1re-221/2013 — 264 -1 al.1 CP

Prin sentința Judecătoriei Bălți din 16 august 2010, Hais Igor a fost condamnat în baza art.264 1 alin. (1) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 13 octombrie 2010, a fost admis recursul declarat de procuror, casată sentința Judecătoriei Bălți din 16 august 2010, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță. Hais Igor a fost condamnat în baza art. 264 1 alin.(1) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Condamnatul Hais Igor, a depus cerere către Judecătoria Bălți, în temeiul art. 91 Cod penal, privind liberarea condiționată înainte de termen 1 a pedepsei complimentare.

Prin încheierea judecătorului de instrucție al Judecătoriei Bălți din 03 decembrie 2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea inculpatului Hais Igor privind liberarea condiționată înainte de termen a pedepsei complementare.

Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de către inculpatul Hais Igor, care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate cu pronunțarea unei noi hotărîri de stingere a antecedentului penal, luînd în considerație faptul că are la întreținere un copil minor, soția fiind însărcinată, iar unicul cîștig de existență e legat de conducerea mijloacelor de transport.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2013, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Hais Igor.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a menționat că, potrivit art. 91 alin.(1) Cod penal, persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, …, li se poate aplica liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. Astfel, în temeiul normei date, eliberarea condiționată înainte de termen poate fi aplicată doar persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare și nicidecum nu poate servi drept temei pentru liberare condiționată înainte de termen de pedeapsa complementară obligatorie sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, modalitate care nici nu este reglementată în legislația în vigoare. La fel, Colegiul penal a conchis că nu poate fi reținut argumentul condamnatului precum că instanța de fond la judecarea cererii sale nu a ținut cont de prevederile art. 111 alin.(1) lit.e) Cod penal, fiindcă, deși inculpatul Hais Ig. a executat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunității, aceasta nu duce la stingerea antecedentului penal, deoarece în privința ultimului a fost stabilită și pedeapsa complementară obligatorie, sub formă de – privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, pedeapsă care la moment nu este executată integral.

Împotriva hotărîrii nominalizate a declarat recurs în anulare inculpatul Hais Igor, care, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotîrîri, prin care să fie aplicat în privința sa 2 prevederile art. 91 Cod penal și liberat condiționat înainte de termen de pedeapsa complementară, luînd în considerație și faptul că alte infracțiuni nu a comis, nu a fost atras la răspundere administrativă, comportamentul său, precum și că are la întreținere doi copii minori, iar unica sursă de venit este legată de conducerea mijlocului de transport.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală, în raport cu prevederile art. 455 Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiție, hotărîrile judecătorești irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Celelalte hotărîri irevocabile nu pot fi contestate cu recurs în anulare, după modificările efectuate la art. 452 Cod de procedură penală, prin Legea nr. 66 din 05 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr.155-159/510 din 27 iulie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012. În speța în cauză, recursul în anulare a fost depus la 19 martie 2013, adică după intrarea în vigoare a legii menționate. Conform art. 3 Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanța judecătorească. Chestiunea care s-a aflat în examinarea instanțelor inferioare – instanței de fond și de recurs, se referă la una din cele reglementate de art. 469 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, liberarea condiționată de pedeapsă înainte de termen. Potrivit art. 472 Cod de procedură penală, încheierea instanței privind soluționarea chestiunilor referitor la executarea hotărîrilor judecătorești poate fi atacată de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, cu recurs care se judecă conform prevederilor titl. II cap. IV secț. a 2-a §2 din Partea specială. Potrivit deciziei instanței de recurs, Colegiul penal al Curții de Apel Bălți la 16 ianuarie 2013, a constatat că soluția instanței de judecată, care a considerat că normele codului procesual-penal nu prevăd liberarea de pedeapsa complementară înainte de termen este legală, astfel, ca întemeiat, a respins recursul inculpatului Hais Igor. 3 Conform art.466 alin.(2) pct.6) și alin.(5) Cod de procedură penală, această hotărîre a instanței de recurs devine definitivă și irevocabilă la data cînd s-a respins recursul, deci la 16 ianuarie 2013. Prin urmare, după examinarea recursului de către instanța respectivă de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătorești pe o chestiune de executare a pedepsei s-au epuizat și o asemenea hotărîre nu cade sub incidența celor hotărîri judecătorești irevocabile prevăzute de art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală. Potrivit acestei norme de procedură penală cu recurs în anulare pot fi atacate acele hotărîri judecătorești irevocabile care au trecut căile ordinare de atac prescrise de Capitolul IV Secțiunea 1 și Secțiunea a 2-a a Codului de procedură penală – calea apelului și a recursului ordinar. În cazul cînd, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge aceste două căi consecutive de atac această hotărîre deși a devenit irevocabilă, nu are calea de atac a recursului în anulare. Astfel, cele menționate mai sus confirmă că în ordinea recursului în anulare poate fi atacată hotărîrea care a fost verificată pe căile ordinare de atac și a devenit irevocabilă. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilității recursului în anulare declarat, în speță fiindcă legea nu prevede o atare cale de atac.

În conformitate cu art. 432, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Hais Igor Eduard, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 16 ianuarie 2013, privind eliberarea condiționată de pedeapsa complementară înainte de termen, în temeiul art. 91 Cod penal. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 28 august 2013. Președinte Constantin Gurschi Judecători Constantin Alerguș Andrei Harghel 4