1ra-1610/2014 — art. 264 alin.4, 266 Cod penal

1ra-1610/2014 — art. 264 alin.4, 266 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-1610/14

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

03 decembrie 2014 mun.Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

președinte – Petru Ursache,

judecători – Constantin Alerguș, Ghenadie Nicolaev,

a examinat admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de

avocatul Cimpoeș Vladimir în numele inculpatului Cîvîrjic Vitali, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Comrat din 03 iulie 2014, în cauza

penală în privința lui

Cîvîrjic Vitali Nicolai,

născut la 01 septembrie 1989, originar și domiciliat pînă la

reținere în or. Ceadîr - Lunga, str. Olimpiiscaia, nr. 7.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

1.de la 26 iulie 2013 - pînă la 24 martie 2014 (instanța de

fond);

apel);

(instanța de recurs ordinar).

C O N S T A T Ă :

în baza probelor administrate la faza de urmărire penală, Cîvîrjic Vitali a fost

condamnat:

- în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani închisoare, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani;

- în baza art. 266 Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani 8 luni

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 5 ani.

În conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal, executarea pedepsei

stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 5 ani.

Acțiunea civilă înaintată de reprezentantul legal al părții vătămate Istratii A.

privind încasarea prejudiciului moral și material a fost admisă în principiu,

urmînd ca asupra cuantumului prejudiciului să se pronunțe instanța în ordinea

procedurii civile.

1

26 mai 2013, aproximativ la ora 0230, fiind în stare de ebrietate alcoolică

deplasîndu-se din direcția autodromului, spre str. Lenin or. Ceadîr – Lunga, la

traversarea podului peste rîul Lunga, conducînd motocicleta cu remorcă, de model

„Dnepr-11”, nu a ținut cont de prevederile pct. 45 al Regulamentului Circulației

Rutiere, potrivit căruia „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate

cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea

psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar

permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și

particularitățile încărcăturii”; și depășind viteza de siguranță pe această porțiune

de drum, a pierdut controlul și s-a răsturnat, în rezultatul cărui fapt pasagerului

Istratii D. conform raportului de expertiză medico-legală nr. 76 din 31 mai 2013,

i-au fost cauzate leziuni corporale grave, periculoase pentru viață, care au provocat

decesul acestuia.

stat, reprezentantul legal al părții vătămate Istratii Alexandru și Istratii Svetlana,

care au solicitat:

- procurorul, casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi

hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță prin care Cîvîrjic Vitali să

fie condamnat în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, la 4 ani închisoare, iar în baza

art. 266 Cod penal, la 1 an închisoare. În conformitate cu prevederile art. 84 alin.

(1), (2) Cod penal, prin cumulul total al pedepselor stabilite, definitiv să-i fie

aplicată pedeapsa sub formă de închisoare pe un termen de 5 ani închisoare, cu

executarea în penitenciar de tip semiînchis. În argumentarea soluției solicitate

procurorul a invocat că, pedeapsa aplicată inculpatului este prea blîndă în raport

cu circumstanțele cauzei, iar instanța de fond greșit a aplicat prevederile art. 90

Cod penal, neținînd cont de personalitatea inculpatului și de toate circumstanțele

stabilite în speță. Consideră că instanța nu a luat în considerație faptul că

inculpatul a comis o infracțiune gravă, care s-a soldat cu decesul unei persoane,

precum și de faptul că acesta la locul de trai se caracterizează negativ. La fel,

instanța nu a dat nici o apreciere acelui fapt că Cîvîrjic Vitali s-a ascuns de la locul

infracțiunii și nu a acordat careva ajutor părții vătămate;

- reprezentantul legal al părții vătămate Istratii Alexandru, casarea sentinței

contestate cu pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de

închisoare pe un termen de 5 ani cu admiterea integrală a acțiunii civile.

În argumentarea cererii de apel apelantul a invocat că, pedeapsa stabilită de

instanța de fond inculpatului este prea blîndă. Referitor la acțiunea civilă apelantul

a menționat că în cadrul ședințelor de judecată au fost prezentate toate probele

2

necesare pentru a fi confirmată suma prejudiciului material solicitat pentru

recuperare. Totodată, cuantumul prejudiciului moral urma să fie stabilit de

instanța de fond reieșind din circumstanțele cauzei;

- Istrati Svetlana, casarea încheierii din 13 ianuarie 2014 în partea refuzului

de recunoaștere a lui Istrati Svetlana în calitate de succesor legal al părții vătămate

și casarea sentinței contestate în latura civilă cu pronunțarea unei noi hotărîri

prin care acțiunea civilă înaintată să fie admisă integral.

apelul declarat de către Istrati Svetlana a fost respins ca inadmisibil, iar apelurile

declarate de acuzatorul de stat și reprezentantul legal al părții vătămate au fost

admise, casată parțial sentința contestată și pronunțată o nouă hotărîre potrivit

modului stabilit pentru prima instanță prin care Cîvîrjic Vitali a fost condamnat:

- în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, 3 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani;

- în baza art. 266 Cod penal, la 1 an închisoare.

În conformitate cu prevederile art. 84 alin. (1) Cod penal, prin cumulul

parțial al pedepselor aplicate, definitiv i-a fost stabilită pedeapsa de 3 ani și 8 luni

închisoare cu executarea în penitenciar de tip semiînchis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

S-a dispus încasarea din contul lui Cîvîrjic Vitali în beneficiul

reprezentantului legal al părții vătămate Istratii Alexandr suma de 80 000 lei,

cu titlu de prejudiciu moral.

În rest sentința a fost menținută.

just a apreciat circumstanțele de fapt și de drept, probele au fost apreciate în

modul corespunzător, iar acțiunile inculpatului corect au fost încadrate în baza art.

264 alin.(4) și art. 266 Cod penal.

Totodată, instanța de apel a conchis că, pedeapsa stabilită inculpatului cu

aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal, este prea blîndă și nu va asigura

atingerea scopului pedepsei penale, iar instanța de fond la stabilirea acesteia

nu a ținut cont de persoana inculpatului, de circumstanțele cauzei, caracterul și

gravitatea infracțiunii comise, precum și de faptul că inculpatul după comiterea

accidentului rutier a părăsit locul accidentului lăsînd victima în stare de neputință,

care a mai trăit încă 2-3 ore după accident, nu a acordat părții vătămate nici un

ajutor, încercînd să ascundă urmele accidentului.

La soluționarea acțiunii civile în partea încasării prejudiciului material,

Colegiul a stabilit că instanța de fond corect a ținut cont de prevederile art. 225

3

Cod de procedură penală. Totodată, instanța de apel a conchis că, acțiunea civilă

în partea încasării prejudiciului moral urmează a fi admisă în mărime de 80 000

lei, care este o sumă proporțională cu suferințele morale suportate de

reprezentantul legal al părții vătămate.

Referitor la apelul declarat de Istrati Svetlana, Curtea de Apel a statuat că

potrivit materialelor cauzei ultima nu a fost recunoscută în calitate de parte

vătămată sau parte civilă, prin urmare, dînsa nu a fost în drept să declare apel

împotriva sentinței și conform art. 415 alin. (1) pct. 1) lit. b) Cod de procedură

penală, apelul acesteia a fost respins ca inadmisibil.

Cimpoieș V. în numele inculpatului Cîvîrjic V., care invocînd temeiul de drept

prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicită casarea

deciziei contestate cu menținerea sentinței instanței de fond.

În motivarea recursului invocă, că:

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția în

partea stabilirii pedepsei lui Cîvîrjic V.;

- infracțiunea comisă de inculpat, este o infracțiune săvîrșită din

imprudență;

- instanța de apel nu a argumentat motivele excluderii art. 90 Cod penal și

cauza înăspririi pedepsei penale.

- instanța de apel nu a ținut cont de faptul că inculpatul a acordat ajutor

material părților vătămate după decesul victimei.

Curtea de apel a ignorat faptul că instanța de fond a încălcat modul de

examinare a cauzei penale prin oferirea posibilității reprezentantului legal al părții

vătămate de a anexa la materialele cauzei raportul de expertiză medico –legală,

deoarece cauza a fost examinată în procedură simplificată în baza probelor

administrate la faza de urmărire penală.

penală, procurorul a depus referință privind opinia sa asupra recursului ordinar

declarat, menționînd că temeiurile invocate de recurent nu se încadrează în cele

prevăzute la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, iar instanța de apel i-a

stabilit pedeapsa inculpatului în limitele sancțiunilor nomelor penale în baza

cărora a fost condamnat astfel, acesta urmează a fi declarat inadmisibil.

7.2 Referință asupra cererii de recurs a depus și succesorul legal al părții

vătămate Istratii A., care a menționat că decizia instanței de apel este legală și

întemeiată, iar pedeapsa stabilită inculpatului este echitabilă și proporțională

faptei comise.

4

raport cu materialele cauzei, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia

din următoarele considerente.

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală,

instanța de recurs, examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat

împotriva hotărîrii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să

decidă inadmisibilitatea acestuia în cazul în care constată că este vădit

neîntemeiat.

Potrivit dispoziției art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărîrile

instanței de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept

comise de instanțele de fond și apel doar în prezența temeiurilor menționate de

norma dată.

Colegiul constată, că în recursul său, recurentul a invocat temeiul de

drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, și anume,

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Totodată, instanța de recurs atestă, că autorul recursului nu contestă

starea de fapt stabilită de instanțele de judecată și nici încadrarea juridică a

acțiunilor inculpatului, din care considerente nu se va pronunța referitor la

aceste aspecte, dar critică decizia instanței de apel numai referitor la

excluderea prevederilor art. 90 Cod penal - condamnarea cu suspendare

condiționată a executării pedepsei.

Colegiul, consideră că temeiul pentru recurs semnalat de recurent nu este

incident în prezenta cauză, iar instanța de apel și-a motivat just soluția

adoptată, acordînd deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, la

soluționarea chestiunii cu privire la individualizarea pedepsei inculpatului,

stabilite conform sancțiunii articolelor în baza cărora Cîvîrjic V. a fost

condamnat.

Prin urmare, în cazul săvîrșirii unei infracțiuni instanța de judecată este

singură în măsură să înfăptuiască nemijlocit acțiunea de individualizare a

pedepsei pentru infractorul care a comis acea infracțiune, avînd deplina

libertate de acțiune în vederea realizării acestei operațiuni, ținînd seama de

regulile și principiile prevăzute de Codul penal, la stabilirea felului, duratei ori

a cuantumului pedepsei în cadrul operațiunii de individualizare a acesteia.

Potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei prevăzute de

alin. (1) art. 75 Cod penal, instanța de judecată aplică pedeapsa luînd în

considerare caracterul și gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, motivul și

scopul celor comise, persoana celui vinovat, caracterul și mărimea daunei

5

prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau agravează răspunderea,

ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării vinovatului,

precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Astfel, după ce a stabilit pedeapsa potrivit tuturor criteriilor de

generalizare a pedepsei (art. 75 Cod penal), continuînd operațiunea de

individualizare cu privire la săvîrșirea infracțiunii, ținînd cont de

circumstanțele cauzei și de persoana celui vinovat, instanța de judecată poate

dispune neexecutarea pedepsei aplicate vinovatului. Suspendarea condiționată

(art. 90 Cod penal), ca mijloc de individualizare a pedepsei, conferă instanței

de judecată posibilitatea, ca pe lîngă stabilirea cuantumului pedepsei, să se

pronunțe și asupra modului de executare.

O condiție prevăzută expres în alin. (1) art. 90 din Cod penal, constituie

concluzia instanței că nu este rațional ca făptuitorul să execute pedeapsa

stabilită.

Astfel, este prerogativa instanței de judecată să aprecieze că scopul

pedepsei poate fi atins chiar și fără executarea efectivă a acesteia. În formarea

convingerii, instanța de judecată ține cont de totalitatea condițiilor expres

prevăzute de lege, inclusiv are în vedere întreaga conduită a condamnatului

înainte de săvârșirea faptei, după săvârșirea faptei, în timpul judecății,

precum și alte aspecte ce privesc personalitatea infractorului, bazându-se pe

materialele cauzei administrate în cadrul cercetării judecătorești.

În acest context, instanța de recurs notează, că chiar și în cazul

îndeplinirii condițiilor prevăzute de prevederile art. 90 alin. (1) Cod penal, nu

se creează un drept pentru condamnat, ci doar o vocație a acestuia la această

măsură de individualizare judiciară a pedepsei.

Colegiul penal ține să menționeze că în speța discutată, la stabilirea

pedepsei inculpatului, instanța de apel just a concluzionat că prima instanță

numindu-i lui Cîvîrjic V. o pedeapsă condiționată, prevăzută de art. 90 Cod penal,

n-a reținut suficiente temeiuri de aplicare ale acestor prevederi, deoarece

infracțiunea prevăzută de art. 264 alin. (4) Cod penal, face parte din categoria celor

grave, pentru care legiuitorul a prevăzut pedeapsa închisorii pe un termen de la

patru la opt ani. Această infracțiune fiind comisă în cumul cu o altă infracțiune art.

266 Cod penal (părăsirea intenționată a locului accidentului rutier),fapt care face

ca gravitatea acesteia să sporească, odată ce inculpatul a admis un șir de acțiuni

intenționate, neglijînd cerințele legii, care în final au și adus la comiterea

accidentului rutier și anume: lipsa permisului de conducere, și respectiv a

competenței de conducere a mijlocului de transport, starea de ebrietate alcoolică ce

6

a influențat comportamentul manifestat de inculpat, neacordarea ajutorului

medical urgent și părăsirea locului accidentului rutier.

Totodată, inculpatul nu a recuperat benevol prejudiciul material și cel

moral cauzat prin infracțiune pentru înlăturarea și diminuarea consecințelor în

urma infracțiunilor săvîrșite, ceea ce denotă faptul că ultimul nu a manifestat

suficientă responsabilitate în raport cu faptele prejudiciabile.

Ținînd cont de toate circumstanțele prezente în speță, Colegiul consideră,

întemeiată concluzia instanței de apel, că prima instanță nu a acordat deplină

eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal, ce ar permite aplicarea în privința

inculpatului a prevederilor art. 90 Cod penal, iar corectarea ultimului este

imposibilă fără izolarea de societate, cu dispunerea executării pedepsei în

penitenciar de tip semiînchis.

Totodată, luînd în considerație, după cum a fost specificat mai sus,

prezența circumstanțelor atenuante, precum și faptul că prezenta cauză a fost

examinată în baza probelor administrate la faza de urmărire penală (art. 3641

CPP), instanța de recurs consideră că aceste împrejurări au determinat corect

instanța de apel, de a-i stabili inculpatului pedeapsa închisorii, mai aproape de

minimul prevăzut de sancțiunea normelor penale în baza cărora a fost

condamnat și anume, în baza art. 264 alin. (4) Cod penal, 3 ani și respectiv 1 an,

în baza art. 266 Cod penal.

Cu privire la argumentul recurentului, referitor la faptul că instanța de

fond a încălcat modul de examinare a cauzei penale în ordinea prevăzută de art.

3641 Cod de procedură penală, exprimat prin oferirea posibilității reprezentantului

legal al părții vătămate de a anexa la materialele cauzei raportul de expertiză

medico –legală, Colegiul penal îl consideră neîntemeiat din următoarele

considerente. Potrivit materialelor cauzei reprezentantul legal al părții vătămate

Istratii A. în cadrul procesului penal a înaintat acțiune civilă privind încasarea

prejudiciului material și moral și în conformitate cu prevederile art. 3641 alin. (5)

Cod de procedură penală, a prezentat probe suplimentare pentru stabilirea

cuantumului prejudiciului moral cauzat părților prin infracțiunile săvîrșite. Prin

urmare, Colegiul penal conchide că, la examinarea cauzei instanța se fond, just a

admis demersul reprezentantului legal Istratii A. și a dispus anexarea la

materialele cauzei raportul de expertiză medico – legală nr. 2001 din 15 august

2013.

Așadar, Colegiului penal, statuează că pedeapsa cu închisoare și

modalitatea de executare a acesteia aplicată inculpatului, a fost stabilită și

individualizată corect, în așa fel încît acesta să se convingă de necesitatea

7

respectării legii penale și evitarea în viitor a săvîrșirii unor fapte similare, iar

aplicarea unei pedepse mai blînde, poate încuraja pe viitor săvîrșirea altor

infracțiuni.

Din considerentele enunțate, Colegiul, constată că pedeapsa stabilită de

instanța de apel, răspunde atît principiului proporționalității, cît și scopului

prevăzut de art. 61 alin. (2) Cod penal, restabilirea echității sociale, corectarea

condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît din

partea condamnaților, cît și a altor persoane.

Rezumînd cele expuse, instanța de recurs nu constată prezența erorii de

drept ce ar afecta hotărîrea atacată sub aspectele invocate, astfel ajunge la

concluzia că recursul este inadmisibil, deoarece este vădit neîntemeiat.

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de avocatul Cimpoieș

Vladimir în numele inculpatului Cîvîrjic Vitali, împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Comrat din 03 iulie 2014, în cauza penală în privința lui

Cîvîrjic Vitali Nicolai, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, publicată integral la 24 decembrie 2014.

Președinte Petru Ursache

Judecători Constantin Alerguș

Ghenadie Nicolaev

8