1 ra-887/2013 — 152 al. 2

Prin sentința Judecătoriei Cimișlia din 26.10.2012, M. Budeanu și D. Iurceac au fost condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e), h) Cod penal și stabilindu-i-se pedeapsa a câte 5 ani închisoare, fiecăruia, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

Pentru a pronunța sentința, instanța de fond a reținut că, în perioada cuprinsă între 11 mai 2012 și 13 mai 2012, M. Budeanu și D. Iurceac, în urma înțelegerii prealabile, fiind în stare de ebrietate, aflându-se pe teritoriul gospodăriei amplasate în s. Gura – Galbenei, r-l Cimișlia, în rezultatul relațiilor ostile iscate cu victima D. Ipati și, din interes material, intenționat i-au aplicat multiple lovituri cu mâinile și picioarele pe diferite părți ale corpului acestuia, cauzându-i leziuni corporale care condiționează dereglarea sănătății de lungă durată și în baza acestui criteriu, se califică ca vătămare corporală medie. 1 Acțiunile respective, au fost încadrate în baza art. 152 alin. (2) lit. e), h) Cod penal - vătămarea intenționată medie a integrității corporale sau a sănătății, care nu este periculoasă pentru viață și nu a provocat urmările prevăzute la art. 151, dar care a fost urmată fie de dereglarea îndelungată a sănătății, fie de o pierdere considerabilă și stabilă a mai puțin de o treime din capacitatea de muncă; comisă de două sau mai multe personale, din interes material.

Sentința nominalizată a fost atacată cu apel, de către: - inculpatul M. Budeanu, prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei în modul stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să-i fie aplicată o pedeapsă mai blândă, invocând ilegalitatea acesteia, exprimându-și dezacordul cu aprecierea probelor administrate în dosar. - inculpatul D. Iurceac prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei în modul stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să fie achitat, invocând faptul că, în cadrul cercetării judecătorești, acuzatorul de stat nu a prezentat probe suficiente ce ar fi demonstrat vinovăția sa în comiterea infracțiunii incriminate, acuzațiile fiind bazate pe presupuneri, iar la baza sentinței fiind puse doar declarațiile martorului A. Budeanu, care este bolnav psihic.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, au fost admise apelurile inculpaților, casată sentința Judecătoriei Cimișlia din 26 octombrie 2012, în latura aplicării pedepsei, pronunțând o nouă hotărâre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care inculpații M. Budeanu și D. Iurceac au fost condamnați în baza art. 152 alin. (2) lit. e), h) Cod penal, fiindu-le stabilită o pedeapsă a câte 3 ani închisoare, fiecăruia, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. În rest sentința fiind menținută fără modificări.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a indicat că, instanța de fond, în baza probelor legal administrate și verificate în ședința de judecată, le-a dat o apreciere justă, cu respectarea prevederilor art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității lor; a stabilit cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept și just a calificat acțiunile inculpaților M. Budeanu și D. Iurceac în baza art. 152 alin. (2) lit. e), h) Cod penal. În ce privește motivele apelurilor privind declarațiile martorului A. Budeanu, instanța de apel le-a apreciat critic, menționând, că pe parcursul urmăririi penale și a judecării cauzei acestea nu au fost contestate și nici prezentate probe referitor la pretinsa stare bolnăvicioasă a martorului și neexistând motive de a pune sub îndoială veridicitatea declarațiilor acestuia. Totodată instanța de apel a conchis că, instanța de fond nu a respectat proporționalitatea efectelor circumstanțelor atenuante și agravante stipulate în art. 78 Cod penal, astfel stabilind inculpaților o pedeapsă contrar criteriilor generale de individualizare a pedepsei, prevăzute de art. 75 Cod penal.

Decizia instanței de apel a fost atacată cu recurs ordinar de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6), pct. 10) Cod de procedură penală, solicitând casarea totală a deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, cu menținerea sentinței Judecătoriei Cimișlia din 26 octombrie 2012 fără modificări. 2 În motivarea solicitărilor înaintate, recurentul a invocat că instanța de apel, la emiterea hotărârii nu a ținut cont de caracterizarea negativă a inculpaților de la locul de trai, starea de ebrietate avansată a acestora în momentul comiterii infracțiunii, motivul, locul, metoda comiterii infracțiunii, ansamblu de leziuni corporale cauzate victimei, în rezultat, stabilind inculpaților o pedeapsă, ce nu s-a apreciat just în coraport cu faptele comise, consecințele acesteia, caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii comise, astfel ne fiind atins scopul principal al pedepsei - de prevenirea de comitere de noi infracțiuni de către inculpați, precum și de către alte persoane.

Examinând admisibilitatea în principiu a recursului nominalizat în baza materialelor cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că, acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent. Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel, pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în temeiurile prevăzute de lege. Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. În pct. 18 din Hotărârea Plenului CSJ a RM nr. 9 din 30.X.2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectându-se normele de drept material sau procesual. Decizia recurată de către acuzatorul de stat, este criticată prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 6) și 10) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală, invocând faptul că, soluția instanței de apel nu cuprinde motive pe care se întemeiază și a aplicat inculpaților M. Budeanu și D. Iurceac, pedepse individualizate contrar prevederilor legale. Sub acest aspect, Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept, nominalizate de către recurent. Recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată numai în partea stabilirii pedepsei, doar prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 6) și pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deci, calificarea acțiunilor inculpatului ne fiind contestate, astfel în privința calificării acțiunilor inculpaților M. Budeanu și D. Iurceac în baza art. 152 alin. (2) lit. e), h) Cod penal, instanța de recurs nu se va expune, luând în considerație că criticile formulate de autorul recursului, nu au nici o tangență cu recunoașterea inculpaților vinovați de săvârșirea infracțiunii imputate. Colegiul penal, reține că, instanțele de judecată, verificând probele administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le- au dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, 3 utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, mai mul, de intensitatea și durata violenței aplicate părții vătămate, cinismul cu care au acționat, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la vinovăția în comiterea, de către M. Budeanu și D. Iurceac, a infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e), h) Cod penal, fiindu-le aplicată o pedeapsă privativă de libertate, ce corespunde faptei comise și v-a duce la reeducarea inculpaților. Sub acelaș aspect, Colegiul Penal menționează, că instanța de apel corect a apreciat critic concluziile instanței de fond, privind termenul de pedeapsă cu închisoare stabilit inculpaților, ca fiind unul necorespunzător criteriilor generale de individualizare a pedepsei, stipulate în art. 75 Cod penal, deoarece nu s-au respectat cuantumul circumstanțelor atenuante în coraport cu cele agravante, cele din urmă fiind pe larg expuse pe cât în rechizitoriu pe atât și în sentință, și anume: „ ...D. Iurceac are la întreținere doi copii minori, M. Budeanu abia a atins vârsta majoratului și anterior inculpații nu au fost trași la răspundere penală...”. În conformitate cu art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, în cazul în care instanța de judecată constată circumstanțe atenuante la săvârșirea infracțiunii, pedeapsa principală se reduce sau se schimbă dacă minimul pedepsei cu închisoare, prevăzut la articolul corespunzător din Partea specială a codului penal, este mai mic de 10 ani, pedeapsa poate fi redusă până la acest minim. Astfel, Colegiul penal atestă că, instanța de apel just a decis aplicarea față de inculpații M. Budeanu și D. Iurceac, vinovați în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 152 alin. (2) lit. e), h) Cod penal, a pedepsei de a câte 3 ani închisoare, fiecăruia, cu ispășirea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis. Mai mult, Colegul penal, conchide că decizia instanței de apel, este una întemeiată și corespunde legislației în vigoare, deoarece, până la modificările operate prin Legea nr. 119 din 23.05.2013, în vigoare 21.06.2013, sancțiunea alin. (2) al art. 152 Cod penal, prevedea o pedeapsă cu închisoare de la 3 la 6 ani, care au și fost aplicate în conformitate cu prevederile art. 8 Cod penal (red. 2002). În contextul dat, Colegiul penal ține să menționeze că, în conformitate cu prevederile art. 10 alin. (2) Cod penal - legea penală care înăsprește pedeapsa sau înrăutățește situația persoanei vinovate de săvârșirea unei infracțiuni nu are efect retroactiv. Față de considerentele ce preced, Colegiul penal constată, că instanța de apel, la examinarea apelului declarat, a respectat cerințele art. 101, 414, 417 Cod de procedură penală, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiurile prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) și 10) Cod de procedură penală. Rezumând din cele expuse, Colegiul conchide că, temeiul la care indică autorul recursului, nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit neîntemeiat. Potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decât interesele legii. Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, este vădit neîntemeiat, el urmează a fi declarat inadmisibil. 4

Conform art. 431, 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod de procedură penală, Colegiul penal - D E C I D E: Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 17 aprilie 2013, de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Pavel Guțan, în cauza penală în privința inculpaților Mihail Budeanu și Dmitrii Iurceac, ca fiind vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 30 octombrie 2013. Președinte /semnat/ Petru Ursache Judecători /semnat/ Elena Covalenco /semnat/ Nicolae Gordilă Copia corespunde originalului. Judecător Petru Ursache 5 Dosarul 1ra-887/2013