ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 28.08.2013

1ra-763/2013 — Încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport

HOTĂRÂRE
28.08.2013
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
Încălcarea regulilor de securitate a circulaţiei de către persoana care conduce mijlocul de transport
Temei legal
art.264 alin.3 lit.b CP
Citează această cauză
1ra-763/2013 — Încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-763/2013

14 august 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2013, în

cauza penală privindu-l pe

Blîndu Vladislav Vasile, născut la 26.12.1983,

originar din or. Bălți, domiciliat mun. Chișinău,

str.Ion Pelivan, nr.15, ap.41.

Termenul de examinare a cauzei:

pronunțată pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, Blîndu V. a fost

recunoscut vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin.(3) lit.b) CP,

fiindu-i stabilită pedeapsa, cu aplicarea prevederilor art.79 CP, sub formă de amendă

în mărime de 200 unități convenționale, ce constituie suma de 4000 (patru mii) lei.

Măsura de reprimare în privința inculpatului nu a fost dispusă.

11:30, Blîndu V., conducând automobilul de model „VW-Caravel" cu n/î K MB 800,

pe str. Tudor Vladimirescu, or. Durlești, mun. Chișinău din direcția str. Ștefan Vodă

spre str. Paris, mun. Chișinău, ajungînd în regiunea stației pentru transport obștesc,

care corespunde sectorului de drum cu limita de viteză de 40 km/h, mun. Chișinău,

deplasîndu-se pe lîngă un troleibuz ce staționa în stație, nu a respectat întocmai

prevederile pct.45 al Regulamentului Circulației Rutiere, conform căruia:

„Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce

influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră. 2) In cazul în care în limita vizibilității apar obstacole

care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească,

pentru a nu pune în pericol siguranța traficului", precum și prevederile pct.46 lit. (c)

RCR, care prevede: „conducătorul de vehicul trebuie să manifeste prudență sporită și,

în caz de necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar garanta siguranța traficului

sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe lîngă vehicule de rută oprite

în stații", și din imprudentă a comis tamponarea pietonului Șatilov O., a.n. 16.07.1941,

care traversa partea carosabilului de la stînga spre dreapta relativ mișcări unități de

transport. În urma accidentului produs, victimei i-au fost cauzate leziuni corporale

calificate ca vătămări corporale grave, ce au dus la decesul ei.

mun.Chișinău, L. Verdeș, solicitînd casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care

Blîndu V. să fie recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264

alin.(3) lit.b) CP și stabilită pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 4 ani,

cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip deschis și privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

În motivarea apelului a indicat că, nu este de acord cu stabilirea pedepsei prin

aplicarea prevederilor art.79 CP, atît în privința pedepsei principale, cît și celei

complimentare, care vine în contradicție cu normele de drept prevăzute de legislator,

deoarece careva circumstanțe excepționale nu au fost stabilite în instanța de fond.

admis apelul declarat de procurorul în Procuratura mun.Chișinău, L. Verdeș, casată

sentința, în partea stabilirii pedepsei, și pronunță o nouă hotărâre potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, prin care inculpatului Blîndu V. a fost recunoscut

vinovat în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (3) lit. b) CP și cu aplicarea

art. 3641 alin.(8) CPP, i s-a stabilit pedeapsa 3 (trei) ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 (trei) ani.

În temeiul art.90 CP executarea pedepsei stabilite s-a suspendat condiționat pe un

termen de probă de 3 (trei) ani.

Celelalte dispoziții ale sentinței s-au menținut.

în instanța de fond a avut loc pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

în corespundere cu prevederile art.3641 CPP, fiind apreciate corect probele prin prisma

art.101 CPP, însă pedeapsa stabilită inculpatului au considerat-o prea blîndă, întrucît în

cauză nu s-au stabilit circumstanțe excepționale, pentru aplicarea prevederilor art.79

CP. Circumstanțele la care s-a făcut trimitere, se referă la circumstanțele atenuante,

prevăzute de art. 76 CP.

La aplicarea pedepsei, instanța de apel a ținut cont de prevederile art.art.6,7,61,75

CP, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează răspunderea, de influența

pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de

viață ale familiei, și a ajuns la concluzia că, nu este rațional ca acesta să execute real

pedeapsa stabilită, dispunînd suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

inculpatului, cu stabilirea unui termen de probă conform art.90 CP, prin neexecutarea

pedepsei aplicate dacă, în termenul de probă fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă

infracțiune și prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce

i s-a acordat.

cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Chișinău, Bolduratu V., solicitînd casarea

parțială a acesteia, în partea stabilirii pedepsei inculpatului, cu remiterea cauzei la

rejudecare în instanța de apel, într-un alt complet de judecată.

În motivarea recursului a invocat p.6) și pct.10) alin.(1) art.427 CPP, precum că,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și anume, pedeapsa stabilită

inculpatului Blîndu V. cu suspendarea condiționată, aplicînd prevederile art.90 CP,

ignoră totalmente principiul individualizării pedepsei penale și vine în contradicție cu

dispozițiile pct.3 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr.16 din

31.05.2004, care prevede că, instanța de judecată aplică pedeapsa, luînd în considerație

caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise,

personalitatea vinovatului, caracterul prejudiciului și mărimea daunei cauzate,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența

pedepsei asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei lui.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

7.1. Recurentul invocă p.6) alin.(1) art.427 CPP - „instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția”, în ce privește pedeapsa stabilită inculpatului

atît de instanța de fond, precum și de instanța de apel, și pct.10) al aceluiași articol –

„s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Din partea motivantă a deciziei, Colegiul constată că, instanța de apel s-a

pronunțat asupra motivului invocat de către procuror în cererea de apel, în latura

stabilirii pedepsei penale în privința inculpatului, cu aplicarea prevederilor art.79 CP,

constatînd că, instanța de fond incorect a considerat ca circumstanțe excepționale

circumstanțele atenuate, prevăzute de art.76 CP, faptul că, persoana a săvârșit pentru

prima dată o infracțiune din imprudență, este unicul întreținător al familiei, unica sursă

de existența a inculpatului este venitul obținut de pe urma exploatării mijlocului de

transport.

Această eroare admisă de instanța de fond, a fost corectată de instanța de apel

prin decizia sa cu motivarea respectivă, prin individualizarea pedepsei.

7.2. Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art.75 CP, prin criterii

generale de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege,

de care este obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse,

pentru fiecare persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o

posibilitate largă de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii

penale și a pedepsei penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvârșite, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care

agravează sau atenuează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării

și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și

pedepsei penale, potrivit art.61 CP, în strictă conformitate cu dispozițiile părții

generale a Codului penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

Colegiul reiterează faptul că, judecarea cauzei penale a avut loc pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală, în conformitate și cu respectarea prevederilor

art.3641 CPP, și potrivit pct.(8) al acestui articol, inculpatul care a recunoscut

săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza

probelor administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare, cu muncă

neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o pătrime a limitelor de

pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Acest fapt a fost menționat în decizia instanței de apel, cu motivarea respectivă

privind reducerea limitelor minime și maxime de pedeapsă cu o treime din sancțiunea

art.264 alin.(3) lit.b) CP - de la 3 la 7 ani închisoare, fiind stabilită o nouă limită

minimă și maximă de pedeapsă sub formă de închisoare, care este de la 2 pînă la 4 ani

8 luni. Deci, instanța de apel i-a stabilit pedeapsa în aceste limite cu suspendarea

condiționată a executării pedepsei, luînd în considerație, circumstanțe atenuante -

recunoașterea vinovăției, căința sinceră în cele comise, comportamentul victimei,

tranzacția de împăcare încheiată între Blîndu V. și reprezentantul legal al decedatului,

conform căreia inculpatul a recuperat în mod benevol daunele materiale și morale

cauzate familiei decedatului în urma accidentului produs, lipsa pretențiilor

succesorului victimei față de făptaș.

Potrivit prevederilor art.90 CP, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un

termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu intenție și de cel mult 7 ani

pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență, instanța de judecată, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este

rațional ca acesta să execute pedeapsa stabilită, ea poate dispune suspendarea

condiționată a executării pedepsei aplicate vinovatului, indicînd numaidecît în hotărîre

motivele condamnării cu suspendare condiționată a executării pedepsei și termenul de

probă. În acest caz, instanța de judecată dispune neexecutarea pedepsei aplicate dacă,

în termenul de probă pe care l-a fixat, condamnatul nu va săvîrși o nouă infracțiune și,

prin comportare exemplară și muncă cinstită, va îndreptăți încrederea ce i s-a acordat.

Or, instituția suspendării condiționate a pedepsei nu trebuie privită ca un avantaj

acordat de lege infractorilor, ci trebuie apreciată ca un mijloc preventiv de apărare

socială care derivă din organizarea unei politici penale adaptate la realitatea socială

concretă.

Colegiul penal conchide că, atît instanța de fond, cît și instanța de apel, just au

apreciat probele în sensul art.101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, ajungînd la concluzia corectă privind condamnarea

inculpatului Blîndu V., întrucît în acțiunile lui sunt întrunite elementele infracțiunii

prevăzute de art.264 alin. (3) lit.b) CP, precum și motivarea soluției de către instanța

de apel privind aplicarea pedepsei individualizate în privința inculpatului, fiind

respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419 CPP.

Colegiul subliniază că recurentul, după cum susține în recurs, critică măsura de

pedeapsă, aplicată inculpatului, ca una prea blîndă, astfel, în opinia dînsului, s-a comis

o eroare de drept. Însă, după cum s-a specificat mai sus, eroarea prescrisă de pct.10)

alin. (1) art.427 CPP, nu este prezentă în cauză, deoarece instanța de apel a făcut o

individualizare a pedepsei în concordanță cu prevederile legii.

În consecință, Colegiul reține că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art.

427 alin. (1) pct.6) și pct.10) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului.

Astfel de erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare, hotărârea

atacată este legală și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Chișinău din 15 aprilie 2013, în cauza penală privindu-l pe Blîndu

Vladislav Vasile, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată la data de 28 august 2013.

Președinte: semnătura Constantin Gurschi

Judecători: semnătura Constantin Alerguș

semnătura Andrei Harghel

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2013-07-09
0,95
1ra-628/2013 — Încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport
Dosarul nr. 1ra-628/2013 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 02 iulie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Constantin Gurschi, Judecători – Constantin Ale
CSJ 2013-11-22
0,95
1re-271/2013 — încălcarea regulilor de circulație de către persoana care conduce mijlocul de transport
Dosarul nr. 1re-271/2013 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 22 noiembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal în componența: președinte – Constantin Gurschi, judecători – Constantin Alerguș, Andr
CSJ 2013-06-26
0,94
1ra-677/2013 — art. 264-1 alin. 3, art. 264 alin.2 CP
Dosarul 1ra-677/13 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 26 iunie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: președinte – Andrei Harghel, judecători – Constantin Alerguș, Ion Arhiliu
CSJ 2014-07-08
0,94
1re-152/2014 — art. 264-1 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1re–152/2014 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 10 iunie 2014 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit în componența: președinte – Petru Ursache, judecători - Ghenadie Nicolaev, Constan
CSJ 2014-12-09
0,94
1ra-1430/2014 — art.264 alin.3 lit.a Cod penal
ți participanți la trafic, să fie calm și să aibă stăpînire de sine pentru a lua deciziile cele mai bune într-un timp extrem de scurt. Prin urmare, pedeapsa stabilită inculpatului nu-și va atinge scopul în vederea corectării și reeducării v
Sursă