1ra-571/2013 — art. 186 alin. 2 lit. d, art. 190 alin. 2 lit. c CP

1ra-571/2013 — art. 186 alin. 2 lit. d, art. 190 alin. 2 lit. c CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-571/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

09 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev, Elena Covalenco, Vladimir Timofti,

Cu participarea:

procurorului – Sergiu Crîjanovschi,

avocatului – Valentina Arnaut,

părții vătămate – Mihail Tatiana și Mihail Silvia,

judecând în ședință publică recursul ordinar declarat de către procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel mun. Chișinău, Sergiu Brigai, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel mun. Chișinău din 12 decembrie 2012, în

cauza penală în privința lui

Fedorov Mykola Nicolai, născut la 11 mai 1989,

originar reg. Kirovograd Ucraina, domiciliat mun.

Chișinău str. Kiev 4 ap. 1.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost executată.

Procurorul și părțile vătămate, au solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Avocatul inculpatului, s-a pronunțat pentru respingerea recursului.

C O N S T A T Ă:

Fedorov M.N. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod penal la 2 ani

închisoare, și în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal la 3 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a se ocupa cu activitate de gestionare a bunurilor materiale pe un

termen de 2 ani.

Conform art. 84 alin. (1) Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumularea parțială a pedepselor, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 4 ani

închisoare cu privarea de dreptul de a se ocupa cu activitate de gestionare a bunurilor

materiale pe un termen de 2 ani.

În baza art. 90 Cod penal i-a fost suspendată condiționat executarea pedepsei pe

un termen de probă de 3 ani.

Acțiunile civile înaintate de către părțile vătămate Mihail Silvia, Mihail Tatiana și

Ostalep Lilia s-au admis integral și s-a încasat de la Fedorov M.N. în beneficiul lui

Mihail S. și Mihail T. suma prejudiciului în mărime de 42.018,65 lei și în beneficiul lui

Ostalep L. suma prejudiciului în mărime de 8186,85 lei.

în apartamentul nr. 88 din str. I. Creangă 53/1, mun. Chișinău și urmărind scopul

sustragerii bunurilor altei persoane, acționînd prin intenție directă, din motive de

1

profit, tainic a sustras un inel din aur, un lanț cu culon din aur, toate la prețul de

10.000 lei și bani în sumă de 450 euro și 200 dolari SUA, care conform ratei oficiale de

schimb a BNM, la momentul comiterii faptei constituiau 10.000 lei, prin ce a cauzat

părții vătămate Mihail S. un prejudiciu material considerabil, în valoare totală de

20.000 lei.

Tot el, în una din zilele lunii iunie 2011, aflîndu-se în apartamentul nr. 88 de pe

str. I. Creangă 53/1 mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei

persoane, acționînd prin intenție directă, din motive de profit, tainic a sustras dintr-o

cutie pentru încălțăminte bani în sumă de 500 dolari SUA, care conform ratei oficiale

de schimb a BNM, la momentul comiterii faptei constituia 5664,25 lei, prin ce a cauzat

părții vătămate Mihail T. un prejudiciu material considerabil.

Tot el, în una din zilele lunii iulie 2011, aflîndu-se în casa particulară din s.

Chioselia Mare, r. Cahul, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

acționînd prin intenție directă, din motive de profit, a sustras din dormitor bani în

sumă de 1000 euro, care conform ratei oficiale de schimb a BNM, la momentul

comiterii faptei constituia 16.354,4 lei, prin ce a cauzat părții vătămate Mihail S. un

prejudiciu material considerabil.

Prin acțiunile sale Fedorov M.N. a sustras de la părțile vătămate Mihail S. și

Mihail T. bunuri materiale în valoare totală de 42.018,65 lei.

Tot el, la 14 iunie 2011, aflîndu-se în fata barului „Relax,, din str. Aleco Russo,

mun. Chișinău, urmărind scopul dobîndirii ilicite a bunurilor altei persoane,

prezentîndu-se ca colaborator de poliție, sub pretextul de a oferi ajutor în vederea

stingerii antecedentelor penale ale lui Ostalep I., acționînd prin intenție directă, din

motive de profit, prin înșelăciune și abuz de încredere, a primit de la mama acestuia

Ostalep L. suma de 500 euro, care conform ratei oficiale de schimb a BNM, la

momentul comiterii faptei constituia 8.186,85 lei, prin ce a cauzat părții vătămate

Ostalep L. un prejudiciu material în proporții considerabile.

Astfel, acțiunile inculpatului au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

penal, furt, adică sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, cu cauzarea de daune în

proporții considerabile, și în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocherie, adică

dobîndirea ilicită a bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea

de daune în proporții considerabile.

sentinței, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Fedorov M.N. să fie condamnat în baza art. 186 alin. (2) lit. d) Cod

Penal, la 2 ani închisoare, și în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod Penal, la 4 ani

închisoare, cu privarea de drepturi de a ocupa funcții ce țin de domenii patrimoniale

pe un termen de 3 ani. Conform art. 84 Cod penal, pentru concurs de infracțiuni, prin

cumul parțial al pedepselor, să-i fie stabilită pedeapsa definitivă de 5 ani închisoare,

cu privarea de drepturi de a ocupa funcții ce țin de domenii patrimoniale pe un

termen de 3 ani și cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În apelul declarat acuzatorul a invocat blîndețea pedepsei, instanța de fond nu a

ținut cont de gravitatea, motivul și scopul infracțiunii comise de către inculpat, de

2

faptul că acesta a comis mai multe episoade de furt, prejudiciul cauzat nu a fost

restituit.

De asemenea, s-a invocat că la aprecierea pedepsei instanța de fond nu a dat

apreciere personalității inculpatului, care nu este angajat în cîmpul muncii și este

cetățean al Ucrainei și pedeapsa stabilită nu-și va atinge scopul de corectare a

persoanei.

2012, apelul a fost respins ca nefondat, cu menținerea sentinței contestate.

Instanța de apel a constatat că vina lui Fedorov M.N. în comiterea infracțiunii

prevăzute de art. art. 186 alin. (2) lit. d) și 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, este pe deplin

confirmată prin declarațiile inculpatului, părților vătămate Mihail T, Mihail S. și

Ostalep L., martorilor Mihail E., Bobu V., Ostalep I. și Novac S. Vina inculpatului este

dovedită și prin materialele dosarului, cum ar fi: procesele-verbale de ridicare a

obiectelor, ordonanțele de anexare a bunurilor ridicate de la învinuit ca corpuri

delicate.

De asemenea, instanța de apel a constatat că concluziile instanței de fond cu

privire la stabilirea pedepsei inculpatului sub formă de închisoare cu aplicarea art. 90

CP, corespund principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale

prevăzut de art. 7 CP, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art.

61, 75 Cod Penal și nu există motive de aplicare a pedepsei mai aspre, fiindcă s-a ținut

cont de toate circumstanțele cauzei în ansamblul.

Conform rechizitoriului în privința lui Fedorov M.N. nu au fost stabilite

circumstanțe agravante sau alte temeiuri, care ar impune necesitatea izolării de

societate a inculpatului.

recurs ordinar, în care a solicitat casarea deciziei, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel, în alt complet de judecată.

Procurorul și-a întemeiat recursul declarat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) Cod de procedură penală, adică instanța de apel nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse individualizate contrar

prevederilor legale.

În motivarea recursului declarat recurentul a invocat că instanța de fond nu a

argumentat aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, eroare menținută prin decizia

instanței de apel, instanța de apel nu a luat în considerație că inculpatul nu și-a

recunoscut vina, nu se căiește sincer, nu a recuperat prejudiciul, nu are loc permanent

de trai, este anunțat în căutare, circumstanțe atenuante pe caz nu au fost stabilite.

penal lărgit consideră că acesta urmează a fi admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 414 alin. (1) Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd

apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de

prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și oricăror probe noi

prezentate instanței de apel. Alin. (5) ai aceleași norme prevede că instanța de apel se

pronunță asupra tuturor motivelor invocate în apel.

3

Conform art. 417 alin. (1) pct. 8) Cod de procedură penală, decizia instanței de

apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept ce au dus la respingerea

apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Raportînd prevederile menționate la cazul supus judecării, Colegiul penal lărgit

constată, că instanța de apel la examinarea apelului declarat nu a respectat

prevederile în cauză.

Astfel, Colegiul constată că și-au găsit confirmare temeiurile invocate de recurent

și prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală, adică ”instanța

de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale”, ceea ce duce la casarea deciziei instanței de

apel, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, deoarece această eroare nu

poate fi corectată de instanța de recurs.

În privința calificării acțiunilor inculpatului în baza art. 186 alin. (2) lit. d) și 190

alin. (2) lit. c) Cod penal, instanța de recurs nu se va expune, luînd în considerație că

criticile formulate de recurent, nu au nici o tangență cu recunoașterea inculpatului

vinovat de săvîrșirea infracțiunilor imputate.

Argumentul de bază invocat de recurent este critica hotărârii instanței de apel în

partea stabilirii pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod penal, considerând că instanța de

fond a aplicat o pedeapsă prea blândă, iar instanța de apel eronat a menținut sentința

adoptată.

La acest capitol, Colegiul remarcă, că conform art. 75 Cod penal, persoanei

recunoscute vinovate de săvârșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în

limitele fixate în Partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu

dispozițiile Părții generale a prezentului Cod. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul

acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori

agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, Colegiul reține că persoanei declarate vinovate trebuie să i se aplice o

pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia persoana se

declară vinovată. În același rând, după caz, instanța este în drept să aplice și

prevederile Părții generale a Codului penal, în special, a prevederilor art. 90 Cod

penal, dacă, la stabilirea pedepsei cu închisoare pe un termen de cel mult 5 ani pentru

infracțiunile săvârșite cu intenție și de cel mult 7 ani pentru infracțiunile săvârșite din

imprudență, instanța de judecată, ținând cont de circumstanțele cauzei și de persoana

celui vinovat, va ajunge la concluzia că nu este rațional ca acesta să execute pedeapsa

stabilită, ea poate dispune suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate

vinovatului, indicând numaidecât în hotărâre motivele condamnării cu suspendare

condiționată a executării pedepsei și termenul de probă.

Analizând textul sentinței, Colegiul reține că instanța de fond a constatat că

inculpatul anterior nu a fost condamnat, circumstanțe care atenuează sau agravează

răspunderea nu au fost stabilite. Iar instanța de apel a reținut că: „concluziile instanței

de fond cu privire la stabilirea pedepsei inculpatului sub formă de închisoare cu aplicarea art.

90 CP, corespund principiului individualizării răspunderii penale și pedepsei penale prevăzut

4

de art. 7 Cod Penal, scopului și criteriilor individualizării pedepsei prevăzute de art. 61, 75

Cod Penal și nu există motive de aplicare a pedepsei mai aspre, fiindcă s-a ținut cont de toate

circumstanțele cauzei în ansamblul. Conform rechizitoriului în privința lui Fedorov Mykola

nu au fost stabilite circumstanțe agravante sau alte temeiuri, care ar impune necesitatea

izolării de societate a inculpatului, de aceia apelul urmează a fi respins ca nefundat”.

Astfel, Colegiul constată că argumentul recurentului privind blîndețea pedepsei,

prin aplicarea art. 90 Cod penal este incident în cazul supus judecării, deoarece

instanța de judecată trebuie să argumenteze în mod obligatoriu în hotărîrea sa în baza

căror circumstanțe a ajuns la concluzia că aplicarea art. 90 Cod penal este suficientă

pentru corectarea inculpatului.

La stabilirea pedepsei, instanța urmează să i-a în considerare că sancționează o

faptă care a fost săvîrșită în trecut, dar privește și spre viitor pentru a preveni

săvârșirea altor fapte de aceieași persoană sau de alte persoane prin ce se realizează

funcția de prevenire a săvîrșirii de noi infracțiuni.

De asemenea, instanțele la aplicarea pedepsei urmează să se conducă de

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, de jurisprudența Curții

Supreme de justiție, de hotărîrea explicativă ale Plenului CSJ Cu privire la aplicarea în

practica judiciară a principiului individualizării pedepsei penale nr.16 din 31.05.2004,

etc.

Însă contrar celor menționate mai sus, instanța de apel a concluzionat numai

asupra faptului că „nu există motive de aplicare a pedepsei mai aspre, fiindcă s-a ținut cont

de toate circumstanțele cauzei în ansamblul. Conform rechizitoriului în privința lui Fedorov

Mykola nu au fost stabilite circumstanțe agravante sau alte temeiuri, care ar impune

necesitatea izolării de societate a inculpatului”.

Astfel, Colegiul constată că instanța de fond și de apel la stabilirea pedepsei au

ignorat obligativitatea argumentării fiecărei din circumstanțe enumerate în art. 75

alin. (1) Cod penal, cu indicarea probelor care le confirmă sau, după caz, le infirmă.

Ca urmare, Colegiul cu referire la critica din recursul procurorului, în sensul că

pedeapsa aplicată a fost greșit individualizată, constată că într-adevăr aceasta nu

răspunde pe deplin cerințelor art. 75 Cod penal, și concluzionează că instanța de apel

la individualizrea pedeapsei inculpatului, a ignorat multiple circumstanțe stabilite de

instanțe, dar neluate în considerație la individualizarea pedepsei, și anume: faptul că

inculpatul este cetățeanul Ucrainei și nu are loc permanent de trai pe teritoriul

Republicii Moldova, conform Extrasului din Registrul de Stat al Populației (f.d. 12),

este dat în căutare conform informației Comisarului CPS Buiucani Copiimulți G. (f.d.

211), inculpatul a săvîrșit o infracțiune gravă, nu a restituit prejudiciul cauzat pînă în

prezent. Art. 90 Cod penal mai prevede și obligațiunea inculpatului de a nu săvîrși o

nouă infracțiunei, comportare exemplară și muncă cinstită. Tot odată aplicînd o astfel

de pedeapsă inculpatul este supus unor restricții, pe care urmează să le execute, fapt

ce duce la imposibilitatea executării a unei astfel de pedepse. În aceste circumstanțe

instanța de apel era obligată să aprecieze aceste circumstanțe la individualizarea

pedepsei, lucru pe care însă nu l-a făcut.

Din considerentele menționate, Colegiul penal lărgit conchide că soluția adoptată

de către instanța de apel este contrară prevederilor legale, astfel, instanța de apel

5

judecând cauza dată, a comis eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, la care se face referință, deci, persistă temeiul de casare a

soluției adoptate, pedeapsa inculpatului a fost individualizată contrar prevederilor

legale, eroare, care nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

În același context, Colegiul menționează că instanța de apel judecând cauza dată,

a comis și eroarea de drept prevăzută de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, și anume instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apel, eroare, ce de asemenea nu poate fi corectată de către instanța de recurs.

Astfel, Colegiul constată că o hotărîre judecătorească este supusă casării, cînd nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția. Motivarea soluției pronunțate de

instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în

realizarea justiției, dând părților din proces posibilitatea să-și formeze convingerea cu

privire la legalitatea și temeinicia soluției adoptate, iar instanțelor de recurs

elementele necesare pentru exercitarea controlului judecătoresc. Motivarea hotărîrilor

de către instanțele naționale constituie o obligație impusă acestora și prin prevederile

art. 6 paragraf. 1 din Convenție. Potrivind jurisprudenței CEDO (cauza Albina contra

Romîniei, hotărîrea din 28.04.2005; cauza Boldea contra Romîniei hotărîrea din

15.02.2007), deși obligația instanțelor naționale de a motiva hotărîrile pronunțate nu

presupune existența unui răspuns detaliat la fiecare argument, noțiunea de proces

echitabil presupune că instanța națională trebuie să examineze, în mod real,

problemele esențiale care i-au fost supuse dezbaterii. Colegiul constată că, în cauză,

instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și decizia

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Din aceste perspective, raportat la speța dedusă judecății, Colegiul constată că

instanța de apel urma să cerceteze minuțios cauza și să se expună amănunțit asupra

fiecărui argument invocat în apelul declarat.

Reieșind din aceste circumstanțe, Colegiul penal lărgit consideră necesar de a

casa decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 12 decembrie 2012, cu

dispunerea rejudecării apelului în instanța de apel, în strictă conformitate cu

prevederile legii.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să se conducă de prevederile art.

414 alin. (5) și 436 Cod de procedură penală, care prevăd procedura de rejudecare și

limitele acesteia, să se pronunțe la modul cuvenit și în strictă conformitate cu

prevederile legii procesual-penale asupra tuturor motivelor invocate de apelant în

apel precum și în recurs, să verifice și să se expună asupra individualizării pedepsei

inculpatului, și anume în partea aplicării prevederilor art. 90 Cod penal, să analizeze

cît de efectiv va fi aplicarea art. 90 Cod penal, luînd în considerație faptul că

inculpatul este cetățeanul Ucrainei, este dat în căutare și acțiunile civile au fost admise

integral constitind o sumă impunătoare, reieșind din practica unitară în acest

domeniu, și să-și argumenteze clar concluziile sale în decizia adoptată, de practica

relevantă a CtEDO, și ca urmare să pronunțe o hotărîre legală și întemeiată.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit

6

D E C I D E:

Admite recursul ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel mun. Chișinău, Sergiu Brigai, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel mun. Chișinău din 12 decembrie 2012 în cauza penală în privința lui

Fedorov Mykola Nicolai, cu dispunerea rejudecării de către aceeași instanță, în alt

complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată integral la 16 iulie 2013,

ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Elena Covalenco

Vladimir Timofti

7

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

(semnătură) Elena Covalenco

(semnătură) Vladimir Timofti

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

8