1ra-1056/13 — art. 264 al.1 CP

Dosarul nr. 1ra-1056/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

20 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai 2013, declarat de inculpatul

Țurcan Ion Constantin, născut la 04 martie 1959, originar și

domiciliat în or. Hîncești, str. Alexandru cel Bun 62,

moldovean, cetățean al Republicii Moldova.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Asupra recursului ordinar, Colegiul penal

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal la amendă în mărime de 300 unități

convenționale, ceea ce constituie 6000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 1 an.

A fost admisă acțiunea civilă și s-a încasat de la Țurcan Ion în beneficiul părții

vătămate Verdeș Tatiana prejudiciul moral în sumă de 5000 lei.

mai 2012, în jurul orei 22.30, conducînd automobilul de model „Dacia Logan”, cu n/î

HN AX 325 în or. Hîncești pe str. M. Eminescu 79, încălcînd art. 10 alin. 1 lit. b); 12

alin. 1 lit. b); 39 alin. 1, 3; 40 a Regulamentului Circulației Rutiere, a început manevra

de întoarcere în afara intersecției, necedînd trecerea motoretei de model „Viper”, care

regulamentar a ieșit la depășire pe banda stîngă, condusă de minorul Alexandru

Omelcenco, avînd ca pasager pe Tatiana Verdeș și ca rezultat, motoreta s-a tamponat în

automobil. În rezultatul tamponării, conform concluziei expertizei medico-legale,

pasagerului motoretei Tatiana Verdeș i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

apeluri sentința, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri de achitare în privința lui Țurcan Ion, din motiv că probele administrate la dosar

nu dovedesc vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate, că instanța de

fond urma să aprecieze critic declarațiile lui Omelcenco A., care este fratele părții

vătămate Verdeș T. și a martorului Marin N., deoarece ei avînd interes întru învinuirea

inculpatului. La fel, inculpatul a invocat că se deplasa regulamentar și nu a încălcat nici

1

un punct din Regulamentul Circulației Rutiere, iar accidentul s-a produs din vina lui A.

Omelcenco, care nu dispunea de permis de conducere și nici nu știa regulile circulației

rutiere, circumstanțe, care instanța de fond nu le-a apreciate.

fost admise apelurile declarate de inculpatul Țurcan Ion și de avocatul acestuia,

Bernicov Anatolie, casată parțial sentința primei instanțe, în partea stabilirii pedepsei și

pronunțată o nouă hotărîre, prin care lui Țurcan Ion recunoscut vinovat de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (1) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa sub

formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, ceea ce constituie 6.000 lei.

În rest, sentința a fost menținută.

4.1. În acest sens, instanța de apel, s-a referit la un șir de probe pertinente,

concludente și utile, care confirmă vinovăția inculpatului, inclusiv:

 declarațiile părții vătămate Verdeș Tatiana și reprezentantului legal al acesteia,

Verdeș Ion;

 declarațiile martorilor Omelcenco Alexandru, Omelcenco Anatol și Marin

Nicolae;

 procesul-verbal de cercetare a locului accidentului rutier din 21.05.2012 și

schema accidentului rutier (12-15);

 raportul de expertiză medico-legală nr. 144 „D” din 02.07.2012 în privința lui

Verdeș T. (f.d. 44).

Instanța de apel a apreciat critic declarațiile martorului apărării, Matei Nicolae,

deoarece acesta se afla la o distanță de 30-40 metri de la locul accidentului și afară deja

însera, cea ce pune la îndoială veridicitatea declarațiilor acestuia, în comparație cu

martorii oculari, ce se aflau la cîțiva metri de locul accidentului.

La fel, Colegiul a apreciat critic declarațiile inculpatului Țurcan Ion, privind

nevinovăția sa în cele imputate, deoarece acestea fiind o metodă de apărare întru

eschivarea de la răspunderea penală, iar probatoriul menționat supra dovedește

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate.

De asemenea, instanța de apel a respins argumentul inculpatului referitor la faptul

că A. Omelcenco era în stare de ebrietate, că acesta se deplasa cu viteză mare și nu avea

luminile aprinse, or potrivit alcooltestului „Drager”, nu s-a depistat alcool în aerul

expirat la A. Omelcenco și însuși martorul apărării, N. Matei, a relatat că la motoretă

ardeau luminile din față, mai mult ca atît, locul accidentului era iluminat.

Referitor la motivul invocat de inculpat, precum că după virarea la stînga

automobilul s-a oprit cîteva secunde, instanța de apel a menționat că conform schemei

accidentului rutier și procesului-verbal de cercetare a locului accidentului rutier, după

impact, automobilul (roata din față-stînga) se afla la o distanță de 1,86 m. de la bordură

și, ținînd cont de caracteristicile automobilului (lungimea capotei), șoferul dispunea de

loc pentru a continua manevra de întoarcere înainte de staționare pentru a se deplasa în

urmă. La fel, motoreta a alunecat, după tamponare, prin fața automobilului, deoarece se

afla conform schemei accidentului rutier la distanță de 15,4 m. înaintea automobilului în

direcția lor de deplasare.

Colegiul penal a respins argumentul părții apărării referitor la faptul că, A.

Omelcenco a condus motoreta fără a dispune de permis de conducere și instanța de fond

urma să dea apreciere acestui fapt, or potrivit art. 325 CPP, judecarea cauzei în primă

instanță se efectuează numai în privința persoanei puse sub învinuire și numai în

limitele învinuirii formulate în rechizitoriu. Prin urmare, instanța a examinat cauza

penală de învinuire a lui Țurcanu Ion.

2

Colegiul penal a mai statuat că, instanța de fond la individualizarea pedepsei

inculpatului a ținut cont de cerințele art. 61, 75 Cod penal, de gravitatea infracțiunii

săvîrșite de inculpat, de motivul acesteia, de personalitatea acestuia, de circumstanțele

atenuante și agravante ale cauzei.

Inculpatul a comis o infracțiune care, conform art. 16 Cod penal, face parte din

categoria celor mai puțin grave, pentru care legea penală prevede pedeapsă sub formă de

amendă în mărime de pînă la 300 unități convenționale sau muncă neremunerată în

folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără)

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de pînă la 2 ani. În

această ordine de idei, instanța a reținut că inculpatul se caracterizează pozitiv și nu are

antecedente penale. Ca circumstanță atenuantă în privința lui Țurcan Ion, instanța a

reținut săvîrșirea pentru prima dată a unei infracțiuni mai puțin grave, iar circumstanțe

agravante nu au fost stabilite.

În acest aspect, instanța de apel a conchis că, instanța de fond corect a stabilit

inculpatului Țurcan Ion pedeapsa sub formă de amendă, însă, eronat i-a aplicat și

pedeapsa complementară – privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport,

deoarece din expunerea sancțiunii art. 264 alin. (1) Cod penal, aceasta se aplică doar în

cazul pedepsei principale sub formă de închisoare. Mai mult, permisul de a conduce

mijloace de transport pentru inculpat este unica sursă de întreținere, acesta prestînd

servicii de taximetrist.

prevăzute la art. 427 CPP, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel,

solicitînd casarea acesteia cu pronunțarea unei noi hotărîri de achitare, din motiv că în

dosar nu există probe pertinente, concludente, care cu certitudine ar demonstra vinovăția

sa în comiterea infracțiunii imputate. La fel, recurentul a invocat că vinovat de

comiterea accidentului rutier este Alexandru Omelcenco.

din dosar, Colegiul penal în unanimitate decide inadmisibilitatea acestuia, din

următoarele considerente.

6.1. Potrivit art. 432 alin. (4) CPP, recursul se consideră admisibil în cazul în care

acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile invocate se încadrează

în cele enumerate în art. 427 CPP – în caz, în care este prezentă încălcarea gravă a

drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes deosebit pentru jurisprudență.

La fel, în sensul art. 429 alin. (1) CPP, recursul trebuie să fie motivat, iar potrivit

art. 430 CPP, trebuie să conțină elemente obligatorii stipulate expres, cu motivarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 CPP.

6.2. Prin urmare, reglementarea dreptului de a declara recursul ordinar împotriva

hotărîrii instanței de apel reprezintă, din partea titularului, atît un drept procesual de

dezvoltare a atribuțiilor prevăzute de lege, cît și o obligație de a formula cererea

respectivă în strictă conformitate cu cerințele stipulate în articolele 427, 429 și 430 CPP.

Una din aceste cerințe este ca cererea respectivă să conțină motivele recursului cu

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate, adică recursul să fie motivat.

Odată ce temeiul, aplicarea căruia ar conduce la soluția privind casarea hotărîrii

atacate, nu este argumentat, instanța de recurs n-are dreptul ca, din oficiu, să-l

argumenteze, dat fiind faptul că se încalcă dreptul la un proces echitabil, instanța

devenind, astfel, părtinitoare.

De vreme ce temeiurile pentru care se poate declara recursul împotriva hotărîrilor

instanțelor de apel sunt expuse și limitativ enunțate de art. 427 CPP, rezultă că

3

motivarea acestuia trebuie să se refere numai la acele temeiuri cu indicarea expresă a

textelor de lege pe care se întemeiază.

6.3. Privitor la recursul nominalizat, declarat în ordinea art. 420 CPP, în raport cu

analiza normativă ce reglementează calea de atac ordinară propriu –zisă ce precede, se

constată că inculpatul recurent, nu motivează ilegalitatea hotărîrii atacate sub aspectul

cerințelor și exigențelor legii, dar își exprimă dezacordul său cu modalitatea de

apreciere a probelor, - neinvocînd nici un temei din cele 16 prevăzute la art. 427 CPP.

Deci, criticile formulate de recurent nu conțin indicii a unor erori de drept și,

respectiv, nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate, ca fiind ilegală.

În atare situație, se apreciază că recursul nominalizat nu conține argumentele

ilegalității deciziei instanței de apel, precum și în ce constă problema de drept de

importanță generală abordată în cauza dată – cerințe stipulate în art. 430 pct. 5) CPP,

ceea ce echivalează cu nemotivarea recursului.

În consecință, aflîndu-se în imposibilitate procesual-penală de a face o analiză a

fondului cauzei sub aspectul de drept privind verificarea hotărîrii atacate pe baza

materialului din dosarul cauzei, Colegiul penal, în temeiul art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod

de procedură penală, va decide asupra inadmisibilității recursului ordinar înaintat de

inculpatul Țurcan Ion.

penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Țurcan Ion

Constantin împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 30 mai

2013 în propria cauză penală, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut

prevăzute de art. 430 Cod de procedură penală.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 18 decembrie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

4