1ra-567/2013 — art. 244 alin. 2 lit. b CP

1ra-567/2013 — art. 244 alin. 2 lit. b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-567/13

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

25 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în următoarea componență:

președinte – Andrei Harghel,

judecători –Iurie Diaconu, Ion Vîlcov, Ion Arhiliuc și Constantin Alerguș,

cu participarea:

translatorului – Andriana Condrațcaia,

în ședință publică, a examinat recursul ordinar declarat de inculpatul Bagdasarov I.

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie

2012 și sentinței Judecătoriei sect. Buiucani, mun. Chișinău din 02 mai 2012 în

cauza penală privind pe

Bagdasarov llia Nicolai, născut la 30 aprilie 1974,

originar din reg. Odessa, Republica Ucraina,

domiciliat pe str. Albișoara 64, ap. 62, mun.

Chișinău, termenul de examinare a recursului ordinar de la

06 martie 2013 pînă la 03 aprilie 2013.

Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul N. Suvac care a pledat pentru respingerea recursului ordinar

declarat de inculpatul Bagdasarov I.

Avocatul G. Dolgoter în numele inculpatului Bagdosarov I. care a solicitat

admiterea recursului declarat.

Inculpatul Bagdasarov I. care a susținut recursul său.

Avocatul S. Morozov în numele S.R.L.”Riscom Compiuters” și directorul

acestei societăți N. Racoviță care au pledat pentru respingerea recursului ordinar.

Examinînd materialele cauzei în raport cu argumentele recursului, Colegiul

penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

C O N S T A T Ă:

1

Bagdasarov I. a fost recunoscut vinovat în comiterea infracțiunii prevăzute de art.

244 alin.(2) lit. b) Cod penal la amendă în mărime de 2500 unități convenționale cu

privarea de dreptul de a ocupa funcții de conducere în întreprinderi, instituții,

organizații, indiferent de forma organizatorico – juridică și de tipul de proprietate pe

termen de 2 ani.

Prin aceeași sentință a fost condamnată și persoana juridică S.R.L.”Riscom

Compiuters” în privința căreia hotărîrea nu se contestă.

calitate de director al S.R.L.„Riscom Computers” c/f 103600013363, în

baza actului de constituire și în calitate de unic conducător, fiind

persoană care a gestionat o organizație comercială, investită cu atribuții

în vederea exercitării funcțiilor administrative de dispoziție și

organizatorico-economice, responsabilă conform lit. a) alin.(1) art. 13,

art. 39 și art. 44 ale Legii contabilității nr. 113 din 27 aprilie 2007 și

anume: de răspunderea pentru ținerea contabilității și raportarea

financiară precum și de întocmirea și prezentarea în termen a dărilor de

seamă fiscale și a rapoartelor financiare și a celor anuale, de

respectarea legislației fiscale, în perioada 01 ianuarie 2007 – 04

septembrie 2009, desfășurînd activitate de întreprinzător în domeniul

întreținerii și reparării mașinilor de birou, realizarea programelor și

consultanță, asamblarea calculatoarelor și alte echipamente, urmărind

scopul tăinuirea obiectului impozabil, a comis evaziunea fiscală a

întreprinderii, și anume nu a calculat și nu a achitat TVA de la

mărfurile livrate în perioada fiscală menționată.

Astfel, conform prevederilor art. 108 din Titlul III al Codului

fiscal, subiectul impozabil care efectuează o livrare impozabilă este

obligat să prezinte cumpărătorului factura fiscală pe livrarea în cauză.

Prezentarea facturii fiscale se efectuează la momentul apariției

obligației fiscale, care se perfectează într-un număr minim de 3

exemplare: primul - se arhivează la furnizor, al doilea - se îndreaptă

cumpărătorului, al treilea - pentru transportator.

Pentru livrările impozabile cu TVA, potrivit Instrucțiunii privind

completarea formularului tipizat de document primar cu regim special

al facturii fiscale pentru livrările de mărfuri și servicii impozabile cu

TVA., factura fiscală servește ca document justificativ de înregistrare

în contabilitatea furnizorului și a cumpărătorului.

Astfel, Bagdasarov I., în contradicție cu legislația în vigoare, a

livrat mărfuri în baza facturilor de expediție, care se întocmesc doar la

transportarea mărfurilor și nicidecum la livrarea mărfurilor impozabile

cu TVA.

Totodată, în perioada supusă controlului, contribuabilul nu a

calculat și nu a achitat TVA de la mărfurile livrate în perioadele fiscale

2

cuprinse între lunile noiembrie 2007 - iunie 2009 în sumă totală de

3 097 504, 40 lei, inclusiv:

- în noiembrie 2007 - 38 1 405,55 lei;

- în decembrie 2007 - 483 686,73 lei;

- în iulie 2008 - 2 489,10 lei;

- în aprilie 2009 - 882 955,02 lei;

- în mai 2009 - 179 089 lei;

- în iunie 2009 - 1 167 879 lei.

Mărfurile, pentru livrarea cărora nu a fost calculat și achitai TVA

în sumă de 3 097 504.40 lei, au fost transmise în adresa Î.M.

„Energomontaj” S.A. care în perioada 01 ianuarie 2007 și pînă la

examinarea cauzei nu a avut careva activități pe teritoriul Republicii

Moldova, nu a înregistrat modificări în documentele de constituire, iar

identitatea directorului acesteia nu a fost posibil de stabilit.

Din motivul neprezentării dărilor de seamă Î.M. „Energomontaj”

S.A. la 01 iunie 2004 întreprinderea a fost inclusă în lista

întreprinderilor delicvente, iar la 26 iulie 2004 a fost anulată ca plătitor

TVA.

Acțiunile lui Bagdasarov I. au fost încadrate în baza art. 244 alin.

(2) lit. b) Cod penal - organizarea, dirijarea și comiterea evaziunii

fiscale pe semnele evaziunea fiscală a întreprinderilor prin includerea

în documentele contabile, fiscale și financiare a unor date vădit

denaturate privind veniturile și prin tăinuirea altor obiecte impozabile,

care a condus la neachitarea impozitului în proporții deosebit de mari.

apel în care a solicitat casarea sentinței Judecătoriei sect. Buiucani,

mun. Chișinău din 02 mai 2012, cu achitarea lui Bagdasarov I.

În motivarea apelului apelantul a indicat, că în conformitate cu

prevederile art. 93 alin. (3) Cod fiscal: livrare de mărfuri presupune

transmitere a dreptului de proprietate asupra mărfurilor în

comercializarea lor, schimb, transmitere gratuită, transmitere cu plată

parțială etc. În plus, trebuie de luat în considerație și art. 315 Cod civil

în ceea ce privește conținutul dreptului de proprietate, care prevede, că

proprietarul are drept de posesiune, de folosință și de dispoziție asupra

bunului. Toate cele trei atribute ale dreptului de proprietate aparțin

doar unei singure persoane, care este și proprietarul lucrului

(bunurilor). Numai proprietarul are dreptul de a dispune de bunuri, în

timp ce toți ceilalți titulari de drepturi reale asupra lucrurilor altei

persoane dețin doar drepturile de posesiune și de folosință.

Din motiv, că în contractul de societate civilă dintre S.R.L.

„Riscom Computers” și Î.M. „Energomontaj” S.A. din 01 noiembrie

2007 punctul 2) capitolului 5 prevede expres, că dreptul de proprietate

asupra aporturilor transmise va aparține fiecărui dintre participanți și

astfel, aporturile participanților nu constituie livrări impozabile.

3

Deci, se cere concluzia, că a avut loc nu livrarea de bunuri, ci

transmiterea lor, iar aceasta nu poate fi considerată ca una impozabilă.

Acest lucru se confirmă și prin prevederile punctul 3.1.1 al acelui

contract - livrarea dată nu a fost una impozabilă, ci a fost transmiterea

aportului în societate civilă.

Conform normelor din Codul fiscal, o astfel de transmitere a

mărfurilor și a utilajelor trebuie să fie însoțită de eliberarea unui

formular tipizat cu regim special, de strictă evidență - „FACTURA”.

Sentința se bazează pe Actul de revizie al activității financiar-

economice a S.R.L. ,,Riscom Computers” din 17 mai 2010 întocmit de

către CCCEC, care are interes, prin urmare, documentul conține date

neobiective.

2012 a fost respins ca nefondat apelul avocatului Gh. Dolgoter în interesele

inculpatului Bagdasarov I.

Colegiul penal al Curții de Apel Chișinău îndeplinind cerințele art. 414 -417

Cod de procedură penală, stabilind starea de fapt și de drept, și just a ajuns la

concluzia, că inculpatul a săvîrșit infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b)

Cod penal, iar la stabilirea categoriei și a măsurii de pedeapsă s-a ținut cont de toate

circumstanțele reale și personale, fiindu-i aplicată o pedeapsă corectă.

Cod de procedură penală a declarat recurs ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie 2012 invocînd aceleași motive

analogice ca cele menționate în apel. El solicită achitarea sa din motiv, că acțiunile

comise nu întrunesc elementele infracțiunii.

Lecturînd recursul declarat, autorul se axează pe următoarele circumstanțe,

pretinse a fi temeiurile ce condiționează achitarea lui.

- La întocmirea actului reviziei economico-financiară tematică a activității

S.R.L.”Riscom Compiuters” el nu a participat și cu rezultatele ei nu este de

acord;

- prin hotărîrea Colegiuli de contencios administrativ al Curții de Apel

Chișinău din 02 aprilie 2012 au fost anulate hotărîrea CCCEC nr. 03-1/392 din 02

iunie 2010 și sancțiunile fiscale impuse ca fiind ilegale, astfel, nu există evaziune

fiscală;

- declarațiile martorilor sunt false și nu corespund realității;

- prin hotărîrile adoptate i-a fost încălcat dreptul la un proces echitabil,

prevăzut de art. 6 CEDO.

inadmisibil.

4

referit la mai multe probe în sprijinul condamnării: declarațiile martorilor E.

Breahnă, O. Ogurțov, A. Cucu ș.a.

Instanța de apel a relatat, că nu sunt temeiuri de a nu crede celor

declarate de martori, or, aceștea au depus declarații sub jurămînt și

avertizare de răspundere penală. Instanța de apel a constatat, că

instanța de fond corect a ajuns la concluzia, că inculpatul a săvîrșit

infracțiunea prevăzută de art. 244 alin. (2) lit. b) Cod penal, bazîndu-se

pe probele prezentate de părți in instanță. Totodată, s-a stabilit, că

mărfurile pentru livrarea cărora nu a fost calculat și achitat TVA în

sumă de 3 097 504, 40 lei nu au fost transmise în adresa Î.M.

„Energomontaj” S.A. care, potrivit informației I.F.S. sect. Rîșcani,

mun.Chișinău în perioada 01ianuarie 2007 și pînă în prezent nu a avut

careva activități pe teritoriul Republicii Moldova, nu a înregistrat

modificări în documentele de constituire, iar identitatea directorului

acesteia nu a fost posibil de stabilit, mărfurile date rămînînd la

evidența contabilă a S.R.L. „Riscom Computers”. Prin urmare, o așa

Î.M.„Energomontaj”S.A. nici nu exista, despre ce inculpatul

Bagdasarov I. știa cu certitudine.

Reiterăm, prin hotărîrea Colegiului de contencios administrativ al Curții de

Apel Chișinău din 02 aprilie 2012 a fost anulată hotărîrea nr. 03-1/392 din 02 iunie

2010 și sancțiunile fiscale impuse, iar aceasta în opinia inculpatului exclude

răspunderea penală.

Instanța de apel examinînd apelurile pe dosarul de față a dat apreciere cuvenită

argumentelor inculpatului în acest sens.

Asupra acestui argument instanța de apel a notat, că el nu contribuie la

stabilirea stării de fapt datorită necoroborării lui cu faptele și împrejurările ce rezultă

din ansamblul de probe existente în cauză.

Mai mult, argumentele inculpatului se combat prin șirul de probe cercetate și

verificate în instanțe.

financiară tematică a activității S.R.L.” Riscom Compiuters” a fost efectuată în lipsa

lui, nu corespund realității.

Din conținutul actului vizat se vede, că revizia s-a efectuat cu permisiunea

directorului Bagdasarov I., în prezența lui. În decursul reviziei Bagdasarov I. a

refuzat efectuării inventarierii bunurilor în cauză, motivînd prin aceea, că nu

cunoaște locul aflării lor, precum și faptul transmiterii acestora Î.M.

„ Energomontaj” S.A. prin ce a încălcat art. 24 din Legea contabilității. Din aceste

considerente a fost inițiat un control reconvențional la Î.M. „Energomontaj” S.A.

pentru verificarea de față a bunurilor date.

În rezultat s-a constatat, că atît în perioada cînd au fost transmise bunurile sus

nominalizate societății Î.M. „Energomontaj” S.A., cît și în perioada începînd cu 01

5

ianuarie 2007 și pînă în prezent pe toate adresele indicate în documentele de

constituire aceasta nu s-a aflat și nici n-a efectuat careva activitate de antreprenoriat.

La fel Î.M. „Energomontaj” S.A. n-a dispus de depozite personale sau luate în

arendă pentru păstrarea bunurilor date. Mai mult ca atît, conform datelor serviciului

fiscal și Editurii „Statistica” pe perioada 01 ianuarie 2007 și pînă în prezent

„Energomontaj” S.A. n-a prezentat nici o dare de seama fiscală sau careva rapoarte

financiare aferente activității acesteia. La fel societatea în cauză n-are la evidență

careva personal, care ar demonstra activitatea acesteia.

societatea Î.M. „Energomontaj” S.A. începînd cu perioada 01 ianuarie 2007 și pînă

la moment n-a înregistrat careva modificări în documentele de constituire.

Administratorul societății pe perioada 01 ianuarie 2007 și pînă la moment urma să

fie Pavlo Zinovi (Israel), care nu s-a prezentat conform citației și nici nu a fost

posibil de identificat locul aflării acestuia pentru depunerea explicațiilor pe

marginea primirii bunurilor de la S.R.L. „Riscom Computers” și despre destinația

acestora.

Ca rezultat s-a constatat, că întreprinderea Î.M. „Energomontaj” S.A. pe

perioada 01 ianuarie 2007 și pînă la examinarea cauzei n-a avut careva activitate pe

teritoriul Republicii Moldova și n-a implementat proiectul de construcție a business-

centrului sus nominalizat, iar bunul în valoare de 17 339 870, 26 lei (f/a TVA) nu a

fost livrat.

respectarea unor garanții justițiabilului, cum ar fi dreptul la judecată în mod

echitabil, în mod public și într-un termen rezonabil a cauzei sale, accesul liber la

justiție, dreptul la apărare, la interpret și să fie informat în limba pe care o înțelege

asupra naturii și cauzei acuzației aduse.

Însă, inculpatul în recurs numai în linii generale a invocat că i s-a încălcat

dreptul la un proces echitabil, fără a specifica în ce concret constă pretinsele

încălcări de drept. Autorul recursului nu a argumentat ilegalitatea hotărîrii atacate și

în ce constă problema de drept de importanță generală abordată în cauza dată (art.

430 alin. (5) Cod de procedură penală). Această expunere de conținut recurentul a

făcut-o în pofida prevederilor expuse în norma vizată. Însă instanța de recurs,

judecînd recursul, verifică legalitatea hotărîrii atacate pe baza materialului din dosar

și se pronunță numai asupra tuturor motivelor invocate în recurs (art. 434 Cod de

procedură penală).

Alte pretinse argumente invocate în recurs (lipsa probelor, denaturarea lor,

falsul în probe) pot fi tălmăcite ca dezacordul inculpatului cu aprecierea probelor de

către instanță, însă acestea nu se încadrează în temeiurile pentru recurs din cele

prevăzute în art. 427 Cod de procedură penală.

Astfel, toate argumentele expuse în pct. 6 din prezenta decizie vor fi respinse

ca inadmisibile, menținînd hotărîrile atacate.

6

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E:

Respinge ca inadmisibil recursul ordinar declarat de inculpatul Bagdasarov I.

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01 noiembrie

2012 și sentinței Judecătoriei sect. Buiucani, mun. Chișinău din 02 mai 2012 în

cauza penală privind pe Bagdasarov llia Nicolai, cu menținerea deciziei

atacate.

Decizia este irevocabilă pronunțată în ședința publică la data 16 iulie 2013, ora

09:30.

Președinte (semnătura) Andrei Harghel

Judecători (semnătura) Iurie Diaconu

(semnătura) Ion Vîlcov

(semnătura) Ion Arhiliuc

(semnătura) Constantin Alerguș

Copia corespunde originalului Andrei Harghel

7