1re-232/13 — plîngere împotriva încheierii judecătorului de instrucție

Prin sentința Judecătorii Ialoveni din 16 decembrie 2004 Dragan Vladimir a fost condamnat în baza: art. 88 pct. 1), 6), 7), 9) Cod penal (1961) la 20 de ani închisoare, art. 15, 88 pct. 6), 7), 8), 9) la 12 ani închisoare, art.188 alin. (3) Cod penal la 15 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, art. 227 alin. 2 Cod penal (1961) la 3 ani închisoare, art. 273 alin. (3) lit. a) Cod penal la 10 ani închisoare. În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 25 de ani închisoare și amendă în mărime de 1000 unități convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. 2.Condamnatul și avocatul Dudulica L. au înaintat o cerere la Judecătoria Rîșcani, mun. Chișinău, solicitînd aplicarea principiului retroactivității legii penale noi, cu stabilirea unei pedepse mai blînde, în conformitate cu prevederile art. 39 Cod penal (1961).

Potrivit încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 septembrie 2012, cererea a fost admisă parțial. 1 Acțiunile condamnatului au fost reîncadrate, fiind condamnat în baza art. 145 alin. (2) lit. b), e), j), k) Cod penal la 20 de ani închisoare, art. 27,145 alin. (2) lit. e), j), k) la 12 ani închisoare, art. 192/1 alin. (3) la 7 ani închisoare, art. 227 alin. 2 Cod penal (1961) la 3 ani închisoare. În temeiul art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 24 de ani 6 luni închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.

Avocatul Dudulica L. a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea acestei încheieri și adoptarea unei noi hotărîri, prin care față de condamnat să fie aplicate prevederile art. 39 Cod penal (1961). Recurentul a invocat că acestea sunt mai favorabile condamnatului.

Conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, recursul a fost respins ca nefondat. Instanța de recurs a menționat că încheierea primei instanțe este legală și întemeiată.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești au devenit irevocabile.

La 10 aprilie 2013, condamnatul a declarat recurs în anulare, în care solicită casarea hotărîrilor menționate și adoptarea unei noi hotărîri, prin care să-i fie stabilită pedeapsa definitivă potrivit prevederilor art. 39 Cod penal (1961). Recurentul a indicat că în acest caz pedeapsa maximă pentru concursul de infracțiuni nu poate depăși 20 de ani închisoare.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, avocatul și inculpatul pot declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Însă, art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3) – 5), art. 3 alin. (1) Cod de procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească. Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac. Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în cadrul procedurii de executare a 2 pedepsei penale, adică în baza art. 469 – 472 Cod de procedură penală, nu sunt pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare. Rezultă că recursul de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat. Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit neîntemeiat. Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil.

Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Dragan Vladimir Vladimir împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 septembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 02 octombrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 3 Dosarul nr. 1re-232/13 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E Dispozitiv 27 septembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență Președinte Petru Ursache Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 septembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, declarat de condamnatul Dragan Vladimir Vladimir, penitenciarul nr. 15, Cricova, mun. Chișinău; Termenul de examinare a cauzei în instanța de fond: 13 martie – 17 septembrie 2012, în instanța de apel: 12 noiembrie 2012 – 12 februarie 2013, în instanța de recurs: 12 iulie – 27 septembrie 2013; Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal D E C I D E : inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Dragan Vladimir Vladimir împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 septembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă. Decizia motivată va fi pronunțată la 02 octombrie 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Iurie Diaconu Ion Arhiliuc 4