1ra-675/13 — art. 264 alin. 3 lit. a
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 264 alin. 3 lit. a
- Temei legal
- CP
1ra-675/13 — art. 264 alin. 3 lit. a (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-675/2013
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
03 iulie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal în componența:
președinte –Ursache Petru,
judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către
procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru
împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 10 iulie 2012 în cauza
penală privindu-l pe
Eremia Dumitru Gheorghe, născut la 24 ianuarie
1969, originar și domiciliat în s. Manta, r-ul Cahul.
Datele referitoare la termenul de examinare a
cauzei:
16.02.2009 – 19.04.2010 (prima instanță)
29.06.2010 – 10.07.2012 (instanța de apel)
28.05.2013 – 03.07.2013 (instanța de recurs ordinar)
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Cahul din 19 aprilie 2010, Eremia Dumitru a fost
achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a)
Cod penal, din motiv că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii.
De către organul de urmărire penală, Eremia Dumitru a fost pus sub învinuire
pentru faptul că, la 03 octombrie 2008, aproximativ la orele 0830, conducînd
automobilul de model „Opel Vectra”, cu n/î CH AO 386, pe traseul R – 34,
deplasîndu-se spre or. Cahul din direcția s. Crihana Veche, r-nul Cahul, în regiunea
SA „Cereale-Cahul”, încălcînd prevederile art. 45 alin. (1), (2), 47 alin. (1)
Regulamentului Circulației Rutiere și ca rezultat a tamponat semiremorca de model
„Krone”, cu n/î CH AB 299, tractată de autocamionul de model MAN 19422 LS, cu
n/î CH AT 043, cauzîndu-i părții vătămate Eremia Angela, care se afla în calitate de
pasager pe bancheta din față a automobilului condus de el, leziuni corporale grave
periculoase pentru viață manifestate prin fractura oaselor craniului, umărului drept și
plăgi pe față.
Aceste acțiuni, de către organul de urmărire penală, au fost calificate ca
încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persona care conduce
mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență vătămarea gravă a
integrității corporale, infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal.
Sentința nominalizată a fost atacată cu apel de către procuror care a solicitat
casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri prin care Eremia
Dumitru să fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 3 ani închisoare,
cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani,
invocînd că instanța a expus declarativ declarațiile martorilor, nu a relatat toate
circumstanțele declarate de către martori, astfel instanța nu a coroborat probele
1
prezentate de procuror în ședința de judecată în sensul stabilirii adevărului și tragerii la
răspundere a inculpatului.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Cahul din 10 iulie 2012, apelul
procurorului a fost respins ca nefondat și menținută sentința de achitare a primei
instanțe.
Decizia nominalizată este contestată cu recurs ordinar de către procuror în
temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, care solicită casarea
acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, în alt complet de
judecată, invocînd că:
- hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;
- instanța de apel nu s-a expus asupra tuturor probelor din dosar;
- instanțele de judecată incorect l-au achitat pe Eremia Dumitru, din motivul că
fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece este evidentă
legătura de cauzalitate dintre încălcarea lui Eremia Dumitru a regulilor de circulație
rutieră și consecințele survenite;
- faptul că părții vătămate i-au fost cauzate leziuni corporale medii, nu servește
temei pentru achitarea inculpatului, odată ce leziunile respective se încadrează în
componența de infracțiune prevăzută de alin. (1) art. 264 Cod penal;
- în cazul achitării inculpatului din motivul că fapta lui nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii, procurorul nu poate să ceară să i se restituie dosarul penal
pentru a identifica făptuitorul infracțiunii și în speța dată rămîne nesoluționată
chestiunea privind cauzarea leziunilor corporale părții vătămate;
- motivarea soluției adoptate de către instanța de apel contrazice dispozitivul
hotărîrii și acesta este expus neclar, deoarece din decizie rezultă că instanța a făcut
două concluzii contradictorii: achitarea din motivul că fapta inculpatului nu întrunește
elementele constitutive ale infracțiunii și că fapta nu a fost comisă de către inculpat.
Verificînd argumentele recursului ordinar declarat în raport cu actele cauzei,
Colegiului penal consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil, din următoarele
considerente.
Drept temei pentru recurs procurorul a invocat prevederile art. 427 alin. (1) pct.
6) Cod de procedură penală, adică cazul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra
tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se
întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta
este expus neclar.
Aceste temeiuri, însă, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursului
declarat.
Ambele instanțe judecătorești au examinat cauza sub toate aspectele, complet și
obiectiv, și au apreciat corect probele administrate, constatînd că învinuirea n-a
prezentat probe incontestabile de acuzare a lui Eremia Dumitru în cele incriminate și
astfel, corect au concluzionat, că fapta lui nu întrunește elementele constitutive ale
infracțiunii.
Probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de
acuzatorul de stat, puse la dispoziție instanțelor judecătorești ierarhic inferioare, nu
dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui Eremia Dumitru în săvîrșirea infracțiunii
incriminate.
În acest sens, instanțele de judecată corect au concluzionat, că Eremia Dumitru
deplasîndu-se pe drumul principal și observînd obstacolul apărut – conducătorul
camionului de model MAN 19422 LS, care contrar prevederilor Regulamentului
2
Circulației Rutiere a manevrat de pe drum secundar pe drum cu prioritate, fără a ceda
trecerea autovehiculelor de pe acest drum, practic închizînd cu vehiculul lung acest
drum pentru trafic, a frînat, însă nu a putut evita impactul. Mai mult, potrivit
martorului Ghețivu Vasile, rezultă că el se deplasa cu viteză regulamentară în urma
automobilului condus de Eremia Dumitru și numai din întîmplare, n-a tamponat
camionul de model MAN 19422 LS (f.d. 218) – fapt care confirmă că viteza depășită
cu care se deplasa autovehiculul condus de Eremia Dumitru nu este cauza directă a
tamponării autovehiculelor.
Lipsa legăturii cauzale dintre fapta prejudiciabilă și urmările prejudiciabile
semnifică lipsa temeiului de aplicare a răspunderii în baza art. 264 Cod penal.
Legătura cauzală este prezentă dacă:
- încălcarea regulilor de securitate a circulației a precedat producerea urmărilor
prejudiciabile;
- încălcarea respectivă a fost cauza producerii urmărilor prejudiciabile;
- încălcarea regulilor de securitate a circulației a creat un pericol real de
producere a urmărilor prejudiciabile;
- încălcarea respectivă a transformat posibilitatea producerii urmărilor
prejudiciabile în realitate.
Conducătorului mijlocului de transport, care nu a încălcat nici o regulă de
securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport, nu i se poate
imputa nepreîntîmpinarea consecințelor situației de accident, care a fost provocat de
fapta altor participanți la trafic. Dacă calculul persoanei este întemeiat, însă
circumstanțe neprevăzute sau neexecutarea obligațiilor de către alte persoane au
condiționat aceste consecințe, atunci nici ele, nici faptele care le-au provocat, nu-i pot
fi imputate.
Astfel, instanțele de judecată corect au conchis că învinuirea adusă lui Eremia
Dumitru nu este bazată pe probe directe ce ar confirma vinovăția acestuia, iar potrivit
art. 8 alin. (3) în coroborare cu art. 389 Cod de procedură penală, sentința de
condamnare se adoptă numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești,
vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de
probe exacte, cercetate de instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate,
iar divergențele au fost lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în probarea
învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului. În acest
aspect, instanțele de judecată de fond și apel corect au concluzionat, că fapta lui
Eremia Dumitru nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, deoarece nu
viteza cu care se deplasa inculpatul a dus la tamponarea camionul de model MAN
19422 LS și cauzarea vătămărilor corporale medii ale părții vătămate Eremia Angela.
Mai mult ca atît, potrivit art. 24 alin. (3), (4) Cod de procedură penală, părțile
participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea procesual-
penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la
baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală
măsură. Părțile în proces își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine
stătător, fiind independente de instanță, de alte organe, ori persoane, iar instanța de
judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului
cod, pentru administrarea probelor necesare.
Astfel, se relevă că instanța de apel, respectînd principiul contradictorialității, a
asigurat posibilitatea reală părții acuzării să prezinte anumite probe în susținerea
3
învinuirii aduse lui Eremia Dumitru, care a fost achitat de către prima instanță, ceea ce
acuzatorul de stat nu a făcut.
Din recursul declarat de către procuror se subînțelege că acuzarea ar fi fost de
acord cu achitarea inculpatului, însă nu din motivul invocat de către instanțele de
judecată, ci din motivul că fapta nu a fost săvîrșită de către inculpat, motiv care ar
permite, în temeiul art. 390 alin. (2) Cod de procedură penală, la cererea procurorului,
restituirea dosarului penal și reluarea urmăririi penale în vedere identificării
făptuitorului infracțiunii.
Acest argument, însă, nu poate fi acceptat de către instanța de recurs, odată ce
sentința de achitare, din motivul că fapta inculpatului nu întrunește elementele
constitutive ale infracțiunii (latura obiectivă) este una legală și întemeiată, iar
procurorului această hotărîre nu-i interzice de a stabili persoana care a comis vreo
infracțiune, mai ales ținînd seama de art. 22 Cod de procedură penală, care concret
indică cine nu poate fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori.
În această ordine de idei, Colegiul penal, enunță că temeiurile prevăzute de art.
427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură, nu și-au găsit confirmarea în recursul declarat
de procuror și acesta urmează a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.
Pentru aceste motive, în conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de
procedură penală, Colegiul penal,
D E C I D E:
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura
de nivelul Curții de Apel Cahul, Calendari Dumitru împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Cahul din 10 iulie 2012 în cauza penală privindu-l pe Eremia
Dumitru Gheorghe, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iulie 2013.
Președinte Ursache Petru
Judecători Timofti Vladimir
Nicolaev Ghenadie
4