1ra-734/2013 — art. 151 alin. 1 CP

1ra-734/2013 — art. 151 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-734/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

15 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Ghenadie Nicolaev,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de partea vătămată

Crețu Nicolae și inculpatul Munjiu Mihail Pavel împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bender din 19 martie 2013, în cauza penală în privința lui

Munjiu Mihail Pavel, născut la 07 noiembrie 1964,

originar și domiciliat r-l Căușeni s. Tănătari.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat respingerea recursurilor.

avocatul, Gorencu Cornelia, care a solicitat respingerea recursului părții vătămate și

admiterea recursului inculpatului.

inculpatul, Munjiu Mihail, a solicitat respingerea recursului părții vătămate și

admiterea recursului său.

partea vătămată, Crețu Nicolae, care a solicitat admiterea recursului său și

respingerea recursului inculpatului.

avocatul, Cevdari Vladimir, care a solicitat admiterea recursului părții vătămate și

respingerea recursului inculpatului.

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal la 5 ani închisoare, cu executarea

pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În conformitate cu art. 90 Cod penal, i-a

fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe un termen de probă de 3 ani.

Acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului material a fost admisă în

principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în

ordine civilă.

A fost încasat de la Munjiu M.P. în beneficiul părții vătămate, Crețu Nicolai,

prejudiciul moral în mărime de 20.000 lei.

aflîndu-se în centrul s. Tănătari, r-l Căușeni, văzînd că între feciorul său, Munjiu

Artur și Crețu Nicolae s-a iscat o ceartă, urmărind scopul cauzării leziunilor

corporale ultimului,cu un băț l-a lovit în regiunea capului și ulterior l-a dus în parcul

satului, unde i-a aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele peste diferite părți

1

ale corpului, cauzîndu-i conform raportului de expertiză medico-legală leziuni

corporale grave, periculoasă pentru viață.

Acțiunile inculpatului Munjiu M.P., au fost calificate în baza art. 151 alin. (1)

CP, adică vătămare intenționată gravă a integrității corporale.

3.1 Procuror, care a solicitat casarea parțială a acesteia, pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Munjiu M.P., să fie

condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod penal,la 5 ani închisoare cu executarea în

penitenciar de tip semiînchis.Acțiunea civilă să fie admisă în principiu. În motivarea

apelului, procurorul a invocat blîndețea pedepsei și neatingerea scopului său

prevăzut de art. 61 Cod penal.

3.2 Partea vătămată, care a solicitat casarea parțială a sentinței și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie aplicată pedeapsă penală maximă și

să fie încasat prejudiciul material în sumă de 91.604 lei și prejudiciul moral în sumă

de 110.000 lei, invocînd că instanța de apel nu a dat deplină eficiență prevederilor

art. 61, 75 Cod penal, n-a ținut cont de caracterul social periculos al infracțiunii

comise, de circumstanțele cauzei și de personalitatea inculpatului și în dosar sunt

administrate suficiente probe ce ar confirma cuantumul prejudiciului material.

3.3 Inculpatul, care a solicitat casarea parțială a sentinței, cu pronunțarea unei

hotărîri prin care să-i fie micșorată pedeapsa și termenul de probă, precum și suma

prejudiciului moral, deoarece lucrează doar el în familie și nu are posibilitate de a o

achita.

fost admise parțial apelurile, casată parțial sentința, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărîre prin care Munjiu M.P. a fost condamnat în baza art. 151 alin. (1) Cod

penal la 3 ani închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. A

fost modificată suma cuantumului prejudiciului moral cauzat și s-a încasat de la

Munjiu M.P. în folosul părții vătămate, Crețu Nicolai – 40.000 lei. În rest sentința a

fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a conchis că, acțiunile lui

Mungiu M.P. au fost corect încadrate în prevederile art. 151 alin. (1) Cod penal, adică

a comis vătămare gravă a integrității corporale sau a sănătății, care este periculoasă

pentru viață.

Instanța de apel a constatat că în cadrul ședinței de judecată vina inculpatului în

comiterea infracțiunii incriminate a fost pe deplin dovedită. Ilegalitatea administrării

probelor de către instanța de fond nu a fost invocată, părțile fiind de acord cu

probatoriul constatat și încadrarea acțiunilor inculpatului în prevederile legale.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a considerat neîntemeiată concluzia

instanței de fond cu privire la aplicarea art. 90 Cod penal și mărimea prejudiciului

moral de 20.000, care nu este proporțională cu suferințele ce i-au fost provocate părții

vătămate de către inculpat.

2

5.1 Partea vătămată, care solicită în baza art. 427 alin. (1) pct. (10) Cod de

procedură penală, casarea parțială a deciziei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care a-i aplica inculpatului în temeiul art. 151 alin. (1) Cod penal pedeapsa maximă

cu închisoare și încasarea prejudiciului material în sumă de 91.604 lei și prejudiciul

moral în sumă de 110.000 lei. În motivarea recursului a invocat că, corectarea

inculpatului poate avea loc numai cu aplicarea pedepsei maximale cu închisoare,

deoarece a săvîrșit o infracțiune din categoria celor grave, anterior a fost judecat

pentru vătămare gravă a integrității corporale, deși antecedentele sunt stinse nu a

făcut concluzia necesară, se caracterizează negativ la locul de trai. La materialele

cauzei sunt suficiente probe care demonstrează cuantumul prejudiciului material

cauzat de către inculpat.

5.2 Inculpat, care solicită casarea deciziei în baza art. 427 alin. (1) pct. 6), 8), 10)

Cod de procedură penală, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, invocînd că i-a

fost înrăutățită situația și nu s-a ținut cont de circumstanțele atenuante: caracteristica

de la lucru, este unicul întreținător în familie și lipsa antecedentelor penale.

concluzionează respingerea acestora, ca inadmisibile, din următoarele considerente:

Recurenții consideră decizia instanței de apel neîntemeiată numai în partea

stabilirii pedepsei și laturii civile, astfel, în privința calificării acțiunilor inculpatului

Munjiu M.P. în baza art. 151 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs nu se va expune.

Instanța de recurs consideră că, în mod just instanța de apel a admis apelurile

declarate, concluzionînd că la soluționarea chestiunii cu privire la stabilirea

pedepsei, prima instanță nu a acordat deplină eficiență prevederilor articolelor 7, 61,

75 Cod penal.

Colegiul menționează că instanța de apel a constatat întemeiat că, instanța de

fond, la numirea pedepsei, nu a ținut cont de caracterul social periculos al

infracțiunii, de circumstanțele cauzei, cît și de personalitatea inculpatului. La locul

de trai inculpatul se caracterizează satisfăcător, fiind indicat faptul, că la primărie și

inspectorul de sector au fost prezentate plîngeri în privința comportamentului

ultimului. Deși, antecedentele penale în privința inculpatului sunt stinse, faptul, că

anterior a fost condamnat pentru infracțiuni analogice - îl caracterizează și denotă că

concluzii necesare nu și-a făcut. Leziunile corporale stabilite la partea vătămată

vorbesc despre caracterul impulsiv și crud al inculpatului. Pînă în prezent ultimul

nu regretă de fapta comisă, nu se căiește în cele săvîrșite, nu a întreprins măsuri în

vederea recuperării prejudiciului material cauzat prin infracțiune. Ori, instanța de

fond urma să țină cont de scopul pedepsei penale care este restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului precum și prevenirea de săvîrșire a noilor

infracțiuni atît din partea condamnatului cît și a altor persoane.

În prezența circumstanțelor descrise, Colegiul consideră legală concluzia

instanței de apel referitor la faptul că aplicarea art. 90 Cod penal nu era

proporțională faptei comise, motiv din care s-a dispus aplicarea pedepsei, închisoare

cu executare reală.

3

La fel, instanța de apel just a ținut cont de faptul, că inculpatul are doi copii la

întreținere și a considerat posibil de a aplica măsura de pedeapsă prevăzută de

limita de jos a sancțiunii prevăzute pentru infracțiunea comisă.

Astfel, Colegiul remarcă că argumentul părții vătămate cu privire la aplicarea

pedepsei maximale cu închisoare, nu este incident în cazul supus judecării, deoarece

toate motivele invocate de recurent în susținerea acestui argument (a săvîrșit o

infracțiune din categoria celor grave, anterior a fost judecat pentru vătămare gravă a

integrității corporale, deși antecedentele sunt stinse nu a făcut concluzia necesară, se

caracterizează negativ la locul de trai), deja au fost luate în considerație de instanța

de apel la dispunerea pedepsei, închisoare cu executare reală, fiind excluse

prevederile art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a

circumstanțelor reale de săvîrșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului,

pedeapsa de 3 ani închisoare cu executare reală a pedepsei, este aptă să conducă la

realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea

unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire

socială și principiile morale.

În privința argumentului menționat de către inculpat, cu privire la agravarea

situației în propriu apel, invocînd art. 410 Cod de procedură penală, Colegiul atestă

că acesta nu și-a găsit confirmare, deoarece conform materialelor dosarului au fost

declarate 3 apeluri, de către: inculpat, parte vătămate și procuror. Instanța de apel

soluționînd cazul supus judecării a admis și apelul procurorului. În opinia instanței

de recurs, aceasta înseamnă că odată ce procurorul a atacat cu apel sentința în

defavoarea inculpatului, instanța de apel a avut dreptul de a-i agrava situația în

orice sens acestuia, nefiind încălcate prevederile art. 410 Cod de procedură penală,

și anume neagravarea situației în propriul apel.

În partea laturii civile, Colegiul atestă că instanța de apel întemeiat a constatat,

că instanța de fond, la încasarea prejudiciului moral nu a ținut cont de faptul, că în

rezultatul vătămărilor corporale lui Crețu N., i-au fost cauzate mari suferințe fizice și

morale, a rămas parțial inapt de muncă pe viață, nu este în stare să efectueze lucrări

fizice, suma încasată fiind inechitabilă suferințelor psihice suportate. Din

considerentele expuse, instanța de apel a dispus just încasarea în folosul părții

vătămate sumei de 40.000 lei cu titlu de prejudiciu moral, iar în partea încasării

prejudiciului material, instanța de fond legal a dispus admiterea în principiu a

acțiunii civile, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța

civilă, deoarece probele prezentate în instanță nu sunt suficiente pentru a emite o

hotărîre legală și întemeiată, iar înscrisurile anexate nu sunt certificate în modul

stabilit de legislație.

Astfel, instanța de recurs reține netemeinicia criticii părții vătămate privind

prezența în dosar a probelor ce demonstrează cuantumul prejudiciului material, iar

instanța de apel întemeiat a lăsat spre examinare în procedura civilă pretențiile

materiale invocate de ea, asigurând, astfel, condiții egale părților de a prezenta

argumente și probe întru confirmarea pozițiilor sale în acest aspect.

4

În recursurile declarate de către recurenți se invocă ca temei art. 427 alin. (1) pct.

6), 8) și 10) Cod de procedură penală.

Conform pct. 6) al articolului menționat, hotărîrile instanței de apel pot fi

supuse recursului în cazul în care instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta

este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția

instanței.

Astfel, Colegiul constată că temeiul invocat de recurent nu și-a găsit confirmare

la examinarea recursului declarat, dat fiind faptul că instanța de apel, respectând

prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată a

cuprins temeiurile de fapt și de drept ce au dus la admiterea parțială a apelurilor,

precum și motivele adoptării soluției date, și respectând prevederile art. 414 alin. (5)

Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelurile declarate. Mai mult ca atît, recurentul nu a specificat

asupra căror motive concrete invocate în apel nu s-a expus instanța de apel.

Conform pct. 8) al articolului menționat, hotărîrea instanței de apel conține o

eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite elementele infracțiunii sau instanța a

pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă faptă decît cea pentru care

condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor reîncadrării juridice a

acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde. Însă, Colegiul evidențiază că inculpatul

declarînd apelul și recursul prezent a contestat hotărîrile adoptate pe caz numai în

partea individualizării pedepsei și nu în partea calificării acțiunilor lui sau a

prezenței tuturor elementelor a infracțiunii incriminate, ce denotă faptul că temeiul

de recurs prevăzut la acest punct nu reflectă argumentele și motivele expuse în

cererea de recurs, astfel, nefiind stabilite presupusele erori de drept invocate în acest

aspect.

Conform pct. 10) al aceluiași articol, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului în cazul cînd s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor

legale. În cauza de față, pedeapsa s-a aplicat în limitele legii, avînd în vedere

prevederile art. 61 și 75 Cod penal, deci în asemenea condiții lipsesc temeiurile legale

pentru a admite recursurile declarate.

Concluzionînd cele menționate, instanța de recurs consideră, că în prezenta

cauză nu se constată erori de drept prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) și 10) Cod

de procedură penală și ca urmare Colegiul constată că hotărârea atacată este legală și

întemeiată, deoarece faptelor comise de inculpat s-a dat o încadrare juridică corectă,

motivarea soluției fiind bazată pe probele administrate în cadrul procesului penal,

pedeapsa fiind stabilită de instanța de apel argumentat, luându-se în considerare

prevederile legale ce reglementează acest aspect.

În acest context, Colegiul penal consideră că argumentele invocate de către

partea vătămată și inculpat în recursurile declarate sunt neîntemeiate, fapt ce

determină incontestabil concluzia de respingere a acestora ca inadmisibile cu

menținerea hotărârii contestate.

5

procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Respinge, ca inadmisibile, recursurile ordinare declarate de partea vătămată

Crețu Nicolae și inculpatul Munjiu Mihail Pavel, împotriva deciziei Colegiului penal

al Curții de Apel Bender din 19 martie 2013, în cauza penală în privința lui Munjiu

Mihail Pavel, cu menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată integral la 05 noiembrie 2013, ora 09.50.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Iurie Diaconu

(semnătură) Ion Arhiliuc

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

6