1re-221/2013 — 264 -1 al.1 CP

Prin sentinţa Judecătoriei Bălţi din 16 august 2010, Hais Igor a fost condamnat în baza art.264 1 alin. (1) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii, fără privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 13 octombrie 2010, a fost admis recursul declarat de procuror, casată sentinţa Judecătoriei Bălţi din 16 august 2010, rejudecată cauza şi pronunţată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanţă. Hais Igor a fost condamnat în baza art. 264 1 alin.(1) Cod penal, la 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunităţii, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani.

Condamnatul Hais Igor, a depus cerere către Judecătoria Bălţi, în temeiul art. 91 Cod penal, privind liberarea condiţionată înainte de termen 1 a pedepsei complimentare.

Prin încheierea judecătorului de instrucţie al Judecătoriei Bălţi din 03 decembrie 2012, a fost respinsă, ca neîntemeiată cererea inculpatului Hais Igor privind liberarea condiţionată înainte de termen a pedepsei complementare.

Încheierea nominalizată a fost atacată cu recurs de către inculpatul Hais Igor, care a solicitat admiterea acestuia, casarea încheierii atacate cu pronunţarea unei noi hotărîri de stingere a antecedentului penal, luînd în consideraţie faptul că are la întreţinere un copil minor, soţia fiind însărcinată, iar unicul cîştig de existenţă e legat de conducerea mijloacelor de transport.

Prin decizia Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2013, a fost respins, ca nefondat, recursul declarat de Hais Igor.

În motivarea soluţiei adoptate, instanţa de recurs a menţionat că, potrivit art. 91 alin.(1) Cod penal, persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare, …, li se poate aplica liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen. Astfel, în temeiul normei date, eliberarea condiţionată înainte de termen poate fi aplicată doar persoanelor care execută pedeapsa cu închisoare şi nicidecum nu poate servi drept temei pentru liberare condiţionată înainte de termen de pedeapsa complementară obligatorie sub formă de privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport, modalitate care nici nu este reglementată în legislaţia în vigoare. La fel, Colegiul penal a conchis că nu poate fi reţinut argumentul condamnatului precum că instanţa de fond la judecarea cererii sale nu a ţinut cont de prevederile art. 111 alin.(1) lit.e) Cod penal, fiindcă, deşi inculpatul Hais Ig. a executat pedeapsa sub formă de muncă neremunerată în folosul comunităţii, aceasta nu duce la stingerea antecedentului penal, deoarece în privinţa ultimului a fost stabilită şi pedeapsa complementară obligatorie, sub formă de – privare de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani, pedeapsă care la moment nu este executată integral.

Împotriva hotărîrii nominalizate a declarat recurs în anulare inculpatul Hais Igor, care, a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei şi pronunţarea unei noi hotîrîri, prin care să fie aplicat în privinţa sa 2 prevederile art. 91 Cod penal şi liberat condiţionat înainte de termen de pedeapsa complementară, luînd în consideraţie şi faptul că alte infracţiuni nu a comis, nu a fost atras la răspundere administrativă, comportamentul său, precum şi că are la întreţinere doi copii minori, iar unica sursă de venit este legată de conducerea mijlocului de transport.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Conform prevederilor art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală, în raport cu prevederile art. 455 Cod de procedură penală, pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea Supremă de Justiţie, hotărîrile judecătoreşti irevocabile, după epuizarea căilor ordinare de atac. Celelalte hotărîri irevocabile nu pot fi contestate cu recurs în anulare, după modificările efectuate la art. 452 Cod de procedură penală, prin Legea nr. 66 din 05 aprilie 2012, publicată în Monitorul Oficial nr.155-159/510 din 27 iulie 2012, în vigoare din 27 octombrie 2012. În speţa în cauză, recursul în anulare a fost depus la 19 martie 2013, adică după intrarea în vigoare a legii menţionate. Conform art. 3 Cod de procedură penală, în desfăşurarea procesului penal se aplică legea care este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanţa judecătorească. Chestiunea care s-a aflat în examinarea instanţelor inferioare – instanţei de fond şi de recurs, se referă la una din cele reglementate de art. 469 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală, liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen. Potrivit art. 472 Cod de procedură penală, încheierea instanţei privind soluţionarea chestiunilor referitor la executarea hotărîrilor judecătoreşti poate fi atacată de către persoanele interesate, în termen de 15 zile, cu recurs care se judecă conform prevederilor titl. II cap. IV secţ. a 2-a §2 din Partea specială. Potrivit deciziei instanţei de recurs, Colegiul penal al Curţii de Apel Bălţi la 16 ianuarie 2013, a constatat că soluţia instanţei de judecată, care a considerat că normele codului procesual-penal nu prevăd liberarea de pedeapsa complementară înainte de termen este legală, astfel, ca întemeiat, a respins recursul inculpatului Hais Igor. 3 Conform art.466 alin.(2) pct.6) şi alin.(5) Cod de procedură penală, această hotărîre a instanţei de recurs devine definitivă şi irevocabilă la data cînd s-a respins recursul, deci la 16 ianuarie 2013. Prin urmare, după examinarea recursului de către instanţa respectivă de recurs, căile de atac a unei hotărîri judecătoreşti pe o chestiune de executare a pedepsei s-au epuizat şi o asemenea hotărîre nu cade sub incidenţa celor hotărîri judecătoreşti irevocabile prevăzute de art. 452 alin.(1) Cod de procedură penală. Potrivit acestei norme de procedură penală cu recurs în anulare pot fi atacate acele hotărîri judecătoreşti irevocabile care au trecut căile ordinare de atac prescrise de Capitolul IV Secţiunea 1 şi Secţiunea a 2-a a Codului de procedură penală – calea apelului şi a recursului ordinar. În cazul cînd, potrivit legii, o hotărîre judecătorească nu parcurge aceste două căi consecutive de atac această hotărîre deşi a devenit irevocabilă, nu are calea de atac a recursului în anulare. Astfel, cele menţionate mai sus confirmă că în ordinea recursului în anulare poate fi atacată hotărîrea care a fost verificată pe căile ordinare de atac şi a devenit irevocabilă. În aceste împrejurări, Colegiul penal concluzionează asupra inadmisibilităţii recursului în anulare declarat, în speţă fiindcă legea nu prevede o atare cale de atac.

În conformitate cu art. 432, 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal DECIDE : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Hais Igor Eduard, împotriva deciziei Colegiului penal al Curţii de Apel Bălţi din 16 ianuarie 2013, privind eliberarea condiţionată de pedeapsa complementară înainte de termen, în temeiul art. 91 Cod penal. Decizia este irevocabilă, pronunţată integral la 28 august 2013. Preşedinte Constantin Gurschi Judecători Constantin Alerguş Andrei Harghel 4