1ra-796/13 — art.309/1 alin.3 lit.c Cod penal

1ra-796/13 — art.309/1 alin.3 lit.c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-796/13

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

11 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iulie 2011 și deciziei Curții de Apel

Chișinău din 13 martie 2013, declarate de procuror, de avocatul Moloșag Natalia în

numele părților vătămate Radu Oxana și Radu Ludmila, de avocatul Mazniuc Victor,

de inculpații

Dovbuș Vitalie Vasile, născut la

15 mai 1976, originar și locuitor al mun. Chișinău,

bd. Dacia 38, ap.96, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Țurcanu Mariana Tudor, născută

la 28 iulie 1983 în s. Cornești, r-nul Ungheni,

domiciliată în mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu

22/1a, ap. 403, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale;

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 30 aprilie 2010 – 15 iulie 2011,

în instanța de apel: 22 februarie – 03 mai 2012,

în instanța de recurs: 19 iulie – 23 octombrie 2012,

în instanța de apel: 13 noiembrie 2012 – 13 martie 2013,

în instanța de recurs: 26 iunie – 11 septembrie 2013;

C O N S T A T Ă :

Vitalie a fost condamnat în baza art. 3091 alin. (3) lit. c), 90 Cod penal la 6 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de colaborator de poliție pe un

termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un termen de

probă de 5 ani.

1

Țurcanu Mariana a fost condamnată în baza art. 3091 alin. (3) lit. c), 90 Cod

penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de colaborator de

poliție pe un termen de 5 ani, cu suspendarea condiționată a executării pedepsei pe un

termen de probă de 5 ani.

deținând funcția de polițist al Centrului Arest Administrativ al CGP, mun. Chișinău

în baza ordinului nr. 138 din 13.02.2009, fiind persoană cu funcție de răspundere în

baza prevederilor art. 123 Cod penal, la 08 aprilie 2009, aproximativ ora 02:40,

acționînd la indicația conducerii CGP mun. Chișinău, urmărind scopul de a intimida

și de a provoca, în mod intenționat, dureri și suferințe psihice părților vătămate Radu

Oxana și Radu Ludmila, care au fost reținute în baza proceselor verbale de reținere

nr. 041786 și 041743 din 08 aprilie 2009 contrar prevederilor art. 250 Cod

contravențional, le-a indicat să se dezbrace cu pielea goală în timpul controlului

efectuat până la plasarea în celule.

Țurcanu Mariana, deținând funcția de polițist în Batalionul Serviciului Escortă

și Pază al CGP, mun. Chișinău în baza ordinului nr.17 din 13.02.2009, fiind persoană

cu funcție de răspundere în baza prevederilor art. 123 Cod penal, de comun acord și

împreună cu polițistul Centrului Arest Administrativ al CGP, mun. Chișinău, Dovbuș

Vitalie, la 08 aprilie 2009, aproximativ ora 02:40, acționând la indicația conducerii

CGP, mun. Chișinău, urmărind scopul de a intimida și de a provoca, în mod

intenționat, dureri și suferințe psihice părților vătămate Radu Oxana și Radu

Ludmila, care au fost reținute în baza proceselor verbale de reținere nr. 041786 și

041743 din 08 aprilie 2009 contrar prevederilor art. 250 Cod contravențional, le-a

indicat să se dezbrace cu pielea goală în timpul controlului efectuat până la plasarea

în celule.

Instanța a relevat că părțile vătămate, fiind de genul feminin, aflîndu-se în

custodia Comisariatului General de Poliție, mun. Chișinău, în sediul Centrului de

Arest Administrativ, au fost percheziționate corporal de către inculpați, inclusiv și de

Dovbuș Vitalie care este de genul masculin. Părțile vătămate au fost impuse forțat să

se dezbrace pînă la piele în prezența mai multor colaboratori ai CGP Chișinău de

genul masculin.

Inculpații au efectuat procedura de percheziție și control corporal, contrar

prevederilor art. 250 Cod cu privire la contravențiile administrative, care expres

stipulează că controlul corporal poate fi efectuat de către persoană împuternicită

pentru aceasta, de același sex cu cel supus controlului și în prezența a doi martori de

același sex.

Cu consimțămîntul tacit al inculpatei Țurcanu Mariana, inculpatul Dovbuș

Vitalie a participat la efectuarea procedurii de percheziție și control corporal oblîgînd

părțile vătămate să se dezbrace de toate hainele, să stea cu pielea goală în fața lor, să

facă exerciții înjositoare, intimindîndu-le și înjosind demnitatea lor umană și de

femeie.

Potrivit listei colaboratorilor Centrului arest administrativ și IDP al CGP mun.

Chișinău inculpatul Dovbuș Vitalie a fost prezent la serviciu la 7 și 8 aprilie 2009.

Conform art. 3 CEDO, a Protocolului de la Instambul și a jurisprudenței CtEDO

relevată în cauza Irlande c/Royaume-Uni, tratamentul aplicat unei persoane poate fi

2

calificat „degradant” atunci cînd creează acesteia sentimente de teamă, de neliniște,

de inferioritate, de natură de a o umili, a o înjosi, de a-i înfrînge astfel rezistența

fizică și morală în scopul de a o impune forțat să efectueze anumite acțiuni contra

voinței ei. Violența exercitată asupra unei persoane, depășind un anumit nivel, poate

reprezenta ca un tratament degradant. Nimic nu probează existența unei veritabile

intenții de a umili sau înjosi persoana. Totuși, dacă trebuie ținut seama de problema

de a se ști în ce măsură scopul tratamentului era de a umili sau înjosi victima, absența

unui asemenea scop nu ar putea exclude într-o manieră definitivă constatarea unei

încălcări a art. 3 CEDO.

Instanța de fond a concluzionat că inculpații, prin acțiunile premeditare de

impunere forțată a părților vătămate de a se dezbrăca pînă la piele în prezența

colaboratorilor de poliție de gen masculin și percheziția lor corporală efectuată de

către un colaborator de genul masculin, au depășit nivelul de gravitate a normalului,

au adus atingere gravă demnității părților vătămate prin umilință și înjosire, acțiuni ce

constituie un tratament degradant, care cade sub incidența art. 3 CEDO.

Reieșind din probele administrate în cadrul urmăririi penale și cercetate în

ședința de judecată, instanța a ajuns la concluzia că, prin fapta sa, inculpații au

săvîrșit infracțiunea prevăzută la art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, adică provocarea,

în mod intenționat, a unei dureri sau suferințe puternice, fizice și psihice persoanelor,

în special cu scopul de ale intimida sau de a face presiuni, săvârșită de două sau mai

multe persoane.

Circumstanțe care agravează răspunderea inculpaților, conform art. 77 Cod

Penal, nu au fost stabilite.

Circumstanțele care atenuează răspunderea inculpaților în sensul prevederilor

art. 76 Cod penal, este faptul că ei nu au antecedente penale și sunt caracterizați

pozitiv la locul de muncă.

La individualizarea pedepsei instanța a ținut cont de prevederile art. 61, 75 alin.

(1) Cod penal și anume, că scopul pedepsei penale este restabilirea echității sociale,

corijarea condamnaților, prevenirea comiterii de noi infracțiuni atât de ei, cât și de

alte persoane, de caracterul și gradul de pericol social al infracțiunii săvârșite, de

personalitatea inculpaților, de circumstanțele cauzei ce atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării inculpaților, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestora.

În contextul circumstanțelor expuse, instanța a considerat că în privința

inculpaților este posibil de aplicat prevederile art. 90 Cod penal, adică suspendarea

condiționată a executării pedepsei stabilite.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpații să fie condamnați în baza art. 3091

alin. (3) lit. c) Cod penal la cîte 7 ani închisoare cu executare, cu privarea de dreptul

de a ocupa funcția de polițist pe un termen de 5 ani, fiecare.

Recurentul a invocat că instanța de fond incorect a aplicat față de inculpatul

Dovbuș V. prevederile art. 90 Cod penal. Prescripțiile acestui articol pot fi aplicate în

cazul pedepsei sub formă de închisoare de pînă la 5 ani pentru infracțiunile săvârșite

cu intenție, dar inculpatului menționat instanța i-a stabilit o pedeapsă de 6 ani

închisoare.

3

Pedepsele aplicate inculpaților sunt prea blînde, instanța nu a ținut cont că

inculpații au comis o infracțiune gravă, că fiind persoane care în virtutea atribuțiilor

de serviciu sunt garantul respectării drepturilor și libertăților persoanelor au comis ei

însăși acțiuni ce încalcă aceste drepturi, nu au conștientizat fapta ce li se incriminează

și urmările provocate de aceste acțiuni.

Instanța de fond nu a stabilit circumstanțe pentru aplicarea prevederilor art. 90

Cod penal.

3.1. Avocatul Berdeu Ruslan și inculpatul Dovbuș Vitalie la fel au declarat

apel, cerînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri, prin

care ultimul să fie achitat.

Apelanții au indicat că circumstanțele pe care prima instanță le consideră

constatate nu au fost dovedite cu probe veridice și suficiente, iar concluziile ei vin în

contradicție cu circumstanțele cauzei, fiind bazate în mod exclusiv și unilateral pe

depozițiile părților vătămate.

3.2. Au declarat apel și avocatul Mazniuc Victor împreună cu inculpata Țurcanu

Mariana, solicitînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei hotărîri,

prin care ultima să fie achitată.

Apelanții au specificat că analiza componenței infracțiunii de tortură, raportată

la acuzațiile aduse, permite concluzionarea absenței componenței de infracțiune în

acțiunile incriminate inculpatei, că probatoriu administrat la etapa urmăririi penale și

cel obținut în cadrul ședinței judiciare nu confirmă corespunderea acțiunilor ei

elementelor stipulate în legea penală incriminată, nefiind dovedită provocarea, în

mod intenționat, a unei dureri sau suferințe puternice, fizice ori psihice părților

vătămate cu scopul de a obține de la acestea informații sau mărturisiri sau de a le

pedepsi pentru un act comis, sau de a le intimida.

În materialele cauzei nu există careva act procesual întocmit de către inculpată

ce ține de înfăptuirea controlului corporal în privința părților vătămate, iar acestea au

declarat că acțiunile de impunere de a se dezbrăca și întocmirea proceselor-verbale cu

referire la controlul corporal au fost efectuate de o altă persoană decât inculpata.

Sunt sterile acuzațiile potrivit cărora „cu consimțămîntul tacit al inculpatei

Țurcanu Mariana, inculpatul Dovbuș Vitalie a participat la efectuarea procedurii de

percheziție și control corporal”, mai mult ca atît, acordul sau dezacordul, tacit sau

verbal al inculpatei nu era opozabil, în cazul constat că aceasta acționa subordonat la

indicația conducerii CGP Chișinău, iar procesele-verbale nr. 041786 din 08.04.2009

și nr. 041743 din 08.04.2009 de reținere administrativă, control corporal și control al

obiectelor persoanei reținute, sunt întocmite de persoane împuternicite în grade de

ofițeri de poliție.

3.3. Și avocatul Moloșag Natalia a declarat apel în numele ambelor părți

vătămate, cerînd casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care inculpaților să le fie aplicată pedeapsa închisorii, cu executare.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a ținut cont de gradul prejudiciabil al

infracțiunii comise de inculpați, de circumstanțele în care a fost săvîrșită crima, de

gravitatea ei, de personalitatea inculpaților. Pedeapsa aplicată ultimilor nu este

echitabilă și proporțională faptelor comise, și nu va servi la corectarea lor. Inculpații

nu au recunoscut vinovăția, continuă să activeze în poliție. Mai mult, inculpatul

4

Dovbuș Vitalie a încercat să inducă în eroare instanța, susținând că nu s-a aflat în

comisariat la momentul evenimentelor incriminate.

apelurile declarate de procuror, de avocatul Moloșag Natalia, de inculpata Țurcanu

Mariana și avocatul Mazniuc Victor au fost respinse, ca nefondate.

Apelul inculpatului Dovbuș Vitalie și avocatului Berdeu Ruslan a fost admis,

casată sentința în partea stabilirii pedepsei, rejudecată cauza și pronunțată o nouă

hotărîre.

Inculpatului Dovbuș Vitalie, recunoscut vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute la art. 3091 alin. (3) lit. c), 90 Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcția de polițist pe un termen de 5 ani,

cu suspendarea condiționată a executării pedepsei aplicate pe un termen de probă de

5 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a relevat că prima instanță just a constatat circumstanțele de fapt

și de drept privind infracțiunea incriminată inculpaților.

Totodată, prima instanță incorect a aplicat față de inculpatul Dovbuș Vitalie

prevederile art. 90 Cod penal, deoarece anterior i-a stabilit pedeapsa de 6 ani

închisoare, maximul pedepsei prescris în articolul menționat fiind de 5 ani închisoare.

dispunerea rejudecării cauzei de către instanță de apel, în alt complet de judecată.

Recurentul a invocat că instanța de fond nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apelul acuzatorului și a apreciat greșit circumstanțele cauzei în

latura pedepsei aplicate inculpaților.

5.1. Avocatul Gribincea Vlad la fel a declarat recurs ordinar în numele ambelor

părți vătămate, cerînd casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei hotărîri

prin care inculpaților să le fie aplicată pedeapsa închisorii, cu executare.

Recurentul a menționat că aplicarea față de inculpați a prevederilor art. 90 Cod

penal este inadecvată și contravine jurisprudenței CtEDO. Inculpații nu recunosc vina

și nu au despăgubit părțile vătămate.

5.2. Și inculpatul Dovbuș Vitalie a declarat recurs ordinar, solicitînd casarea

hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei hotărîri, prin care să fie achitat.

Recurentul a indicat că hotărîrile contestate sunt neîntemeiate, bazate doar pe

presupuneri.

5.3. A declarat recurs ordinar și inculpata Țurcanu Mariana, cerînd casarea

hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei hotărîri, prin care să fie achitată.

Ea a specificat că ea personal nu a perchiziționat părțile vătămate și nu a

efectuat acțiuni asupra acestora de intimidare.

octombrie 2012, toate recursurile au fost admise, casată decizia instanței de apel și

dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

Instanța de recurs a constat at că instanța de apel nu s-a expus asupra chestiunii

cu privire la termenul de declarare a apelurilor, repunerea în termen și apelul depus

peste termen.

5

Din materialul cauzei rezultă că sentința a fost pronunțată la 15 iulie 2011,

apelul inculpatului Dovbuș Vitalie a fost declarat la 22 iulie 2011 și completat la 13

decembrie 2011, apelul inculpatei Țurcanu Mariana a fost declarat la 25 iulie 2011 și

completat la 12 decembrie 2011, apelul procurorului a fost declarat la 27 decembrie

2011, iar apelul avocatului Moloșag Natalia a fost declarat la 02 ianuarie 2012.

Analizînd situația cu privire la termenul procedural exercitat de părți, se observă

cazul în care apelul este declarat după expirarea termenului prevăzut de art. 402 Cod

de procedură penală. Contrar prevederilor art. 403 și 404 Cod de procedură penală,

instanța de apel n-a soluționat chestiunea cu privire la termenul procedural ce vizează

apelul, adică n-a constatat motivele ce au determinat termenele cu privire la apel și,

respectiv, n-a repus în termen apelul declarat după expirarea termenului prevăzut de

lege, precum și n-a constatat circumstanțele apelului peste termen.

Mazniuc Victor și a inculpatei Țurcanu Mariana a fost respins ca nefondat.

Apelurile procurorului, avocaților Moloșag Natalia, Berdeu Ruslan și a

inculpatului Dovbuș Vitalie au fost admise, casată parțial sentința în latura pedepsei

și pronunțată o nouă hotărîre.

Inculpatului Dovbuș Vitalie, recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii

prevăzute la art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal, i-a fost stabilită pedeapsa de 5 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în organele MAI pe un termen de

5 ani.

În baza art. 90 Cod penal, a fost suspendată condiționat executarea pedepsei cu

închisoare, aplicată inculpatului Dovbuș Vitalie, pe un termen de probă de 5 ani.

În temeiul art. 62 alin. (3), 90 alin. (5) Cod penal, inculpaților Dovbuș Vitalie și

Țurcanu Mariana, pe perioada termenului de probă, le-a fost aplicat pedeapsa

complimentară sub formă de a cîte 240 ore de muncă neremunerată, fiecare, în

folosul comunității.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a remarcat că toate apelurile sunt declarate în termenul legal, că

instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și circumstanțelor cauzei penale,

examinînd probele administrate din punctul de vedere a utilității și veridicității lor,

sub toate aspectele, complet și în mod obiectiv, just concluzionînd vinovăția

inculpaților de comiterea infracțiunii prevăzute la art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal,

dar a comis o eroare de fapt privind determinarea și constatarea juridică a

corespunderii exacte între semnele faptei prejudiciabile săvîrșite și semnele

componenței infracțiunii, prevăzute de norma penală.

Fapta constatată de instanța de fond în seama inculpatului Dovbuș Vitalie nu

corespunde semnelor componenței de infracțiune, ceea ce echivalează cu eroare de

fapt. Prin înlăturarea ei nu se depășesc limitele învinuirii, de vreme ce prin apelul

avocatului Moloșag Natalia, declarat în numele părților vătămate este criticată

sentința și cât privește starea de fapt.

Din ordonanța de punere sub învinuire și rechizitoriu rezultă că inculpatul

Dovbuș Vitalie a comis fapta prevăzută la art. 3091 alin. (3) lit. c) Cod penal

împreună cu inculpata Țurcan Mariana.

6

Din analiza textului incriminator, ce se relevă în materialele cauzei penale

Colegiul penal a constat că inculpatul Dovbuș Vitalie, deținând funcția de polițist al

Centrului Arest Administrativ al CGP m. Chișinău al MAI, în baza ordinului

Ministerului Afacerilor Interne al R. Moldova nr. 138 ef, din 03.09.2007, fiind

persoană cu funcție de răspundere, de comun acord și împreună cu Țurcanu Mariana,

polițist al Batalionului Serviciului Escortă și pază al CGP m. Chișinău, la 08 aprilie

2009, ora 02:30, urmărind scopul de a intimida și de a provoca, în mod intenționat,

dureri și suferințe puternice psihice lui Radu Oxana și Radu Ludmila, care au fost

reținute în baza procesului verbal de reținere administrativă nr. 041786 din

08.04.2009 și,, respectiv, procesului verbal de reținere administrativă nr. 041743 din

08.04.2009, încâlcind prevederile art. 250 Cod cu privire la contravențiile

administrative (redacția 1985), care stipulează că controlul corporal poate fi efectuat

de către persoana împuternicită pentru aceasta, de același sex cu cel supus controlului

și în prezența a doi martori asistenți de aceleași sex, le-a indicat să se dezbrace cu

pielea goală în timpul controlului corporal efectuat până la plasarea prin celule.

Acestea, refuzând să se dezbrace, au fost înjurate, intimidate și sub presiune s-au

dezbrăcat cu pielea, provocându-le în circumstanțele menționate dureri și suferințe

puternice psihice.

Pe parcursul judecării cauzei nu au fost constatate temeiuri de a aprecia critic

declarațiile părților vătămate, cu atît mai mult că ele și-au susținut afirmațiile în

timpul confruntării cu inculpații, iar martorul Marcel – inspector principal din cadrul

Direcției Investigații și Securitate Internă a MAI – a declarat că „părțile vătămate au

arătat deodată la fotografia inculpatului, în momentul prezentării pozelor

colaboratorilor de poliție”.

Toate afirmațiile că acțiunile inculpatei Țurcanu Mariana nu alcătuiesc

componența infracțiunii incriminate deoarece ea doar a asistat la efectuarea

controlului corporal a cinci fete, se combat prin declarațiile părților vătămate,

martorilor acuzării care au confirmat faptul efectuării de către inculpată a controlului

corporal a părților vătămate nude, în prezența a trei bărbați polițiști, acestea fiind

văzute și din coridor prin ușa întredeschisă.

Mai mult, și martorul apărării Milea Ion a lămurit instanței că el a fost persoana

ce a rugat-o pe Țurcan Mariana să se ducă la Izolatorul de Detenție Provizorie pentru

a efectua controlul corporal a cinci fete reținute și escortate la CGP m. Chișinău,

spunându-i să atragă atenția dacă ele au urme de violență fizică.

Din probele administrate de acuzare și cercetate de instanțele de judecată rezultă

indiscutabil că inculpata Țurcanu Mariana a acționat de comun acord și împreună cu

inculpatul Dovbuș Vitalie, ambii încălcând prevederile art. 250 CCA (1985), deoarece

fiind polițiști, adică persoane cu funcție de răspundere, au efectuat controlul corporal

a părților vătămate, impunîndu-le să se dezbrace nud în prezența unei persoane de

gen masculin, care a întocmit și procese verbale ce ulterior au dispărut.

Neîntemeiată este și afirmația apelanților că fișele medicale eliberate de Centrul

de Reabilitare a victimelor torturii „Memoria" nu pot fi admise ca probe, or art. 93

alin. (2) p. 5) Cod de procedură penală prevede că în calitate de probe în procesul

penal se admit elementele de fapt constate și prin intermediul documentelor, fișele

indicate fiind un asemenea document.

7

Instanța de fond corect a reținut prin prisma art. 3 CEDO că inculpații, prin

acțiunile premeditare de impunere forțată a părților vătămate de a se dezbrăca până la

piele în prezența colaboratorilor de poliție de gen masculin și percheziția corporală de

către un colaborator bărbat, au depășit nivelul de gravitate a normalului, au adus

atingere gravă demnității părților vătămate prin umilință și înjosire, acțiuni ce

constituie un tratament degradant, prevăzut de norma nominalizată. Inculpații au

săvârșit un act de tortură sexuală, făcându-se trimitere la Protocolul de la Istanbul,

conform căruia tortura sexuală debutează cu dezbrăcatul forțat, care în multe țări

reprezintă factor constant în situațiile de tortură. Nimeni nu este atât de vulnerabil ca

în momentul în care este gol și neajutorat, nuditatea mărește teroarea psihologică a

fiecărui aspect al torturii din cauza faptului că există întotdeauna pericolul potențial

de a fi abuzat, violat. Amenințările la nivel verbal, abuzul și batjocorirea sunt parte

de asemenea a torturii sexuale, deoarece sporesc umilirea și aspectele ei degradante,

toate acestea fiind parte din peisajul acestui procedeu. Și în toate aceste cazuri se

consideră a fi tortură.

În fine, acțiunile inculpaților corect au fost încadrate în baza art. 3091 alin. (3)

lit. c) Cod penal, ca tortură manifestată prin provocarea, în mod intenționat, a unei

dureri sau suferințe puternice, fizice și psihice persoanelor, în special cu scopul de ale

intimida sau de a face presiuni, săvârșită de două sau mai multe persoane.

Inculpații au comis o infracțiune gravă, dar sunt caracterizați pozitiv, nu au

antecedente penale.

Circumstanțe ce le agravează răspunderea penală nu au fost constatate.

În asemenea împrejurări, instanța de apel a conchis că scopurile propuse la art.

61 alin. (2) Cod penal în cazul inculpatului Dovbuș Vitalie vor fi atinse prin stabilirea

pedepsei de 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa funcții în cadrul MAI

pe un termen de 5 ani, dar cu dispunerea suspendării condiționate a executării

pedepsei pe un termen de probă de 5 ani.

Cuantumul pedepsei și modalitatea de executare a ei, apreciat de instanța de

fond ca fiind necesar și echitabil în cazul inculpatei Țurcan Mariana Tudor, a fost

corect individualizată, neexistând temeiuri în cazul ambilor inculpați de a-i trimite să

execute pedeapsa aplicată în locurile de recluziune.

Totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia da a aplica inculpaților, prin

prisma art. 62 alin. (3) și art. 90 alin. (5) Cod penal, o pedeapsă complimentară pe

peroiada termenului de probă, sub formă de a câte 240 de ore muncă neremunerată în

folosul comunității.

menționate în latura pedepsei și dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de

apel.

Recurentul a indicat că instanța de apel, pronunțînd o decizie de condamnare cu

suspendarea condiționată a executării pedepsei pentru comiterea unei infracțiuni cu

un grad de prejudiciabilitate sporit, fiind periclitată ordinea de drept, nu a atins

scopul principal, prevăzut în art.61 Cod penal, de corectare a condamnaților, de

prevenirea comiterii unor noi infracțiuni de către ei alte persoane.

Instanța a aplicat inculpaților o pedeapsă prea blîndă și nu a ținut cont de faptul

că inculpații au săvîrșit o infracțiune gravă, nu au demonstrat nici o urmă de

8

remușcare pe parcursul procedurilor, negînd în permanență vina și aplicarea torturii

față de părțile vătămate, de faptele comise și consecințele acesteia, de caracterul și

gradul de pericol social al infracțiunii comise.

Inculpații, prin acțiunile premeditare de impunere forțată a părților vătămate de

a se dezbrăca pînă la piele în prezența colaboratorilor de poliție de gen masculin și a

percheziția corporală de către un colaborator masculin, au depășit nivelul de gravitate

a normalului, au adus atingere gravă demnității acestora, prin umilință și înjosire,

acțiuni ce constituie un tratament degradant, fapte ce cad sub incidența art. 3 CEDO,

adică au săvîrșit un act de tortură sexuală.

Instanța era obligată să indice care anume circumstanțe ale cauzei sunt

considerate atenuante și în corelație cu care date despre persoana vinovatului ele

servesc temei pentru aplicarea art. 90 Cod penal. Instanța de fond și apel, la stabilirea

pedepsei inculpaților, au încălcat dispoziția art. 90 Cod penal și anume în dispozitivul

sentinței și al deciziei inculpatului nu i s-au stabilit careva interdicții.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală – instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția,

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

8.1. A declarat recurs ordinar și avocatul Moloșag Natalia în numele părților

vătămate, cerînd casarea hotărîrelor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri,

prin care să fie exclusă aplicarea față de inculpați a prevederilor art. 90 Cod penal.

Recurentul a specificat că aplicarea unei pedepse blînde în cazul de tortură a fost

criticată în hotărîrea CtEDO din 20 octombrie 2009, în cauza Valeriu și Nicolae

Roșca c. Moldovei.

La aplicarea pedepselor minime inculpaților s-a urmărit un singur scop –

suspendarea ulterioară a pedepsei cu închisoarea.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 10) Cod de

procedură penală.

8.2. Avocatul Mazniuc Victor și inculpata Țurcanu Mariana la fel au declarat

recurs ordinar, solicitînd casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi

hotărîri, prin care ultima să fie achitată, pe motiv că fapta ei nu întrunește elementele

infracțiunii incriminate.

Recurenții au invocat că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra caracterului

ilegal și neîntemeiat al hotărîrii atacate, că nu au fost întrunite elementele infracțiunii,

că instanța nu a cercetat nemijlocit sub toate aspectele probatoriu administrat, că

există cauze care înlătură caracterul penal al pretinsei fapte – art. 40/1 Cod penal,că

instanța s-a manifestat în favoarea acuzării și nu a auzit argumentele părții apărării.

În scopul dării unei noi aprecieri a probelor, apărarea a cerut instanței de apel

cercetarea suplimentară a probelor administrate în prima instanță, a declarațiilor

părților vătămate, martorilor Jalbă T., Botnari M., Scorici O., inculpatului Dovbuș V.,

cercetarea și recunoașterea în calitate de corpuri delicte a proceselor verbale nr.

041786 din 08.04.2009 și nr. 041743 din 08.04.2009 de reținere administrativă,

controlul corporal și al obiectelor, deoarece în acestea sunt expuse circumstanțe care

9

au importanță pentru cauză – controlul corporal al părților vătămate a fost efectuat de

alte persoane, dar nu de inculpați.

În cadrul judecării cauzei s-a constatat că inculpata, asistînd la efectuarea

controlului corporal al persoanelor reținute, înfăptuit de către alte persoane, a acționat

la indicația conducerii CGP (textul învinuirii), deducem că sergentul inferior M.

Țurcanu, fiind subordonat, a executat ordinele și dispozițiile superiorilor, fapt ce

exclude comiterea infracțiunii de către inculpată, existînd o cauză care înlătură

caracterul penal al faptei, stipulată la art. 35 lit. f), art. 40/1 alin. (1) Cod penal.

Atrocitățile declarate de părțile vătămate nu au fost comise de inculpată, iar

organul de urmărire penală, fără temei, a orientat revolta justificată a părților

vătămate spre persoana inculpatei. Inculpata a fost discriminată, deoarece nu există o

lege care i-ar fi interzis să execute indicațiile conducerii CGP, altor superiori în

subordinea cărora se afla, să se prezinte la serviciu la 08 aprilie orele 02.00 în

izolatorul CGP, să fie prezentă în încăperea în care alte persoane împuternicite au

efectuat controlul corporal al persoanelor reținute, confirmate prin procesele-verbale

de reținere contravențională și control personal și să asiste la efectuarea acestor

măsuri procesuale la indicația superiorilor.

Sentința și decizia instanței de apel nu se bazează pe probe exacte, îndoielile și

divergențele apărute nu au fost înlăturate și apreciate în modul corespunzător, iar în

urma cercetării judecătorești și rejudecării cauzei, vinovăția inculpatei de săvîrșirea

infracțiunii imputate nu a fost confirmată incontestabil, prin ansamblu de probe

cercetate de instanța de judecată, existînd o manifestare vădită a instanțelor de

judecată în favoarea părții acuzării. Instanța de apel nu a motivat de ce a respins sau

acceptat anumite argumente.

Procesul-verbal al ședinței judiciare este inexact și incomplet. Inculpata a

formulat obiecții asupra acestuia, solicitînd admiterea inexactităților și omisiunilor

invocate. Acestea sunt confirmate și prin absența unei încheieri de respingere a

obiecțiilor date.

Recurenții au mai indicat că din momentul comunicării deciziei integrale, va fi

depus recursul cu motivele suplimentare.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod

de procedură penală - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor

invocate în apel, nu au fost întrunite elementele infracțiunii.

8.3. Și inculpatul Dovbuș Vitalie a declarat recurs ordinar, în care solicită

casarea hotărîrilor judecătorești și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie

achitat, deoarece fapta lui nu întrunește elementele infracțiunii imputate.

Recurentul a menționat că instanța de apel și-a motivat decizia exclusiv pe

declarațiile părților vătămate, respingînd vădit neîntemeiat probele prezentate de

partea apărării, făcînd concluzii care nu sunt susținute de materialele cauzei, bazate

doar pe presupuneri.

Declarațiile inculpatului urmau a fi combătute suficient de motivat pentru a fi

respinse, lucru care nu a avut loc.

Proba apărării - descifrarea convorbirilor telefonice, a fost respinsă greșit de

către instanță.

10

Acțiunea de prezentare spre recunoaștere după fotografie a fost compromisă,

întrucît, la prezentarea spre recunoaștere au fost prezentate ambele părți vătămate

simultan.

Instanța de apel a apreciat probele în mod subiectiv, punînd date care nu se

încadrează la categoria probelor în procesul penal. Ea și-a întemeiat decizia în

privința aspectului prezenței lui Dovbuș V. la serviciu bazîndu-se pe două probe, pe

care le interpretează vădit subiectiv iar pe alocuri vădit necorespunzător, astfel, s-au

interpretat greșit, ba chiar s-au distorsionat probele acumulate la pagina 23-25 Vol.1

a dosarului. În asemenea împrejurări doar explicațiile părților vătămate nu pot fi

considerate de instanță ca suficiente pentru stabilirea vinovăției inculpatului.

În drept, recursul este întemeiat pe prevederile art.427 alin.(1) pct.6) Cod de

procedură penală - hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, iar

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii.

materialului din dosarul cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează

că acestea urmează a fi declarate inadmisibile din următoarele considerente.

În primul rînd, conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 434 Cod

de procedură penală, cererea de recurs trebuie să fie motivată, să conțină indicarea

temeiurilor prevăzute în art. 427 și argumentarea ilegalității hotărîrii atacate în acest

sens. Instanța de recurs, se pronunță doar în limitele motivelor invocate în recurs.

Sub acest aspect se reține că, în recursurile ordinare au fost invocate în drept de

procuror și inculpatul Dovbuș Vitalie temeiurile pentru recurs stipulate în art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, adică că instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii (pct. 8. și 8.3 din decizie).

Totodată, în recursurile respective, în pofida prevederilor enunțate, nu este

specificat asupra căror motive concrete din apelurile nu s-ar fi pronunțat instanța de

apel, care sunt erorile de drept concrete și esența faptului că motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărîrii, omițîndu-se totalmente motivarea ilegalității deciziei

contestate în acest sens.

Recurentul Moloșag Natalia și-a întemeiat recursul pe art. 427 alin. (1) pct. 10)

Cod de procedură penală, care prevede temei pentru recursul ordinar situația cînd s-

au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale (pct. 8.1 din decizie).

Însă, în recursul respectiv, ignorîndu-se normele de drept nominalizate, nu sunt

indicate erorile exacte de drept raportate la prevederile legale concrete, contrar cărora

ar fi fost individualizată pedeapsa aplicată inculpaților, lipsind aici și motivarea

ilegalității deciziei contestate în aspectul vizat.

Astfel, aceste recursuri nu întrunesc condițiile legale de conținut în partea

nominalizată, iar instanța de recurs nu este competentă să completeze din oficiu

recursurile ordinare ale procurorului, avocatului părților vătămate și inculpatului cu

circumstanțe în fapt și în drept, care le-ar justifica.

Or, conform art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească

nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării

și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

11

În al doilea rînd, potrivit art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală, în recurs

pot fi invocate doar temeiurile care au fost indicate și în apel.

Se atestă, însă, că argumentele specificate în recursul inculpatului Dovbuș

Vitalie, reproduse în pct. 8.3. din prezenta decizie, cît și cele și indicate în recursul

avocatului Mazniuc Victor și inculpatei Țurcanu Mariana că: există cauze care

înlătură caracterul penal al pretinsei fapte – art. 35 lit. f), 40/1 Cod penal, apărarea a

cerut instanței de apel cercetarea suplimentară a probelor administrate în prima

instanță, a declarațiilor părților vătămate, martorilor Jalbă T., Botnari M., Scorici O.,

inculpatului Dovbuș V., cercetarea și recunoașterea în calitate de corpuri delicte a

proceselor verbale nr. 041786 din 08.04.2009 și nr. 041743 din 08.04.2009 ,nu există

o lege care i-ar fi interzis să execute indicațiile conducerii CGP, altor superiori în

subordinea cărora se afla, să se prezinte la serviciu la 08 aprilie orele 02.00 în

izolatorul CGP, să fie prezentă în încăperea în care alte persoane împuternicite au

efectuat controlul corporal al persoanelor reținute, confirmate prin procesele-verbale

de reținere contravențională și control personal și să asiste la efectuarea acestor

măsuri procesuale la indicația superiorilor, nu au fost invocate de către recurenți și în

apel (pct. 3.1, 3.2, 8.2 și 8.3 din decizie).

În aspectul vizat rezultă, că aceste recursuri nu au suport legal, adică sunt vădit

neîntemeiate, în raport cu motivele invocate.

În al treilea rînd, potrivit argumentelor invocate și reproduse în pct. 8. – 8.3.

din prezenta decizie, recursurile sunt întemeiate doar pe critica modului în care

instanțele de judecată au estimat circumstanțele cauzei.

În acest sens este de menționat că, pornind de la relevanțele art. 27, 414 alin.

(1) și (2) Codului de procedură penală, judecătorul apreciază probele în conformitate

cu propria sa convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.

Instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe

baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, și

oricăror probe noi prezentate instanței de apel sau cercetează suplimentar probele

administrate de instanța de fond, instanța de apel poate da o nouă apreciere probelor

din dosar. Astfel, activitatea instanței de apel doar privind aprecierea sau reaprecierea

circumstanțelor cauzei, inclusiv în latura pedepsei, în alt sens decît cel pe care îl

propun avocatul și condamnatul, este o competență legală a acestei instanțe, care,

nefiind temei de drept din numărul celor incluse în art. 427 Cod de procedură, nici nu

poate fi supusă criticii prin intermediul recursului ordinar.

În al patrulea rînd, conform art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură

penală, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de

drept comise de instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul, cînd hotărîrea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică doar dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

În sensul vizat și în raport cu celelalte argumente invocate în recursurile de pe

rol, se atestă în mod concludent că, în corespundere cu împrejurările de fapt și de

drept menționate în partea descriptivă a hotărîrilor recurate, reproduse în pct. 2. și 7.

12

din prezenta decizie, că instanțele de fond și de apel au constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind infracțiunea comisă de inculpați, încadrarea

juridică a acțiunilor infracționale ale acestora și pedeapsa aplicată ultimilor, în strictă

conformitate cu prevederile normelor de procedură penală și prescripțiilor de drept

material, ținînd cont de prevederile art. 101, 61, 75, 389 alin. (1) Cod penal, conform

cărora, sentința de condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării

judecătorești, vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin

ansamblul de probe cercetate de instanța de judecată, fiecare probă fiind apreciată din

punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității ei, iar toate

probele în ansamblu – din punct de vedere al coroborării lor. Persoanei recunoscute

vinovate de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele și

în strictă conformitate cu dispozițiile legii. La stabilirea categoriei și termenului

pedepsei, instanța de judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de

persoana celui vinovați, de circumstanțele cauzei care atenuează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovaților.

Pe lîngă aceasta, argumentele din recursul avocatului Mazniuc Victor și

inculpatei Țurcanu Mariana că în instanța de apel apărarea a solicitat cercetarea

suplimentară a probelor administrate în prima instanță, declarațiile părților vătămate

O.Radu, L.Radu, martorilor T. Jalbă, M.Botnari, O.Scorici, inculpatului V.Dovbuș,

cercetarea și recunoașterea în calitate de corpuri delicte a proceselor verbale

nr.041786 din 08.04.2009 și nr.041743 din 08.04.2009 de reținere administrativă,

controlul corporal și al obiectelor persoanelor reținute, deoarece în acestea sunt

expuse și adeveresc circumstanțe care au importanță pentru cauză – controlul

corporal al părților vătămate a fost efectuat de alte persoane dar nu de inculpați, că

procesul-verbal al ședinței judiciare este inexact și incomplet fiind absentă încheierea

de respingere a obiecțiilor formulate, sunt absolut neîntemeiate (pct. 8.2 din decizie).

Astfel, în procesul verbal al ședinței instanței de apel este consemnat că

inculpata Țurcanu Mariana cît și avocatul Mazniuc Victor nu au inițiat asemenea

demersuri și au afirmat că nu este necesar de a reaudia martorii și părțile vătămate

(f.d.80-81 vol.3).

Totodată, potrivit încheierii președintelui completului de judecată, Judecătorului

Iurie Melenteanu, din 31 mai 2012, obiecțiile asupra procesului-verbal al ședinței

instanței de apel formulate de către inculpata Țurcanu Mariana și avocatul Mazniuc

Victor au fost soluționate și respinse ca nefondate (f.d. 193-196 vol.3).

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că instanțele de fond și de

apel nu au comis erori de drept în raport cu motivele invocate de recurenți, că

hotărîrile atacate conțin motive clare și legale pe care se întemeiază soluția, că

pedeapsa stabilită inculpaților a fost motivată, individualizată și aplicată în

corespundere cu prevederile legale și că recursurile ordinare sînt vădit neîntemeiate.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 1) și 4) Cod de procedură penală, instanța de

recurs decide inadmisibilitatea recursurilor înaintate în cazul în care se constată că

acestea nu îndeplinesc condițiile legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Prin urmare, odată ce recursurile de pe rol nu îndeplinesc condițiile legale de

conținut și sunt vădit neîntemeiate, ele urmează a fi declarate inadmisibile.

13

Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror, de avocatul

Moloșag Natalia în numele părților vătămate Radu Oxana și Radu Ludmila, de

avocatul Mazniuc Victor, de inculpații Dovbuș Vitalie Vasile și Țurcanu Mariana

Tudor, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iulie 2011 și

deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2013, deoarece nu îndeplinesc

condițiile legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 11 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ghenadie Nicolaev

14

Dosarul nr. 1ra-796/13

Republica Moldova

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

DISPOZITIV

11 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

în componență :

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ghenadie Nicolaev,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare împotriva sentinței

Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iulie 2011 și deciziei Curții de Apel

Chișinău din 13 martie 2013, declarate de procuror, de avocatul Moloșag Natalia în

numele părților vătămate Radu Oxana și Radu Ludmila, de avocatul Mazniuc Victor,

de inculpații

Dovbuș Vitalie Vasile, născut la

15 mai 1976, originar și locuitor al mun. Chișinău,

bd. Dacia 38, ap.96, cetățean al R. Moldova, fără

antecedente penale;

Țurcanu Mariana Tudor, născută

la 28 iulie 1983 în s. Cornești, r-nul Ungheni,

domiciliată în mun. Chișinău, str. M. Sadoveanu

22/1a, ap. 403, cetățeancă a R. Moldova, fără

antecedente penale;

În conformitate cu art. 431 alin. (1), 432 alin. (1), (2) pct. 1) și 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procuror, de avocatul

Moloșag Natalia în numele părților vătămate Radu Oxana și Radu Ludmila, de

avocatul Mazniuc Victor, de inculpații Dovbuș Vitalie Vasile și Țurcanu Mariana

Tudor, împotriva sentinței Judecătoriei Centru, mun. Chișinău din 15 iulie 2011 și

deciziei Curții de Apel Chișinău din 13 martie 2013, deoarece nu îndeplinesc

condițiile legale de conținut și sunt vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată la 09 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ghenadie Nicolaev

15