1ra-1055/2013 — art.264, alin. 1 CP

1ra-1055/2013 — art.264, alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-1055/13

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

22 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva

sentinței Judecătoriei Călărași din 20 februarie 2013 și deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2013, declarat de inculpatul

Jardan Vasile Ion,

născut la 26 noiembrie 1954, originar din s.

Rădeni, r-nul Călărași, domiciliat în r-nul

Călărași str. Ștefan cel Mare 10.

Datele referitoare la termenul de examinare

a cauzei:

(instanța de fond);

(instanța de apel);

noiembrie 2013 (instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în mărime de

300 unități convenționale, echivalentul a 6000 lei, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Sacacol Sl. a fost admisă

parțial, dispunîndu-se încasarea de la inculpatul Jardan V. în beneficiul lui

Sacacol Slavic prejudiciul material în sumă de 1650 lei și a prejudiciului moral

de 1000 lei.

Instanța de fond le-a explicat părților vătămate Șaptelici Afanasie și

Iacobenco Ana că sunt în drept să se adrezeze cu o acțiune în ordinea

procedurii civile privind repararea prejudiciului cauzat prin infracțiune.

1

la 27 aprilie 2012, aproximativ la ora 1500, conducînd automobilul, de model

„Renault-Megane”, cu n/î CL AO 284, la intersecția drumului fără prioritate de

acces spre s. Țibirica, r-nul Călărași, pe traseul M-14 Chișinău-Odeda-Brest,

km-800, care este drum cu prioritate, ignorînd prevederile indicatorului 2.1. –

„cedează trecerea” și pct.59 subpct.2 al Regulamentului Circulației Rutiere care

stipulează că „la intersecția drumurilor de semnificație neechivalentă, conducătorul

vehiculului care se deplasează pe drumul fără prioritate trebuie să cedeze trecerea

vehiculelor ce se apropie de intersecție pe drumul cu prioritate”, dînd dovadă de

sineîncredere exagerată, neasigurîndu-se că pe drumul cu prioritate traseul M-

14 Chișinău-Odesa-Brest din partea stîngă se deplasa regulamentar

automobilul de model „Mercedes 208 D” cu n/î UN AS 039, a început

deplasarea în intersecție și în rezultat a fost tamponat în partea laterală stînga

de automobilul de model „Mercedes 208 D”, la volanul căruia se afla Șușu

Oleg.

În urma accidentului rutier, le-au fost cauzate vătămări corporale și

anume, lui Sacacol Slavic și Șeptelici Afanasie, conform rapoartelor de

expertiză medico-legală nr. 83 D și 84 D din 05 iunie 2012, vătămări corporale

ușoare cu dereglarea sănătății de scurtă durată și respectiv, vătămări corporale medii

cu dereglarea sănătății de lungă durată.

inculpatului Jardan Vasile, care a solicitat, casarea sentinței, rejudecarea cauzei

și pronunțarea unei hotărîri de achitare a inculpatului, motivînd că Jardan

Vasile nu se consideră vinovat de producerea accidentului rutier, iar în cadrul

urmăririi penale și cercetării judecătorești s-a constatat că inculpatul la data

incidentului se deplasa cu automobilul propriu, cu viteza aproximativă 10-20

km, însă, la examinarea cazului instanța de fond nu a luat în considerație faptul

că Jardan V. se deplasa regulamentar, avînd viteza corespunzătoare, unde

observînd alt automobil, a încetinit viteza și a inclus semnalul de cotire la

stînga, a efectuat manevra și ajungînd pe partea dreaptă, s-a izbit în regiunea

parbrizului automobilului „Mercedes 208 D” condus de Șușu Ol.

Consideră, că conducătorul automobilului „Mercedes 208 D” se deplasa

cu viteza sporită, iar în schema accidentului rutier întocmită de colaboratorii

poliției rutiere sunt descrise urme de frînare a automobilului „Mercedes 208

2

D”, însă, pe fotografia efectuată la fața locului, astfel de urme lipsesc, fapt ce

dovedește că cercetarea la fața locului a fost efectuată superficial și unilateral.

Din materialele cauzei penale s-a constatat că automobilul „Mercedes 208

D” nu era reutilat în modul corespunzător, iar pasagerii erau așezați pe scaune

improvizate, nefiind fixate de automobil, posibil din care considerente partea

vătămată a primit leziunile corporale menționate.

3.1. Cu apel sentința a fost contestată și de partea vătămată Sacacol Slavic,

care, a considerat sentința instanței de fond ilegală și neîntemeiată atît în latura

penală, cît și civilă, solicitînd casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și

pronunțarea unei noi hotărîri, de condamnare a lui Jardan Vasile la o pedeapsă

mai aspră, sub formă de închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 2 ani, iar în latura civilă să fie încasat

prejudiciul material în sumă de 3394 lei și a celui moral de 20000 lei.

3.2. Apel a declarat și partea vătămată Șeptelici Afanasie care, a

considerat că pedeapsa aplicată inculpatului Jardan V. este prea blîndă, acesta

nu a recunoscut vina, nu s-a căit de cele comise, precum nici nu a întreprins

măsuri în vederea recuperării daunelor cauzate prin infracțiune. Solicită

casarea sentinței și pronunțarea unei noi hotărîri, de condamnare a lui Jardan

V. la o pedeapsă cu închisoare și privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de 2 ani.

2013, au fost admise apelurile părților vătămate Sacacol Slavic și Șeptelici

Afanasie, avocatului Goncear Ion în numele inculpatului Jardan Vasile, casată

sentința Judecătoriei Călărași din 20 februarie 2013 și pronunțată o nouă

hotărîre, potrivit ordinii stabilite pentru prima instanță, prin care:

- lui Jardan Vasile în baza art. 264 alin.(1) Cod penal, i-a fost stabilită

pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 250 unități convenționale, ceea ce

constituie 5000 lei.

S-a dispus încasarea de la Jardan Vasile în beneficiul părților vătămate

Sacacol Slavic și Șeptelici Afanasie a prejudiciului moral în sumă de 2000 lei,

fiecăruia, iar în partea încasării prejudiciului material cauzat părților vătămate,

acțiunea civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului

despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

În rest, sentința a fost menținută.

3

apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în modul

corespunzător, acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în prevederile art.

264 alin.(1) Cod penal.

Prin urmare, la stabilirea pedepsei, instanța de apel a constatat că instanța

de fond nu corect a individualizat-o, deoarece inculpatului i-a fost stabilită

pedeapsa principală – amenda, în mărimea maximă, fără a fi motivată stabilirea

acestui cuantum.

La fel, instanța de apel a conchis, că potrivit procesului-verbal al ședinței

instanței de fond s-a remarcat că instanța de fond nu a dat deplină eficiență

prevederilor art. 358 Cod de procedură penală, or este puțin probabil că

inculpatul fiind invalid de gradul II, nu a adus la cunoștință instanței acest fapt,

iar la pct.) 10 din procesul-verbal al ședinței de judecată (f.d.177, 180, vol.I), la

rubrica dată privind invaliditatea nu este făcută nici o mențiune, fiind pusă

cratima.

Instanța a considerat că inculpatul Jardan Vasile a săvîrșit o infracțiune

mai puțin gravă, pentru prima dată este atras la răspundere penală, iar

nerecunoașterea vinovăției este un drept al inculpatului, care nu poate fi

reținută în detrimental acestuia.

Referitor la afirmația părților vătămate Sacacol S. și Șeptelici Af. că prin

prisma nerecunoașterii vinovăției, instanța de apel urmează să-i stabilească o

pedeapsă mai aspră, nu poate fi admisă, în caz contrar s-ar aduce atingere

drepturilor inculpatului, și prin urmare împrejurarea dată prezintă un risc

întemeiat de condamnare de către CEDO pentru violarea art. 6 CEDO.

Totodată, Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău a menționat că lui

Jardan V. nu-i poate fi stabilită cea mai aspră pedeapsă, doar pentru că ultimul

nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune părților vătămate, deoarece

această circumstanță nu poate fi apreciată ca agravantă, or ea nu se enumeră la

art.77 Cod penal, cum nu este expus și lipsa căinței sincere.

O altă eroare comisă de instanța de fond, Colegiul penal a conchis

stabilirea greșită a pedepsei complementare – privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport, deoarece sancțiunea art. 264 alin.(1) Cod penal, prevede

amendă în mărime de pînă la 300 unități convenționale sau cu muncă

neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 ore, sau cu închisoare de

4

pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de drepul de a conduce mijloace de

transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Reeșind din contextul sancțiunii nominalizate, inculpatul în baza acestui

articol poate fi sancționat în cazul amenzii, fără aplicarea pedepsei

complementare, fiindcă fraza „cu (sau fără) privarea de drepul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de pînă la 2 ani” se referă doar la pedeapsa închisorii.

Astfel, în urma efectuării analizei sancțiunilor prevăzute în Codul penal,

instanța de apel a constatat, că în cazul în care pedeapsa comlementară este

prevăzută pentru mai multe tipuri de pedepse principale din sancțiunea

articolului, legislatorul indică expres că pedeapsa complementară se aplică „în

toate cazurile”.

Însă, în cazul art. 264 alin. (1) Cod penal, pedeapsa complementară –

„privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport” este prevăzută doar pentru

pedeapsa sub formă de închisoare, nefiind indicat că aceasta poate fi aplicată în

toate cazurile.

Prin urmare, instanța de apel a conchis că restabilirea echității sociale,

corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît

din partea condamnatului, cît și a altor persoane, vor fi atinse și prin stabilirea

pedepsei cu amendă în mărime de 250 unități convenționale și, deoarece

sancțiunea art. 264 alin. (1) Cod penal, în cazul pedepsei cu amendă – nu

prevede pedeapsa complementară, va exclude aplicarea acesteia.

Referitor la latura civilă, instanța a menționat că partea vătămată Șeptelici

Afanasie în instanța de apel a depus acțiune civilă solicitînd încasarea

prejudiciului material și moral, iar pentru a nu îngrădi dreptuirle părților

vătămate, în partea prejudiciului material, bazîndu-se de prevederile art. 387

alin. (3) Cod de procedură penală, instanța a considerat de a admite în

principiu acțiunile civile, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se

pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.

Totodată, instanța a considerat că părților vătămate Sacacol S. și Șeptelici

Af. este necesar să li se acorde compensații pentru daune morale în mărime a

cîte 2000 lei fiecăruia, precum și condamnarea inculpatului constituie o justă

compensație suficientă pentru daunele morale suferite de partea vătămată

minoră, iar sumele solicitate în mărime de 20000 lei și respectiv 50000 lei,

contravene art. 41 CEDO.

5

ordinar inculpatul Jardan Vasile, care fără a invoca vre-un temei de drept din

cele prevăzute la art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală, a solicitat casarea

hotărîrilor contestate, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care dînsul să fie

achitat, deoarece nu este vinovat de comiterea infracțiunii imputate, invocînd

repetat aceleași argumente care au fost nominalizate anterior în cererea de apel.

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal consideră inadmisibilitatea

acestuia din următoarele considerente.

Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța

de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art.427

Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de

recurent și este în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a

agrava situația condamnaților.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel doar în cazurile stipulate în acest articol.

Cererea de recurs trebuie să conțină conținutul și motivele recursului cu

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu

indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală

invocate în recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală

abordată în cauza dată, așa cum prevede art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală.

Din textul recursului declarat în cauză rezultă că, inculpatul Jardan Vasile

nu a respectat aceste cerințe, inclusiv prevederile art.430 pct.5) Cod de

procedură penală, cerință esențială față de recurs, prin care autorul trebuie să

invoce concret cel puțin unul din temeiurile prevăzute în art. 427 alin.(1) Cod

de procedură penală, care este conținutul acestuia, argumentarea nu din punct

de vedere a stării de fapt, ci a problemei de drept.

Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de

către recurent.

Recurentul nu este de acord cu aprecierea probelor de către instanțele

judecătorești inferioare, solicitînd achitarea, acesta era obligat prin lege să

invoce vreunul din temeiurile pentru recurs stipulate în art. 427 alin.(1) Cod de

procedură penală, însă nu s-a conformat legii.

6

Deoarece temeiurile pentru recurs ordinar sînt expres și limitativ

stipulate în lege, rezultă că motivarea recursului trebuie să se refere numai la

acestea, cu indicarea expresă a temeiurilor pe care se întemeiază, astfel

recurentul nu s-a conformat legii.

Recurentul Jardan Vasile n-a invocat nici unul din temeiurile obligatorii

recursului ordinar prevăzute în art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală,

făcînd trimitere în recurs la prevederile art.420-422 Cod de procedură penală –

la hotărîrile supuse recursului și termenul de declarare.

Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de

recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, dispune

inadmisibilitatea lui în cazul în care recursul nu îndeplinește cerințele

de conținut, prevăzute în art. 430 pct.5) Cod de procedură penală.

Jardan V., declarînd recurs, n-a invocat nici unul din temeiurile

obligatorii recursului ordinar, stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură

penală, și în situația dată, se impune inadmisibilitatea recursului, pe motiv că

acesta nu îndeplinește cerințele de conținut.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Jardan Vasile

Ion împotriva sentinței Judecătoriei Călărași din 20 februarie 2013 și deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 08 mai 2013, deoarece nu

îndeplinește cerințele de conținut prevăzute în art. 430 pct. 5) Cod de procedură

penală.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 noiembrie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Constantin Alerguș

Andrei Harghel

7