1ra-743/2013 — 264 alin.3 lit.a,b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- 264 alin.3 lit.a,b CP
- Temei legal
- 264 alin.3 lit.a,b CP
1ra-743/2013 — 264 alin.3 lit.a,b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-743/13
C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e
D E C I Z I E
13 august 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit în următoarea componență:
Președinte – Constantin Gurschi,
Judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Valentina Clevadî, Ion Vîlcov,
judecînd în ședință publică recursurile ordinare declarate de inculpatul
Anghelschi Anatolie și avocatul acestuia Bernicova Marina, împotriva
deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2013 pe
cauza penală în privința lui
Anghelschi Anatolie Constantin,
născut la 15 mai 1953, originar din s. Mosolovca,
reg. Rostov, Federația Rusă, domiciliat pînă la
reținere în or. Hîncești, str. Marinescu 12 „A”, ap.
53.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
de la 27 septembrie 2011– pînă la 24 februarie
2012 (instanța de fond);
de la 29 martie 2012 – pînă la 13 iunie 2012;
de la 29 ianuarie 2013 – pînă la 04 martie 2013
(instanța de apel);
de la 08 octombrie 2012 – pînă la 18 decembrie
2012;
de la 11 iunie 2013 – pînă la 13 august 2013
(instanța de recurs ordinar).
Procedura de citare legal îndeplinită.
Avocatul Bernicova Marina și inculpatul Anghelschi Anatolie, care au
susținut recursurile ordinare, solicitînd admiterea acestora în sensul declarat.
Procurorul D. Graur care s-a pronunțat pentru respingerea recursurilor
ordinare declarate de inculpatul Anghelschi Anatolie și avocatul acestuia
Bernicova Marina, ca fiind nefondate.
1
Partea vătămată Panicova Valentina fiind citată legal, la dosar fiind
anexat avizul de recepție, în ședința instanței de recurs nu s-a prezentat.
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Hîncești din 24 februarie 2012,
Anghelschi Anatolie a fost condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit. a), b) Cod
penal, la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 3 ani.
În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei închisorii a fost
suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 (trei) ani.
Pentru a pronunța sentința instanța de fond a reținut că,
Anghelschi Anatolie la data de 25 iunie 2011, aproximativ la 1200, aflîndu-se
la volanul automobilului de model „Nisan Primera", cu numărul de
înmatriculare HN AO -558, în or. Hîncesti, la intersecția străzilor M. Hîncu
și Independenței, încălcînd regulile securității circulației rutiere nu s-a
isprăvit cu conducerea mijlocului de transport și a tamponat pietonii
Panicov Valentina și Panicov Serghei, cauzîndu-le conform rapoartelor de
expertiză medico-legale nr. 145 „D” și nr. 128 din 28 iunie 2011, Valentinei
Panicov – vătămări corporale grave, periculoase pentru viață și lui Panicov
Serghei – vătămări corporale grave, periculoase pentru viață, care au provocat
decesul acestuia.
Împotriva sentinței au declarat apeluri acuzatorul de stat și partea
vătămată Panicova Valentina, care au solicitat:
- procurorul, casarea acesteia din motivul blîndeței pedepsei,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit
pentru prima instanță, prin care Anghelschi Anatolie să fie condamnat la 7
ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.
În motivarea apelului a invocat că inculpatul inițial nu și-a recunoscut
vina, nu a conștientizat pericolul creat prin infracțiune și nu a contribuit la
repararea daunelor. Infracțiunea de care a fost recunoscut vinovat
Anghelschi An. face parte din categoria infracțiunilor grave, iar instanța de
judecată neîntemeiat a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, precum
instanța nici nu a motivat din care considerente a aplicat față de ultimul
prevederile art. 90 Cod penal;
2
- partea vătămată Panicova V., casarea sentinței, rejudecarea cauzei cu
stabilirea în privința inculpatului Anghelschi Anatolie a unei pedepse mai
aspre, deoarece prima instanță nu a ținut cont la individualizarea pedepsei
de caracterul social periculos al faptei prejudiciabile săvîrșite de inculpat, de
gravitatea infracțiunii comise, de faptul că nu a regretat de cele săvîrșite, că
după comiterea infracțiunii inculpatul a încercat să se eschiveze de la
răspunderea penală, prin declarațiile false date în cadrul urmăririi penale,
precum că partea vătămată a aruncat copilul pe drum și acesta din acest
motiv a decedat, precum și că a claxonat și a frînat automobilul.
Ulterior, partea vătămată a completat cerințele cererii de apel și a
solicitat ca să fie încasat de la inculpat în beneficiul său prejudiciul moral în
mărime de 800000 lei.
Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău, constatînd că instanța de
fond, analizînd obiectiv cumulul de probe administrate la dosar, a adoptat o
sentință legală și întemeiată, prin decizia din 13 iunie 2012, a respins, ca
nefondate apelurile declarate de acuzatorul de stat și partea vătămată
Panicova V., menținînd hotărîrea contestată.
Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
13 iunie 2012, au declarat recursuri ordinare:
- procurorul Radu Sâli care, invocînd temeiul de drept prevăzut la
art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei
instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță, în alt
complet de judecată, pe motiv că instanța nu a dat o apreciere
corespunzătoare probelor prin prisma art. 101 Cod de procedură penală,
menționînd că, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor și
probelor prezentate, invocate în apel, iar decizia nu cuprinde motivele pe
care se întemeiază soluția, totodată, instanțele ierarhic inferioare au ignorat
faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă în urma căruia a decedat o
persoană, precum nici nu a reparat prejudiciul material cauzat prin
infracțiune;
- partea vătămată Panicova Valentina a solicitat, casarea deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2013 și
pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima
3
instanță, prin care Anghelschi Anatolie să fie condamnat în baza art. 264
alin. (3) lit. a), b) Cod penal, la 7 ani închisoare, invocînd că instanțele
judecătorești neîntemeiat la numirea pedepsei au aplicat prevederile art. 90
Cod penal, deoarece nu au ținut cont că inculpatul nu a contribuit material
la repararea prejudiciului cauzat.
Prin decizia Colegiului penal lărgit al Curții Supreme de Justiție din
18 decembrie 2012, au fost admise recursurile ordinare declarate de
acuzatorul de stat și partea vătămată Panicova Valentina, casată decizia
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 13 iunie 2012 și dispusă
rejudecarea cauzei de către Curtea de Apel Chișinău, în alt complet de
judecată.
În motivarea deciziei sale, instanța de recurs a constatat că
instanțele de fond și apel la aplicarea pedepsei pentru infracțiunea comisă
nu au acordat deplină eficiență prevederilor art.61, 75 Cod penal și nu au
argumentat motivele ce au permis aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.
Totodată, instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor
invocate în apelurile declarate de acuzatorul de stat și partea vătămată
V.Panicova .
Rejudecînd cauza, prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel
Chișinău din 04 martie 2013, au fost admise apelurile declarate de procuror
și partea vătămată Panicova V., casată parțial sentința Judecătoriei Hîncești
din 24 februarie 2012, în partea pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre
potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care:
- Anghelschi Anatolie a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a), b)
Cod penal, la 5 ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip
deschis, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un
termen de 3 ani.
S-a dispus încasarea de la Anghelschi Anatolie în beneficiul părții
vătămate Panicova Valentina, prejudiciul moral în mărime de 60 000 lei.
În rest, sentința a fost menținută.
Instanța de apel și-a motivat soluția prin faptul că, probele
administrate de către organul de urmărire penală și verificate în ședința de
judecată cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din
4
punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenței, veridicității și
coroborării lor, confirmă vinovăția condamnatului Anghelschi Anatolie în
comiterea infracțiunii imputate.
Totodată, instanța de apel a reținut, că stabilind corect aspectele de
fapt a cauzei penale prin prisma probelor administrate, și, făcînd o
încadrare juridică legală a acțiunilor lui Anghelschi Anatolie pe art. 264
alin. (3) lit. a), b) Cod penal, instanța de fond, la stabilirea pedepsei
inculpatului n-a ținut cont în deplină măsură de prevederile art.7, 61, 75
Cod penal, ce se referă la scopul pedepsei penale și criteriile generale de
individualizare a pedepsei penale.
Cu toate că în sentința de condamnare, instanța de fond a indicat, că la
stabilirea pedepsei a ținut cont de gravitatea faptei săvîrșite, motivul
acesteia, de persoana inculpatului, instanța, neîntemeiat și nemotivat, a
aplicat față de inculpat prevederile art. 90 Cod penal, condamnîndu-l cu
suspendarea condiționată a executării pedepsei.
Cu referire la acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral
instanța de apel a considerat cererea ca fiind întemeiată.
Împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din
04 martie 2013, au declarat recursuri ordinare:
- avocatul Bernicova Marina în interesele inculpatului Anghelschi
Anatolie, care invocînd temeiul de drept prevăzut la art. 427 alin. (1) pct. 6)
Cod de procedură penală, a solicitat casarea deciziei instanței de apel, cu
menținerea sentinței Judecătoriei Hîncești din 24 februarie 2012, invocînd
că, instanța de apel nu s-a pronunțat argumentat, complet, obiectiv și sub
toate aspectele asupra motivelor care stau la baza deciziei pronunțate, nu a
dat deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei, ajungînd la
o concluzie pripită privind ilegalitatea aplicării prevederilor art. 90 Cod
penal. Totodată, a mai menționat că partea vătămată Panicova V. în cadrul
ședinței instanței de fond nu a înaintat careva pretenții față de inculpat,
privind încasarea prejudiciului material sau moral, iar în apelul declarat a
solicitat ca să fie încasat prejudiciul moral în sumă de 800000 lei. Ulterior, în
cadrul ședinței instanței de apel atît partea vătămată, cît și avocatul acesteia
au solicitat încasarea de la inculpatul Anghelschi A. prejudiciul moral în
5
mărime de 10000000 lei. Astfel, nu este clar care sunt cerințele părții
vătămate, deoarece acțiune civilă în sensul art. 221 Cod de procedură
penală, față de inculpat nu a fost înaintată, însă necătînd la aceasta instanța
de apel a încasat suma prejudiciului moral.
- inculpatul Anghelschi Anatolie, care solicită admiterea recursului,
casarea deciziei instanței de apel cu pronunțarea unei hotărîri prin care să-i
fie numită o pedeapsă non privativă de libertate, motivînd că este de acord
să recupereze prejudiciul material și moral cauzat părții vătămate și
necătînd la faptul că în ședința instanței de fond partea vătămată nu a
înaintat acțiune civilă, dînsul prin poștă i-a transferat părții vătămate suma
de 10000 lei, însă în cadrul ședinței instanței de apel victima nu dorea să
recunoască faptul, că a primit suma nominalizată. Este angajat în cîmpul
muncii, se caracterizează pozitiv atît la locul de trai, cît și la locul de muncă
și are la întreținere un copil minor care este bolnav, fapt confirmat prin
documentele anexate la materialele cauzei.
Judecînd recursul ordinar declarat în raport cu materialele cauzei
și motivele invocate, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
consideră că acesta urmează a fi admis, din următoarele considerente.
Potrivit art. 435 alin. (1) pct.2) lit.c) Cod de procedură penală, judecînd
recursul instanța este în drept să admită recursul, cu casarea totală sau
parțială a hotărîrii atacate și să rejudece cauza, cu pronunțarea unei noi
hotărîri, dacă nu se agravează situația condamnatului.
Or, instanța de recurs poate să intervină în soluția instanței de apel,
inclusiv și să o caseze parțial, atunci cînd se constată comiterea unei erori de
drept, care a dus la adoptarea unei hotărîri ilegale.
Conform art. 384 alin. (3), 410 alin. (1), 414 alin. (1), 417 alin. (1) pct. 8),
419 Cod de procedură penală, instanța de apel, judecînd apelul, verifică
legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate de
prima instanță, conform materialelor din dosar, iar rejudecarea cauzei de
către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru
examinarea cauzelor în primă instanță, care se aplică în mod corespunzător.
6
Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de
drept care au dus, după caz, la respingerea sau admiterea apelului, precum
și motivele adoptării soluției respective.
În latura penală, Colegiul penal lărgit constată că decizia instanței de
apel este legală și întemeiată, și relevă următoarele.
Din textul recursurilor declarate, în care se critică măsura de
pedeapsă, recurenții invocă că la stabilirea pedepsei de către instanța de
apel nu s-a ținut seama în deplină măsură de circumstanțele atenuante
prevăzute de art. 76 Cod penal, care permit stabilirea unei pedepse mai
blînde.
În sensul art. 61 Cod penal, pedeapsa penală este o măsură de
constrîngere statală și un mijloc de corectare și reeducare a condamnatului
și se aplică persoanelor care au săvîrșit infracțiuni, cauzînd anumite lipsuri
și restricții drepturilor lor, avînd drept scop restabilirea echității sociale,
corectarea acestuia, precum și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni, atît
din partea condamnaților, cît și din partea altor persoane.
Conform art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de
săvîrșirea unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate
în Partea specială și în strictă conformitate cu dispozițiile Părții generale a
prezentului Cod.
Totodată, la stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de
judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care
atenuează ori agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului, precum și de condițiile de viață ale
familiei acestuia.
Din decizia instanței de apel, se constată că, la stabilirea și aplicarea
pedepsei inculpatului Anghelschi Anatolie, instanța a ținut seama de
criteriile generale de individualizare a pedepsei, de gravitatea infracțiunii
săvîrșite, de toate circumstanțele cauzei care agravează ori atenuează
răspunderea, de persoana celui vinovat, precum și de influența pedepsei
aplicate asupra corectării și reeducării acestuia, corect considerînd că acesta
7
urmează să execute real pedeapsa închisorii stabilite în limita sancțiunii
prevăzută de art. 264 alin. (3) lit.a) și b) Cod penal.
Cu referire la soluționarea acțiunii civile în procesul penal, Colegiul
penal lărgit, reieșind din materialele cauzei, constată că instanța de apel a
adoptat o soluție greșită sub acest aspect, din următoarele motive.
Potrivit materialelor cauzei, partea vătămată Panicova Valentina pe
parcursul examinării cauzei în instanța de fond careva acțiune civilă nu a
înaintat față de inculpatul Anghelschi A., însă în cadrul ședinței instanței de
apel din 13 iunie 2012 (f.d.210, vol.I), în completarea cerințelor cererii de
apel a solicitat ca să fie încasat de la inculpat în beneficiul său prejudiciul
moral în sumă de 800000 lei (f.d.205-208, vol.I).
Din textul deciziei instanței de apel, rezultă că, instanța de apel a
admis apelurile declarate, casînd sentința parțial și pronunțînd o nouă
hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, potrivit căruia
Anghelschi Anatolie a fost condamnat în baza art. 264 alin.(3) lit.a), b) Cod
penal la 5 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de
transport pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de
tip deschis.
Totodată, a dispus încasarea de la inculpatul Anghelschi Anatolie în
beneficiul părții vătămate Panicova Valentina prejudiciul moral în mărime
de 60000 lei.
Potrivit art. 23 alin. (2) Cod de procedură penală, victima unei fapte
care constituie componență de infracțiune este în drept să ceară, în condițiile
prezentului cod, pornirea unei cauze penale, să participe la procesul penal
în calitate de parte vătămată și să-i fie reparate prejudiciile morale, fizice și
materiale.
Colegiul penal reține, că în temeiul art. 219 alin. (1) Cod de procedură
penală, acțiunea civilă în procesul penal poate fi intentată la cererea
persoanelor fizice sau juridice cărora le-au fost cauzate prejudicii materiale,
morale sau, după caz, le-a fost adusă daună reputației profesionale
nemijlocit prin fapta (acțiunea sau inacțiunea) interzisă de legea penală sau
în legătură cu săvîrșirea acesteia.
8
Persoanele fizice și juridice cărora le-a fost cauzat prejudiciu nemijlocit
prin acțiunile interzise de legea penală pot înainta o acțiune civilă privitor la
despăgubire prin:
1) restituirea în natură a obiectelor sau a contravalorii bunurilor
pierdute ori nimicite în urma săvîrșirii faptei interzise de legea penală;
2) compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori
nimicite sau restabilirea calității, aspectului comercial, precum și repararea
bunurilor deteriorate;
3) compensarea venitului ratat în urma acțiunilor interzise de legea
penală;
4) repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse
reputației profesionale.
Prevederile art. 221 alin. (1) Cod de procedură penală, reglementează
că acțiunea civilă în procesul penal se înaintează în baza cererii scrise a
părții civile sau a reprezentantului ei în orice moment de la pornirea
procesului penal pînă la terminarea cercetării judecătorești.
Persoana fizică sau juridică care a înaintat acțiunea civilă, prin
ordonanța organului de urmărire penală ori prin încheierea instanței de
judecată, este recunoscută în calitate de partea civilă.
Din materialele cauzei, se constată că prin ordonanța de recunoaștere
în calitate de partea vătămată din 20 august 2011, Panicova Valentina a fost
recunoscută în această calitate (f.d.17, vol.I).
Ulterior, atît în cadrul urmăririi penale, cît și la faza judecării cauzei în
instanța de fond, partea vătămată nu a înaintat acțiune civilă către
inculpatul Anghelschi An., însă, fiind audiată în cadrul ședinței instanței de
fond aceasta a menționat că, „față de inculpat are pretenții materiale, însă la
moment nu a putut concretiza cuantumul prejudiciului material” (f.d.149-verso,
vol.I).
Sub acest aspect, Colegiul conchide că instanța de apel, la judecarea
apelului, efectuează o verificare multilaterală de fapt și de drept a sentinței,
numai în măsura în care hotărîrea a fost atacată, în baza materialelor din
dosar doar în privința acelor fapte care au format obiectul judecării în prima
instanță, prevederi stipulate în explicațiile date de către Plenul Curții
9
Supreme de Justiție la pct. 12.2 al Hotărîrii nr. 22 din 12 decembrie 2005
modificată prin Hotărîrea Plenului Curții Supreme nr.10 din 24.12.2010, „Cu
privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”.
Astfel, Colegiul penal menționează că, prejudiciul moral solicitat de
partea vătămată Panicova Valentina, putea fi încasat de la inculpatul
Anghelschi An., în cazul în care partea vătămată ar fi înaintat o acțiune
civilă împotriva acestuia, solicitînd recuperarea prejudiciului moral cauzat
prin săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit.a), b) Cod penal,
prevederi stipulate în art. 221 alin.(1) Cod de procedură penală, ceea ce nu
confirmă materialele cauzei.
Instanța de apel a comis o eroare de drept prevăzută de art.427 alin.(1)
pct.6) Cod de procedură penală, eroare care nu poate fi corectată de către
instanța de recurs.
Reieșind din circumstanțele indicate, Colegiul penal lărgit casează
decizia instanței de apel în latura civilă privind încasarea prejudiciului
moral de la inculpatul Anghelschi A., deoarece partea vătămată nu a
înaintat acțiune civilă pînă la terminarea cercetării judecătorești în instanța
de fond, iar instanța de apel, la judecarea cauzei, verifică legalitatea hotărîrii
atacate, în privința acelor fapte care au format obiectul judecării în prima
instanță.
Mai mult ca atît, instanța de apel a casat sentința parțial în latura
penală și a rejudecat cauza conform modului stabilit pentru prima instanță
doar în partea pedepsei.
Colegiul penal reține că, potrivit art. 221 alin. (5) Cod de procedură
penală, persoana care nu a înaintat acțiunea civilă în cadrul procesului
penal, precum și persoana a cărei acțiune civilă a rămas nesoluționată, au
dreptul de a înainta o asemenea acțiune în ordinea procedurii civile. Dacă
acțiunea civilă intentată la instanța civilă a fost respinsă, reclamantul nu are
dreptul de a înainta aceeași acțiune în cadrul procesului penal.
Colegiul consideră că decizia instanței de apel urmează a fi casată
parțial, în partea încasării daunei morale de la Anghelschi An., în beneficiul
părții vătămate Panicova Valentina, cu explicarea că dînsa este în drept să se
adreseze cu pretenția respectivă în ordinea procedurii civile.
10
În conformitate cu prevederile art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. c)
Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de
Justiție,
D E C I D E :
Admite recursurile ordinare declarate de inculpatul Anghelschi
Anatolie Constantin și avocatul acestuia Bernicova Marina, casează parțial
decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 04 martie 2013, în
partea soluționării acțiunii civile înaintată de Panicova Valentina privind
recuperarea daunei morale produse prin infracțiunea comisă de Anghelschi
Anatolie, cu explicarea dreptului de a se adresa cu pretenția de recuperare a
daunei morale în ordinea procedurii civile.
În rest, decizia instanței de apel se menține fără modificări.
Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședință publică la 13 august
2013.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Constantin Alerguș
Andrei Harghel
Valentina Clevadî
Ion Vîlcov
11