1ra-773/2013 — art. 191 alin.4 CP

Dosarul 1ra-773/13

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

D E C I Z I E

03 decembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Ion Arhiliuc, Iurie

Diaconu,

a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în

procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

aprilie 2013, în cauza penală în privința lui

Vlad Adrian Aureliu,

născut la 17 iunie 1972, originar din Ucraina,

Zakarpatsk, Teacevskii Dibrova, domiciliat în mun.

Chișinău, str. Zăvoiului 6 D, ap.6.

Datele referitoare la termenul de examinare a

cauzei:

(prima instanță);

(instanța de apel);

(instanța de recurs ordinar).

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul N. Suvac, care a susținut recursul, solicitînd casarea

deciziei instanței de apel și remiterea cauzei la rejudecare.

Avocatul Miron Eugeniu și inculpatul Vlad Adrian, care au solicitat

respingerea recursului ordinar declarat de procuror, ca fiind nefondat, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Partea vătămată CS „Lemn Comerț” SRL fiind citat legal pe adresa

nominalizată în actele cauzei, (la dosar fiind anexate avizele de recepție), în

ședința instanței de recurs nu s-a prezentat.

C O N S T A T Ă :

2013, Vlad Adrian a fost condamnat în baza art. 191 alin.(4) Cod penal, cu

1

aplicarea art. 364 1 alin.(8) Cod de procedură penală și art. 79 CP, la 4 ani

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani.

Adrian, în perioada de 04 octombrie 2010 – 26 noiembrie 2010, ocupînd

funcția de depozitar la CS „Lemn Comerț” SRL, din str. M. Spătaru 15,

of.12, conform ordinului nr. 26 C din 04 octombrie 2010, avînd intenția de a

dobîndi ilicit bunurile altei persoane, fiindu-i încredințate bunurile

materiale aflate sub răspunderea sa materială deplină, în mod ilicit, a

însușit de la depozitul SC „Lemn Comerț” SRL, marfă în valoare de

82025,66 lei, cauzîndu-i SC „Lemn Comerț” SRL un prejudiciu material

considerabil.

stat, care, din motivul blîndeței pedepsei, a solicitat casarea acesteia cu

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit ordinii

prevăzute pentru prima instanță, prin care inculpatul Vlad Adrian să fie

condamnat conform învinuirii înaintate în baza art.191 alin. (4) Cod penal,

cu aplicarea art.3641 Cod de procedură penală, la 7 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

În motivarea apelului său, procurorul a invocat faptul că legea

prevede o pedeapsă cu închisoare de la 7 la 12 ani, pentru infracțiunea de

care inculpatul a fost recunoscut vinovat, iar cu aplicarea art. 3641 Cod de

procedură penală, pedeapsa urmează a fi redusă cu 1/3, astfel instanța de

fond a stabilit limitele pedepsei de la 4 ani 2 luni 6 zile pînă la 8 ani

închisoare. Consideră că, din minimul pedepsei prevăzute la art.191 alin.(4)

Cod penal, adică din 7 ani redusă cu 1/3, instanța de judecată urma să

stabilească termenul minim de 4 ani 8 luni, dar nu de 4 ani 2 luni și 6 zile.

La fel, instanța de judecată a motivat insuficient aplicarea

prevederilor art. 79 Cod penal, invocînd că inculpatul a recunoscut pe

deplin vina, s-a căit de cele comise, a recuperat integral paguba cauzată,

are la întreține un copil minor, circumstanțe pe care le-a considerat

excepționale, fără a ține cont de conținutul normei art. 79 Cod penal.

aprilie 2013, a fost admis apelul declarat de procuror, casată sentința

2

Judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 13 februarie 2013 în partea

pedepsei și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

Vlad Adrian a fost condamnat în baza art. 191 alin.(4) Cod penal, cu

aplicarea art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, la 4 ani și 8 luni

închisoare.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei stabilite a fost

suspendată condiționat pe un termen de probă de 3 ani.

corect a stabilit circumstanțele de fapt și de drept, just concluzionînd că

inculpatul Vlad Adrian a săvîrșit infracțiunea incriminată lui, împrejurări

care au fost constatate prin cumulul de probe din dosar, fiind corect

apreciate, cu respectarea prevederilor art.101 Cod de procedură penală, din

punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar

toate probele, în ansamblu, din punct de vedere a coroborării lor.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei instanța de fond a

ținut cont de circumstanțele atenuante pe care le-a considerat excepționale

și a aplicat în privința lui Vlad Adrian pedeapsa închisorii sub limita

minimă conform art. 79 Cod penal, însă în cazul în care instanța aplică o

pedeapsă sub limita minimă a legii, aceasta este obligată să-și motiveze

soluția.

În speță, circumstanțele la care instanța de fond a făcut trimitere sunt

împrejurări obișnuite care predomină și caracterizează majoritatea

cetățenilor, astfel instanța de apel le-a considerat ca circumstanțe

atenuante, care nu pot fi apreciate în cumul ca circumstanțe excepționale.

La fel, Colegiul penal a menționat că potrivit art. 3641 alin.(8) Cod de

procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea faptelor indicate

în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate la faza de urmărire penală, beneficiază de reducerea cu 1/3 a

limitelor de pedeapsă prevăzută de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Astfel, limita maximă a pedepsei cu închisoare va constitui 8 ani, iar

limita minimă de 4 ani și 8 luni închisoare.

Totodată, instanța de apel a considerat că nu este rațional ca Vlad A.

să execute real pedeapsa închisorii și în privința lui urmează a fi dispusă

suspendarea condiționată a executării pedepsei, cu stabilirea unui termen

3

de probă, în conformitate cu prevederile art. 90 Cod penal.

ordinar în temeiul pct. 6), 10) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală,

prin care critică hotărîrea instanței inferioare sub aspectul blîndeței

pedepsei, din motiv că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, iar la stabilirea pedepsei cu suspendarea

condiționată, instanța a ignorat principiul individualizării acesteia, aplicînd

pedeapsa contrar prevederilor legale. Astfel, avînd în vedere că art. 3641

Cod de procedură penală nu prevede procedură specială ce ar permite

stabilirea pedepsei sub limita admisibilă de lege, a solicitat casarea deciziei

instanței de apel și dispunerea rejudecării cauzei în aceeași instanță în alt

complet de judecată.

invocate în raport cu circumstanțele cauzei Colegiul penal lărgit consideră

că recursul urmează a fi respins, din următoarele considerente.

Procurorul invocă în recursul său prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6),

10) Cod de procedură penală și anume că hotărârea instanței de apel poate

fi supusă recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele

de fond și de apel în următoarele temeiuri: în cazul cînd instanța nu s-a

pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel și cînd s-au aplicat

pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal constată, că nici unul din prevederile pct.6) și 10)

alin.1) art.427 Cod de procedură penală, la care se referă autorul recursului,

nu sunt aplicabile din punctul de vedere al prezentei erori de drept care ar

fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței

de apel.

În fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii

de procedură penală, fiind legală și întemeiată.

Totodată, Colegiul reține că acuzatorul de stat este de acord cu starea

de fapt stabilită de instanța de apel, precum și cu încadrarea juridică a

acțiunilor făptuitorului, însă critică hotărîrea contestată în partea pedepsei,

nefiind de acord cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

Instanța de recurs statuează că, cauza dată a fost judecată în

procedură simplificată în conformitate cu prevederile art. 3641 Cod de

4

procedură penală – pe baza probelor administrate în faza de urmărire

penală.

Colegiul reține că, sancțiunea infracțiunii prevăzută de alin. (4) art.

191 Cod penal, prevede pedeapsa de la 7 la 12 ani închisoare, iar potrivit

alin. (4) art. 16 Cod penal aceasta se consideră ca infracțiune gravă.

Prin urmare, dispozițiile art. 90 Cod penal nu interzic condamnarea

cu suspendarea executării pedepsei, dacă infracțiunea săvîrșită nu este una

deosebit de gravă sau excepțional de gravă, precum și în cazul recidivei

sau nu sunt alte impedimente pentru a fi aplicată.

Totodată, instanța de recurs menționează că, în conformitate cu alin.

(8) art. 3641 Cod de procedură penală, inculpatul care a recunoscut săvîrșirea

faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă pe baza probelor

administrate în faza de urmărire penală beneficiază de reducerea cu o treime a

limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu închisoare.

Analizînd sintagma „limitelor de pedeapsă prevăzute de lege” deducem

că legiuitorul a avut în vedere că pedeapsa, în cazul în care este

închisoarea, se reduce cu o treime din maximul si din minimul prevăzut de

sancțiune, stabilindu-se noi limite cu care trebuie să opereze instanța de

judecată la stabilirea pedepsei inculpatului.

Astfel în cauza dată, prin reducerea limitelor minime și maxime de

pedeapsă cu o treime se stabilește noua limită minimă si maximă de

pedeapsă sub formă de închisoare, care este de la 4 ani 8 luni - la 8 ani.

Astfel, instanța de judecată, după caz, nu va putea stabili o pedeapsă mai

mare de 8 ani închisoare în baza art. 191 alin. (4) Cod penal, or, în speță,

instanța de apel a stabilit inculpatului pedeapsă 4 ani 8 luni închisoare.

Colegiul penal, consideră că instanța de apel a constatat și apreciat

circumstanțele de fapt și de drept privind pedeapsa aplicată inculpatului

Vlad Adrian în strictă conformitate cu prevederile normelor de procedură

penală și prescripțiilor de drept material, ținînd cont de prevederile art. 61,

75 Cod penal, conform cărora persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea

unei infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă, în limitele și în strictă

conformitate cu dispozițiile legii.

La stabilirea categoriei și termenului pedepsei, instanța de judecată

ține cont de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de persoana celui vinovat, de

circumstanțele cauzei, care atenuează răspunderea, de influența pedepsei

5

aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. În acest sens instanța de

apel, și-a argumentat poziția cu privire la aplicarea art. 90 Cod penal

în privința inculpatului, deci Colegiul conchide că pedeapsa respectivă a

fost motivată, individualizată și aplicată inculpatului în corespundere cu

prevederile legale.

Circumstanțele enunțate denotă în mod concludent că, instanța de

apel nu a comis erori de drept în raport cu temeiurile invocate de recurent,

iar concluziile instanței conțin motive clare și legale pe care se întemeiază

soluția și individualizată pedeapsa inculpatului Vlad Adrian astfel că nu

există temei legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de

acuzatorul de stat și, potrivit legii, se impune respingerea lui ca inadmisibil,

cu menținerea hotărîrii atacate.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vasile Bolduratu,

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 01

aprilie 2013, în cauza penală în privința lui Vlad Adrian Aureliu, cu

menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică la 10

decembrie 2013, ora 09 30.

Președinte /semnătura/ Constantin Gurschi

Judecători /semnătura/ Constantin Alerguș

/semnătura/ Andrei Harghel

/semnătura/ Ion Arhiliuc

/semnătura/ Iurie Diaconu

6