4-1re-235/2013 — Retroactivitatea legii penale

La 02 iunie 2009, condamnatul Grapineac Alexandru s-a adresat cu cerere în instanța de judecată în temeiul art. 469 alin. (1) pct. 14) Cod de procedură penală, cu referire la soluționarea chestiunii privind aplicarea retroactivității legii penale în privința sa. În cererea înaintată a fost invocat faptul că, prin prisma modificărilor operate în Codul penal, prin Legea nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008, acțiunile pentru care acesta a fost condamnat urmează a fi reîncadrate în noile prevederi legale, fiindu-i stabilite noi limite ale sancțiunilor penale.

Prin încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 iulie 2011, a fost respinsă cererea privind aplicarea legii mai favorabile declarată de condamnat, ca fiind neîntemeiată.

În motivarea soluției adoptate, instanța a constatat că, Grapineac Alexandru a fost condamnat, prin sentința Colegiului penal al Tribunalului Bălți din 30 ianuarie 1997, în baza art. 88 pct. 1) Cod penal (red. 1961) - la 18 ani privațiune de libertate și în baza art. 121 alin. (2) pct. 2), 3) și 7) Cod penal (red. 1961) - la 15 ani privațiune de libertate. 1 Conform art. 39 alin.(l) Cod penal (red.1961), i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 22 ani privațiune de libertate. Potrivit art. 39 alin.(3) Cod penal (red.1961) la pedeapsa numită, parțial, i-a fost adăugată pedeapsa neexecutată stabilită prin sentința Judecătoriei r-lui Rîșcani din 26 septembrie 1996, și definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 24 ani privațiune de libertate cu ispășirea pedepsei în colonie de corectare prin muncă cu regim special. În baza art. 24 pct. 2) Cod penal (red.1961), a fost declarat recidivist deosebit de periculos. Potrivit deciziei Curții de Apel a Republicii Moldova din 19 noiembrie 1997, apelul inculpatului a fost respins ca fiind nefondat și menținută sentința atacată, fără modificări. Prin decizia Colegiului Penal Lărgit al Curții Supreme de Justiție din 29 iunie 2004, a fost casată parțial sentința instanței de fond și decizia instanței de apel, în partea declarării inculpatului ca recidivist deosebit de periculos, pedeapsa rămasă, urmînd a fi executată în penitenciar de tip închis. În continuare, instanța a reținut că, în urma modificărilor efectuate în Codul penal prin Legea nr. 277-XVI din 18 decembrie 2008, publicată în Monitorul Oficial al Republicii Moldova la 24 februarie 2009 și intrată în vigoare la 24 mai 2009, faptele săvîrșite de Grapineac Alexandru conțin semnele calificative ale componenței de infracțiune prevăzute de art. 145 alin. (2) lit. b) Cod penal (red. 2008), care se pedepsește cu închisoare de la 12 la 20 ani sau cu detențiune pe viață, precum și, semnele componenței infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. d), e) și alin. (3) lit. b) Cod penal (red. 2008), care se pedepsește cu închisoare de la 6 la 10 ani și, respectiv, de la 7 la 12 ani. Potrivit art. 7/1 Cod penal (red. 1961) infracțiunea săvîrșită de Grapineac Alexandru prevăzută de art. 88 pct. 1) și art. 121 alin. (2) pct. 3), 4) și 7) Cod penal (1961) se considera gravă. În conformitate cu prevederile art. 16 alin. (5) Cod penal, infracțiunea prevăzută la art. 145 alin. (2) lit. b) Cod penal (2008) se consideră deosebit de gravă, iar potrivit art. 16 alin. (4) Cod penal, infracțiunea prevăzută de art. 188 alin. (2) lit. d), e) și alin. (3) lit. b) Cod penal (2008), se consideră gravă. Prin urmare, pedeapsa definitivă stabilită condamnatului de 24 ani închisoare, este în limita pedepsei prevăzute atît de legea penală precedentă, cît și de legea penală în vigoare. Astfel, instanța a concluzionat că nu are sens ca acțiunile lui Grapineac Alexandru să fie reîncadrate din prevederile art. 88 pct. 1) și art. 121 alin. (2) pct. 3), 4) și 7) Cod penal (red. 1961), în cele ale art. 145 alin. (2) lit. b) Cod penal (red. 2008) și art. 188 alin. (2) lit. d), e) și alin. (3) lit. b) Cod penal (red. 2008), deoarece legea nouă nu ușurează pedeapsa acestuia și nu-i ameliorează în nici un alt mod situația condamnatului.

Nefiind de acord cu încheierea în cauză, condamnatul a contestat-o cu recurs, prin care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate, rejudecarea cauzei, cu aplicarea retroactivității legii penale și stabilirea unei pedepse mai blînde în privința sa. 2

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2011, a fost respins ca nefondat, recursul condamnatului și menținută încheierea Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 iulie 2011. 5.1 În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a menționat că, conform prevederilor alin. (1) al art. 101 Cod penal, în cazul în care, în temeiul efectului retroactiv al legii penale, după rămînerea definitivă a hotărîrii de condamnare și pînă la executarea completă a pedepsei privative de libertate, a muncii neremunerate în folosul comunității sau a amenzii, a intervenit o lege care prevede unul din aceste tipuri de pedeapsă, dar cu un maxim mai mic, sancțiunea aplicată se reduce la acest maxim dacă depășește maximul prevăzut de legea nouă pentru infracțiunea săvîrșită. De asemenea, s-a menționat că, reieșind din materialele cauzei, prima instanță corect a dispus respingerea cererii condamnatului, ca fiind nefondată, preluînd în această parte argumentele pe care și-a întemeiat soluția instanța respectivă, deoarece pedeapsa aplicată condamnatului în baza hotărîrilor contestate, nu depășește maximul prevăzut de legea penală nouă pentru infracțiunile săvîrșite, iar pedeapsa de 24 ani se încadrează în limitele prevăzute de normele legale în vigoare. În consecință, recursul declarat a fost considerat ca lipsit de temei de fapt și de drept.

La 04 decembrie 2012 condamnatul a declarat recurs în anulare, în care a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești, cu adoptarea unei noi hotărîri, prin care să fie corectate erorile judiciare admise de instanța de fond și de recurs la stabilirea mărimii pedepsei pentru infracțiunile săvîrșite.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 06 martie 2013, a fost decisă inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnat. 7.1 În motivarea deciziei sale, Colegiul penal a menționat faptul că încheierile judecătorești, prin care s-au soluționat alte chestiuni decît vinovăția și condamnarea persoanei, în cazul dat chestiunea de executare a pedepsei, au numai un dublu grad de jurisdicție, instanța de fond și de recurs, cale de atac, prevăzută de lege prin dispoziții imperative, de la care nu se permite nici o derogare. Față de aceste dispoziții, recursul declarat împotriva deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2011, devenită deja irevocailă, este inamisibil fiindcă o așa hotărîre nu este susceptibilă de a mai fi atacată în ordinea recursului în anulare.

Nefiind de acord cu hotărîrile judecătorești nominalizate, condamnatul repetat solicită casarea acestora, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care acțiunile sale să fie recalificate în baza legii penale noi.

Verificînd argumentele recursului în anulare în raport cu materialele cauzei și prevederile legii de procedură penală, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, din următoarele considerente. Conform art. 452, 453 alin. (1) Cod de procedură penală, condamnatul poate declara recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac, în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Însă, potrivit art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală, recursul în anulare este inadmisibil dacă este declarat repetat. 3 Normele menționate indică, că condamnatul este în drept să declare doar o singură dată recurs în anulare, iar recursurile ulterioare vor fi repetate, adică lipsite de orice suport legal. Prin urmare, din motiv că prezentul recurs în anulare este unul repetat, anterior acesta declarînd recurs la 04 decembrie 2012 ( f.d.51), care a fost examinat de Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție la data de 06 martie 2013, el urmează a fi declarat inadmisibil.

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (2), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Grapineac Alexandru Mihai împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 iulie 2011, deciziilor Colegiilor penale ale Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2011 și Curții Supreme de Justiție din 06 martie 2013, deoarece este declarat repetat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 31 octombrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Elena Covalenco Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 4 Dosarul nr. 4 - 1re -235/13 Curtea Supremă de Justiție DECIZIE dispozitiv 24 octombrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte –Petru Ursache, Judecătorii–Ghenadie Nicolaev, Elena Covalenco, Nicolae Gordilă și Vladimir Timofti, a examinat admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de către condamnatul Grapineac Alexandru Mihai împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 iulie 2011, deciziilor Colegiilor penale ale Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2011 și Curții Supreme de Justiție din 06 martie 2013. Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei: 3. 11.11.2010 – 11.07.2011 (prima instanță) 4. 28.11.2011 – 13.12.2011 (instanța de recurs) În conformitate cu art. 453 alin. (2), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Grapineac Alexandru Mihai împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 iulie 2011, deciziilor Colegiilor penale ale Curții de Apel Chișinău din 13 decembrie 2011 și Curții Supreme de Justiție din 06 martie 2013, deoarece este declarat repetat. Decizia este irevocabilă. Pronunțarea integrală la 31 octombrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Ghenadie Nicolaev Elena Covalenco Nicolae Gordilă Vladimir Timofti 5