1ra-694/13 — Accident rutier
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- Accident rutier
- Temei legal
- art. 264 alin. 3 lit. a Cod penal
1ra-694/13 — Accident rutier (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-694/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
03 iulie 2013 mun. Chișinău
Colegul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență:
Președinte Constantin Gurschi,
Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva sentinței
Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 ianuarie 2013 și deciziei Colegiului penal
al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2013, declarat de avocatul Eugen Chirsanov,
în numele inculpatului
Tulușniuc Ivan Ivan, născut la
02 iulie 1987 în s. Sărata Galbenă, r-nul Hîncești,
domiciliat în mun. Chișinău str. Cahul 8, ap. 82,
cetățean al Republicii Moldova, fără antecedente
penale.
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 07 februarie 2012 - 11 ianuarie 2013,
în instanța de apel: 17 octombrie - 28 noiembrie 2012,
în instanța de recurs: 05 februarie - 03 iulie 2013.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 ianuarie 2013,
Tulușniuc Ivan a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani
închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de
3 ani.
Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost suspendată
condiționat, pe un termen de probă de 2 ani.
De la Tulușniuc Ivan s-a încasat în folosul lui Saharneanu Andrei prejudiciul
moral în mărime de 10.000 lei.
Acțiunea civilă în partea încasării pagubei materiale a fost admisă în principiu,
urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască instanța civilă.
În fapt, instanța a constatat că la 13 august 2011, ora 13.00, conducînd
automobilul de model „BMW X5”, cu n/î HN AS 738, pe str. Petricani 88/1, mun.
1
Chișinău, inculpatul Tulușniuc Ivan n-a ținut permanent seama de împrejurări, n-a
apreciat corect situația reală pe drum, prin ce a încălcat cerințele pct. 11 a
Regulamentului Circulației Rutiere, care stipulează că, conducătorul de vehicul,
înainte de plecare și în timpul deplasării, este obligat: lit. f) să cedeze trecerea
pietonilor la trecerile pentru pietoni cu circulația nedirijată; pct. 45 a Regulamentului
Circulației Rutiere: 1) conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu
limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea
psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-
ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și
particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. 2) în cazul în care în limita vizibilității
apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau
chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului și pct. 46 a
Regulamentului Circulației Rutiere: conducătorul de vehicul trebuie să manifeste
prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza pînă la limita care i-ar
garanta siguranța traficului sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează pe
lîngă: a) copii, persoane de vîrstă înaintată, precum și persoane cu semne evidente de
invaliditate. Ca urmare inculpatul a comis tamponarea pietonului Saharneanu Andrei,
a.n. 1957, care traversa carosabilul de la dreapta spre stînga, conform sensului
deplasării automobilului, cauzîndu-i vătămări corporale grave.
Acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 264 al. (3) lit. a) Cod penal,
ca încălcarea regulilor de securitate a circulației, de către persoana care conduce
mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a
integrității corporale.
La stabilirea categoriei și termenului de pedeapsă, instanța a ținut cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării inculpatului, precum și de condițiile de viață
ale familiei acestuia.
Procurorul a declarat apel, solicitînd casarea parțială a sentinței, rejudecarea
cauzei cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza
art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu executarea pedepsei în
penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport
pe un termen de 4 ani.
Apelantul a invocat că pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă și
nu va aduce la corectarea lui, deoarece inculpatul nu a conștientizat fapta
comisă, nu a recuperat paguba materială și morală pricinuită părții vătămate.
3.1. A declarat apel și inculpatul, în care a solicitat casarea parțială a sentinței,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie micșorat termenul
de privare de dreptul de a conduce mijloace de transport.
El a menționat că este căsătorit, întreține un copil minor, soția se află în
concediu postnatal, iar șoferia este unica lui meserie și sursă de întreținere a familiei.
Potrivit deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie
2013, ambele apeluri au fost respinse ca nefondate.
Instanța de apel a reținut că instanța de fond, la aplicarea pedepsei inculpatului,
a ținut cont de totalitatea circumstanțelor reale și personale, de gravitatea infracțiunii
2
săvîrșite, că circumstanțe agravante nu există, că pedeapsa numită este una efectivă,
care își va atinge scopul de îndreptare și reeducare a inculpatului.
Avocatul Eugen Chirsanov a declarat recurs ordinar, în care solicită casarea
parțială a hotărîrilor menționate, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,
prin care să fie micșorat termenul de privare de dreptul de a conduce mijloace de
transport, aplicat față de inculpat.
Recurentul a invocat că: „drept motive sunt invocate motive deja anunțate”.
În drept recursul se întemeiază pe prevederile: „art. 427 (1), 6) CPP”.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului respectiv pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează
că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.
Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel
pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond
și de apel, dar doar în temeiurile prevăzute de lege.
Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod de procedură
penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor
prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest sens.
Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.
Recursul nominalizat este bazat pe art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură
penală, care prevede următoarele temeiuri pentru declararea recursului ordinar -
instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau
hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea
soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau instanța a
admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.
Însă, în pofida prescripțiilor enunțate, recurentul nu a specificat asupra căror
motive concrete din apel nu s-ar fi pronunțat instanța de apel, care ar fi erorile
concrete de drept și esența circumstanțelor că hotărîrea atacată nu cuprinde motivele
pe care se întemeiază soluția, motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau
acesta este expus neclar, instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția
instanței, fiind omisă în totalitate și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest
sens.
Astfel, recursul ordinar nu întrunește condițiile legale de conținut, iar instanța de
recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul ordinar al avocatului cu
circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica.
Or, potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu
este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și
nu exprimă alte interese decît interesele legii.
Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală instanța de recurs
decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta nu
îndeplinește condițiile legale de conținut.
Prin urmare, odată ce recursul de pe rol nu îndeplinește cerințele legale de
conținut, el urmează a fi declarat inadmisibil.
În conformitate cu art. 431, 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
3
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Eugen Chirsanov
împotriva sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 ianuarie 2013 și
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 martie 2013, în privința
inculpatului Tulușniuc Ivan Ivan, pe motiv că nu îndeplinește cerințele legale de
conținut.
Decizia este irevocabilă, motivată și pronunțată la 03 iulie 2013.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Iurie Diaconu
Ion Arhiliuc
4