1ra-547/2014 — art. 264-1 alin. 4 CP

Dosarul nr.1ra-547/14

C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E

D E C I Z I E

12 martie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componență:

președinte –Petru Ursache,

judecătorii –Ghenadie Nicolaev și Constantin Alerguș,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

procurorul, în Procuratura de nivelul Curții de Apel Bălți, Ion Procopciuc

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bălți din 04 decembrie 2013

în cauza penală în privința lui

Hais Igor Eduard, născut la 18 ianuarie 1983,

originar și domiciliat în or. Bălți, str. Ștefan cel

Mare 33 ap. 23;

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

ordinar)

Asupra admisibilității recursului în cauză, în baza actelor din dosar, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție

C O N S T A T Ă :

condamnat în baza art.264/1, alin. (4) din Codul penal la 6 luni închisoare cu

ispășirea pedepsei in penitenciar de tip închis.

I., fiind privat de dreptul de a conduce mijloace de transport prin decizia Curții de

Apel Bălți din 13.10.2010, la data de 07.07.2013 aproximativ la orele 00.00,

conducând automobilul de model «Honda Acord» cu n/î BL DO 641, deplasându-se

pe str. Dostoevschi mun. Bălți, a fost stopat de către colaboratorii poliției din cadrul

RP «Nord» al INP, fiind suspectat în conducerea mijlocului de transport auto în stare

de ebrietate. In legătură cu faptul că Hais I. avea semne vizibile de ebrietate

alcoolică, exprimate prin comportamentul agresiv, dereglări în articulații, reacție

încetinită, miros specific de alcool din cavitatea bucală, lui i s-a propus să fie supus

testării alcoolscopice cu alcotestul „Drager", însă el s-a refuzat. Ulterior Hais I.a fost

escortat de către colaboratorii poliției din cadrul RP «Nord» al INP la Dispensarul

Narcologic al Spitalului Clinic din mun. Bălți pentru petrecerea examenului medical

în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei însă, fiind prevenit de către

colaboratorii de poliție despre modalitatea și ordinea petrecerii examenului medical

în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei, inclusiv și despre faptul necesității

recoltării probelor biologice în cadrul acestui examen medical, precum și despre

răspunderea penală în cazul refuzului de la petrecerea examenului medical și de la

recoltarea probelor biologice, Hais I. categoric s-a refuzat de la petrecerea

examenului medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și de la

recoltarea probelor biologice în cadrul acestui examen medical.

casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri, prin care să-i

fie aplicată o pedeapsă non-privativă de libertate, inculpatul și-a exprimat dezacordul

cu soluția luată de către instanța de judecată în ce privește aplicarea pedepsei cu

închisoarea la limită maximă, fără a ține seama de circumstanțele atenuante existente

în cauză.

a fost admis apelul declarat, casată sentința în latura stabilirii pedepsei, cu

pronunțarea unei noi hotărâri, prin care Hais I., a fost recunoscut vinovat în

comiterea infracțiunii, prevăzute de art. 2641 alin. (4) CP, fiindu-i stabilită o

pedeapsă sub formă de 140 ore muncă neremunerată în folosul comunității.

4.1 În motivarea deciziei sale instanța de apel a reținut că pedeapsa aplicată

lui Hais I. de către prima instanță nu este echitabilă, sancțiunea art. 2641 alin.(4)

prevede pedepse alternative, însă prima instanță nu a motivat necesitatea aplicării

celei mai aspre pedepse prevăzute de articolul susmenționat. Instanța de apel a

considerat rațională aplicarea pedepsei sub formă de muncă neremunerată, a ținut

cont în acest sens de toate circumstanțele atenuante invocate în sentință.

menținerea sentinței.

Recurentul, invocând ca temeiuri de declarare a recursului - art. 427 alin. (1)

pct. 10) Cod de procedură penală, menționează faptul că instanța de apel a aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Este invocat faptul că la aplicarea pedepsei instanța de apel nu a acordat

deplină eficiență prevederilor art. 61,75,82 Cod penal incorect ajungând la concluzia

despre aplicarea muncii neremunerate în folosul comunității, instanța de apel nu a

luat în considerație că inculpatul a fost în stare de ebrietate cu grad avansat, a fost

privat de dreptul de a conduce mijloace de transport, ce sporește prejudiciabilitatea

faptei comise, respectiv aplicarea unei pedepse non-privative de libertate nu va

restabili echitatea socială.

cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia, ca vădit neîntemeiat, din

următoarele considerente.

Procurorul a invocat în recursul ordinar declarat, ca temei pentru recurs art.

427 alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, potrivit căruia o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când s-au

aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Însă, instanța de recurs constată că, textul recursului procurorului nu cuprinde

o careva motivare ori argumentare din punct de vedere a temeiului stipulat.

În fapt, hotărârea contestată corespunde tuturor prevederilor legii de procedură

penală, ea fiind legală și întemeiată.

Colegiul penal menționează că este întemeiată concluzia instanței de apel că

2

prima instanță, examinând cauza în procedură simplificată conform art. 3641 Cod de

procedură penală, pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, corect a

constatat starea de fapt și just a încadrat acțiunile inculpatului în baza art. 2641 alin.

(4) Cod penal – refuzul conducătorului mijlocului de transport de la examenul

medical în vederea stabilirii stării de ebrietate și a naturii ei sau de la recoltarea

probelor biologice de sânge în cadrul acestui examen medical, săvârșit de o persoană

care este privată de dreptul de a conduce mijloace de transport.

După cum rezultă din conținutul recursului, autorul acestuia nu este de acord

cu individualizarea pedepsei numite inculpatului, considerând că ultimului i-a fost

stabilită o pedeapsă prea blândă în raport cu circumstanțele cauzei și personalitatea

acestuia.

Conform prevederilor art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, în cazul în

care inculpatul a recunoscut săvârșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat

ca judecata să se facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

beneficiază de o reducere cu 1/3 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul

pedepsei cu munca neremunerată.

Verificând legalitatea hotărârii atacate sub acest aspect, Colegiul penal

menționează că sunt întemeiate concluziile instanței de apel precum că instanța de

fond, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 75 Cod penal, incorect individualizând pedeapsa numită acestuia.

Instanța de apel corect a reținut că pedeapsa aplicată lui Hais I. de către prima

instanță nu este echitabilă, că sancțiunea art. 2641 alin.(4) prevede pedepse

alternative, însă prima instanță nu a motivat necesitatea aplicării celei mai aspre

pedepse prevăzute de articolul susmenționat.

Totodată instanța de apel just a considerat rațională aplicarea pedepsei sub

formă de muncă neremunerată, a ținut cont în acest sens de toate circumstanțele

atenuante invocate în sentință.

Instanța de apel, conducându-se de prevederile art. 3641 alin. (8) Cod penal, a

corectat eroarea dată și luând în considerație circumstanțele atenuante precum

caracteristica pozitivă, prezența la întreținere a doi copii minori, recunoașterea

vinovăției și căința sinceră, just a stabilit inculpatului o pedeapsă sub formă de 140

ore muncă neremunerată.

Astfel, Colegiul conchide că instanța de apel corect a concluzionat că pedeapsa

sub formă de muncă neremunerată, din numărul celor alternative prevăzute pentru

săvârșirea infracțiunii imputate inculpatului, a fost stabilită cu respectarea

prevederilor art. 61, 75 Cod penal și art. 3641 alin.(8) Cod de procedură penală.

Colegiul penal reține că prima instanță nu a motivat cum a ajuns la concluzia

precum că inculpatul nu a ispășit pe deplin pedeapsa anterior stabilită prin decizia

Curții de Apel Bălți din 13.10.2010.

Mai mult ca atât din materialele cauzei reiese că de către acuzatorul de stat a

fost prezentată informația nr. 1737 din 19.09.2013 eliberată de către Biroul de

probațiune Bălți (f.d.73) potrivit căreia pedeapsa sub formă de 160 ore muncă

neremunerată este executată integral.

Totodată se reține că în rechizitoriu nu a fost indicată prezența antecedentelor

penale iar la soluționarea corectă a problemei privind stabilirea pedepsei în cazul

recidivei de infracțiuni, instanța de judecată cercetează circumstanțele care confirmă

existența recidivei de infracțiuni luând în considerație antecedentele penale care au

3

fost stinse sau anulate pentru infracțiunile săvârșite cu intenție, relevantă în acest

sens fiind Hotărârea Plenului Curții Supreme de Justiție din nr. 8 din 11.11.2013 cu

privire la unele chestiuni ce vizează individualizarea pedepsei penale, unde în punctul

16.1 este stipulat că conținutul rechizitoriului cuprinde în mod obligatoriu, printre

altele și datele cu privire la persoana învinuitului, inclusiv prezența antecedentelor

penale, iar în punctul 16.2 fiind indicat că procurorul are obligația să verifice și, după

caz, să prezinte instanței de judecată date suplimentare cu privire la recidivă.

Totodată instanța de apel în temeiul art. 88 alin.(3) Cod penal corect a reținut

că pedeapsa stabilită inculpatului se consideră executată deoarece termenul muncii

neremunerate în folosul comunității se calculează o zi de arest preventiv pentru 2 ore

muncă neremunerată în folosul comunității, iar inculpatul Hais I. s-a aflat în stare

de arest din 23.09.2013 până la 04.12.2013, astfel pedeapsa care urma a fi stabilită

ultimului just a considerat-o executată.

Argumentul procurorului că instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a luat în

considerație gradul avansat de ebrietate nu poate fi reținut deoarece la materialele

cauzei nu este prezentă o careva constatare în acest sens, mai mult prin rechizitoriu

lui Hais I. i-a fost înaintată învinuirea privind refuzul de la examenul medical în

vederea stabilirii stării de ebrietate și naturii ei și de a recolta probele biologice în

cadrul acestui examen medical.

Din aceste considerente, Colegiul penal concluzionează că nu există careva

temeiuri legale pentru reținerea recursului procurorului din motivele invocate mai sus

și acesta urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul, în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Bălți, Ion Procopciuc împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Bălți din 04 decembrie 2013 în cauza penală în privința lui Hais Igor

Eduard, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 02 aprilie 2014.

Președinte Judecător Judecător

Petru Ursache Ghenadie Nicolaev Constantin Alerguș

4

5