1ra-587/2013 — 264 alin.3 lit.a, cu aplicarea art.90 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 264 alin.3 lit.a, cu aplicarea art.90 CP
- Temei legal
- 264 alin.3 lit.a, cu aplicarea art.90 CP
1ra-587/2013 — 264 alin.3 lit.a, cu aplicarea art.90 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul 1ra-587/13
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
29 mai 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
președinte – Constantin Gurschi,
judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat
de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut
Dorina împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
13 februarie 2013 în cauza penală în privința lui
Mironov Petru Gheorghe,
născut la 04 aprilie 1992, originar și domiciliat în
r-nul Cimișlia, s. Gura Galbenei.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 05 iulie 2011 - pînă la 15 februarie 2012
(prima instanță);
de la 18 ianuarie 2013 - pînă la 13 februarie
2013 (instanța de apel);
de la 23 aprilie 2013 - pînă la 29 mai 2013
(instanța de recurs ordinar).
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 15 februarie 2012, Mironov
Petru a fost condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, la 3 ani
închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.
S-a dispus încasarea de la Mironov Petru în beneficiul lui Ignatiuc
Ion, prejudiciul moral în mărime de 10 000 lei, în rest, acțiunea civilă,
privind încasarea prejudiciului material, a fost admisă în principiu, urmînd
ca asupra cuantumului despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea
procedurii civile.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că, Mironov
Petru la 29 mai 2011, aproximativ la ora 1440, deplasîndu-se pe
1
traseul Bozieni-Fîrlădeni, r-nul Hîncești, conducînd motocicleta de model
„IJ Planeta-5", fără numere de înmatriculare, încălcînd prevederile art. 10
(1) lit. b) din Regulamentul Circulației Rutiere, conform căruia „persoana
care conduce un autovehicul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele
Regulamentului Circulației Rutiere precum și să posede dexteritatea necesară de a
conduce în siguranță vehiculul pe drum”, prevederile art. 45 (1) din RCR,
potrivit căruia „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu
limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de starea psihofiziologică ce
influențează atenția și reacția, dexteritatea în conducere care i-ar permite să
prevadă situațiile periculoase, situația rutieră” și prevederile art. 49 din
Regulament, conform căruia „în funcție de viteza de deplasare, conducătorul de
vehicul trebuie să lase liber în spațiu (distanță) față de vehiculul precedent care și
în caz de frînare bruscă a acestuia, i-ar permite să oprească, evitînd coliziunea”, nu
s-a isprăvit cu conducerea și a tamponat motocicleta de model „IJ Planeta-
5" condusă de cet. Guriuc Serghei, în rezultatul căruia i-a cauzat
pasagerului Ignatiuc Ion, potrivit raportului de expertiză medico-legală nr.
174 D din 28 septembrie 2011, vătămări corporale grave.
Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul Mironov Petru, care
a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri prin care să-i fie numită o pedeapsă mai blîndă, non privativă de
libertate, iar acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material și
moral să fie lăsate spre examinare în ordinea procedurii civile.
În motivarea apelului, inculpatul a invocat că instanța de fond a
aplicat față de el o pedeapsă prea aspră, cu încălcarea prevederilor art. 72
alin. (2) Cod penal, la stabilirea căreia nu a ținut cont de toate
circumstanțele cauzei și anume că a comis o infracțiune din imprudență,
anterior nu a mai fost judecat, este de o vîrstă tînără, iar faptul că nu a
recunoscut vina în comiterea infracțiunii consideră că este un drept al său
și nu poate fi calificat ca o circumstanță agravantă, referitor la faptul că nu
a achitat prejudiciul moral părții vătămate Ignatiuc I., de asemenea nu
poate fi reținut drept o circumstanță agravantă, de vreme ce mărimea
prejudiciului cauzat a fost stabilit prin sentința instanței de judecată.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
13 februarie 2013, a fost admis apelul declarat de inculpatul Mironov Petru,
2
casată sentința Judecătoriei Hîncești din 15 februarie 2012, în partea
stabilirii pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit ordinei stabilite
pentru prima instanță.
Mironov Petru a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod
penal, la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.
În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel și-a argumentat soluția prin faptul, că instanța de
fond neîntemeiat a concluzionat că restabilirea echității sociale, corectarea
inculpatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni v-a fi
posibilă numai cu executarea pedepsei în locurile de detenție.
La fel, Colegiul penal greșit a stabilit față de Mironov Petru și tipul
de penitenciar în care urma să fie executată pedeapsa, or, conform art. 72
alin. (2) Cod penal, în cazul comiterii faptelor infracționale din imprudență,
persoana vinovată urmează să execute pedeapsa în penitenciar de tip
deschis.
La individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel a
menționat că nerecunoașterea vinei în comiterea infracțiunii imputate, nu
poate servi temei pentru a concluziona că corectarea și reeducarea lui
Mironov Petru este posibilă, doar prin executarea pedepsei în locurile de
detenție, deoarece, potrivit art. 66 Cod de procedură penală, recunoașterea
vinovăției este un drept al inculpatului, dar nu o obligație, iar exercitarea
unui drept nu poate fi interpretată în detrimentul lui și nu poate avea
consecințe nefavorabile pentru el.
Totodată, Colegiul penal, a conchis că sunt lipsite de temei și
concluziile instanței de fond privitor la faptul că inculpatul urmează să
execute pedeapsa cu închisoare, din motiv că nu a recuperat prejudiciul
material și moral cauzat părții vătămate, deoarece încasarea prejudiciului
moral, a fost dispusă prin sentință, care la judecarea apelului a și fost
executată, iar acțiunea civilă cu privire la prejudiciul material a fost admisă
în principiu, urmînd ca cuantumul despăgubirilor să fie stabilite în ordinea
procedurii civile, or partea vătămată nu a dovedit prin nici o probă
justificată pretențiile sale.
3
Astfel, instanța de apel a ajuns la concluzia că nu este rațional ca
inculpatul să execute pedeapsa aplicată, și a dispus suspendarea
condiționată a executării acesteia pe un termen de probă, deoarece
pedeapsa a fost stabilită pînă la 5 ani închisoare, iar interdicții de aplicare a
art. 90 Cod penal, nu sunt.
Împotriva deciziei instanței de apel, a declarat recurs ordinar
acuzatorul de stat, care invocînd temeiul de drept prevăzut de art.427
alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, solicită, casarea acesteia, cu
pronunțarea unei noi hotărîrii prin care Mironov Petru să fie condamnat în
baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal, la 3 ani închisoare, cu executarea
pedepsei în penitenciar de tip deschis și încasarea din contul inculpatului
în beneficiul părții vătămate Ignatiuc Ion prejudiciul moral în sumă de
10 000 lei.
În motivarea recursului procurorul a invocat, că concluzia instanței
de apel este neîntemeiată, motivată inadecvat, deoarece la numirea
pedepsei nu s-a ținut cont de faptul că inculpatul Mironov P. nu și-a
recunoscut vina, ceia ce denotă că acesta a manifestat de la bun început o
indiferență totală față de consecințele survenite, nu a conștientizat
consecințele încălcării legii și în astfel de împrejurări, nu se va atinge
scopul pedepsei penale.
La fel, menționează că partea descriptivă a deciziei contravine cu
dispozitivul acesteia, pe motiv că în prima parte instanța de apel constată
că prin sentință de la inculpat a fost dispusă încasarea pagubei morale în
mărime de 10 000 lei în beneficiul părții vătămate Ignatiuc Ion și la
judecarea apelului prejudiciul moral a fost executat, iar în dispozitivul
deciziei, sentința în această parte se menține.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în
raport cu materialele cauzei și motivele invocate, Colegiul penal consideră
inadmisibilitatea recursului declarat, fiind vădit neîntemeiat, din
următoarele considerente.
Potrivit textului recursului, acuzatorul de stat invocă că temei de
casare a deciziei instanței de apel art. 427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură
penală, care stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de
4
drept atunci cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii.
Colegiul penal constată că, motivul invocat de recurent nu este
aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de
implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a
motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelului declarat,
precum se vede că și dispozitivul deciziei nu contrazice cu motivarea
soluției, care este expus destul de clar.
Totodată, Colegiul reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea
de fapt stabilită de instanța de judecată, precum și cu încadrarea juridică a
acțiunilor inculpatului, însă critică hotărîrea contestată în partea pedepsei,
nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Lui Mironov Petru în baza art. 264 alin.(3) lit.a) Cod penal, i-a fost
stabilită pedeapsa de 3 ani închisoare, iar în temeiul art. 90 Cod penal,
executarea pedepsei fiind suspendată condiționat pe un termen de doi ani.
Conform art.90 alin.(1) Cod penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu
închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru infracțiunile săvîrșite cu
intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvîrșite din imprudență,
instanța de judecată, ținînd cont de circumstanțele cauzei și de persoana
celui vinovat, ajungînd la concluzia că nu este rațional ca aceasta să execute
pedeapsa stabilită, este în drept să dispună suspendarea condiționată a
executării pedepsei aplicate vinovatului pe un termen de probă, în limitele
de la 1 la 5 ani.
Excepție de la aceasta regulă, potrivit alin.(4) al art. 90 Cod penal, fac,
doar infracțiunile deosebit de grave și excepțional de grave.
Infracțiunea de comiterea căreia P. Mironov a fost recunoscut vinovat
și condamnat (art.264 alin.(3) Cod penal), prevede pedeapsa închisorii de la
3 la 7 ani, iar potrivit art. 16 Cod penal, face parte din categoria
infracțiunilor grave.
Pedeapsa penală, potrivit art. 61 Cod penal, este o măsură de
constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului,
care are drept scop restabilirea echității sociale, corectarea acestuia, precum
5
și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, cît și a
altor persoane.
Totodată, executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice
sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate.
La stabilirea pedepsei, instanța de judecată, urmează să țină cont de
gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acestuia, de persoana celui
vinovat, de toate circumstanțele cauzei.
Instanța de recurs reține, că pedeapsa numită lui Mironov Petru, este
în limitele sancțiunii prevăzute în art. 264 alin.(3) Cod penal, și nu au fost
stabilite impedimente în aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Lecturînd textul deciziei instanței de apel, Colegiul reține că și
această instanță și-a motivat concluzia prin care a admis apelul
inculpatului, în latura penală, constatînd că pedeapsa fixată este în
corespundere cu prevederile art.7, 61, 75 Cod penal, iar aplicarea art.90
Cod penal în privința lui Mironov Petru s-a efectuat în limitele legii,
considerînd că stabilirea pedepsei condiționate acestuia va atinge scopul
pedepsei penale de corectare și reeducare, nefiind absolut necesară izolarea
lui de societate.
Totodată, în recursul declarat de recurent se mai solicită casarea
hotărîrii instanței de apel și în latura civilă, cu pronunțarea unei noi
hotărîri prin care să fie încasat și prejudiciul moral în mărime de 10000 lei.
Colegiul menționează că, instanța de apel corect a concluzionat că
prin sentință a fost dispusă doar încasarea prejudiciului moral în mărime
de 10000 lei, care, prin ordinul de plată nr. 08908 din 22 noiembrie 2012
(f.d.209) a fost achitat, iar în partea reparării prejudiciului material acțiunea
civilă a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului
despăgubirilor să se pronunțe instanța în ordinea procedurii civile.
În acest context, Colegiul conchide că nu există temei legal pentru
admiterea recursului ordinar și, potrivit legii, se impune respingerea
recursului ca inadmisibil.
În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,
6
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 februarie 2013
în cauza penală în privința lui Mironov Petru Gheorghe, deoarece este
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Constantin Alerguș
Andrei Harghel
7