1re-271/2013 — Încălcarea regulilor de circulație de către persoana care conduce mijlocul de transport

Prin sentința Judecătoriei Strășeni din 15 octombrie 2012, Buldacov M. a fost recunoscut vinovat și condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) CP, la 4 (patru) ani și 6 (șase) luni închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani și în baza art. 90 CP, s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de probă de 4 (patru) ani. De asemenea, s-a dispus încasarea de la Buldacov M. în beneficiu lui Moscaliuc I., a sumei de 48 000 (patruzeci și opt mii) lei, pentru repararea prejudiciului material și moral.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în fapt, a constatat că Buldacov M., la data de 01.01.2012, aproximativ pe la orele 19:00, aflîndu-se pe strada din fața barului situat în preajma Școlii din s. Lupa Rece, r-nul Strășeni, la volanul automobilului de model Audi 80 cu n/î CEG 578, nu a manifestat atenție sporită și a început deplasarea, ignorînd cerințele pct. 39 alin. (1) al Regulamentului circulației rutiere, care prevede că: „înaintea începerii deplasării, reîncolonării sau altei schimbări a direcției de mers, 1 conducătorul de vehicul trebuie să se asigure că această manevră va fi executată în siguranță și nu va crea obstacole pentru ceilalți participanți la trafic”, și prevederile pct. 45) alin. (1) a aceluiași Regulament, potrivit cărora „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere;e) situația rutieră.”, și cele ale alin. (2): „ în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, tamponînd frontal pietonul Moscaliuc I. În consecință, cet. Moscaliuc I., i-au fost cauzate vătămări corporale, care conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2 din 20.01.2012, se califică ca vătămări grave, ce prezintă pericol pentru viață și în urma cărora ultimul a decedat. Astfel, pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate, instanța a reținut că în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) CP, adică încălcarea regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, care a provocat decesul unei persoane. Cauza penală privindu-l pe Buldacov M. a fost examinată în procedură specială privind acordul de recunoaștere a vinovăției.

Legalitatea și temeinicia sentinței în termenul și modul prevăzut de art. 437, 504- 509 CPP, a fost atacată cu recurs de către avocatul Grigoraș M. în interesele succesorului părții vătămate Moscaliuc M., potrivit căruia s-a solicitat casarea sentinței Judecătoriei Strășeni din 15 octombrie 2012, ca fiind ilegală, cu pronunțarea unei noi hotărîri prin care lui Buldacov M., să-i fie aplicată o pedeapsă mai aspră și, totodată, să fie dispusă încasarea prejudiciului moral și material în cuantum de 1000000 lei.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2013, a fost respins, ca inadmisibil, recursul avocatului Grigoraș M. în interesele succesorului părții vătămate Moscaliuc M.

În motivarea deciziei adoptate, instanța de recurs a menționat că, în conformitate cu prevederile art. 504 alin. (l) CPP, acordul de recunoaștere a vinovăției este o tranzacție încheiată între procuror și inculpat, care și-a dat consimțământul de a-și recunoaște vina în schimbul unei pedepse reduse. Condițiile de inițiere și încheiere a acordului de recunoaștere a vinovăției sunt reglementate în art. 505 CPP. Astfel, în cazul în care acordul respectiv este inițiat de procuror, acesta ia în considerație interesul public de a obține o judecare mai operativă cu cheltuieli mai reduse, având în vedere că inculpatul își recunoaște pe deplin culpa în săvârșirea infracțiunii imputate. Potrivit art. 507 alin. (3) și art. 508 CPP, după acceptarea de către inculpat a judecării cauzei în procedură specială, instanța de judecată audiază inculpatul și admite baza faptică a infracțiunii în legătură cu care inculpatul își recunoaște vinovăția, ulterior 2 procedează la dezbaterile judiciare privitor la măsura de pedeapsă, dezbaterile judiciare care se compun din discursurile procurorului, apărătorului și inculpatului. Prin urmare, menționând aceste prevederi legale referitoare la judecarea cauzei în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, instanța de recurs a reținut că, părți în proces, în acest caz, sunt procurorul, care reprezintă partea învinuirii (inclusiv și interesele părții vătămate și a succesorului părții vătămate), și inculpatul cu apărătorul său, pe cînd succesorul părții vătămate sau apărătorul său, nu este parte la această procedură, astfel încît, în așa caz, nici partea vătămată, nici succesorul părții vătămate și nici apărătorul lor, nu sunt în drept de a ataca sentința cu recurs. Potrivit art. 509 alin. (6) CPP, sentința adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției poate fi atacată cu recurs numai de către inculpat, avocatul său și de procuror, în ceea ce privește măsura de pedeapsă ori referitor la unele erori procesuale esențiale, comise la judecarea cauzei. În atare circumstanțe, reieșind din cele expuse, instanța de recurs a conchis că succesorul părții vătămate nu este parte în procesul penal cu privire la judecarea cauzei în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției, de aceia dânsa nu poate ataca sentința adoptată în privința lui Buldacov M. cu recurs.

Avocatul Grigoraș M. acționînd în interesele succesorului părții vătămate Moscaliuc M., a atacat cu recurs în anulare decizia Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2013 și sentința Judecătoriei Strășeni din 15 octombrie 2012, exprimîndu-și dezacordul cu pedeapsa stabilită de instanțele ierarhic inferioare în privința lui Buldacov M. și solicitînd aplicarea unei pedepse mai aspre față de condamnat, cu încasarea prejudiciului moral și material în valoare de 1 000 000 lei. În motivarea cerințelor expuse, recurentul menționează că instanța de recurs eronat a interpretat prevederile art. 509 alin. (6) CPP, în care nu este stipulat expres că partea vătămată nu poate contesta sentința adoptată în cauza penală examinată în procedura specială a acordului de recunoaștere a vinovăției. Totodată, recurentul menționează că partea vătămată nu a fost contra încheierii acordului de recunoaștere a vinovăției, între procuror și inculpatul Buldacov M., care a fost acceptat și de instanță, însă aceasta își exprimă dezacordul cu pedeapsa prea blîndă stabilită condamnatului, considerînd că în circumstanțele cauzei respective, pentru atingerea scopului pedepsei prevăzute de art. 61 CP, acesta urmează a fi condamnat la o pedeapsă reală cu închisoare și, totodată, să fie dispusă încasarea prejudiciului material și moral în cuantum de 1000000 lei. În drept, recursul în anulare înaintat este întemeiat pe prevederile art. 402, 407, 437- 439, 444 alin. (1) pct. 6) și 449 CPP.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal conchide asupra inadmisibilității acestuia, pentru următoarele considerente. Potrivit art. 455 alin. (2) pct. 7) CPP, cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă conținutul și motivele recursului în anulare cu menționarea temeiurilor 3 prevăzute de art. 453 CPP și cu argumentarea ilegalității hotărîrilor atacate prin prisma temeiurilor respective. Articolul 453 alin. (1) CPP, stipulează expres care sunt temeiurile de declarare a recursului în anulare, și anume, hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Aliniatul (2) al aceluiași articol, prevede că, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Or, potrivit art. 6 pct. 44), 453 alin. (1) CPP, viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care ar afecta hotărîrea pronunțată, este o încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale, admisă de instanțele ierarhic inferioare în privința condamnatului. Prin urmare, legea procesuală a stabilit expres și exhaustiv cazurile în care hotărîrile irevocabile pot fi contestate cu recurs în anulare, obligînd recurenții să indice nemijlocit care viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, cerințe cărora prezentul recurs în anulare nu corespunde. Din textul recursului declarat, se constată că, recurentul invocă că nu este de acord cu pedeapsa stabilită de instanțele ierarhic inferioare în privința condamnatului Buldacov M., solicitînd aplicarea unei pedepse mai aspre și, totodată, dispunerea încasării prejudiciului material și moral înaintat de succesorul părții vătămate Moscaliuc M., în valoare de 1 000 000 lei. Colegiul penal constată că, potrivit textului, recurentul nu invocă în recurs erori de drept, considerate a fi relevante pentru concluzia că în procedurile precedente instanța de fond ori de recurs au admis un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care apără drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărîrea atacată, omițîndu-se cu desăvîrșire argumentarea ilegalității hotărîrii contestate în acest sens. Mai mult, recurentul nu face trimitere la prevederile art. 453 CPP, motivîndu-și în drept recursul în baza art. 402, 407, 437-439, 444 alin. (1) pct. 6) și 449 CPP, norme care reglementează alte proceduri și nu a celei a recursului în anulare. În atare circumstanțe, reieșind din cele expuse, Colegiul penal conchide că, recursul în anulare declarat de avocatul Grigoraș M. în interesele succesorului părții vătămate Moscaliuc M., nu întrunește condițiile de formă și de conținut prevăzute în articolele specificate, iar instanța de recurs în anulare nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare cu temeiuri în drept, care l-ar justifica sub acest aspect. 4

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1), 453 alin. (2), 456 alin. (1) și (3) CPP, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE: Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de avocatul Grigoraș Mihail în numele succesorului părții vătămate Moscaliuc Marina, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2013, în cauza penală privindu-l pe Buldacov Mihail Nicolae, din motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 22 noiembrie 2013. Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi Judecători /semnătura/ Constantin Alerguș /semnătura/ Andrei Harghel Copia corespunde originalului Președinte Constantin Gurschi 5