1re-232/13 — plîngere împotriva încheierii judecătorului de instrucție
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- plîngere împotriva încheierii judecătorului de instrucţie
- Temei legal
- plîngere împotriva încheierii judecătorului de instrucţie
1re-232/13 — plîngere împotriva încheierii judecătorului de instrucție (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1re-232/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
27 septembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență
Președinte Petru Ursache
Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva
încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 septembrie 2012 și deciziei
Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, declarat de condamnatul
Dragan Vladimir Vladimir,
penitenciarul nr. 15, Cricova, mun. Chișinău;
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 13 martie – 17 septembrie 2012,
în instanța de apel: 12 noiembrie 2012 – 12 februarie 2013,
în instanța de recurs: 12 iulie – 27 septembrie 2013;
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătorii Ialoveni din 16 decembrie 2004 Dragan Vladimir a
fost condamnat în baza: art. 88 pct. 1), 6), 7), 9) Cod penal (1961) la 20 de ani
închisoare, art. 15, 88 pct. 6), 7), 8), 9) la 12 ani închisoare, art.188 alin. (3) Cod
penal la 15 ani închisoare, cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale, art.
227 alin. 2 Cod penal (1961) la 3 ani închisoare, art. 273 alin. (3) lit. a) Cod penal la
10 ani închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, prin cumulul parțial al pedepselor aplicate, i-a
fost stabilită pedeapsa definitivă de 25 de ani închisoare și amendă în mărime de
1000 unități convenționale, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
2.Condamnatul și avocatul Dudulica L. au înaintat o cerere la Judecătoria
Rîșcani, mun. Chișinău, solicitînd aplicarea principiului retroactivității legii penale
noi, cu stabilirea unei pedepse mai blînde, în conformitate cu prevederile art. 39
Cod penal (1961).
Potrivit încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 septembrie
2012, cererea a fost admisă parțial.
1
Acțiunile condamnatului au fost reîncadrate, fiind condamnat în baza art. 145
alin. (2) lit. b), e), j), k) Cod penal la 20 de ani închisoare, art. 27,145 alin. (2) lit.
e), j), k) la 12 ani închisoare, art. 192/1 alin. (3) la 7 ani închisoare, art. 227 alin. 2
Cod penal (1961) la 3 ani închisoare.
În temeiul art. 84 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa definitivă de 24 de ani
6 luni închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis.
Avocatul Dudulica L. a declarat recurs ordinar, în care a solicitat casarea
acestei încheieri și adoptarea unei noi hotărîri, prin care față de condamnat să fie
aplicate prevederile art. 39 Cod penal (1961).
Recurentul a invocat că acestea sunt mai favorabile condamnatului.
Conform deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, recursul
a fost respins ca nefondat.
Instanța de recurs a menționat că încheierea primei instanțe este legală și
întemeiată.
În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile
judecătorești au devenit irevocabile.
La 10 aprilie 2013, condamnatul a declarat recurs în anulare, în care
solicită casarea hotărîrilor menționate și adoptarea unei noi hotărîri, prin care să-i
fie stabilită pedeapsa definitivă potrivit prevederilor art. 39 Cod penal (1961).
Recurentul a indicat că în acest caz pedeapsa maximă pentru concursul de
infracțiuni nu poate depăși 20 de ani închisoare.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare, pe baza
materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal
concluzionează că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele
considerente.
Potrivit art. 452 alin. (1) Cod de procedură penală, avocatul și inculpatul pot
declara la Curtea Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrii
judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Însă, art. 453 alin. (1), art. 455 alin. (2) pct. 3) – 5), art. 3 alin. (1) Cod de
procedură penală, prevăd că hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare
în scopul reparării erorilor de drept comise doar la judecarea cauzei, în cazul în
care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea
atacată. Cererea de recurs în anulare trebuie să cuprindă denumirea instanței care a
pronunțat sentința, data sentinței, fapta constatată și dispozitivul sentinței, data
deciziei în apel, dispozitivul deciziei în apel și argumentele admiterii sau
respingerii apelului, data adoptării deciziei în recurs și argumentele admiterii sau
respingerii recursului. În desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în
vigoare în timpul judecării cauzei în instanța judecătorească.
Prin urmare, normele de drept nominalizate prescriu, în mod expres, că pot fi
atacate cu recurs în anulare doar hotărîrile judecătorești prin care a fost judecată
cauza penală în fond, adică hotărîrile irevocabile de condamnare, de achitare sau
de încetare a procesului penal, după epuizarea căilor ordinare de atac.
Circumstanțele enunțate atestă, astfel, că celelalte categorii de hotărîri
judecătorești irevocabile, inclusiv cele adoptate în cadrul procedurii de executare a
2
pedepsei penale, adică în baza art. 469 – 472 Cod de procedură penală, nu sunt
pasibile de drept de a fi contestate prin intermediul recursului în anulare.
Rezultă că recursul de pe rol, în aspectul vizat, adică fiind declarat împotriva
unei hotărîri judecătorești irevocabile, dar prin care nu a fost soluționat fondul
cauzei penale, nu are suport legal, adică este vădit neîntemeiat.
Conform art. 456 alin. (1), 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,
instanța decide inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că
acesta este vădit neîntemeiat.
Dat fiind că recursul în anulare este vădit neîntemeiat, el urmează a fi
declarat inadmisibil.
Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Dragan
Vladimir Vladimir împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17
septembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată la 02 octombrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Iurie Diaconu
Ion Arhiliuc
3
Dosarul nr. 1re-232/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
Dispozitiv
27 septembrie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
în componență
Președinte Petru Ursache
Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare împotriva
încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17 septembrie 2012 și deciziei
Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, declarat de condamnatul
Dragan Vladimir Vladimir,
penitenciarul nr. 15, Cricova, mun. Chișinău;
Termenul de examinare a cauzei
în instanța de fond: 13 martie – 17 septembrie 2012,
în instanța de apel: 12 noiembrie 2012 – 12 februarie 2013,
în instanța de recurs: 12 iulie – 27 septembrie 2013;
Conform art. 456, 431 alin. (2), 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de
procedură penală, Colegiul penal
D E C I D E :
inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Dragan
Vladimir Vladimir împotriva încheierii Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 17
septembrie 2012 și deciziei Curții de Apel Chișinău din 12 februarie 2013, ca fiind
vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă.
Decizia motivată va fi pronunțată la 02 octombrie 2013.
Președinte Petru Ursache
Judecători Iurie Diaconu
Ion Arhiliuc
4