1ra-786/13 — art. 264 alin. 3 lit. b, 79 Cod penal

1ra-786/13 — art. 264 alin. 3 lit. b, 79 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-786/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Ghenadie Nicolaev,

Elena Covalenco,

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

inculpatei Andronachi Lilia,

avocatului Covaliov Natalia,

succesorul

părții vătămate Nagomir Angela,

a judecat în ședință publică a recursul ordinar declarat de procuror împotriva

sentinței Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2012 și deciziei

Curții de Apel Chișinău din 20 februarie 2013, în cauza penală privind inculpata

Andronachi Lilia Anatolie, născută la

15 iulie 1992, originară și locuitoare a mun.

Chișinău, str. Bulgară 107, ap.4, cetățeancă a R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 22 mai – 11 decembrie 2012,

în instanța de apel: 26 ianuarie – 20 februarie 2013,

în instanța de recurs: 26 iunie – 01 octombrie 2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Procurorul a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Inculpata și avocatul a optat pentru respingerea recursului.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

Andronachi Lilia a fost condamnată în baza art. 264 alin. (3) lit. b), 79 Cod penal la

amendă în mărime de 500 unități convenționale, adică 10.000 lei, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani.

1

inculpata Andronachi Lilia, conducînd automobilul de model "Toyota Yaris", cu n/î

CPE 403, se deplasa pe str. Ion Doncev, mun. Chișinău spre str. Pruncul și, ajungînd

la intersecție cu str. Zamfir Arbore, deplasîndu-se în condiții climaterice nefavorabile

- timp de iarnă, carosabil umed și lunecos, timp posomorit, vizibilitate redusă, n-a

manifestat atenție sporită la circulație, n-a ținut permanent seama de totalitatea

factorilor ce caracterizează condițiile rutiere, intensitatea și nivelul de organizare a

traficului rutier de care trebuie să țină cont fiecare conducător la determinarea vitezei

necesare deplasării în siguranță, determinarea benzii de circulație și modului de

conducere a vehiculului, n-a apreciat corect situația rutieră în care se afla

autovehiculul la momentul respectiv, n-a luat în considerație starea de lucruri în

traficul rutier ce reflectă gradul de protecție a participanților împotriva accidentelor și

consecințelor acestora pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, nu a adaptat o

viteză corespunzătoare condițiilor de drum care iar garanta securitatea circulației și n-

a cedat trecerea vehiculului care se apropie de intersecție din dreapta, indiferent de

direcția de deplasare ulterioară a acestuia, prin ce a încălcat cerințele art. 3 RCR,

potrivit cărora: „Participanții la trafic sînt obligați să respecte regulile de circulație,

semnificația mijloacelor de semnalizare rutieră, semnalele și indicațiile agentului de

circulație, condițiile tehnice ale prezentului Regulament și prin acțiunile lor să nu

cauzeze prejudicii altor participanți la trafic, să nu-i expună pericolului, precum și să

nu creeze neîntemeiat obstacole circulației, care ar depăși pe acele care sînt provocate

de circumstanțe iminente", cerințele art. 4 RCR, potrivit cărora: „Orice participant la

trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și

ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia", cerințele art. 45 a-1 RCR,

potrivit cărora: „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita

de viteză stabilită, ținând permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-

ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră. (2) In cazul în care limita vizibilității

apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau

chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului", cerințele art. 59

alin. (4) RCR, potrivit cărora: "4) La intersecția drumurilor de semnificare

echivalentă, conducătorul de vehicul trebuie să cedeze trecerea vehiculelor care se

apropie de intersecție din dreapta, indiferent de direcția de deplasare ulterioară a

acestora." și cerințele art. 22, alin. 4) din Legea nr. I XVI, din 07.06.2007, privind

siguranța traficului rutier, potrivit căruia: „participanții la trafic sunt obligați să

manifeste un comportament care să asigure fluența și siguranța traficului, să nu

pericliteze siguranța unor alți participanți la trafic", iar ca urmare, intrând în

intersecția menționată fără să se asigure a comis tamponarea automobilului de model

„Școda Octavia”, cu n/î CPJ 462, condus de șoferul Carauș Vasile, care se deplasa pe

str. Zamfir Arbore, mun. Chișinău spre str. Ion Doncev, după care, pierzând controlul

asupra unității de transport a ieșit pe banda de circulație cu sens opus, unde a comis

tamponarea pietonului Bîlea Carolina, care mergea pe marginea străzii Ion Doncev,

mun. Chișinău, cauzîndu-i, conform raportului de expertiză medico-legală nr. 2283

2

din 28.02.2012, vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, în urma cărora a

victima decedat.

Acțiunile inculpatei au fost încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit.b) Cod penal,

ca încălcarea regulilor de securitate a circulației și de exploatare a mijloacelor de

transport de către persoana care conduce mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat

din imprudență decesul persoanei.

La stabilirea pedepsei instanța a ținut cont că inculpata nu are antecedente

penale, a săvîrșit pentru prima data o infracțiune din imprudență, este caracterizată

pozitiv, s-a căit sincer de cele comise, a acordat ajutor după comiterea accidentul, a

restituit benevol prejudiciul material și moral rudelor decedatei, că reprezentantul

legal al părții vătămate a solicitat de a fi iertată inculpata.

Circumstanțele agravante instanța nu a stabilit.

Instanța a concluzionat că, ținînd cont de toate aceste circumstanțe ale cazului

dat care micșorează esențial gravitatea faptei și a circumstanțelor ei, este rațional,

posibil și echitabil de a aplica față de inculpată pedeapsa penală mai blîndă, de altă

categorie, potrivit art. 79 Cod penal.

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpata să fie condamnată în baza art. 264

alin. (3) lit. b) Cod penal la 5 ani închisoare, cu suspendarea condiționată a executării

pedepsei pe un termen de probă de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Apelantul a invocat că instanța de fond nu a luat în considerație că inculpata a

comis o infracțiune gravă, în consecința căreia a decedat o persoană de 21 ani și,

aplicînd prevederile art. 79 Cod penal, eronat a conchis asupra prezenței

circumstanțelor excepționale și nu a stabilit o pedeapsă care ar duce la corectarea și

reeducarea inculpatei, nefiind atinsă restabilirea echității sociale, în conformitate cu

stipulările art. 61 și 75 Cod penal.

Inculpatei urmează a-i fi aplicată o pedeapsă mai aspră, deoarece în prezent se

comit cu frecvență sporită infracțiuni similare, în urma cărora pătimesc pietonii,

astfel se majorează gradul prejudiciabil a acestora și rezonanța lor socială.

admis, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit ordinei stabilite pentru

prima instanță.

Inculpatei Andronachi Lilia, recunoscută vinovată de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal, cu aplicarea prevederilor art. 79 Cod

penal, i-a fost stabilită pedeapsa cu amendă în mărime de 1000 unități convenționale,

ce constituie 20.000 lei, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe

un termen de 3 ani.

În rest, sentința a fost menținută.

Instanța de apel a specificat că copul legii penale constă în corectarea și

reeducarea condamnaților. Deci, ținând cont de faptul că inculpata a comis pentru

prima dată o asemenea infracțiune, de specificul infracțiunii comise, considerente ce

concluzionează că aplicarea pedepsei cu privarea de libertate în asemenea caz nu este

rațională și necesară, cu atât mai mult că inculpata și-a recunoscut vina, sincer s-a

căit de cele comise, este caracterizată pozitiv, a săvârșit pentru prima oară o

3

infracțiune, a contribuit la descoperirea infracțiunii, a reparat benevol prejudiciul

cauzat în urma acțiunilor sale infracționale, reprezentantul victimei Nagomir A.

declarând în că nu are pretenții față de inculpată și că a iertat-o, nedorind pedepsirea

aspră.

De asemenea, potrivit schemei accidentului rutier întocmit de inspectorul

poliției rutiere, victima se deplasa pe carosabil și nu pe trotuar, astfel punându-și

personal viața în pericol, inculpata deplasându-se cu 30-40 km/oră, ceea ce

demonstrează faptul că nu este o persoană iresponsabilă.

În speță, prevalează circumstanțele atenuante, cele agravante lipsind, concluzia

instanței de fond cu privire la aplicarea art. 79 CP este una fondată.

Dat fiind că, potrivit art. 61 Cod penal, conform căruia pedeapsa are drept

scop restabilirea echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea

săvîrșirii de noi infracțiuni din partea condamnaților, instanța de apel a concluzionat

că inculpatei urmează să-i fie mărit cuantumul pedepsei principale și complimentare

pînă la 1000 unități convenționale de amendă, cu privarea de dreptul de a conduce

mijloacele de transport pe un termen de trei ani, mai ales că în prezent se comit cu

frecvență sporită infracțiuni similare și că a survenit decesul unei persoane.

dispunerea rejudecării cauzei de către instanța de apel.

Recurentul a invocat că decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile

de fapt și de drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului,

precum și motivele adoptării soluției.

Instanța de apel nu a ținut cont de aceste prevederi și a pronunțat o decizie

neîntemeiată, motivată inadecvat partea individualizării pedepsei, greșit interpretată

și aplicînd prevederile art. 75 și 79 Cod penal.

Or, infracțiunea de încălcare a regulilor de securitate a circulației, încălcare ce

s-a soldat cu decesul unei persoane, săvîrșită de către inculpată, atentează la relațiile

sociale ce vizează respectarea de către conducătorii mijloacelor de transport a

regulilor circulației rutiere, obligația impusă fiecărui conducător de transport, care

este un mijloc de pericol sporit pentru sănătatea și viața nu numai a șoferului, dar și a

altor participanți la trafic.

Circumstanțele indicate în decizia instanței de apel nicidecum nu sînt

excepționale care ar determina aplicarea art. 79 Cod penal, ci dimpotrivă sînt niște

caracteristici ale inculpatei, împrejurări de fapt care nici într-un mod nu micșorează

esențial gravitatea infracțiunii comise și consecințele acesteia, instanța limitîndu-se

doar la enumerarea circumstanțelor care le consideră atenuante în acțiunile

inculpatei.

Instanța de apel nu s-a referit în decizie nici la prevederile art.7, 61,75,76 Cod

penal.

Motivele invocate de către instanța de fond și preluate de instanța de apel în

decizie, urmau a fi apreciate la justa valoare, fapt ce denotă că o asemenea decizie a

instanței de apel este pripită și neîntemeiată și nu poate fi menținută, deoarece careva

temei pentru aplicarea prevederilor art.79 Cod penal pe cauză lipsesc.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală.

4

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta este pasibil

admiterii din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod de procedură penală hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de

instanțele de fond și de apel, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, cînd s-au aplicat pedepse

individualizate contrar prevederilor legale.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute prin

hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea dispozițiilor de

drept formal și material.

Sub acest aspect, Colegiul penal lărgit atestă că instanța de fond și cea de apel

au comis următoarele erori de drept.

Potrivit art. 61 alin. (2), 75 alin. (1), 79 Cod penal, art. 414 alin. (5), 417 alin.

(1) pct. 8) Cod de procedură penală, pedeapsa are drept scop restabilirea echității

sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni

atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Persoanei recunoscute vinovate

de săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate în

Partea specială a Codului penal și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții

generale a acestui cod. La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de

judecată ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de motivul acesteia, de persoana

celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori agravează răspunderea, de

influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului, precum și de

condițiile de viață ale familiei acestuia. Instanța de judecată poate aplica o pedeapsă

mai blîndă, de altă categorie, doar ținînd cont de circumstanțele excepționale ale

cauzei, legate de scopul și motivele faptei, de rolul vinovatului în săvîrșirea

infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după consumarea infracțiunii, de alte

circumstanțe care micșorează esențial gravitatea faptei și a consecințelor ei. Instanța

de apel este obligată să se pronunțe asupra tuturor motivelor invocate în apel. Decizia

instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept, care au dus la

respingerea apelului, precum și motivele adoptării soluției date.

Instanța de fond și cea de apel au sfidat aceste prescripții legale.

Or, în descriptivul sentinței și deciziei instanței de apel sunt specificate mai

multe circumstanțe atenuante pentru inculpată dar nu se regăsesc împrejurări ale

cauzei, nominalizate și definite la concret, legate de scopul și motivele faptei, de rolul

vinovatului în săvîrșirea infracțiunii, de comportarea lui în timpul și după

consumarea infracțiunii, de alte circumstanțe care micșorează esențial gravitatea

faptei și a consecințelor ei, ca fiind constatate și apreciate de instanța de judecată

drept excepționale, care ar fi de natură să justifice aplicarea unei pedepse mai blînde,

de altă categorie, decît cea prevăzută de sancțiunea art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal

- închisoare de la 3 la 7 ani (pct. 2 și 4 din decizie).

Pe lîngă aceasta, potrivit părții descriptive a deciziei contestate, instanța de apel

a omis să se pronunțe asupra motivelor invocate în apelul procurorului și reproduse în

pct. 3 și 5 din prezenta decizie (pct. 3, 4 și 5 din decizie).

5

Prin urmare, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate

în apelul procurorului și a adoptat o hotărîre, în latura pedepsei aplicate inculpatei,

care nu cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, care, la rîndul său, este

individualizată contrar prevederilor legale enunțate, deoarece este inadecvată și

inechitabilă în raport cu gravitatea și consecințele infracțiunii comise, soldate ci

decesul victimei, și insuficientă pentru restabilirea echității sociale, corectarea

inculpatei, prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din partea ei, cît și a altor

persoane.

Conform art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură penală instanța de

recurs casează hotărîrea atacată și dispune rejudecarea cauzei de către instanța de

apel, în cazul în care eroarea judiciară nu poate fi corectată de către instanța de

recurs.

Dat fiind că încălcările normelor de drept specificate, comise de instanțele de

fond și de apel, constituie erori de drept, prescrise în art. 427 alin. (1) pct. 6), 10) Cod

de procedură penală și care nu pot fi corectate de către instanța de recurs, se impune

soluția admiterii recursului de pe rol, casării totale a deciziei instanței de apel și

dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași instanță de apel, în alt complet de

judecată.

La rejudecarea cauzei instanța de apel urmează să țină cont de împrejurările

expuse, să înlăture erorile menționate, să judece cauza în strictă conformitate cu legea

și să adopte o hotărîre legală, și întemeiată.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia Curții de

Apel Chișinău din 20 februarie 2013, în cauza penală în privința inculpatei

Andronachi Lilia Anatolie și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată, pronunțată în ședință publică la 29

octombrie 2013, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Ghenadie Nicolaev

Elena Covalenco

6

Dosarul nr. 1ra-786/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

01 octombrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Ion Arhiliuc, Ghenadie Nicolaev,

Elena Covalenco

cu participarea:

procurorului Nicolae Suvac,

inculpatei Andronachi Lilia,

avocatului Covaliov Natalia,

succesorul

părții vătămate Nagomir Angela,

a judecat în ședință publică a recursul ordinar declarat de procuror împotriva

sentințe Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 11 decembrie 2012 și deciziei Curții

de Apel Chișinău din 20 februarie 2013, în cauza penală privind inculpata

Andronachi Lilia Anatolie, născută la

15 iulie 1992, originară și locuitoare a mun.

Chișinău, str. Bulgară 107, ap.4, cetățeancă a R.

Moldova, fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 22 mai – 11 decembrie 2012,

în instanța de apel: 26 ianuarie – 20 februarie 2013,

în instanța de recurs: 26 iunie – 01 octombrie 2013.

Conform art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c), alin. (3) Cod de procedură penală,

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

7

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de procuror, casează total decizia Curții de

Apel Chișinău din 20 februarie 2013, în cauza penală în privința inculpatei

Andronachi Lilia Anatolie și dispune rejudecarea cauzei de către aceiași instanță de

apel, în alt complet de judecată.

Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.

Decizia motivată va fi pronunțată la 29 octombrie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Ion Arhiliuc

Ghenadie Nicolaev

Elena Covalenco

8