1 re-253/2013 — 188 al. 2

Prin sentința Judecătoriei Soroca din 26 iunie 2012, în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Drosu V., a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal la 6 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond, în baza materialului probator administrat în cauză, a reținut că Drosu V., în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, a atacat-o pe Nogai V., amenințând-o cu aplicarea unui cuțit, a sustras de la ultima bunuri materiale în sumă de 2824, 68 lei, cauzându-i astfel un prejudiciu material considerabil. Acțiunile respective, au fost încadrate în baza art. 188 alin. (2) lit. e), f) Cod penal - tâlhăria, adică atacul săvârșit asupra unei persoane în scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, săvârșită cu 1 aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate de armă și cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

Sentința nominalizată inculpatului i-a fost înmânată la 16 iulie 2012 și la 07 februarie 2013 el a atacat-o cu recurs, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia acțiunile sale să fie încadrate în baza art. 187 alin. (2) Cod penal. În motivarea solicitărilor inculpatul a invocat faptul că vina de săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 187 al. (2) Cod penal, o recunoaște pe deplin, se căiește sincer, susținând că nu a avut cuțit asupra sa în momentul comiterii infracțiunii. De asemenea a concretizat că, a încheiat acordul de recunoaștere a vinovăției, deoarece a fost impus, fiind bătut la Comisariatul de poliție Soroca.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 02 mai 2013, a fost respins recursul inculpatului, ca depus peste termen, fiind menținută fără modificări sentința atacată. În motivarea deciziei adoptate, colegiul penal a statuat că, de către inculpatul Drosu V. nu au fost invocate careva motive pentru repunerea în termen a recursului, iar studiind materialele cauzei careva temeiuri de a considera recursul ca fiind declarat în termen sau de a-1 repune în termen, nu s-au stabilit.

Inculpatul Drosu V., fără de a indica vre-un temei prevăzut de prevederile art. 453 alin. (1) p. 1) Cod de procedură penală și fără de a indica expres care este viciul fundamental care afectează hotărârea atacată, a contestat cu recurs în anulare sentința și decizia instanței de apel, solicitând casarea acestora cu pronunțarea unei noi hotărâri prin care acțiunile sale să fie încadrate în baza art. 187 alin. (2) Cod penal, criticând legalitatea hotărârilor atacate prin prisma dezacordului cu modalitatea de apreciere a probelor.

Verificând argumentele recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și prevederile legii de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. În primul rând, Colegiul conchide că potrivit prevederilor art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, în raport cu prevederile art. 455 Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, sentințele irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. După cum rezultă din actele cauzei, sentința Judecătoriei Soroca din 26 iunie 2012, pronunțată în privința lui Drosu V., a fost contestată la 07 februarie 2013 cu recurs peste termen, fără de a invoca careva motive pentru repunerea în termen a acestuia. În cazul dat, Colegiul penal constată că, sentința nominalizată nu a fost contestată de către inculpatul Drosu V., conform prevederilor legale - pe căile 2 ordinare de atac, astfel devenind definitivă și irevocabilă, conform prevederilor art. 466 alin. (1), (2) pct. 4) lit. a) Cod de procedură penală. Declararea recursului ordinar peste termen, echivalează cu neutilizarea căii de atac. În această ordine de idei, Colegiul menționează, că termenul de recurs este un termen procesual stabilit prin lege, el nu poate fi nici lungit, nici scurtat de instanța de judecată. El este absolut și are caracter imperativ, în sensul că depășirea lui atrage decăderea din dreptul de a exercita calea de atac, iar dacă totuși recursul a fost declarat după expirarea termenului, el urmează a fi respins ca declarat peste termen. Sub acest aspect, decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți, din 02 mai 2013, este legală, dat fiind faptul că, în conformitate cu dispozițiile art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală - în cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. În al doilea rând, Colegiul conchide că potrivit art. 6 pct. 44) și 453 alin. (1) Cod de procedură penală (red. 05.04.2012), hotărârile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărârea atacată. Viciu fundamental în cadrul procedurii precedente, care a afectat hotărârea pronunțată, se consideră încălcare esențială a drepturilor și libertăților garantate de Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, de alte tratate internaționale, de Constituția Republicii Moldova și de alte legi naționale. Însă, conform art. 453 alin. (2), 455 alin. (2) pct. 7) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în articolul 453 Cod de procedură penală, nu cuprinde menționarea acestor cazuri și argumentarea ilegalității hotărârilor atacate. Totodată, în conformitate cu aceste prevederi legale, în recursul vizat, nu s-a făcut trimitere la prevederile art. 453 alin. (1) p.1) Cod de procedură penală, nu au fost invocate expres care circumstanțe sunt considerate a fi un viciu fundamental, cu indicarea normelor legale care prevăd drepturile și libertățile pretinse a fi esențial încălcate, denumirea acestor drepturi și libertăți, esența încălcărilor respective raportată la normele procesual-penale și la alte legi naționale, convenții și tratate internaționale, modul și măsura în care încălcările presupuse ar fi afectat hotărârea atacată, omițându-se și argumentarea ilegalității hotărârii contestate, cu indicarea unor erori de drept concrete. 3 Mai mult, în motivarea recursului, recurentul a criticat doar aprecierea probelor date de instanțele judecătorești, motiv care nu se încadrează în noțiunea de viciu fundamental. Din aceste considerente, rezultă că recursul în anulare nu întrunește condițiile de conținut prevăzute în articolele nominalizate, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu recursul în anulare cu circumstanțe în fapt și în drept, care l-ar justifica din motiv că, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului în anulare, dacă se constată că acesta nu îndeplinește cerințele legale de conținut, de aceea recursul declarat de inculpatul Drosu V. urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu art. 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 1), alin. (3), 453 alin.(2), 455 alin. (2), 456 alin. (1) Cod de procedură penală, Colegiul penal- D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de inculpatul Drosu Vasile, împotriva sentinței Judecătoriei Soroca din 26 iunie 2012 și deciziei Colegiului Penal al Curții de Apel Bălți din 02 mai 2013, pe motiv că nu îndeplinește cerințele de conținut, prevăzute de art. 455 Cod de procedură penală și nu se întemeiază pe temeiurile prevăzute în art. 453 Cod de procedură penală. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 20 noiembrie 2013. Președinte /semnat/ Petru Ursache Judecători /semnat/ Elena Covalenco /semnat/ Nicolae Gordilă Copia corespunde originalului. Judecător Petru Ursache 4 Dosarul nr. 1re - 253/2013