04.2012, la fel care este

datată anterior pornirii urmăririi penale în cauza penală nr. 2012330132 din

04.04.2012, cât și că cauza penală nr. 2012330274 a fost pornită în iunie 2012, iar

acțiunea procedurală datează din luna aprilie 2012, astfel nu este clar cum pot fi

prezentate acte procedurale efectuate mai înainte de pornirea urmăririi penale.

La (f.d. 129, vol. I), instanța de apel a notat că fără ca să fie întreprinse acțiuni

de urmărire penală care să stabilească adevărul în prezenta cauză și să fie îndreptate

spre examinarea cauzei sub toate aspectele, după anexarea acelui proces-verbal la

care s-a făcut referire, Paraschiv – Buga Ion, a fost pus sub învinuire, fără vreo probă

directă, care să poată demonstra bănuiala rezonabilă, fiindu-i incriminată

suplimentar săvârșirea deja a două infracțiuni excepțional de grave - art. 171 alin.

(3), 172 alin. (3) Cod penal.

În acest context, instanța de apel a constatat că organul de urmărire penală a

preluat probele (raportul de expertiză, unele declarațiile a părții vătămate,

declarațiile specialistului, martorilor) din dosarul penal în privința tatălui părții

vătămate, care a fost condamnat, nefiind acumulate noi probe de către organul de

urmărire penală la învinuirea adusă lui Paraschiv-Buga Ion.

Totodată, instanța de apel a stabilit că urmărirea penală a fost efectuată

superficial, fapt confirmat și de către cererea avocatului inculpatului Paraschiv-Buga

Ion, la 25.06.2012, (f.d. 135 vol. I), prin care s-a solicitat să fie efectuate mai multe

acțiuni de urmărire penală, inclusiv audieri ale martorilor, efectuarea confruntării cât

și dispunerea unei expertize medico-legale, în cauza penală respectivă, ca să nu fie

apreciate faptele importante doar în baza a celor copii ale expertizelor din altă cauză,

cererea care a fost respinsă de către organul de urmărire penală.

Astfel, instanța de apel a constatat că partea acuzării nu a prezentat probe

admisibile, pertinente, concludente, utile și veridice care să ateste vinovăția

inculpatului Paraschiv - Buga Ion în comiterea infracțiunilor prevăzute de art.171

alin. (3) lit. b), 172 alin. (3) lit. a) Cod penal.

Totodată, instanța de apel a reținut că potrivit caracteristicii eliberate de

Primăria XXXXX din 02.10.2012, inculpatul din vara anului 2008, după decesul

tatălui a trecut cu traiul permanent în casa părinților viitoarei soții - Buga Veronica,

situată în XXXXX, unde locuiește în prezent (f.d.176).

Instanța de apel a concluzionat că pretinsele fapte indicate în rechizitoriu nu

coroborează cu alte probe în ansamblu, ceea ce denotă că învinuirea adusă este una

formală, fiind lipsită de probe directe, care să poată proba existența măcar a unui

singur episod infracțional, la care să fie indicat locul, timpul, modul de săvârșire a

infracțiunii cât și probe ce ar demonstra incontestabil existența faptei infracționale.

Cu referire la declarațiile părții vătămate din 29.09.2017 (f.d. 42, vol. III),

instanța de apel a notat că audierea părții vătămate în situația respectivă, cu oferirea

acordării posibilității de a lua cunoștință cu declarațiile făcute anterior la faza de

urmărire penală, până la începerea audierii, cu acele declarații făcute în procesul-

12

verbal din 04.04.2012, și în lipsa voinței părții vătămate de a fi audiată, este

inexplicabilă or, care a fost necesitatea de a audia suplimentar partea vătămată dacă

aceasta sub sancțiunea răspunderii penale a fost audiată de 2 ori, unde a confirmat

că între ea și inculpat nu a fost nimic și nu a avut careva relații sexuale.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că în speță nu a fost prezentată nici o

probă directă, care să demonstreze existența raporturilor și sau actelor sexuale, nu a

fost stabilit cu aproximație nici timpul în care a fost săvârșită infracțiunea, nu este

indicat locul în care a avut loc infracțiunea, cu atât mai mult s-a stabilit că inculpatul

din anul 2008 locuia în alt loc decât cel unde se pretinde că a fost comisă

infracțiunea.

în Procuratura de circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și Plîngău Alexandru, care

în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea acesteia,

cu menținerea sentinței primei instanțe fără modificări.

În argumentarea recursului, recurenții invocă că:

- hotărârea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar;

- decizia instanței de apel este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece, în

cazul în care instanța de apel nu este de acord cu mijlocul probatoriu, adus de către

acuzare în sprijinul învinuirii formulate inculpatului și a ajuns la concluzia adoptării

unei soluții de achitare, urma să dezvăluie această concluzie, expunându-și punctul

său de vedere asupra fiecărei probe, fapt ce n-a avut loc, fiind înfăptuită o apreciere

eronată și formală de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei penale;

- achitându-1 pe Paraschiv-Buga Ion, instanța de apel, nu a luat în considerare

toate probele acuzării și nu le-a apreciat la justa lor valoare, fiind respinsă puterea

de acuzare fără o motivare plauzibilă sau bazată pe probe ce ar combate învinuirea

incriminată inculpatului, astfel încălcând prevederile art. 101 alin. (l) Cod de

procedură penală, conform căruia fiecare probă urmează a fi apreciată din punct de

vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității ei, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor;

- tabloul general al infracțiunii comise de către inculpatul Paraschiv-Buga Ion,

este reflectat în mod obiectiv de ansamblul și altor probe administrate legal la faza

urmărire penală și supuse cercetării în cursul procesului, în ambele instanțe de

judecată, însă care n- au fost apreciate la justa valoare de către instanța de apel, cum

ar fi: declarațiile părții vătămate XXXXX din ședința de judecată (f.d. 44-46, vol.

III, f.d. 187, 196-197, vol. II) și de la faza de urmărire penală, declarațiile martorilor

Șevcenco Oxana (f.d. 204-208, vol. II), Teberneac Diana (f.d. 34-36, vol. III), Morari

Vasile (f.d. 74-76, vol. III), Osmatescu Nina (f.d. 77-79, vol. III), Cotelea Diana (f.d.

84-85, vol. III), Crăciun Maia (f.d. 88-89, vol. III); raportul de expertiză medico-

legală nr. 110 din 03 aprilie 2012 (f.d. 25, vol. I), raportul de expertiză psihiatrică

ambulatorie nr. 54 sn-2012 din 24.05.2012 (f.d. 52-53, vol. I), corpul delict –

13

înregistrarea video a audierii minorei din 09 aprilie 2012, recunoscut în calitate de

corp delict(f.d. 27-29, vol. I).

- din probele anexate la materialele dosarului, care au fost cercetate atât în

prima instanță, cât și în instanța de apel, cât și prin declarațiile părții vătămate,

martorilor audiați în ședință de judecată, declarațiile acestora fiind confirmate prin

materialele anexate la cauza penală, vinovăția inculpatului Paraschiv-Buga Ion a fost

pe deplin probată;

- ceea ce privește argumentele apărării privitor la nulitatea actelor de procedură

și plângerea depusă împotriva acțiunilor organelor de urmărire penală, acuzarea

atestă că, potrivit art. 251 Cod de procedură penală, încălcarea prevederilor legale

care reglementează desfășurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural

numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu

poate fi înlăturată decât prin anularea acelui act;

- argumentele apărării precum că nu a fost constatată fapta prejudiciabilă, fapt

care, în opinia apărării, este temei de achitare a persoanei în comiterea faptei

incriminate, sunt vădit nefondate, fiind întemeiate pe aprecierea subiectivă a

probelor administrate în prezentul proces și care constituie o formă de apărare a

inculpatului în vederea eschivării acestuia de la răspunderea penală pentru fapta

prejudicială comisă;

- prima instanță întemeiat a respins argumentele apărării întemeiate pe

declarațiile martorilor apărării Dascal Ion, Paraschiv-Buga Veronica, Paraschiv

Olga, Buga Zinaida, Nicolaescu Iulia și Moraru Constantin, depuse la faza judecării,

care nu sunt martori oculari circumstanțelor de fapt care au avut loc în prezenta

cauză, mai mult, declarațiile respective urmează a fi apreciate în coroborare cu

declarațiile părții vătămate, și care sunt combătute atât prin declarațiile părții

vătămate, cât și prin raportul de expertiză medico- legală nr. 110 din 03 aprilie 2012,

potrivit căruia, fiind examinată medico-legal la XXXXX s-a constatat că himenul

este deflorat cu rupturi vechi, cicatrizate, care sunt consecințele raportului sexual în

mod natural recent, nefiind posibil a aprecia timpul deflorării;

- urmează a fi respinse ca fiind vădit nefondate argumentele apărării privitor la

imposibilitatea identificării timpului deflorării himenului victimei și respectiv, a

timpului comiterii infracțiunii, ori, în circumstanțele cauzei, în care Paraschiv-Buga

Ion a avut în timp mai multe raporturi sexuale prin constrângere și a comis mai multe

acțiuni violente cu caracter sexual succesive asupra victimei XXXXX, este

pertinentă și concludentă concluzia expertului, cu deosebire, având în vedere faptul

comiterii infracțiunii în perioada anilor 2008 - 2010 și timpul efectuării examenului

medico-legal la 03 aprilie 2012;

- instanța de apel urma să respingă argumentele apărării întemeiate pe

declarațiile părții vătămate depuse în ședință de judecată, prin care neagă abuzul

sexual comis de către Paraschiv-Buga Ion asupra sa (f. d. 187, 196-197, vol. II), ori,

în ședință de judecată, prin declarațiile părții vătămate coroborate cu cele ale

martorilor, s-a constatat că partea vătămată a fost influențată negativ să-și schimbe

14

declarațiile în favoarea lui Paraschiv-Buga Ion, context în care, fiind audiată

suplimentar, partea vătămată a făcut declarații care indică direct la persoana lui

Paraschiv-Buga Ion, circumstanțe despre care a cunoscut nemijlocit bunica părții

vătămate și care coroborează cu probele administrate în proces;

- partea vătămată și-a schimbat declarațiile inopinat și fără nicio explicație,

pentru o perioadă de timp, fiind imposibil a stabili locul aflării, fapt ce indică asupra

stării psiho-emoționale a părții vătămate în rezultatul acțiunilor de intimidare în

scopul modificării declarațiilor în proces. Fiind audiată suplimentar la 29 septembrie

2017, deja la împlinirea majoratului și în circumstanțele formării unei familii proprii,

partea vătămată a depus declarații care se deosebesc prin caracterul clar și detaliat

privitor la abuzul sexual la care a fost supusă de către Paraschiv-Buga Ion și care

confirmă circumstanțele care au stat la baza pornirii urmăririi penale, învinuirii

persoanei și care, fiind examinate complet și obiectiv în ședință de judecată

constituie temei de fapt și de drept de tragere la răspundere penală în temeiul art.

171 alin. (3) lit. b) și art. 172 alin. (3) lit. a) Cod penal;

- argumentele apărării privitor la starea psiho-emoțională a victimei și pretinsa

capacitate de a minți, sunt combătute prin raportul de expertiză psihiatrică legală

ambulatorie nr.54 sn - 2012 din 24.05.2012 conform căruia, deși partea vătămată

XXXXX suferă de „Retardare mentala moderata”, care indică asupra unor dificultăți

de la începutul studiului, reducerea cunoștințelor generale, dificultăți de a face probe

la diferențiere și abstractizare, interese limitate, diminuarea memoriei, gândirea

concretă, situațională, raționamente primitive, superficiale, slab argumentate,

particularitățile psihicului ei și gradul insuficienței intelectuale depistate la ea nu

sunt atât de pronunțate ca s-o lipsească de capacitatea de prevedere și deliberare a

acțiunilor sale, este în stare să perceapă just împrejurările, are capacitatea de a

percepe corect circumstanțele importante pentru cauza penală, fapt ce se confirmă

inclusiv prin declarațiile martorului Șevcenco Oxana, audiată atât la etapa

autosesizării de către organul de urmărire penală, primul contact cu victima supusă

actelor de viol și acțiunilor violente cu caracter sexual, cât și la etapa judecării

cauzei, deosebindu-se prin caracterul consecvent și respectiv, fiind pertinente și

concludente în proces;

- declarațiile lui Paraschiv-Buga Ion în partea în care pretinde că la data

comiterii faptei prejudiciabile nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova sau nu se

afla la domiciliu în XXXXX, la domiciliul părintesc, sunt vădit eronate, ori, plecarea

peste hotarele țării nu a fost pentru perioadă determinată în timp și spațiu, precum

nici nu au fost prezentate probe care să confirme că, în perioada anilor 2008 - 2010,

perioadă semnificativă de timp, Paraschiv-Buga Ion nu a înnoptat la domiciliul

părintesc, context în care instanța de apel urma să aprecieze critic declarațiile

martorilor Dascal Ion, Paraschiv- Buga Veronica, Paraschiv Olga, Buga Zinaida,

Nicolaescu Iulia și XXXXX, ultimul fiind fratele părții vătămate, cu care a declarat

că nu este în relații bune, ori, cel puțin fizic, aceștia nu puteau să se afle permanent

în aceleași circumstanțe de timp și loc, fapt ce indică asupra caracterului subiectiv

15

al declarațiilor, constituind o formă de apărare a lui Paraschiv-Buga Ion, mai mult

că martorii respectivi sunt în relații de rudenie, iar Paraschiv-Buga Veronica este

soția sa, astfel încât, ipoteza formulată de apărare nu a fost confirmată prin probe

pertinente și concludente;

- referitor la declarațiile apărării întemeiate pe faptul că minora a fost violată

de tatăl său Morari Constantin, acestea depășesc limitele judecării prezentei cauze;

- fiind audiată în calitate de parte vătămată în cauza penală de învinuire a lui

Morari Constantin în comiterea infracțiunilor prevăzute la art. 171 alin. (3) lit. b) și

172 alin. (3) lit. a) Cod penal, partea vătămată XXXXX a declarat că a fost abuzată

sexual atât de către Morari Constantin, tatăl, și Paraschiv-Buga Ion, unchiul, în

diferite circumstanțe și perioade de timp;

- este vădit eronată ipoteza apărării precum că minora XXXXX ar fi declarat

împotriva lui Paraschiv-Buga Ion cu scopul dezincriminării tatălui, având în vedere

faptul că aceasta indică direct și face diferență dintre acțiunile comise de către

Morari Constantin și cele comise de către Paraschiv-Buga Ion asupra sa;

- nu poate fi reținută ipoteza apărării precum că partea vătămată se răzbună pe

Paraschiv-Buga Ion, ori, nu au fost identificate și probate careva circumstanțe care

ar confirma motivul răzbunării, în acest sens fiind pertinente și concludente inclusiv

declarațiile martorului Șevcenco Oxana, care desfășoară activitate de specialitate de

psiholog și care indică asupra faptului că, deși sunt semne evidente că victima a trăit

și retrăit emoții negative în raport cu acțiunile de abuz sexual comise asupra dânsei

de către Paraschiv-Buga Ion, lipsesc careva indici precum că dânsa ar manifesta

dorință de răzbunare;

- argumentele apărării în care invocă că concluziile psihologului și alte

experților judiciari ar fi fost depuse în cadrul unui alt proces penal, sunt absolut

neîntemeiate ori, fapta prejudiciabilă comisă de către Paraschiv Buga Ion a fost

descoperită în contextul pornirii urmăririi penale în ceea ce privește apărarea

drepturilor și intereselor legitime ale victimei minore XXXXX, nefiind astfel

justificat a supune victima minoră la audierea repetată, precum și examinarea

medico-legală, psihologico-psihiatrică repetată, circumstanțe care determină

revictimizarea persoanei și care sunt contrare drepturilor și intereselor legitime ale

victimei minore;

- este corectă concluzia primei instanțe privind calificarea infracțiunilor,

determinarea și constatarea juridică a corespunderii exacte între semnele faptei

prejudiciabile săvârșite de inculpat și semnele componențelor de infracțiuni

incriminate;

- instanța de apel nu a motivat întemeiat soluția sa privind achitarea inculpatului

Paraschiv-Buga Ion, iar prin neaprecierea obiectivă a probelor cercetate în ședința

judiciară, instanța de apel la adoptarea deciziei a admis o eroare de drept, fără a

acorda o valoare primară probelor care în opinia acuzării demonstrează vinovăția

inculpatului, astfel încât concluzia instanței de apel este inacceptabilă, deoarece

probele acuzării au fost supuse unei minuțioase cercetări în ambele instanțe,

16

facându-se referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în aceste

condiții, instanței de apel îi rămânea doar să aprecieze aceste probe, din punct de

vede al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în

ansamblu - din punct de vedere al coroborării lor.

pct. 11) Cod de procedură penală, a depus referință avocatul Banaru Vadim în

numele inculpatului, care pledează pentru inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

În argumentare, avocatul Banaru Vadim invocă că decizia instanței de apel este

legală și întemeiată, or instanța de apel a examinat în ședință toate probele din dosar,

s-a expus asupra pertinenței, concludenții și coroborării probatoriului, a stabilit just

circumstanțele de fapt, a evidențiat erorile admise de organul de urmărire penală și

de către procuror, la fel s-a expus asupra tuturor motivelor indicate în cererea de

apel, redând și omisiunile admise de prima instanță.

Totodată, invocă că în cererea de recurs, recurenții nu au indicat cert în ce

constă eroarea de drept comisă de instanța de apel, precum și în ce aspecte este

incident temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală.

constată că recursul urmează a fi admis din următoarele considerente.

În speță se constată, că recurenții s-au conformat prevederilor art. 422 Cod de

procedură penală și au declarat recursul ordinar în termen.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală,

judecând recursul, instanța de recurs este în drept să admită recursul și să dispună

rejudecarea cauzei de către instanța de apel, în cazul în care eroarea judiciară nu

poate fi corectată de către instanța de recurs.

Conform art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinează cauza numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 Cod de

procedură penală, fiind în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților. Or, art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală,

prevede că hotărârile instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Potrivit art. 414 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecând apelul,

verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în baza oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. În vederea soluționării apelului, instanța de apel poate

da o nouă apreciere probelor. Instanța de apel se pronunță asupra tuturor motivelor

invocate în apel.

Chestiunile de fapt asupra cărora s-a pronunțat sau trebuia să se pronunțe prima

instanță și care prin apel se transmit instanței de apel sunt: dacă fapta reținută ori

numai imputată s-a săvârșit ori nu, dacă fapta a fost comisă de inculpat și în ce

împrejurări s-a comis, dacă probele corect au fost apreciate prin prisma cumulului

17

de probe anexate la dosar în conformitate cu art. 101 Cod de procedură penală.

Conform art. 101 Cod de procedură penală, fiecare probă urmează a fi apreciată

din punct de vedere al pertinenții, concludenții, utilității și veridicității, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Instanța de judecată

este obligată să motiveze în hotărâre admisibilitatea sau inadmisibilitatea tuturor

probelor administrate.

La chestiuni de drept se referă cele ce țin de faptul: dacă fapta întrunește

elementele infracțiunii, dacă infracțiunea a fost corect calificată, dacă pedeapsa a

fost individualizată și aplicată just, dacă fapta întrunește elementele infracțiunii,

dacă normele de drept procesual penal au fost corect aplicate și hotărârea adoptată

să conțină răspuns la toate motivele invocate.

În același context, Colegiul penal lărgit menționează, că hotărârile pronunțate

de instanțele ierarhic inferioare trebuie să fie motivate atât în fapt, cât și în drept, în

corespundere cu prevederile legislației în vigoare, pentru a permite instanței ierarhic

superioare de a verifica corespunderea hotărârii pronunțate cu legea. Necesită a se

avea în vedere că nu numai nemotivarea hotărârii, dar și motivarea insuficientă sau

motivarea în termeni generali – vagi, reprezintă motiv de casare.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1), (2), 6) Cod de procedură penală, instanța

de apel, judecând apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărârii atacate în baza

probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală și în

baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Instanța de apel verifică

declarațiile și probele materiale examinate de prima instanță prin citirea lor în ședința

de judecată, cu consemnarea în procesul-verbal. Instanța de apel nu este în drept să-

și întemeieze concluziile pe probele cercetate de prima instanță dacă ele nu au fost

verificate în ședința de judecată a instanței de apel și nu au fost consemnate în

procesul-verbal.

La caz, Colegiul penal lărgit atestă că recurentul indică ca temei pentru recurs

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, în sensul că: hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o

eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței, temei ce s-a confirmat.

Din conținutul recursului ordinar declarat se reține, că procurorul critică soluția

adoptată de către instanța de apel, deoarece contravine circumstanțelor cauzei și

probelor administrate în prezenta speță și nu corespunde cerințelor prevăzute de art.

414 Cod de procedură penală.

Coraportând decizia instanței de apel, la rigorile prevăzute de art. 414 Cod de

procedură penală enumerate supra, se atestă că instanța de apel nu a ținut cont pe

deplin de aceste cerințe și a comis următoarele erori de drept.

Cât ține de soluția instanței de apel de casare a sentinței primei instanțe de

condamnare a inculpatului în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit.

b), 172 alin. (3) lit. a) Cod penal, pronunțarea unei noi hotărâri prin care inculpatul

a fost achitat, Colegiul penal lărgit consideră că instanța de apel nu a verificat

18

minuțios toate probele în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură

penală, nu a întreprins toate măsurile de a elucida toate circumstanțele esențiale fără

a se expune clar asupra concluziei primei instanțe prin care inculpatul a fost

recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 171 alin. (3) lit. b), 172

alin. (3) lit. a) Cod penal.

Potrivit hotărârii instanței de apel se constată, că în partea descriptivă, instanța

de apel, s-a axat pe concluzia că:

”Colegiul penal consideră că la caz nu a fost constatată fapta prejudiciabilă,

or ținând cont de prevederile art. 24, 27, 99 – 101 ale Codului de Procedură Penală,

cercetând sub toate aspectele probele administrate, verificându-le minuțios, prin

prisma admisibilității, pertinenței, concludenții, utilității și veridicității lor,

conchide că, din probele administrate la materialele dosarului rezultă, că vinovăția

inculpatului Paraschiv – Buga Ion în comiterea infracțiunilor prevăzute de: art. 171

alin. (3) lit. b) din Codul penal...și art. 172 alin. (3) lit. a) din Codul penal... nu a

fost constatată, la cazul dedus judecății nefiind constatată existența faptei

infracțiunii.

....în instanța de apel la rejudecare, fiind audiată suplimentar, partea vătămată,

XXXXX a declarat că, nu ține minte ce a declarat la judecătoria Călărași. A declarat

că, nu este vinovat inculpatul, că declarațiile lui tata le-a pus lui Buga Ion, deoarece

tatăl său la vârsta de 8 ani a violat-o. Buga Ion nu este vinovat. La judecată

permanent venea cu procurorul, care venea și o lua cu mașina. El îi spunea ce

trebuia de făcut în instanță și ce trebuie să spună, îi spunea să declare că Paraschiv

Ion este vinovat. Careva acțiuni sexuale din partea lui Paraschiv Buga Ion nu au

fost. ....Era impusă de către procurorul Golban să spună, că Paraschiv Buga Ion

este vinovat. Nu a contestat acțiunile care se impuneau să le spună, deoarece era

minoră și nu cunoștea nimic din ce trebuia să facă. Când a dat declarații în fața

instanței de apel împotriva lui Buga Ion, nu ține minte cine a impus-o să spună că

Paraschiv Buga Ion este vinovat.

În acest context, Colegiul penal apreciază că declarațiile părții vătămate la

această etapă a procesului nu pot fi considerate neveridice sau puse la îndoială, or

în prezent, partea vătămată are vârsta de 24 ani, realizează totalmente cele invocate,

la dosar lipsesc careva acte ce ar justifica, că ultima nu realizează cele declarate.

La materialele cauzei lipsesc, probe care ar dovedi că ultima este sau a fost

influențată de către inculpat sau alte persoane în interesele ultimului. Ba din contra,

instanța de apel pune la îndoială declarațiile pe care însăși partea vătămată le

neagă date la urmărirea penală, fiind minoră, care ar fi putut fi influențată ușor la

acea vârstă,(perioadă în care a suferit de pe urma acțiunilor tatălui său), la darea

declarațiilor de către organul de urmărire penală, fapt confirmat de ultima.”.

Astfel, instanța de apel constatând, că fapta cu care a fost sesizată prin

rechizitoriu nu a avut loc, achită inculpatul din motivul că partea vătămată și-a

schimbat declarațiile în favoarea inculpatului, ignorând celelalte probe pe dosar.

În acest sens, Colegiul penal lărgit conchide că de către instanța de apel au fost

19

total ignorate declarațiile părții vătămate date la faza de urmărire penală(f.d. 19 – 20

v. I) și în cadrul ședinței de judecată în prima instanță(f.d. 44 – 46 v.III) și a

martorilor:

- Șevcenco Oxana, prin care a indicat că: „.....pe partea vătămată o cunoaște în

virtutea atribuțiilor sale de serviciu. Partea vătămată minoră XXXXX a fost la

CNPAC în luna aprilie a anului 2012, pentru a i se efectua audierea legală a

minorului în condiții speciale, participând ca evaluator. În cadrul acelei ședințe

XXXXX a declarat despre abuzul sexual în formă orală și genitală comisă de către

tatăl său biologic Morari Constantin și de către unchiul său Paraschiv – Buga

Ion....Manifestările psihocomportamentale identificate în cadrul evaluării minorei

întrunea în sine semne specifice copiilor cu experiență sexuală abuzivă obținută în

cadrul familiei, din aceste considerente partea vătămată minoră ani de-a rândul nu a

declarat abuzul sexual suportat în familie. Se bănuia și se discuta pe seama faptului

că ambii frați Morari Constantin și Paraschiv – Buga Ion, abuzează sexual copilul,

însă s-a luat poziția apărării din partea bunicii minorei, care a reușit să-i inducă

XXXXX statutul de fată desfrânată....Procedura de examinare legală care continuă

în privința unchiului său, o face pe minoră să trăiască sentimente puternice de alegere

între adevărul declarat câțiva ani în urmă despre abuzul sexual suportat din partea

lui Paraschiv – Buga Ion și conștientizarea faptului că adevărul poate să conducă

spre pedepsirea acestuia cu privațiune de libertate, XXXXX nu este o fire

revendicativă, nu caută să fie atrași la răspundere cei pentru care a suferit ea,

respectiv ea fiind influențată de către unchiul său Buga – Paraschiv Ion și soția

acestuia, în ultimul timp a fost telefonată de către aceștia și i-au fost dăruite bunuri

precum telefon, laptop pentru ca ea să își schimbe depozițiile în privința lui Buga –

Paraschiv Ion......depozițiile minorei au fost făcute instantaneu fără o anumită

pregătire sau înscenare, raportul de evaluare psihologică menționează că minora

nu este un copil supradotat, are un deficit de dezvoltare și nu poate fi autorul unor

scenarii complicate, iar abuzul sexual este un scenariu complicat....... Încă un

argument că primele declarații sunt adevărate este că a susținut descrierea verbală

a actelor sexuale suportate din partea unchiului cu manifestările non-verbale,

specifice trăirii dezgustului, neplăcerii, suferinței, manifestate sincron cu ceea ce

vorbea, aceasta nu poate fi o învățătură...... Activează în calitate de psiholog timp de

16 ani și consideră că partea vătămată minoră a declarat adevărul când a fost

intervievată pentru prima dată, ea a retrăit real tot ceea ce i s-a întâmplat în

realitate.”(f.d. 204-208 v.II);

- Teberneac Diana, care a indicat că: „......minora inițial a povestit cum au

decurs lucrurile în acest caz, ulterior a schimbat ceva în declarații.....Bunica minorei

cunoștea despre cele întâmplate între partea vătămată minoră și feciorii săi, însă nu

întreprindea careva măsuri, concluzia finală a fost că minora a confirmat faptul de

abuz sexual din partea tatălui și fratelui tatălui său......asistentul parental a specificat

că motivul schimbării depozițiilor date de partea vătămată minoră este legat de

cadourile primite.....în cadrul ședințelor s-a înțeles că XXXXX nu dorește să vină la

20

Centru, din motiv că psihologul o va impune să spună adevărul”(f.d. 34-36 v.III);

- Morari Vasile care a indicat că: „În anul 2012 acesta a aflat că Morari

Constantin a fost reținut pe cauza de viol, într-o discuție cu XXXXX, aceasta a

comunicat că nu a avut nimic cu tatăl său, în toate se face de vină unchiul său,

Paraschiv – Buga Ion. Bunica minorei întorcându-se de la serviciu l-a găsit pe

inculpat cu pielea goală lângă minoră, atunci bunica acesteia a bătut-o și a tăiat-o la

mână amenințând-o că dacă va spune cuiva ceva îi va tăia și limba. În anul 2008 în

sat se auzea că XXXXX ar fi avut o relație sexuală cu Paraschiv – Buga Ion, de la

consăteni a auzit de abuzul sexual.”(f.d. 74-76, v. III);

- Osmatescu Nina care a declarat că: „...În ședința de judecată întrebând-o pe

minora XXXXX de ce nu i-a spus de cele întâmplate, Crăciun Maria a relatat că

aceasta este speriată arătând către mâna tăiată a minorei....după condamnare lui

Morari Constantin la ultima acasă a venit minora și plângând i-a comunicat că tatăl

ei nu este vinovat, dar vinovat de tot ce s-a întâmplat este Paraschiv – Buga Ion. La

întrebarea acesteia de ce nu spune adevărul, minora a declarat că inculpatul și soția

acestuia i-a dăruit un telefon și calculator, lucruri pe care și le-a dorit de mult timp.

Împreună au mers la Morari Vasile, acolo a povestit cum bunica sa a prins-o cu Ion

în pielea goală și a bătut-o pentru ca să nu spună la nimeni.....A văzut cum minora

XXXXX împreună cu Veronica soția inculpatului s-au dus la mașină de unde a scos

un pachet pătrat și i l-a dat minorei, unde ultima a înțeles că înăuntru era telefonul și

calculatorul, nepoata sa, Osmatescu Maria, a spus că îi dă calculatorul ei numai ca

minora să declare adevărul...”(f.d. 77 – 79 v. III);

- Cotelea Diana care a declarat că: „...În perioada anului 2012 activa în calitate

de inspector superior pe minori în cadrul IP Strășeni, a parvenit informația despre un

abuz sexual în privința unui copil minor.....s-a discutat ca minora să rămână în grija

bunicilor în XXXXX, la care aceasta a refuzat deoarece acolo se află unchiul său Ion

care asemenea a abuzat-o sexual, mai mult ca atât bunica minorei cunoștea de toate

circumstanțele, însă a amenințat-o să nu spună la nimeni nimic, fetița povestea că

era abuzată de către tatăl Constantin și fratele acestuia Ion pe lejancă....”(f.d. 84 – 85

v.III).

La fel, Colegiul penal lărgit conchide că instanța de apel nu s-a expus și a lăsat

fără apreciere conform art. 101 Cod de procedură penală, declarațiile martorilor

Șevcenco Oxana (f.d. 204-208, vol. II), Teberneac Diana (f.d. 34-36, vol. III), Morari

Vasile (f.d. 74-76, vol. III), Osmatescu Nina (f.d. 77-79, vol. III), Cotelea Diana (f.d.

84-85, vol. III), Crăciun Maia (f.d. 88-89, vol. III) și raportul de expertiză psihiatrică

legală ambulatorie nr. 54 sn – 2012 din 24.05.2012, care coroborează cu declarațiile

părții vătămate date la faza de urmărire penală(f.d. 19 – 20 v. I) și în cadrul ședinței

de judecată în prima instanță(f.d. 44 – 46 v.III) și cu declarațiile martorilor indicați

mai sus.

Astfel, Colegiul penal lărgit constată că, prin declarațiile martorilor sus numiți,

și raportul de expertiză psihiatrică legală ambulatorie nr. 54 sn – 2012 din

24.05.2012, se confirmă ca fiind veridice declarațiile părții vătămate date la faza de

21

urmărire penală(f.d. 19 – 20 v. I) și în cadrul ședinței de judecată în prima

instanță(f.d. 44 – 46 v.III), prin care partea vătămată minoră descrie în detalii cum a

fost abuzată sexual de către inculpatul Paraschiv – Buga Ion.

În continuare, Colegiul penal lărgit stabilește că, conform procesului verbal al

ședinței de judecată din 01.12.2021 în instanța de apel(f.d. 170 – 171 v.IV), conform

art. 414 Cod de procedură penală, instanța examinând probele și înscrisurile din

materialele cauzei, nu a examinat declarațiile părții vătămate date în instanța de apel

la data de 29.09.2017(f.d. 44 – 46 v. III) și nici nu le-a consemnat în procesul verbal,

însă în decizie, instanța de apel s-a expus asupra acestor declarații(f.d. 203 – 204 v.

IV), fapt ce contravine art. 414 alin. (6) Cod de procedură penală, care prevede că:

„Instanța de apel nu este în drept să-și întemeieze concluziile pe probele cercetate de

prima instanță dacă ele nu au fost verificate în ședința de judecată a instanței de apel

și nu au fost consemnate în procesul-verbal.”

Instanța de apel nu a motivat întemeiat soluția sa privind achitarea inculpatului

Paraschiv-Buga Ion, or, instanța de apel nu s-a expus asupra admisibilității probelor

acuzării, la fel aceste probe nu au fost supuse unei minuțioase cercetări, facându-se

referire la declarațiile detaliate ale participanților la proces, iar în aceste condiții,

instanței de apel îi rămânea doar să aprecieze aceste probe, din punct de vedere al

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere al coroborării lor.

Astfel, Colegiul penal lărgit conchide că, decizia instanței de apel din 13

aprilie 2022 se bazează pe niște concluzii greșite formulate de instanța de apel

fără a fi efectuată analiza obiectivă, multiaspectuală și corespunzătoare a

probelor în raport cu elementele de fapt constatate cu privire la faptele

inculpatului.

În continuare, Colegiul penal lărgit mai indică că, instanța de apel nu s-a expus

și nici nu a supus aprecierii faptul că partea vătămată și-a schimbat declarațiile

diametral opus prin prisma declarațiilor: părții vătămate(f.d. 45 v. III) și a

martorilor(f.d. 206 v. II; f.d. 35verso, v.III) care au indicat că inculpatul și soția

acestuia i-au adus cadouri părții vătămate, mai mult, martorul Morari Vasile a

indicat(f.d. 75 v. III) că bunica părții vătămate ar fi tăiat-o la mână amenințând-o pe

minoră să nu spună nimic, iar martorul Osmatescu Nina a confirmat că partea

vătămată avea mâna tăiată, că minora a dormit o noapte la ea și i-a povestit cum Ion

a impus-o să întrețină relații sexuale(f.d. 78, v. III).

Mai mult, Colegiul penal lărgit susține că, instanța de apel la aprecierea

declarațiilor martorilor Dascal Ion, Paraschiv – Buga Veronica, Paraschiv Olga,

Buga Zinaida, Nicolaescu Iulia și Moraru Constatin, urma să țină cont că, cu toți

acești martori inculpatul se află în relații bune, iar cu câțiva dintre ei în relații de

rudenie.

În acest sens, se notează că potrivit jurisprudenței constante a CtEDO, expuse

în cazurile aplicării art. 6 al Convenției, s-a conchis că o hotărâre motivată

demonstrează că părțile au fost auzite în cadrul procesului penal (Suominen c.

22

Finlandei (2003) §37, Kuznetsov și alții c. Rusiei (2007) §85).

De asemenea, în hotărârea CtEDO în cauza Helle împotriva Finlandei, 19

decembrie 1997, pct. 60, se reține că noțiunea de proces echitabil necesită ca o

instanță internă care nu și-a motivat decizia, fie prin însușirea motivelor furnizate de

o instanță inferioară fie prin alt mod, să fi examinat totuși în mod real chestiunile

esențiale supuse atenției sale.

Colegiul penal lărgit, susține că, instanța de apel la aprecierea declarațiilor

părții vătămate urma să țină cont și de jurisprudența CtEDO cauza C.A.S și C.S.

împotriva României din 20.03.2012, prin care a recunoscut în mod clar că statele

au o obligație pozitivă în temeiul art. 3 și 8 din Convenție să asigure o anchetă

penală efectivă a cazurilor de violență împotriva copiilor și a considerat în pct. 81,

că „având în vedere importanță acordată reacției victimei, autoritățile nu au fost

conștiente de vulnerabilitatea deosebită a tinerilor și de factorii psihologici

speciali implicați în cazurile privind abuzul sexual comis cu violență asupra

minorilor, particularități care ar fi putut explica ezitările victimei în reclamarea

abuzului și în descrierea faptelor”.

Totodată, ținând cont de circumstanțele speciale ale cauzei – învinuirea de

săvârșire a infracțiunilor cu caracter sexual asupra unei minore de vârsta de 10 ani

la momentul comiterii faptelor (conform actului de învinuire), urma să se țină cont

și principiile stipulate în Convenția Consiliului Europei privind protecția copiilor

împotriva exploatării sexuale și a abuzurilor sexuale de la Lanzarote, din 25

octombrie 2007, ratificată de către Republica Moldova prin Legea nr. 263 din

19.12.2011, în art. 30, care prevede că toate cercetările și procedurile penale se

desfășoară în interesul superior al copilului și cu respectarea drepturilor acestuia.”

În baza celor expuse, Colegiul penal lărgit statuează că instanța de apel la

adoptarea soluției în cauză, nu a ținut cont de toate circumstanțele expuse supra, și a

examinat și motivat superficial decizia pronunțată, prin ce pe cale de consecință se

atestă că decizia instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

confirmându-se în prezenta cauză temeiul de recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct.

6) Cod de procedură penală, în baza căruia decizia instanței de apel urmează a fi

casată total cu dispunerea rejudecării cauzei în aceiași instanță de apel.

dispozițiile art. 436 Cod de procedură penală, care prevede procedura de rejudecare

și limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile Legii procesual penale – asupra motivelor esențiale indicate în cererile

de apel declarate și în măsura competenței sale asupra motivelor din recursul declarat

de procuror, nominalizate și în prezenta decizie, să elucideze faptele importante

pentru soluționarea justă și promptă a cauzei date, să-și argumenteze clar concluziile

sale în decizia adoptată, în baza probelor cercetate în ședința de judecată a instanței

de apel, cu respectarea cerințelor art. 414, 415 Cod de procedură penală, ținând cont

de motivele casării deciziei atacate, de practica unitară în acest domeniu, de practica

relevantă a CtEDO, în cadrul unui proces de judecată contradictoriu și echitabil, să

23

pronunțe o hotărâre legală și întemeiată, conformă cu prevederile art. 417 Cod de

procedură penală.

procedură penală, Colegiul penal lărgit,

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de către procurorii în Procuratura de

circumscripție Chișinău, Tăut Dorina și Plîngău Alexandru, casează total decizia

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 aprilie 2022, în cauza penală

privindu-l pe Paraschiv-Buga Ion XXXXX, cu dispunerea rejudecării cauzei de

către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de judecată.

Decizia nu este supusă căilor de atac.

Decizia motivată pronunțată la 10 noiembrie 2022.

Președinte Timofti Vladimir

Judecători Plămădeală Ghenadie

Stratulat Galina

Burduh Victor

Bejenaru Iurie

24