1ra -1023/2013 — art. 165 alin.2, lit.d CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 165 alin.2, lit.d CP
- Temei legal
- art. 165 alin.2, lit.d CP
1ra -1023/2013 — art. 165 alin.2, lit.d CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul 1ra-1023/13
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
13 noiembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel,
a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
de avocatul Caragia Veaceslav în numele inculpatului Mazîrov Maxim,
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2013
în cauza penală în privința lui
Mazîrov Maxim Ion,
născut la 27 ianuarie 1986, originar și domiciliat pînă
la reținere în or. Leova, str. A. Donici, nr.4, ap. 2.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 10 septembrie 2010 - pînă la 15 martie 2011
(instanța de fond);
de la 27 mai 2011 - pînă la 26 septembrie 2011;
de la 11 decembrie 2012 - pînă la 14 mai 2013
(instanța de apel);
de la 17 mai 2012 - pînă la 30 octombrie 2012;
de la 10 septembrie 2013-pînă la 13 noiembrie 2013
(instanța de recurs ordinar).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 martie 2011,
Mazîrov Maxim a fost condamnat în baza art. 220 alin. (1) Cod penal, la amendă
în mărime de 800 unități convenționale, echivalentul a 16 000 lei.
Prin aceiași sentință a fost condamnată Pisaroglu Natalia în privința căreia
cauza nu se examinează.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, potrivit
rechizitoriului la 20 septembrie 2007 persoana nestabilită de către organul de
urmărire penală pe nume „Andrei”, acționînd împreună și de comun acord cu
Mazîrov Maxim, Pisaroglu Natalia și Gurduza Eugeniu urmărind scopul
1
exploatării sexuale a persoanei, prin înșelăciune manifestată prin promisiunea
de angajare la un lucru bine plătit în calitate de realizator la o piață din
or. Moscova, Federația Rusă și prin abuz de poziție de vulnerabilitate,
manifestată prin situația precară din punct de vedere a supraviețuirii sociale, a
recrutat-o pe Cujba Oxana, cu consimțămîntul acesteia.
Ulterior, persoana nestabilită de organul de urmărire penală pe nume
„Andrei” întru atingerea scopului infracțional al său și al complicilor săi, a
întîlnit-o pe victima Cujba Oxana în mun. Chișinău, unde i-a transmis acesteia
biletul de călătorie la trenul nr. 341 cu ruta Chișinău - Moscova și suma de 200
lei pentru cheltuieli legate de deplasare în țara de destinație.
Tot la data de 20 septembrie 2007, persoana nestabilită de organul de
urmărire penală pe nume „Andrei”, care acționa împreună și de comun acord cu
Mazîrov Maxim și Pisaroglu Natalia, a petrecut-o pe Cujba Oxana la Gara
feroviară din mun. Chișinău, comunicîndu-i că în or. Moscova va fi întîlnită de
către Gurduza Eugeniu, care o va angaja la lucrul promis.
Cujba Oxana ajungînd în orașul Moscova din Federația Rusă a fost
preluată de către Gurduza Eugeniu, care acționînd împreună și de comun acord
cu persoana nestabilită de organul de urmărire penală pe nume „Andrei”,
persoană ce la rîndul ei acționa împreună și de comun acord cu Mazîrov Maxim
și Pisaroglu Natalia, întru realizarea scopului infracțional al său și al complicilor
săi, i-a sechestrat pașaportul victimei Cujba Oxana adăpostind-o pe aceasta în
apartamentul nr. 98 din or. Moscova, str. 2 Reisovaia, 25.
Totodată, Gurduza Eugeniu, acționînd împreună și de comun acord cu
persoana nestabilită de către organul de urmărire penală pe nume „Andrei" și
alte persoane nestabilite de către organul de urmărire penală, a supus-o pe
Cujba Oxana exploatării sexuale comerciale, prin aplicarea violenței psihice,
pînă acțiunile infracționale ale acestora au fost curmate de către colaboratorii de
poliție la data de 05 decembrie 2007.
Instanța de fond a încadrat acțiunile inculpatului Mazîrov Maxim în baza
art. 220 alin. (1) Cod penal – proxenetismul, adică îndemnul sau determinarea la
prostituție ori înlesnirea practicării prostituției de către o altă persoană.
Hotărîrea instanței de fond a fost contestată cu apel de către acuzatorul
de stat, care, invocînd ilegalitatea acesteia, pe motiv că instanța de fond nu a
cercetat sub toate aspectele, complet și obiectiv probele prezentate în proces,
acestea dovedind cu certitudine, că inculpatul Mazîrov Maxim a săvîrșit
2
infracțiunea prevăzută de art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal – trafic de ființe
umane, a solicitat casarea sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
Mazîrov Maxim să fie condamnat în baza art. 165 alin. (2) lit. d) Cod penal, la 7
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis, cu privarea
de dreptul de a ocupa anumite funcții sau de a exercita o anumită activitate pe
un termen de 2 ani.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
26 septembrie 2011, a fost admis parțial apelul procurorului, din alte motive,
inclusiv din oficiu, în baza art. 409 alin. (2) Cod de procedură penală, casată
sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit
pentru prima instanță.
Mazîrov Maxim a fost condamnat în baza art. 220 alin.(1) Cod penal, la
amendă în mărime de 800 unități convenționale, echivalentul a 16 000 lei.
La adoptarea soluției date instanța de apel a constatat că sentința
contestată urmează a fi casată deoarece instanța de fond n-a descris fapta
criminală, considerată ca fiind dovedită, nu a fost indicat locul, timpul, modul
comiterii ei, forma și gradul de vinovăție, motivele și consecințele infracțiunii,
totodată a concluzionat că urmează a fi exclusă din calificare fraza „ori tragerea
de foloase de pe urma practicării prostituției”, fiindcă așa acțiuni n-au fost
stabilite.
Acțiunile inculpatului Mazîrov Maxim, instanța de apel, le-a încadrat în
baza art. 220 alin. (l) Cod penal.
Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut, că Mazîrov Maxim în
luna septembrie 2007 avînd scopul îndemnului și determinării la prostituție,
înlesnirii practicării prostituției, acționînd împreună și de comun acord cu
Pisaroglu Natalia întru atingerea scopului infracțional, s-au deplasat la
domiciliul părții vătămate Cujba Oxana în satul Iargara, r-nul Leova unde, după
ce au obținut de la aceasta consimtămîntul de a pleca în or. Moscova, Federația
Rusă, pentru a presta servicii sexuale, împreună cu ea au plecat în mun.
Chișinău, unde i-au organizat o întîlnire cu o persoană nestabilită de organul de
urmărire penală pe nume „Andrei”, care acționînd împreună și de comun acord
cu Mazîrov Maxim și Pisaroglu Natalia i-a comunicat părții vătămate Cujba
Oxana că poate să o ajute ca aceasta să se angajeze în or. Moscova Federația
Rusă ca prostituată.
3
Ulterior, persoana nestabilită de organul de urmărire penală pe nume
„Andrei” a organizat transportarea părții vătămate Cujba Oxana în or. Moscova,
perfectîndu-i pașaportul de străinătate și procurîndu-i bilet de călătorie la trenul
nr. 341 cu ruta Chișinău - Moscova, pentru data de 20 septembrie 2007.
Tot persoana nestabilită de către organul de urmărire penală pe nume
„Andrei” la 20 septembrie 2007, a întîlnit-o pe Cujba Oxana în mun. Chișinău,
unde i-a transmis biletul de călătorie la trenul nr. 341 cu ruta Chișinău -
Moscova și suma de 200 lei pentru cheltuieli legate de deplasare.
Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către
acuzatorul de stat, care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării
cauzei în aceiași instanță de apel în alt complet de judecată, invocînd că instanța
de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Astfel,
consideră că în cadrul cercetării judecătorești s-a stabilit cu certitudine, că partea
vătămată Cujba Oxana a fost recrutată de inculpații Mazîrov Maxim și Pisaroglu
Natalia, care, prin înșelăciune, au obținut consimțămîntul acesteia de a pleca la
muncă peste hotare, au abuzat de poziția de vulnerabilitate a victimei,
organizînd o întîlnire cu o persoană pe nume „Andrei", care a preluat de la
aceștia acțiunile infracționale și a organizat în continuare transportarea părții
vătămate în Federația Rusă, unde aceasta a fost supusă exploatării sexuale
comerciale. La fel consideră, că instanța de apel incorect a încadrat acțiunile
inculpatului, ignorînd faptul că recrutarea în scopul traficului de ființe umane
presupune atragerea persoanelor prin selecționare într-o anumită activitate
determinată de scopurile stipulate în art. 165 Cod penal, la recrutare nu are
importanță împrejurările în care a avut loc. Consideră că acuzarea a prezentat
suficiente probe care cu certitudine demonstrează vinovăția inculpatului
Mazîrov Maxim în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 165 alin. (2) lit. d)
Cod penal.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
30 octombrie 2012, a fost admis recursul ordinar declarat de procuror,
casată decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 26 septembrie
2011 și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt
complet de judecată, pe motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel, totodată faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare
juridică greșită.
4
Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 14 mai 2013, a fost admis apelul declarat de acuzatorul de stat,
casată inclusiv din oficiu sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din
15 martie 2010, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre.
Mazîrov Maxim a fost condamnat în baza art. 165 alin.(2) lit. d) Cod
penal, la 7 ani închisoare, în penitenciar de tip închis, cu privarea de dreptul de
ocupa funcții legate de activitatea în domeniul turismului pe un termen de 3
ani.
Instanța de apel în decizia adoptată a constatat fapta și circumstanțele
comiterii infracțiunii traficului de ființe umane, invocate în rechizitoriu și a
conchis că, instanța de fond neîntemeiat a ajuns la concluzia că acțiunile
inculpatului Mazîrov Maxim urmează a fi încadrate în prevederile art. 220 alin.
(1) Cod penal, deoarece vinovăția acestuia în ședința instanței de apel a fost
dovedită pe deplin, unde a fost demonstrată latura obiectivă și subiectivă a
infracțiunii prevăzută de art. 165 alin.(2) lit. d) Cod penal și acțiunile acestuia
urmează a fi încadrate în prevederile acestui articol.
Împotriva deciziei instanței de apel din 14 mai 2013 a declarat recurs
ordinar avocatul Caragia Veaceslav în numele inculpatului Mazîrov Maxim,
care fără a invoca vreun temei de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de
procedură penală, a solicitat, casarea deciziei instanței de apel cu menținerea
sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 martie 2011, invocînd că
instanța de apel greșit a pus la baza deciziei de condamnare declarațiile părții
vătămate Cujba Oxana depuse în cadrul urmăririi penale, care sunt
contradictorii, consideră că instanța urma să ia în considerație declarațiile
acesteia date în cadrul cercetării judecătorești, unde victima a declarat că nu a
fost înșelată de nimeni referitor la munca pe care urma s-o presteze în or.
Moscova, de la început Mazîrov Maxim și Pisaroglu Natalia i-au comunicat că
ea va presta servicii sexuale. Astfel, la baza soluției sale instanța urma să pună
probele obținute în cadrul examinării judiciare, dar nu urmăririi penale.
La fel, instanța de apel greșit a pus la baza deciziei de condamnare
declarațiile martorilor Tricolici Sv., Grosu M., care au fost date citirii în instanța
de apel, contrar prevederilor codului de procedură penală.
Avocatul Caragia V. a mai invocat că instanța ierarhic inferioară greșit a
reținut ca probă materialele parvenite din Federația Rusă, în special declarațiile
părții vătămate Cujba Oxana, unde ultima relatînd cum a ajuns în or. Moscova,
5
Federația Rusă nu declară nimic despre Mazîrov Maxim. Totodată, în sentința
Judecătoriei r-lui Solnțevschi, or. Moscova din 14 aprilie 2008 prin care a fost
condamnat Gurduza E. la fel nu este nimic indicat despre participarea lui
Mazîrov Maxim la comiterea infracțiunii de trafic de ființe umane. Consideră, că
prin sentința Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 martie 2011, instanța de
fond corect a încadrat acțiunile inculpatului Mazîrov Maxim în baza art. 220
alin. (1) Cod penal, deoarece atît partea vătămată, cît și martorii audiați au
comunicat că Cujba Oxana anterior deseori pleca peste hotarele țării pentru a
practica prostituția.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat în
raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia
din următoarele considerente.
Conform prevederilor art.424 alin.(2) Cod de procedură penală, instanța
de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute la art.427
Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de
recurent.
Potrivit art. 427 alin.(1) Cod de procedură penală hotărîrile instanței de
apel pot fi supuse recursului pentru repararea erorilor de drept comise de
instanța de fond și de apel în cazurile stipulate în acest articol.
Cererea de recurs trebuie să conțină conținutul și motivele recursului cu
argumentarea ilegalității hotărîrii atacate și solicitările recurentului, cu indicarea
temeiurilor prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală invocate în
recurs și în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în
cauza dată, așa cum prevede art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală.
Din textul recursului declarat în cauză rezultă că, avocatul Caragia
Veaceslav în numele inculpatului Mazărov Maxim nu a respectat aceste cerințe,
inclusiv prevederile art. 430 pct. 5) Cod de procedură penală, cerință esențială
față de recurs, prin care autorul trebuie să invoce concret cel puțin unul din
temeiurile prevăzute de art. 427 Cod de procedură penală, care este conținutul
acestuia, argumentarea nu din punct de vedere a stării de fapt, ci a problemei de
drept și prin ce cauza dată are importanță deosebită pentru jurisprudență.
Cerințele nominalizate, deși sunt obligatorii, nu au fost respectate de
recurent.
Recurentul, în recursul declarat nu este de acord cu aprecierea
probelor de către Curtea de apel Chișinău, solicitînd menținerea sentinței
6
instanței de fond, și în acest caz, acesta era obligat prin lege să invoce vreunul
din temeiurile pentru recurs stipulate la art. 427 alin. (1) Cod de procedură
penală, însă nu s-a conformat legii.
Potrivit art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală, instanța de
recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, dispune
inadmisibilitatea lui în cazul în care recursul nu îndeplinește cerințele de
conținut, prevăzute în art. 430 Cod de procedură penală.
Avocatul Caragia Veaceslav în numele inculpatului Mazîrov Maxim,
declarînd recurs, n-a invocat nici unul din temeiurile obligatorii recursului
ordinar, stipulate în art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, și în situația
dată, se impune inadmisibilitatea recursului, pe motiv că acesta nu îndeplinește
cerințele de conținut.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 1) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Caragia
Veaceslav în numele inculpatului Mazîrov Maxim Ion, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 14 mai 2013, deoarece nu
corespunde cerințelor de conținut prevăzute în art. 430 pct.5) Cod de procedură
penală.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 13 noiembrie 2013.
Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi
Judecători /semnătura/ Constantin Alerguș
/semnătura/ Andrei Harghel
7