1ra-1722/2014 — art.217-1 alin.3 lit.e CP

Dosarul nr.lra-1722/14

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 decembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Nicolae Gordilă,

Judecători - Elena Covalenco, Ion Guzun,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014 de inculpatul

Alexandrov Vladimir Sergiu, născut la 28

martie 1991, originar și domiciliat în or.Bălți,

str.Bulgară 27, ap.l,

Termenul examinării cauzei:

C O N S T A T Ă :

Vladimir a fost condamnat în baza art.217 alin.(3) lit.e) Cod penal la 2 ani și 8 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a exercita activitate legată de circulația substanțelor

narcotice și psihotrope pe un termen de 3 ani.

Conform art.85 Cod penal, prin cumul de sentințe, la pedeapsa aplicată, i-a fost

adăugată parțial partea neexecutată a pedepsei fixate prin decizia Colegiului penal al Curții

Supreme de Justiție din 26 iulie 2011, fiindu-i stabilită pedeapsa definitivă de 2 ani și 9 luni

închisoare, cu executarea ei în penitenciar de tip închis.

aproximativ la ora 16.05, fiind transferat din Penitenciarul nr.4, Cricova, mun.Chișinău în

Penitenciarul nr.16, Pruncul, mun.Chișinău, pentru executarea în continuare a pedepsei, în

timpul efectuării percheziției corporale, printre bunurile aflate la el, a fost depistat și ridicat

din interiorul unei perne, un pachețel din hîrtie de culoare sură, în care se afla masă vegetală

uscată mărunțită de culoare verzuie și care, conform raportului de constatare tehnico-

științifică cu nr.55 din 14.02.2013, reprezintă substanță narcotică - marijuană, cu masa de

13,78 grame, ce constituie proporții mari.

inculpatul V.Alexandrov, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea

unei noi hotărîri, prin care să fie dispusă încetarea procesului penal în temeiul art.391 alin.(l)

pct.6) Cod de procedură penală, invocînd că inculpatului nu i s-au explicat drepturile și

obligațiile prevăzute de Codul de procedură penală; în cadrul ședinței de judecată martorii au

făcut declarații contraversate și acestea nu puteau fi admise ca probă, deoarece au fost

obținute pînă la pornirea urmării penale; inculpatul a fost percheziționat la plecare și la acesta

nu au fost depistate substanțe narcotice, astfel nu a fost demonstrat scopul și motivul

comiterii infracțiunii, pretinsa păstrare a substanțelor narcotice fiind fără sens, deoarece

inculpatul nu este consumator de droguri, la evidența narcologului nu se află și nu avea motiv

de a păstra la el substanțe narcotice, vinovăția inculpatului nu a fost dovedită, iar la baza

acesteia au fost puse probe obținute cu încălcarea normelor de drept procedural precum:

depozițiile martorilor obținute pînă la începerea urmăririi penale, raportul de constatare a

infracțiuni, care a fost întocmit de o persoană care nu are dreptul să efectueze acțiuni

procesuale în cauză, procesul-verbal de constatare a infracțiunii lipsește la materialele

dosarului.

respinse, ca nefondate, apelurile avocatului C.Grigoraș în numele inculpatului și a

inculpatului.

Instanța de apel a constatat că probele cercetate de prima instanță, cu respectarea

prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din punct de vedere al pertinenței,

concludenței, utilității și veridicității, confirmă vinovăția inculpatului în comiterea

infracțiunii imputate, acțiunile lui fiind corect încadrate în prevederile art.217 alin.(3) lit.e)

Cod penal, adică păstrarea substanțelor narcotice, săvîrșită în proporții mari, fără scop de

înstrăinare, pe teritoriul instituțiilor penitenciare.

Instanța a conchis că argumentele apărării, precum că probele au fost administrate cu

încălcarea normelor de procedură penală, pînă la începerea urmăririi penale, nu pot fi

reținute, deoarece procesele-verbale de cercetare la fața locului, de audiere a martorilor din

07.02.2014, precum și raportul de constatare tehnico-științifică au fost întocmite cu

respectarea normelor procesual penale, toate acțiunile întreprinse de colaboratorii organelor

implicate în investigarea circumstanțelor comiterii infracțiunii au fost transmise organului

competent și realizate în cadrul procesului penal, în strictă corespundere cu prevederile

art.273 Cod de procedură penală și art.1, 12 din Legea cu privire la expertiza judiciară.

Totodată, instanța a considerat neîntemeiate afirmațiile apelanților în ce privește

efectuarea percheziției de către o persoană neîmputernicită, deoarece statutul special al

inculpatului, și anume cel de deținut, oferă administrației instituției penitenciare, în temeiul

art.9 pct.5) și 22 alin.(3) din Legea cu privire la sistemul penitenciar, dreptul percheziționării

acestuia în lipsa unei ordonanțe judecătorești, autoritatea penitenciară avînd în cazul dat

statut de autoritate constatatoare.

La fel, instanța de apel a constatat că, prima instanță, reținînd prevederile art.61, 75-76

Cod penal, a aplicat în privința inculpatului o pedeapsă corectă echitabilă și legală, ținînd

cont de caracterul prejudiciabil al infracțiunii comise, care se atribuie la cele mai puțin grave,

de persoana inculpatului, care anterior a fost condamnat și din nou a comis o faptă

infracțională și de toate circumstanțele atenuante și agravante prezente în cauză.

invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(l) pct.6) Cod de procedură penală, solicită casarea

acesteia, rejudecarea cauzei și încetarea procesului penal în temeiul art.391 alin.(1) pct.6)

Cod de procedură penală, pe motiv că concluziile privind vinovăția sa sînt bazate pe

presupuneri și probe ilegal obținute; instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apeluri, și anume că declarațiile martorilor și raportul de constatare

tehnico-științifică au fost obținute pînă la începerea urmăririi penale; raportul de constatare a

infracțiunii și percheziția au fost efectuate de către persoane care nu aveau dreptul de a

efectua acțiunile procesuale date, fapt ce atrage nulitatea acestora prin prisma art.251 alin.(1)

Cod de procedură penală.

materialele dosarului și motivele invocate, ținînd cont de opinia procurorului expusă în

referință, prin care a solicitat declararea recursului inadmisibil, Colegiul penal decide asupra

inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.

Potrivit art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței de apel pot

fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

2

Colegiul penal constată că motivele invocate de recurent nu sînt aplicabile din punct

de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în

sensul casării deciziei instanței de apel.

Instanțele de fond au cercetat toate probele prezentate de părți și le-au dat o apreciere

obiectivă din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității, și care în

ansamblu au confirmat vinovăția inculpatului V.Alexandrov în cele imputate. Conținutul

probelor și valoarea lor probatorie este analizată în textele sentinței și deciziei instanței de

apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu s-au stabilit.

Ambele instanțe au motivat concluzia de vinovăție a lui V.Alexandrov și corect au

calificat acțiunile acestuia în baza art.217 alin.(3) lit.e) Cod penal, ca păstrarea substanțelor

narcotice, săvîrșită în proporții mari și fără scop de înstrăinare, pe teritoriul instituțiilor

penitenciare, care a fost confirmată de martorii A.Buga și Iu.Eremciuc, declarațiile cărora au

fost apreciate ca veridice de instanțele de fond, precum și prin procesele-verbale de cercetare

la fața locului și de percheziție din 07.02.2013, raportul de constatare tehnico-științifică nr.55

din 14.02.2013, de examinare a substanțelor narcotice din 19.02.2013, care sînt descrise

detaliat în hotărîrea primei instanțe, cît și în decizia instanței de apel.

Astfel, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele componente ale

infracțiunii, inclusiv vinovăția lui V.Alexandrov, după cum rezultă din hotărîrile instanțelor

de fond și de apel, care s-au pronunțat asupra circumstanțelor de fapt și au motivat

concluziile prin cumulul de probe pertinente și concludente, administrate pe parcursul

judecării cauzei și ulterior apreciate în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură

penală, în mod obiectiv.

Lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a motivat soluția

adoptată, oferind răspunsuri la motivele apelurilor declarate de avocatul C.Grigoraș în

numele inculpatului și de inculpat, soluție expusă detaliat la pct.4 al prezentei decizii.

Temeiul invocat de recurent, precum că procesele-verbale de cercetare la fața locului

și de audiere a martorilor, inclusiv și raportul de constatare tehnico-științifică au fost obținute

cu încălcarea normelor de procedură penală, pînă la începerea umăririi penale, a fost

combătut de instanțele de fond, care verificînd argumentele date au constatat că toate actele

procedurale au fost întocmite cu respectarea normelor procesual penale și în strictă

conformitate cu prevederile art.273 Cod de procedură penală și art.1, 12 din Legea cu privire

la expertiza judiciară.

În ce privește argumentul inculpatului, precum că raportul de constatare a infracțiuni

și percheziția a fost efectuată de o persoană care a nu avea astfel de împuterniciri, nu poate fi

reținut, deoarece acestea au fost efectuate în corespundere cu prevederile art.9 pct.5) și 22

alin.(3) din Legea cu privire la sistemul penitenciar, potrivit cărora deținuții instituțiilor

penitenciare, precum și încăperile unde ei locuiesc, sînt percheziționate de către administrația

instituțiilor penitenciare, autoritatea penitenciară avînd statut de autoritate constatatoare.

Astfel, analizînd materialele cauzei și hotărîrea atacată, Colegiul penal nu constată

vreo eroare de drept ce ar afecta legalitatea acesteia. Instanța de apel la judecarea cauzei în

ordine de apel, a respectat prevederile legale relevante, prescrise de art.413-415 Cod de

procedură penală, astfel că decizia cuprinde fondul apelurilor și temeiurile de fapt și de drept

care au dus la respingerea acestora, precum și motivele adoptării soluției, instanța

pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor invocate în apeluri, ceea ce se încadrează în

prevederile art.417 Cod de procedură penală.

Pedeapsa este stabilită inculpatului cu respectarea prevederilor art.61, 75-76, 85 Cod

penal, în limita sancțiunii normei penale în baza căreia a fost declarat vinovat, ținîndu-se

seama de criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gradul pericolului social al

infracțiunii comise, de persoana acestuia și de toate circumstanțele cauzei, care agravează ori

atenuează răspunderea.

Potrivit art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, instanța de recurs va decide

inadmisibilitatea recursului înaintat în cazul în care se constată că acesta este vădit

neîntemeiat.

În acest context, Colegiul penal conchide că nu există temei legal pentru admiterea

recursului ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, se dispune inadmisibilitatea acestuia,

fiind vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de inculpatul Alexandrov Vladimir

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 02 iulie 2014 în propria lui

cauză penală, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 16 ianuarie 2015.

Președinte Nicolae Gordilă

Judecători Elena Covalenco

Ion Guzun

4