1re-222/2013 — Plîngerea împotriva acțiunilor și actelor ilegale ale organului de urmărire penală

Dosarul nr. 1re-222/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

28 august 2013 mun. Chișinău

Colegul penal în componență:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de Jurcov

Anatolii, împotriva încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rezina din

25 ianuarie 2013,

C O N S T A T Ă :

Chihaia, a propus ca faptele descrise de către condamnatul Jurcov Anatol și de fiica

acestuia, Jurcova Valentina, în petițiile sale din 24.09.2012, și respectiv, 01.10.2012,

privind despariția bunurilor din coleta destinată condamnatului Jurcov A. din

30.08.2006, de a le socoti neadeverite, și controlul de mai departe de încetat în legătură

cu lipsa semnelor căreiva contravenții sau infracțiuni.

examinînd plîngerea condamnatului Jurcov A. privind constestarea acțiunilor

organului de urmărire penală a CPR Rezina, a dispus admiterea parțială a plîngerii

condamnatului, ca fondată, în partea înregistrării, examinării plîngerilor și emiterea

unei hotărîri pe cazul sustragerii coletelor la IP 17, or.Rezina, din anul 2006, cît și

corectarea datelor din fișa de transmitere a coletelor. Materialele de control au fost

transmise procurorului raionului Rezina spre efectuarea controlului suplimentar și

lichidarea încălcărilor depistate a legislației.

Bulhac, a dispus a nu începe urmărirea penală pe faptele descrise în cererile

condamnatului Jurcov A., deținut în Penitenciarul nr.17, Rezina, din lipsa faptului

infracțional, de asemenea existînd și alte circumstanțe prevăzute de lege care exclud

urmărirea penală.

a depus plîngere în ordinea art. 313 CPP la judecătoria Rezina, solicitînd declararea

nulității ordonanței contestate.

25.01.2013, s-a respins, ca nefondată, plîngerea condamnatului Jurcov A., cu

1

menținerea fără modificări a ordonanței procurorului în Procuratura raionului Rezina,

Gh. Bulhac, din 28.12.2012.

Curții Supreme de Justiție nr.07 din 04.07.2005, pot fi atacate la judecătorul de

instrucție doar acele acte și acțiuni a organului de urmărire penală sau a organului care

exercită activitatea operativă de investigații, care au afectat un drept legal reglementat

de legea materială sau procesuală, adică drepturi și libertăți constituționale ale

persoanei. Potrivit prevederilor art. 313 CPP , sînt în drept de a ataca judecătorului de

instrucție, refuzul organului de urmărire penală de a primi plîngerea sau denunțul

privind pregătirea sau săvîrșirea infracțiunii; de a satisface demersurile în cazurile

prevăzute de lege; de a începe urmărirea penală; ordonanțele privind încetarea

urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea persoanei de sub urmărire

penală; alte acțiuni care afectează drepturile și libertățile constituționale ale persoanei.

Judecătorul de instrucție este competent să se expună asupra temeiniciei și legalității

actului atacat sau acțiunii organului de urmărire penală și a procurorului, cînd

considerăcă au fost afectate drepturile și libertățile omului.

Toate aceste cerințe a legislației procesual penale în ansamblu nu au fost afectate

și ignorate de organul de urmărire penală și procuror la emiterea ordonanței privind

neînceperea urmăririi penale din 28.12.2012, în care s-a specificat imposibilitatea de

constatare a transmiterii coletelor cu produse alimentare la data de 17.09.2006 de către

Jurcova V. condamnatului Jurcov A., deoarece fișele de evidență a întrevederilor, de

transmitere a pachetelor, coletelor și banderolelor, nu reprezintă un document oficial al

administrației penitenciarului.

De asemenea, instanța a constatat că, în cerințele plîngerii depuse de petiționarul

Jurcov A., cît și prin cerințele solicitate în ședința de judecată, nu s-a invocat și

solicitat despre repunerea sau repararea a cărorva drepturi sau libertăți concrete

afectate, și în ce constau încălcările la emiterea actului emis și contestat, dar s-a

solicitat pornirea urmăriri penale, constatarea vinovăției cu tragerea la răspundere

penală a persoanelor oficiale a administrație IP 17 și dispunerea expertizelor

respective.

Reieșind din cele expuse, conform dispoziției art. 313 alin. 5 CPP, judecătorul de

instrucție, constatînd că actele sau acțiunile atacate au fost efectuate în conformitate cu

legea și că drepturile sau libertățile omului sau ale persoanei juridice nu au fost

încălcate, a pronunțat o încheiere despre respingerea plîngerii înaintate.

anulare, prin care a solicitat casarea acesteia, motivînd cu faptul că, încheierea este

ilegală și neîntemeiată, întrucît nu s-au respectat condițiile generale ale judecării

cauzei, judecătorul de instrucție nu a creat condițiile necesare pentru cercetarea

multilaterală și în deplină măsură a circumstanțelor cauzei, prin refuzul în admiterea

demersului privind efectuarea expertizei solicitate de el și fiica sa.

2

materialelor dosarului și în raport cu motivele invocate, Colegiul penal conchide că

acesta este inadmisibil pentru următoarele considerente.

În temeiul art. 453 CPP, raportat la prevederile art. 6 pct. 44), 22 alin. (3) CPP,

art. 4§2 al Protocolului nr. 7 al Convenției Europene a Drepturilor Omului, hotărîrile

irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept

comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii

precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor

Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, recursul în anulare este inadmisibil dacă nu

se întemeiază pe temeiurile prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat.

Dispoziția art. 452 CPP, stipulează expres care sunt persoanele care pot declara

recurs în anulare, în baza temeiurilor menționate mai sus, și anume, norma prevede că

Procurorul General și adjuncții lui, persoanele menționate în art. 401 alin. (1) pct. 2) și

3), și în numele acestora, apărătorul sau reprezentantul lor legal, pot declara la Curtea

Supremă de Justiție recurs în anulare împotriva hotărîrilor judecătorești irevocabile

după epuizarea căilor ordinare de atac.

În continuare, Colegiul penal specifică că, la 27.10.2012 a întrat în vigoare Legea

nr. 66 din 05.04.2012 pentru modificarea și completarea Codului de procedură penală.

Potrivit pct. 144 al art.(1) din legea menționată, prevederile expuse în alin.(2) și (3) din

art.452 CPP au fost abrogate.

Alin. (3) al art. 452 CPP, pînă la abrogare, prevedea că persoanele menționate la

art. 313 alin. (1) CPP, precum și Procurorul General și adjuncții acestuia, pot declara

recurs în anulare împotriva încheierilor irevocabile a judecătorului de instrucție cu

privire la pornirea urmăririi penale, scoaterea persoanei de sub urmărire penală,

încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale și reluarea urmăririi penale în

cazurile prevăzute la art.453 CPP.

În speța în cauză, recursul în anulare a fost depus la 14.03.2013, deci după

intrarea în vigoare a legii menționate.

În consecință, pornind de la prevederile art. 3 CPP menționăm că, în desfășurarea

procesului penal se aplică legea procesuală care este în vigoare în timpul urmăririi

penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească.

Legea procesual penală poate avea efect ultraactiv, adică dispozițiile acesteia, în

perioada de tranziție la o nouă lege procesual penală, pot rămîne aplicabile acțiunilor

procesuale reglementate de legea nouă, cu condiția că caracterul ultraactiv al normei

trebuie să fie reglementat expres de legea nouă.

Dat fiind faptul, că în dispozițiile art. II din Legea nr. 66 din 05.04. 2012 pentru

modificarea și completarea Codului de procedură penală, nu este prevăzut caracterul

ultraactiv al prevederilor art. 452 alin. (3) Cod de procedură penală, în redacția de pînă

la intrarea în vigoare a Legii nr. 66, care prevedea posibilitatea contestării cu recurs în

anulare și a încheierilor irevocabile adoptate în ordinea prevăzută de art. 313 CPP,

3

recursul în anulare depus de recurent urmează a fi declarat inadmisibil ca fiind utilizată

o cale de atac neprevăzută de lege pentru asemenea hotărîri judecătorești.

Un alt argument în sprijinul soluției adoptate îl constituie faptul că, potrivit art.

313 alin. (6) CPP, încheierile judecătorului de instrucție sînt hotărîri irevocabile, iar

căile de atac împotriva acestora pot fi exercitate în strictă conformitate cu legea, de la

care nu se permite nici o derogare.

Principiul irevocabilității hotărîrii judecătorești rezultă din principiul stabilității și

siguranței raporturilor juridice, element esențial al preeminenței dreptului într-o

societate democratică, așa cum este consacrat și în preambulul Convenției Europene

pentru Drepturile Omului.

Or, la caz, se menționează că dreptul de a declara recurs în anulare, poate fi

exercitat numai în privința acelor hotărîri judecătorești irevocabile, care au epuizat

căile ordinare de atac, reglementate de Capitolul IV, Secțiunea I și Secțiunea a II-a a

Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar.

Or, din interpretarea dispozițiilor legale sus-menționate raportate la cauza dată

rezultă că, în ceea ce privește încheierea judecătorului de instrucție, adoptată în

ordinea prevăzută de art. 313 CPP, aceasta nu cade sub incidența categoriilor de

hotărîri irevocabile prevăzute de alin.(1) art.452 CPP, care pot fi contestate cu recurs

în anulare la Curtea Supremă de Justiție.

Drept urmare, recursul declarat împotriva încheierii judecătorului de instrucție,

care este irevocabilă, este inadmisibil, deoarece o asemenea hotărîre nu este

susceptibilă de a mai fi atacată cu recurs în anulare. Aceasta concluzie derivă și din

regula unicității dreptului de a folosi o cale de atac, care a fost exercitată în cauza

respectivă prin controlul efectuat de către judecătorul de instrucție a legalității

ordonanței din 28.12.2012 emise de procurorul în Procuratura raionului Rezina.

Eliminarea căilor extraordinare de atac în această materie este justificată și de

caracterul special al procedurii instituite de prevederile art. 313 CPP, legiuitorul

urmărind astfel să asigure celeritatea acesteia și obținerea în mod rapid a unei hotărîri

irevocabile și definitive, prin care să fie exercitat controlul judiciar asupra acțiunilor și

actelor ilegale ale organului de urmărire penală și ale organelor care exercită

activitatea specială de investigații, pentru asigurarea bunei desfășurări a procesului

penal.

Prin urmare, drepturile lui Jurcov A., de a folosi calea unui recurs efectiv nu a

fost încălcat, în sensul că ordonanța procurorului de a nu începe urmărirea penală, s-a

controlat de o instanță competentă prin adresarea plîngerii la 16.01.2013 judecătoriei

Rezina, care a verificat legalitatea acesteia.

În final, concluzionînd asupra celor expuse, statuăm că noile modificări survenite

în procedura penală, permit de a conchide că hotărîrile adoptate de judecătorul de

instrucție în ordinea art.313 CPP, privind refuzul organului de urmărire penală de a

primi plîngerea sau denunțul privind pregătirea sau săvîrșirea infracțiunii; de a

satisface demersurile în cazurile prevăzute de lege; de a începe urmărirea penală;

ordonanțele privind încetarea urmăririi penale, clasarea cauzei penale sau scoaterea

4

persoanei de sub urmărire penală; alte acțiuni care afectează drepturile și libertățile

constituționale ale persoanei, începînd cu 27 octombrie 2012, nu mai pot fi examinate

în ordinea recursului în anulare.

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de Jurcov Anatolii, împotriva

încheierii judecătorului de instrucție al Judecătoriei Rezina din 25 ianuarie 2013.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28.08.2013.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului

Președinte Constantin Gurschi

5