1ra-725/2013 — tîlhăria

Dosarul nr. 1ra-725/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

10 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Constantin Alerguș și Andrei Harghel,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul

din cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 14 februarie 2013, în cauza penală

privindu-i pe

Bunescu Vasile Nicolae, născut la 15.01.1961,

originar din s. Chetrosu, r-nul Drochia, domiciliat în or.

Drochia, str. I. Franco, nr.56.

Bunescu Valeriu Nicolae, născut la 13.09.1966,

originar și domiciliat or. Drochia, str. Ion Vodă

Viteazul, nr.58.

Termenul de examinare a cauzei:

C O N S T A T Ă :

V. au fost recunoscuți vinovați în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit.

b), d) CP, fiindu-le stabilită pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare cu ispășirea pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis, pentru fiecare.

Măsura preventivă, obligațiunea de nepărăsire a localității aplicată la 10.02.2012,

lui Bunescu Valeriu și 09.02.2012 lui Bunescu Vasile, a fost anulată, cu luarea sub arest

din sala de judecată.

Termenul ispășirii pedepsei pentru ambii inculpați, a fost calculat din 03.12.2012.

11:00, Bunescu V. și Bunescu V. avînd motive întemeiate de a clarifica conflictul care a

avut loc anterior între Gociu V. și cet.Bunescu N., mama ultimilor, au pătruns în casa ce-i

1

aparține cet.Gontea V. din or.Drochia, str.D.Cantemir 44, unde se afla cet.Gociu V., și i-

au aplicat multiple lovituri cu pumnii și picioarele pe diferite părți ale corpului, fiindu-i

cauzate vătămări corporale medii cu dereglarea sănătății pe un timp îndelungat.

În timpul maltratării a fost sustras în mod deschis telefonul mobil de model

„Simens-72" , pricinuindu-i lui Gociu V. o pagubă materială în sumă de 400 lei.

Vangheli, în numele inculpaților, care au solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie recalificate acțiunile inculpatului Bunescu

Vasile din art.188 alin. (2) lit. b), d) CP pe art.152 alin.(2) lit. c) CP și stabilită o

pedeapsă cu suspendare condiționată, prin aplicarea art.90 CP, iar inculpatului Bunescu

Valeriu să-i fie numită o pedeapsă mai blîndă.

În motivarea apelului Bunescu Vasile, a indicat că, nu este de acord cu învinuirea

adusă privind acțiunile tîlhărești, deoarece nu a avut scopul de a sustrage careva bunuri

de la Gociu V., ci doar l-a bătut din motive de răzbunare pentru că anterior el a bătut-o pe

mama lui. Nu a fost prezentată nici o probă de către procuror, precum că, a avut intenția

de a sustrage telefonul părții vătămate, care i-a dat benevol telefonul mobil fratelui său,

Bunescu V.. Consideră, că în acțiunile sale se conțin elementele infracțiunii prevăzute de

art.152 alin.(2) lit. e) CP și nicidecum de art.188 alin. (2) lit. b), d) CP, iar la numirea

pedepsei să fie luat în considerație că, anterior nu a fost judecat, prejudiciul a fost

recuperat integral, are la întreținere un copil minor, ceea ce permite de a numi o pedeapsă

non-privativă de libertate.

Avocatul I. Vangheli, în numele inculpaților Bunescu, a invocat în apelul său, că

acțiunile inculpatului Bunescu Vasile sunt necesare de a fi recalificate din art. art.188

alin. (2) lit. b), d) CP pe art.152 alin.(2) lit. c) CP, deoarece nu a avut intenția de a

sustrage averea părții vătămate, ci doar să se răzbune pe Gociu V., care a obijduit-o pe

mama lui, Bunescu N.. Telefonul mobil a fost transmis benevol de către partea vătămată

lui Bunescu Valeriu, fiind confirmat de însăși partea vătămată.

În ceea ce privește pedeapsa numită de instanța de fond, consideră că este prea aspră

și nu s-a luat în considerație circumstanțele atenuate ca: lipsa de antecedente penale a

inculpaților; recuperarea benevolă părții vătămate a prejudiciului material în legătură cu

cheltuielile suportate la tratament; căința sinceră a inculpaților; promisiunea lor că în

viitor nu vor mai săvîrși infracțiuni; inculpatul Bunescu Vasile are la întreținere un copil

minor și soția bolnavă; de comportarea ilegală a părții vătămate care a bătut-o anterior pe

mama inculpaților și care a provocat infracțiunea; solicitarea părții vătămate de a nu-i

pedepsi pe inculpați, motivînd faptul că ei s-au împăcat și careva pretenții față de

inculpați nu are.

admise apelurile declarate de către inculpatul Bunescu Vasile, al avocatului I. Vangheli în

numele inculpaților Bunescu, casată parțial sentința, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin

care Bunescu V. și Bunescu V. au fost recunoscuți vinovați de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art.188 alin. (2) lit. b),d) CP cu aplicarea art.79 CP, li s-a aplicat pedeapsa

sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității:

- pentru Bunescu Valeriu Nicolae - 240 ore,

2

- pentru Bunescu Vasile Nicolae -200 ore.

În baza art.88 al.(3) CP, în termenii de ispășire a pedepsei s-a calculat timpul aflării

inculpaților în stare de arest de la 03.12.2012 pînă la 14.02.2013, restanța pentru

executare constituind, pentru Bunescu Valeriu - 96 ore muncă neremunerată în folosul

comunității, iar pentru Bunescu Vasile - 56 ore de muncă neremunerată.

Inculpații au fost eliberați din arest din sala de ședință de judecată. În rest s-au

menținut dispozițiile sentinței.

inculpaților Bunescu în săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d) CP,

este dovedită pe deplin prin probele administrate și acceptate de instanța de fond:

declarațiile inculpaților, care reflectă recunoașterea vinovăției de cauzarea intenționată a

leziunilor corporale medii, declarațiile părții vătămate V. Gociu, martorilor R.

Copacinschi, I. Dobrea, V. Gontea, N. Bunescu, V. Șarban.

Referitor la solicitarea apelanților privind reîncadrarea acțiunilor de la art.188 al.(2)

CP la art.152 al.(2) CP, instanța de apel a stabilit că, nu au invocat nici un argument, care

ar pleda în suportul acestei soluții, nici un motiv pentru care nu sînt de acord cu

încadrarea făcută în sentință, și în cadrul judecării cauzei în instanța de apel, nu au

solicitat cercetarea sau verificarea a careva probe și circumstanțe, ce ar permite instanței

să intervină în sentința adoptată de către instanța de fond.

De asemenea, s-a constatat că, la aplicarea pedepsei instanța de fond nu a ținut cont

de prevederile art.7, 61, 75 CP, de circumstanțele cauzei, care atenuează ori agravează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei.

Instanța de apel a considerat că, pe cauză sînt prezente circumstanțe, ce ar justifica

aplicarea prevederilor art.79 CP, adică aplicarea unei pedepse mai blînde decît cea

prevăzută de sancțiunea art.188 al.(2) CP, non-privativă de libertate, dîndu-le o șansă de a

se corecta și reeduca prin munca neremunerată în folosul comunității. La acestea au fost

atribuite și motivul inițial, care i-au determinat la săvîrșirea infracțiunii, adică

comportamentul părții vătămate față de mama lor, după cum și faptul că, au reparat

integral daunele aduse prin acțiunile sale și partea vătămată i-a iertat și nu dorește

pedepsirea lor. De asemenea, s-a ținut cont că, Vasile Bunescu are la întreținerea sa doi

copii minori și soția sa bolnavă, iar Valeriu Bunescu - mama sa de o vîrstă înaintată, anul

nașterii 1935.

cadrul Procuraturii de nivelul Curții de Apel Bălți, Eremciuc Gh., solicitînd casarea

acesteia cu menținerea sentinței Judecătoriei Drochia din 03 decembrie 2012, cînd apelul

a fost greșit admis.

În motivarea recursului a invocat p.6) alin.(1) art.427 CPP, precum că, hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, și anume pedeapsa stabilită

inculpaților Bunescu, este una care ignorează principiul individualizării pedepsei și vine

în contradicție cu dispozițiile pct. 3 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție

nr.16 din 31.05.2004, care prevede că, instanța de judecată aplică pedeapsa luînd în

considerație caracterul și gravitatea infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise,

3

personalitatea vinovatului, caracterul prejudiciului și mărimea daunei cauzate,

circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența

pedepsei asupra corectării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei lui.

Consideră, că instanța de apel incorect a aplicat prevederile art.79 CP, deoarece

infracțiunea imputată inculpaților face parte din categoria de infracțiuni grave, iar munca

neremunerată în folosul comunității se aplică infracțiunilor ușoare și mai puțin grave.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel doar în cazurile

stipulate în textul normei vizate.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără

citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care

constată că este vădit neîntemeiat.

7.1. Recurentul invocă numai p. 6) alin. (1) art. 427 CPP - „hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția”, însă, din conținutul recursului rezultă

că argumentele invocate se cuprind în temeiul prescris de pct. 10) alin. (1) art. 427 CPP –

„s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale”.

Colegiul menționează că, potrivit prevederilor art.75 CP, prin criterii generale de

individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele (regulile) stabilite de lege, de care este

obligată să se conducă instanța de judecată la aplicarea fiecărei pedepse, pentru fiecare

persoană vinovată în parte. Legea penală acordă instanței de judecată o posibilitate largă

de aplicare în practică a principiului individualizării răspunderii penale și a pedepsei

penale, ținând cont de caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvârșite, de

persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care agravează sau atenuează

răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Pedeapsa aplicată infractorului trebuie să fie echitabilă, legală și individualizată,

capabilă să restabilească echitatea socială și să realizeze scopurile legii penale și pedepsei

penale, potrivit art.61 CP, în strictă conformitate cu dispozițiile părții generale a Codului

penal și stabilirea pedepsei în limitele fixate în partea specială.

În speța dată, fiind numită o pedeapsă prea aspră, poate genera apariția unor

sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt care duce la

consecințe contrare scopului urmărit, luînd în considerație motivul săvîrșirii infracțiunii –

răzbunarea pentru jignirea mamei inculpaților Bunescu de către partea vătămată V.

Gociu.

Aplicarea unei pedepse inechitabile poate avea drept consecință și violarea

drepturilor omului protejate de Convenția din 04.11.1950.

Sistemul dreptului penal stabilește pedepse relativ determinate, de aceste limite

trebuie să se conducă instanța la aplicarea pedepsei. Aceste pedepse sunt: minimum și

4

maximum general și minimum și maximum special prevăzut de fiecare infracțiune în

textul incriminator.

Potrivit prevederilor art.79 alin. (1) CP, instanța de judecată poate aplica o pedeapsă

sub limita minimă, prevăzută de legea penală pentru infracțiunea respectivă, sau una mai

blîndă, de altă categorie, ori poate să nu aplice pedeapsa complementară obligatorie,

ținînd cont de circumstanțele excepționale ale cauzei, legate de scopul și motivele faptei,

de rolul vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și

a consecințelor ei, precum și de contribuirea activă a participantului unei infracțiuni

săvîrșite în grup la descoperirea acesteia.

Stipularea din aliniatul menționat, după cum se deduce din conținutul alin.(3) și (4)

ale art.79 CP, acționează față de persoanele care au săvîrșit infracțiuni ușoare, mai puțin

grave, grave și deosebit de grave.

Or, prevederile alin.(1) art.79 CP, nu se aplică persoanelor adulte în cazul aplicării

pedepsei detențiunii pe viață, în cazul recidivei de infracțiuni sau al săvîrșirii de

infracțiuni prevăzute la art.1661 alin.(2)–(4) CP.

Colegiul penal constată că, instanța de apel a motivat soluția sa privind aplicarea

prevederilor art. 79 CP, la stabilirea pedepsei inculpaților Bunescu, ținînd cont de

circumstanțele excepționale ale cauzei, fiind descrise detaliat în partea constatatoare a

deciziei (f.d.252-254) și stabilită o pedeapsă mai blîndă, decît cea prevăzută de

sancțiunea art. 188 alin.(2) CP, infracțiune imputată inculpaților, sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității.

7.2. Potrivit Hotărîrii Plenului CSJ nr.8 din 04.07.2005 despre aplicarea de către

instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației naționale și internaționale privind

aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității și executarea

acestei pedepse, munca neremunerată în folosul comunității poate fi aplicată și în alte

cazuri decît cele prevăzute de Partea Specială a Codului penal, în condițiile în care se

aplică prevederile art.79 CP, adică se aplică o pedeapsă de o categorie mai blîndă decît

cea prevăzută de legea respectivă.

Munca neremunerată în folosul comunității de regulă este pedeapsă de alternativă

unei alte categorii de pedeapsă fie amenzii, fie arestului sau închisorii.

Colegiul penal conchide că, atît instanța de fond, cît și instanța de apel, just au

apreciat probele în sensul art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, concludenței,

utilității, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de

fapt și de drept, ajungînd la concluzia corectă privind condamnarea

inculpaților Bunescu, întrucît în acțiunile ultimilor sunt întrunite elementele

infracțiunii prevăzute de art. 188 alin. (2) lit. b), d) CP, precum și motivarea soluției de

către instanța de apel privind aplicarea pedepsei individualizate în privința inculpaților,

fiind respectate prevederile legale prescrise de art.art.414-419 CPP.

Colegiul subliniază că recurentul, după cum susține în recurs, critică măsura de

pedeapsă, aplicată inculpaților, ca una prea blîndă, astfel, în opinia dînsului, s-a comis o

eroare de drept. O asemenea eroare este prevăzută de pct.10) alin. (1) art.427 CPP la care,

printre altele, autorul recursului nu face referință ca un temei de recurs. Însă, după cum s-

5

a specificat mai sus, eroarea prescrisă de pct.10) din alin. (1) al art. 427 CPP, nu este

prezentă în cauză deoarece instanța de apel a făcut o individualizare a pedepsei în

concordanță cu prevederile legii.

În consecință, Colegiul reține că, temeiurile invocate de recurent prevăzute la art.

427 alin. (1) pct.6) CPP, nu și-au găsit confirmare la examinarea recursului. Astfel de

erori de drept în speța examinată nu s-au comis, prin urmare hotărârea atacată este legală

și întemeiată, iar recursul urmează a fi declarat inadmisibil, ca fiind vădit neîntemeiat.

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul din cadrul Procuraturii de

nivelul Curții de Apel Bălți, Ghenadie Eremciuc, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 14 februarie 2013, în cauza penală privindu-i pe Bunescu Vasile

Nicolae și Bunescu Valeriu Nicolae, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 24 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Constantin Alerguș

Andrei Harghel

6