1ra-180/2014 — încălcarea regulilor de circulație de către persoana care conduce mijlocul de transport

1ra-180/2014 — încălcarea regulilor de circulație de către persoana care conduce mijlocul de transport (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul 1ra-180/2014

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

D E C I Z I E

29 ianuarie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Constantin Gurschi,

judecători – Liliana Catan și Ion Arhiliuc,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de

procurorul în procuratura de nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, de

avocatul Saganscaia Oxana și succesorul părții vătămate Focșa Elena, de avocatul

Grosu Eugen și de avocatul Babără Marian, în numele inculpatului, Ceronică Ruslan,

împotriva deciziei Curții de Apel Cahul din 11 iulie 2013, în cauza penală privindu-l

pe

Ceronică Ruslan Vladimir, născut la 01 mai

1991, originar și domiciliat în s. Tartaul, r-nul

Cantemir.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 12.04.2012 – 30.04.2013;

Instanța de apel: 04.06.2013 – 11.07.2013;

Instanța de recurs: 29.10.2013 – 29.01.2014.

C O N S T A T Ă:

recunoscut vinovat și condamnat pentru săvîrșirea infracțiunii prevăzute de art. 264

alin. (5) CP, la 8 (opt) ani închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe termen de 5

(cinci) ani.

Acțiunile civile înaintate de Focșa E. și Lupașcu C. au fost admise parțial, cu

dispunerea încasării din contul lui Ceronică R., în beneficiul lui Focșa E., cu titlu de

prejudiciu material suma de 31652 lei și cu titlu de prejudiciu moral suma de 150000

lei. S-a mai încasat din contul lui Ceronică R., în beneficiul lui Lupașcu C., cu titlu de

prejudiciu material suma de 25576 lei și cu titlu de prejudiciu moral suma de 150000

lei.

1

Totodată, au fost respinse, ca nefondate, cerințele de încasare a cheltuielilor

judiciare legate de asistență juridică.

R., la 23 octombrie 2011, aproximativ pe la orele 2000, deținînd permisul de

conducere înregistrat cu nr. 099300886, eliberat la 06 noiembrie 2009, s-a urcat la

volanul automobilului de model „Opel Corsa”, înregistrat cu numere de înmatriculare

CT AG 088, care era în stare tehnică bună, avînd în calitate de pasageri pe cet. Focșa

E. și Lupașcu Vl., se deplasa pe traseul dinspre s. Tartaul, r-nul Cantemir în direcția

or. Cantemir.

În timpul delăsării pe traseul enunțat, la ieșire din sat. Lingura, r-nul Cantemir,

nu a manifestat prudență sporită la conducerea automobilului, ignorînd cerințele pct.

10 alin (1) lit. b), 45 alin. (1) lit. a), b), c), d) al Regulamentul circulației rutiere,

aprobat prin Hotărîrea Guvernului nr. 357 din 13 mai 2009, potrivit căruia:

„Conducătorul trebuie să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

Regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

vehiculul pe drum”; precum și faptul că „Conducătorul trebuie să conducă vehiculul

în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii

factori:

a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția;

b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase;

c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii;

d) situația rutieră.

În timpul deplasării cu automobilul menționat, avînd o viteză mai mare decît

viteza permisă de 90 km/h, încălcînd, astfel, și prevederile pct. 47 alin 1) lit. b) al

Regulamentului menționat, care reglementează că, „limitele maxime de viteză a

vehiculelor pe drumurile publice în afară de localități, pe celelalte drumuri este de 90

km/h”, observînd apariția pe carosabil a obstacolului, ignorînd cerințele pct. 45 alin 2)

al Regulamentul circulației rutiere conform căruia „în cazul în care în limita

vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”

precum și prevederile art. 34 alin 2) al Regulamentului, conform cărora „ pe timp de

noapte în caz de orbire, conducătorul de vehicul trebuie să pună în funcțiune

avertizorul de avarie și, neschimbînd banda de circulație, să reducă viteza și să

oprească", nu a întreprins măsuri necesare pentru a nu pune în pericol siguranța

traficului, unde trebuia să reducă viteza pînă la limita care i-ar asigura securitatea

circulației, în rezultatul la ce s-a tamponat în dispozitivul de încărcătură montat în

spatele automobilului de model „KAMAZ 5320”, înregistrat cu numere de

înmatriculare CT AB 419, care din motive tehnice, staționa pe traseu.

2

În urma impactului, automobilul a fost deteriorat, iar cet. Focșa E. și Lupașcu Vl.

le-au fost cauzate leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în urma cărora

aceștia au decedat pe loc.

Pe baza stării de fapt expuse mai sus, confirmată de probele administrate,

instanța a reținut că, în drept, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (5) CP, adică încălcarea regulilor de securitate

a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare care a cauzat din imprudență decesul a două

personae.

prevăzut de art. 401-402 CPP, a fost atacată cu apel de către avocatul Grosu E., în

interesele inculpatului Ceronică R., prin care a solicitat admiterea apelului, casarea

sentinței, cu dispunerea achitării inculpatului, din motiv că fapta nu întrunește

elementele infracțiunii.

În argumentarea cerințelor invocate, apelantul a menționat că, vina lui Ceronică

R. în comiterea infracțiunii prevăzută de art. 264 alin. (5) CP, nu a fost dovedită, iar

experimentul, care a fost efectuat, s-a produs cu încălcări grave de procedură. Instanța

de judecată nu a luat în considerație că inculpatul în cadrul urmăririi penale a solicitat

efectuarea unui experiment repetat, motivînd că primul a fost făcut ilegal, cu grave

încălcări procesuale, cerere care a fost acceptată de către organul de urmărire penală

prin ordonanță, dar care așa și nu a fost efectuat.

De asemenea, instanța de judecată greșit a apreciat proba cu privire la procesul-

verbal de constatate a contravenției săvîrșite de cet. Gudumac V., privind

neamplasarea semnului de avariere „triunghi”. Faptul că semnul de avariere nu a

existat la locul comiterii accidentului se demonstrează și prin raportul de expertiză,

care concluzionează că semnul a fost rupt cu mîina prin îndoire (f.d. 83-85).

Apelantul invocă și faptul că, instanța nu a luat în calcul că declarațiile

martorilor Gudumac V. și Bălan Gh. și la faza urmăririi penale, și în fața instanței de

judecată, se contrazic esențial, în privința poziționării autocamionului de model

Kamaz, a existenței triunghiului, a crengilor pe drum puse cînd de unul, cînd de altul,

în realitate însă fiind încălcate prevederile pct. 34 a RCR RM, din care cauză și s-a

comis accidentul rutier.

Nu s-a luat în considerație declarațiile inculpatului Ceronică R. în privința

existenței încă a unui autocamion de model Kamaz, pe cealaltă parte a carosabilului,

ce staționa pe acostament și cu lumina la fază lungă pornită în permanență, fapt

dovedit și prin procesul-verbal al experimentului din 06.11.2011. La fel, nu s-a ținut

seama de probele din dosar referitor la lățimea drumului și a poziția reale a

autocamionului de model Kamaz, cît și procesul-verbal de examinare a mijlocului de

transport, depozițiile martorilor Bostan N., Gheorghiță I., Mocanu R.,

Apelantul și-a exprimat dezacordul și cu modul de soluționare a acțiunii civile de

3

către instanța de fond din contul inculpatului Ceronică R., solicitînd respingerea

integrală a acesteia, menționînd că reprezentanții victimelor ar fi trebuit să atragă în

proces și să solicite despăgubiri de la compania de asigurări în conformitate cu

contractul de asigurare obligatorie de răspundere civilă pentru pagubele produse de

autovehicule, încheiat de Ceronică R. și CIA „ASITO” SA.

declarat de avocatul Grosu E. în interesele inculpatului Ceronică R., fiind casată

parțial sentința Judecătoriei Cantemir din 30 aprilie 2013, în latura penală și latura

civilă, cu pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

prin care Ceronică R. a fost condamnat în baza art.264 alin.(5) CP, la 6 (șase) ani

închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4(patru) ani.

Totodată, s-a dispus micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la

Ceronică R. în beneficiul lui Focșa E. de la 150 000 (una sută cincizeci mii) lei pînă la

80000(optzeci mii) lei și în beneficiul lui Lupașcu C. de la 150 000 (una sută cincizeci

mii) lei pînă la 80000 (optzeci mii) lei, cu titlul de pagubă morală.

În rest, sentința Judecătoriei Cantemir din 30 aprilie 2013, a fost menținută.

de drept reținută în latura penală de către instanța de fond este în concordanță cu

circumstanțele stabilite și probele administrate și expuse în cuprinsul hotărîrii atacate.

Instanța judecătorească a examinat cauza în fond, sub toate aspectele complet și

obiectiv, făcînd o apreciere a probelor în conformitate cu prevederile art. 101 CPP,

din punct de vedere al pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate în

ansamblu - din punct de vedere a coroborării lor, pronunțînd o sentință de condamnare

în privința lui Ceronică R., în baza art. 264 alin. (5) CP. I

Principalul motiv, invocat de inculpat, precum că el nu este vinovat de săvîrșirea

infracțiunii imputate, Colegiul judiciar la respins din următoarele considerente.

Instanța de apel a constatat că Ceronică R., la 23 octombrie 2011, aproximativ pe

la orele 2000, conducînd automobilul de model „Opel Corsa”, avînd în calitate de

pasageri pe Focșa E. și Lupașcu Vl., nu a manifestat prudență sporită la conducerea

automobilului, ignorînd cerințele Regulamentul circulației rutiere, nu a întreprins

măsuri necesare pentru a nu pune în pericol siguranța traficului, unde trebuia să

reducă viteza pînă la limita care i-ar asigura securitatea circulației, în rezultatul s-a

tamponat în dispozitivul de încărcătură montat în spatele automobilului de model

KAMAZ 5320, iar în urma impactului, Focșa E. și Lupașcu Vl. au decedat pe loc.

Referitor la argumentele invocate în apel, precum că, experimentul a fost comis

cu încălcări grave, iar inculpatul a solicitat petrecerea unui experiment repetat, acestea

se confirmă prin materialele dosarului, și anume, prin ordonanța procurorului din

16.01.2012, s-au admis cererile înaintate de Ceronică R., de succesorul victimei și de

avocatul Saganscaia O. și s-a dat indicații de a efectua un nou experiment în condiții

4

similare cu cele în care s-a produs accidentul rutier la data de 23.10.2011, în strictă

conformitate cu prevederile art. 123 CPP. Prin raportul din 22.01.2012, ofițerul

superior al SUP al CPr Cantemir, Balan A., a raportat că este imposibil de executat

suplimentar experimentul la fața locului, deoarece timpul nu este favorabil, conform

condițiilor similare, și KAMAZul care aparține lui Gudumac V. este defectat, iar altul

nu este posibil de găsit, deoarece mașina a fost reutilată de dînsul personal.

Instanța de apel a reținut că instanța de judecată nu a pus la baza sentinței nici

raportul de expertiză auto-tehnică nr. 2551 din 02.01.2012, potrivit căruia

conducătorul automobilului de model „Opel Corsa”, nu a avut posibilitatea tehnică

prin frînare de a evita ciocnirea cu automobilul care staționa, întrucît raportul de

expertiză a fost întocmit în baza experimentului efectuat la data de 06.11.2011, iar la

solicitarea expertului, din 29.11.2011, de a i se pune la dispoziție materiale

suplimentare necesare pentru prezentarea concluziilor, potrivit art. 88 alin. (5) pct. 2)

CPP, organul de urmărire penala a lăsat fără examinare acest demers, expertul

efectuînd expertiza doar în baza procesului-verbal cu privire la experiment, care nu

era concret și complet, fapt indicat și în textul raportului de expertiză.

Astfel, instanța de apel a conchis că, deși de către instanța de fond nu au fost puse

la baza sentinței probele obținute cu încălcări esențiale ale dispozițiilor Codului de

procedură penală, și anume: procesul-verbal al experimentului în urmărirea penală din

06.11.2011 și raportul de expertiză auto-tehnică nr. 2551 din 02.01.2012, vinovăția

inculpatului a fost pe deplin dovedită prin procesul-verbal de cercetare la fața locului

și planul-schemă, pozele anexate, cu referire la circumstanțele depistate după

producerea accidentului rutier din 23.11.2011, rapoartele de expertiză medico-legale,

cît și declarațiile martorilor audiați în ședința de judecată.

Cu privire la argumentele expuse în apel, precum că la locul comiterii accidentului

rutier nu era indicatorul de avertizare „triunghi”, ce se demonstrează prin raportul de

expertiză, care concluzionează că indicatorul a fost deteriorat prin îndoirea laturii de

sus în jos, nu este temei de achitare a inculpatului, or, martorii Gudumac V. și Bălan

Gh., au declarat că au instalat indicatorul de avertizare „triunghi” pe șosea la o

distanță de 15-20 metri, deși urma să fie instalat la o distanță de 150-300 m (potrivit

Regulamentului circulației rutiere) pentru care fapt Gudumac V. a fost sancționat în

baza art. 240 alin. (l) Cod contravențional. Totodată, prin procesul verbal de cercetare

la fața locului, s-a constatat că, la o distanță de 7,85 m de la carosabil se afla

indicatorul deteriorat. Dat fiind faptul că expertiza a demonstrat că deteriorarea

indicatorului a avut loc nu din cauza impactului, ci în urma îndoirii, rezultă că

inculpatul putea să nu observe indicatorul nominalizat.

Nu au fost juste nici argumentele apelantului că nu s-a atras atenție la probele din

dosar referitor la lățimea drumului și a poziției reale a autocamionului de model

Kamaz, cît și procesul-verbal de examinare a mijlocului de transport, întrucît

apelantul nu indică în ce mod aceste probe dovedesc nevinovăția inculpatului.

5

Referirea apelantului la faptul că mai era încă un autocamion de model Kamaz

pe cealaltă parte a carosabilului ce staționa pe acostament și cu lumina lungă pornită

în permanență, denotă faptul că inculpatul a încălcat prevederile pct. 34 alin 2) lit. b)

al Regulamentul Circulației Rutiere, conform cărora „ în caz de orbire, conducătorul

de vehicul trebuie să pună în funcțiune avertizorul de avarie și, neschimbînd banda de

circulație, să reducă viteza și să oprească", iar dînsul nu s-a conformat acestor

prevederi și și-a continuat deplasarea, declarînd că se grăbea, fără a presupune că

poate apărea vreun obstacol.

Astfel, sineîncrederea și imprudența manifestată la trafic de către inculpatul

Ceronică R., a determinat încălcarea prevederilor din Regulamentul susmenționat,

care sunt în legătură cauzală directă cu accidentul rutier produs la 23.10.2011.

Colegiul judiciar a respins argumentele apelantului precum că nu este vinovat de

săvîrșirea accidentului rutier, deoarece nu a observat la timp Kamazul, or, probele

administrate confirmă vinovăția acestuia, iar nerecunoașterea vinovăției de către

inculpat s-a apreciat ca o tactica de apărare, ultimul urmând scopul de a se eschiva de

la răspunderea penală.

Cât privește pedeapsa stabilită inculpatului, Colegiul judiciar a considerat că

instanța de judecată a individualizat greșit pedeapsa, la stabilirea categoriei și măsurii

de pedeapsă inculpatului a invocat faptul că inculpatul nu a contribuit material

familiilor victimelor, la locul de trai se caracterizează pozitiv, anterior nu a fost

judecat, lipsa circumstanțelor atenuate și agravante, și i-a stabilit pedeapsa de 8 ani

închisoare cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 5 ani.

Instanța de apel a reținut că, pe cauza dată nu au fost stabilite circumstanțe

agravante la săvîrșirea infracțiunii, iar circumstanțele că inculpatul este la primul

conflict cu legea penală, la locul de trai se caracterizează pozitiv, faptul că inculpatul a

contribuit material cu cîte 500 euro fiecăruia, confirmat în ședința de judecată de către

succesorii victimelor, lipsa antecedentelor penale, săvîrșirea infracțiunii ca urmare a

condițiilor rutiere nefavorabile, aspect ce decurge din aceia că pe timp de noapte, în

lipsa indicatorului de avertizare a obstacolului aflat pe carosabil la distanța prevăzută

de RCR, staționa alt mijloc de transport fără semnale luminoase, se constata ca

circumstanțe atenuante, pedeapsa s-a redus pînă la minimul pedepsei cu închisoare

prevăzut la art. 264 alin. (5) CP, de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, ceia ce va asigura atingerea

scopului pedepsei penale.

De asemenea, a fost admis apelul declarat de către Ceronică R. în ce privește

latura civilă, din considerentul că suma încasată de prima instanță cu titlul de

prejudiciu moral în cuantum de 150000 lei, este excesivă, prin prisma jurisprudenței

naționale.

6

Unul din criteriile orientative generale de apreciere a prejudiciului moral este

criteriul echității, care exprimă că indemnizația trebuie să prezinte o justă și integrală

despăgubire. Cuantumul despăgubirilor trebuie astfel stabilit, ca acesta să aibă efect

compensatoriu și nu trebuie să constituie nici sume excesive pentru autorii daunelor și

nici venituri nejustificative pentru victimele daunelor.

Astfel, s-a constatat că Focșa E. și Lupașcu C. au avut incontestabil suferințe

psihice și fizice și acest prejudiciu moral urmează a fi pus pe seama inculpatului, însă,

statuînd pe bază echitabilă, Colegiul judiciar a micșorat cuantumul prejudiciului moral

încasat de la Ceronică R. în beneficiul lui Focșa E. de la 150 000 lei, pînă la 80 000 lei

și în beneficiul lui Lupașcu C. de la 150 000 lei, pînă la 80000 lei cu titlul de pagubă

morală.

Argumentele apelantului precum că pentru încasarea prejudiciului material

succesorii victimelor urmau să atragă în proces și să solicite despăgubiri de la

compania de asigurări în conformitate cu contractul de asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, încheiat de Ceronică R. și

CIA „ASITO,” SA, Colegiul judiciar le-a respins, or, potrivit art. 18 din Legea cu

privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de

autovehicule:

„(1) La producerea accidentului de autovehicul, asiguratul sau utilizatorul de

autovehicul este obligat:

c) în 48 de ore din momentul producerii accidentului, să înștiințeze asigurătorul

care a emis polița de asigurare RCA sau certificatul de asigurare "Carte Verde";

indiferent de rezultatele constatării vinovatului, anunță asigurătorii respectivi și sînt

obligați să nu întreprindă de sine stătător măsuri de reparare a pagubelor;

d) să notifice participanții la accident, păgubitul sau apropiații lui despre faptul

că posedă poliță de asigurare RCA și/sau certificat de asigurare "Carte Verde" și să

pună la dispoziția acestora informațiile necesare despre asigurător.”

Din materialele dosarului nu rezultă că Ceronică R. ar fi înștiințat în 48 de ore de

la momentul producerii accidentului CIA „ASITO” SA și nu a notificat rudele

victimelor despre faptul că posedă poliță de asigurare, nefiind deschis dosar de daune.

În consecință, despăgubirile materiale cauzate în urma săvîrșirii infracțiunii,

confirmate prin documente justificative, urmează a fi recuperate de vinovatul

accidentului rutier Ceronică R..

avocatul Saganscaia O. și succesorul părții vătămate Focșa E., de avocații Grosu E. și

Babără M., în numele inculpatului Ceronică R.

6.1. Procurorul solicită casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în

vigoare a sentinței instanței de fond, deoarece apelul a fost greșit admis.

În susținerea celor invocate, procurorul menționează că, instanța de apel a

apreciat corect probele administrate de organul de urmărire penală, însă, în partea

7

individualizării pedepsei, instanța de apel:

- nu a luat în considerație gravitatea infracțiunii incriminate, soldate cu decesul a

două persoane;

- nu a luat în considerație comportamentul inculpatului față de succesorii

victimelor pe tot parcursul examinării judiciare a cauzei penale;

- nu a luat în considerație comportamentul inculpatului față de organul de

urmărire penală și instanțele de judecată;

- nu a luat în considerație declarațiile inculpatului Ceronică R.;

- nu a luat în considerație fapta constatată, prezența triunghiului de avertizare la

fața locului comiterii accidentului rutier;

- nu a luat în considerație declarațiile martorului Gudumac V. care a instalat

avertizatorul;

- nu a stabilit o pedeapsă care ar duce la corectarea condamnatului Ceronică R..

Instanța nu a ținut cont de prevederile art. 61 CP, conform căruia pedeapsă are

drept scop corectarea condamnatului, precum și prevenirea de săvîrșirea a noi

infracțiuni din partea condamnatului și a altor peroane. Deci, raportînd la aspectele de

individualizare a pedepsei care derivă din circumstanțele producerii accidentului,

corectarea inculpatului este posibilă doar cu stabilirea unei pedepse penale și anume

privative de libertate.

Instanța de apel nejustificat a apreciat că sunt prezente circumstanțele atenuante,

dar pedeapsa stabilită nu a fost apreciată în coroborare cu faptele comise și

consecințele acesteia, nu a ținut cont de caracterul și gradul de pericol social al

infracțiunii comise și faptul că inculpatul Ceronică R. nu și-a recunoscut vina pe

întreg proces penal, n-a recuperat prejudiciul material și moral cauzat în rezultatul

comiterii infracțiunii grave și care a fost solicitat de succesorii victimelor.

În atare circumstanțe, se relevă că instanța de apel, nu s-a expus argumentat,

complet, obiectiv și sub toate aspectele asupra motivelor invocate în sentință, nu a dat

deplină eficiență principiilor de individualizare a pedepsei în raport cu circumstanțele

cauzei și, astfel, a ajuns la o concluzie pripită, precum că nu este rațional ca inculpatul

să execute pedeapsa stabilită de către instanța de fond. În consecință, hotărîrea nu

conține temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției date, fiind una neîntemeiată, nemotivată și ilegală.

În ce privește micșorarea cuantumului prejudiciului moral încasat de la Ceronică

R., în beneficiul succesorilor Focșa E. și Lupașcu C., instanța de apel neîntemeiat a

menționat că sumele de cîte 150000 lei, cu titlu de prejudiciul moral, sunt exagerate și

este un venit nejustificativ pentru victime, deoarece viața unui om nu are valoare, și

sumele încasate sunt nejustificative de mici, și nici o sumă nu va putea compensa

pierderea omului drag.

Recursul declarat, în drept, se întemeiază pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6)

și 10) CPP.

8

6.2. Prin recursul avocatului Saganscaia O. și a reprezentantului legal al părții

vătămate Focșa E., se solicită casarea deciziei Curții de Apel Cahul din 11 iulie 2013,

privindu-l pe Ceronică R., cu dispunerea rejudecării cauzei în altă instanță de judecată

- Curtea de Apel Comrat.

În argumentarea cererii, recurenții invocă că, la examinarea apelului nu au

participat succesorii victimelor - Focșa E. și Lupașcu C., atît și avocații acestora. Deci

ședința din 11.07.2013, a fost petrecută doar cu participarea inculpatului, avocatului

acestuia și procurorul în lipsa altor participanți la proces. Astfel, considerînd că prin

aceasta a fost grav încălcate drepturile succesorului victimei și părții vătămate la un

proces echitabil, prevăzute de art. 6 al Convenției, care prevede drept satisfacție a

acțiunii penale, tragerea la răspunderea penală a infractorului și aplicarea unei

pedepse legale și art. 60, 61, 62, 323, 324 CPP, prin care se prevede dreptul de a

participa la examinarea cauzei, dreptul de a depune cereri și dreptul de a se expune

asupra tuturor circumstanțelor cauzei.

De asemenea, s-a menționat că, avocatul succesorului victimei - Saganscaia O.,

la data de 18 iunie 2013, a depus în cancelaria Curții de Apel Cahul o cerere prin care

a adus la cunoștință faptul, că în perioada dintre 04.07.2013 - 15.07.2013, se va afla în

concediul anual și a solicitat amînarea cauzelor penale și civile cu participarea sa,

după data de 15.07.2013. În cerere nu a indicat cauzele concrete, deoarece atunci la

moment nu a fost încheiat contractul de asistență juridică cu Focșa E.. Contractul de

asistență juridică cu Focșa E. a fost încheiat la data de 21.06.2013, (cînd cererea de

amînare a cauzelor era deja depusă), ceia ce este confirmat prin mandatul avocatului

nr. 0381324 din 25.07.2013, anexat la materialei dosarului.

În același context, s-a menționat că, la 12.07.2013, revenind în țară după

deplasare, avocatul succesorului părții vătămate, Focșa E., a telefonat grefiera pentru a

afla pe ce dată a fost amînată cauza penală privindu-l pe Ceronică R., fiind sigură că

cererea de dispunere a amînării cauzelor a fost satisfăcută, dar a fost informată că

cauza dată a fost examinată în lipsa succesorilor victimelor și avocaților acestora și a

fost emisă o decizie.

La data de 12.07.2013, a fost înaintată o cerere către Curtea de Apel Cahul, prin

care s-a solicitat explicație din care motiv cererea de amînare a ședințelor cu

participarea avocatului nu a fost admisă. Drept urmare, la 29.07.2013, a fost

recepționat răspunsul de la Curtea de Apel Cahul, prin care s-a confirmat existența

cererii depuse din 18.06.2013 de amînare pentru toate cauzele și despre faptul, că

grefiera Daud M. a uitat despre cererea avocatului și nu a comunicat completului de

judecată motivele neprezentării sale la ședința din 11.07.2013. Totodată, s-a invocat

faptul, că chiar dacă există cererea de amînare, aceasta nu-i temei pentru

neprezentarea în ședință a succesorului victimei Focșa E..

Recurenții consideră că cererea avocatului privind amînarea ședințelor în

legătură cu aflarea sa în concediu, drept prevăzut de art. 112 al Codului Muncii, este

9

un motiv întemeiat și legal pentru a amîna examinarea apelului avocatului

inculpatului.

În concluzie, recurenții consideră că încălcările comise de instanța de apel,

constituie un viciu fundamental, care a afectat hotărîrea atacată, adică reprezintă erori

de drept care nu pot fi corectate de către instanța de recurs și care impun soluția

admiterii recursului, casarea hotărîrii atacate și dispunerea rejudecării cauzei de către

aceeași instanță de apel, însă, dat fiind faptul că, președintele Curții de Apel Cahul

fiind unul din cei 6 judecători ai Curții de Apel Cahul, s-a pronunțat pe marginea

cererii avocatului privind încălcarea dreptului procesual de a participa în ședința de

judecată a succesorului victimei și a avocatului acesteia, se consideră că nu este

posibil restituirea cauzei la rejudecare în această instanță de judecată, cu dispunerea

strămutării cauzei la altă instanță de același nivel.

În drept, recursul declarat de avocatul Saganscaia O. și succesorul părții

vătămate, Focșa E., se întemeiază pe prevederile art. 420-422, 427, 428-430 CPP.

6.3. Potrivit recursului declarat de avocatul Grosu E., în numele inculpatului

Ceronică R., se solicită casarea deciziei instanței de apel și a sentinței instanței de

fond, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să fie dispusă

achitarea lui Ceronică R., din motiv că în acțiunile sale nu a existat componența de

infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (5) CP, și să fie respinse toate pretențiile

pecuniare înaintate de succesorii părților vătămate.

Recurentul invocă că, Curtea de Apel Cahul nu a luat în considerație

argumentele enumerate în cererea de apel privind gravele încălcări procedurale ce au

dus la condamnarea ilegală a inculpatului Ceronică R., în baza art. 264 alin. (5) CP și

a reiterat în cererea de recurs aceleași temeiuri și motive expuse, anterior, în cererea

de apel și desfășurate în pct. 3 din prezenta decizie, din care considerent expunerea

repetată a acestora nu este necesară.

Totodată, menționînd că instanța de apel nu a reținut declarațiile martorilor

Bostan N., Gheorghiță I. Mocanu R. și nu a soluționat corect acțiunile civile, întrucît

Niculiță R., fiind nevinovat, s-a solicitat să fie lăsată pentru examinare problema

acțiunii civile în altă procedură separată, din motiv că a fost înaintată cu multe

neclarități, greșeli și cu încălcarea principiilor pertinenței și concludenței probelor

(nefiind clar în majoritatea bonurilor ce fel de marfă a fost achiziționată, multe bonuri

scrise de mîină ca un fel de explicații ce s-a cumpărat, care la fel nu au putere

probatorie), și pretențiile de a fi încasate sumele ce se vor cheltui în viitor la 20 de

zile, 40 de zile, 6 luni și 1 an.

Despăgubirile de ordin moral la fel au fost greșit acceptate, deoarece ambele

părți reprezentante ale victimelor au menționat în ședința de judecată că au nevoie de

despăgubirile morale pentru a se putea întreține la bătrînețe și nu s-au expus în

privința suferințelor de ordin moral ce trebui să stea la baza acestor pretenții.

10

În drept, recursul avocatului Grosu E. se întemeiază pe prevederile art. 401, 420-

422, 427, 430, 435 CPP.

6.4. Potrivit recursului declarat de avocatul Babără M. în numele inculpatului

Ceronică R., au fost înaintate aceleași solicitări, ca și în recursul declarat de avocatul

Grosu E., iar în motivarea cererii, apărătorul menționează că, după cum se indică în

dispozitivul deciziei instanței de apel, a fost desființată sentința primei instanțe și s-a

pronunțat o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, însă în

această privință Curtea de Apel nu a respectat prevederile legale referitoare la

stabilirea deplină și corectă a stării de fapt ci, la începutul deciziei a expus starea de

fapt constatată de prima instanță, iar cînd trece la descrierea stării de fapt constatată de

instanța de apel nu se mai ține cont de faptul că, articolul incriminat recurentului este

unul de blanchetă și aici era obligatoriu de a fi indicat care norme ale legii materiale

(prevederea nemijlocită a Regulamentului Circulației Rutiere) a fost încălcată de

Ceronică R., ci s-a indicat doar sintagma „conform cerințelor Regulamentului

circulației rutiere”.

Prin urmare, fapta imputată lui Ceronică R. poartă un caracter nedefinit și incert,

acesta fiind condamnat pentru niște acțiuni neîncadrate în normele materiale concrete,

ce echivalează cu o învinuire abstractă, cu derogare de la prevederile art. 394 CPP.

Ambele instanțe au încălcat flagrant dreptul inculpatului la apărare, cînd au pus

la baza refuzului de a executa un experiment valabil faptul că „timpul nu este

favorabil și un automobil similar celui ce staționa nu este posibil de găsit”. De

asemenea, recurentul invocă că inculpatul nu a avut posibilitatea tehnică și fizică de a

reacționa și a evita impactul.

Din aceste considerente, se solicită instanței de recurs să aplice prevederile art.20

CP, care stabilește că fapta se consideră săvârșită fără vinovăție dacă persoana care a

comis-o nu își dădea seama de caracterul prejudiciabil al acțiunii sau inacțiunii sale,

nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor ei prejudiciabile și, conform

circumstanțelor cauzei, nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă.

În consecință, raportate la prezenta situație prevederile citate, se constată că

Ceronică R. nu și-a dat seama că va săvîrși accidentul, deoarece el nu a văzut

camionul ce staționa ilegal și fără semnalizare, nu își dădea seama despre consecințele

acestui accident, deoarece aflîndu-se la volan acesta nu acționa în direcția comiterii

unui accident ci avea ca scop deplasarea sa pe partea carosabilă, cu stricta respectare a

cadrului legal în vigoare, el nu a prevăzut posibilitatea survenirii urmărilor

prejudiciabile și nici nu trebuia sau nu putea să le prevadă, avînd în vedere că circula

pe partea carosabilă a drumului, unde nu pot și nu trebuie să se afle obstacole, iar dacă

acestea apar, ele trebuie semnalizate corespunzător.

În drept recursul declarat de avocatul Babără M. se întemeiază pe prevederile art.

427 alin. (1) pct. 6) și 8) CPP.

11

materialele cauzei, Colegiul penal conchide că acestea sunt vădit neîntemeiate, pentru

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) CPP, instanța de recurs, examinând

admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel,

fără citarea părților, în camera de consiliu, este în drept să decidă inadmisibilitatea

acestuia în cazul în care constată că recursul declarat este vădit neîntemeiat.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) CPP, instanța de recurs examinează cauza

numai în limitele temeiurilor stipulate expres de art. 427 CPP, care în mod obligatoriu

trebuie să fie invocate de recurent. Or, art. 427 alin. (1) CPP, prevede că hotărârile

instanței de apel pot fi atacate cu recurs ordinar pentru a repara erorile de drept comise

de instanțele de fond și de apel la judecarea cauzei.

Prin urmare, avînd în vedere că, la caz, au fost declarate patru recursuri, Colegiul

penal se va expune asupra fiecăruia în parte.

7.1. Cu referire la recursul declarat de procuror, se reține că recurentul solicită

casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea în vigoare a sentinței instanței de

fond, deoarece apelul a fost greșit admis, argumentîndu-și poziția prin faptul că

instanța de apel, la judecarea cauzei, nu a ținut seama de exigențile prevăzute de art.

61 și 75 CP, stabilindu-i inculpatului o pedeapsă care nu-și va atinge scopul de

corectarea și prevenirea săvîrșirii a noi infracțiuni din partea condamnatului.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 10) CPP, hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel în

cazul în care s-au aplicat pedepse individualizate contrar prevederilor legale.

Colegiul penal, verificînd sub acest aspect decizia, constată că această eroare nu

este prezentă în speța discutată.

În conformitate cu principiul individualizării pedepsei (art.7 CP) în coroborare

cu criteriile generale de individualizare a pedepsei, art. 75 alin. (1) CP, instanța de

judecată aplică pedeapsă luînd în considerare caracterul și gradul prejudiciabil al

infracțiunii săvîrșite, motivul și scopul celor comise, persoana celui vinovat,

caracterul și mărimea daunei prejudiciabile, circumstanțele ce atenuează sau

agravează răspunderea, ținîndu-se cont de influența pedepsei aplicate asupra corectării

vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.

Chestiunea de individualizare a pedepsei este un proces obiectiv, de evaluare a

tuturor elementelor circumscrise faptei și autorului, având ca finalitate stabilirea unei

pedepse în limitele prevăzute de sancțiunea art. 264 alin. (5) CP, în baza căruia a fost

condamnat inculpatul Ceronică R..

De asemenea, se reține că, la individualizarea pedepsei trebuie avut în vedere

principalul criteriu - gradul de pericol social al faptei săvârșite, care se măsoară după

cuantumul pedepsei prevăzute de textul incriminator, urmând ca celelalte două criterii

alăturate și distincte; - persoana infractorului și împrejurările care atenuează sau

12

agravează răspunderea penală, să fie avute în vedere după ce instanța și-a format

opinia cu privire la gradul de pericol social concret al activității infracționale

săvârșite, și anume, la caz, trebuie avute în vedere că, în urma acțiunilor din

imprudență a inculpatului Ceronică R., a survenit decesul a două persoane.

Astfel, Colegiul penal menționează că, pedeapsa se consideră echitabilă cînd

aceasta impune infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu

gravitatea infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale,

adică a drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

La fel, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a contribui la

realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea condamnatului și

prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat, precum și de alte

persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea blîndă nu este

suficientă pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni, iar o pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de

nedreptate, jignire, înrăire și de neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe

contrare scopului urmărit.

Prin urmare, Colegiul apreciază că, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că

instanța de fond a individualizat greșit pedeapsa aplicată inculpatului Ceronică R.,

pentru infracțiunea săvîrșită. La fel, corect s-a menționat că, pe cauza dată nu au fost

stabilite circumstanțe agravante, iar circumstanțele că inculpatul este la primul

conflict cu legea penală, la locul de trai se caracterizează pozitiv, faptul că inculpatul a

contribuit material cu cîte 500 euro fiecăruia, confirmat în ședința de judecată de către

succesorii victimelor, lipsa antecedentelor penale, săvîrșirea infracțiunii ca urmare a

condițiilor rutiere nefavorabile, fiind noaptea, în lipsa indicatorului de avertizare a

obstacolului aflat pe carosabil la distanța prevăzută de RCR, staționa alt mijloc de

transport, fără semnale luminoase, se constată ca circumstanțe atenuante, din care

considerente pedeapsa aplicată inculpatului a fost redusă pînă la minimul pedepsei cu

închisoare prevăzut la art. 264 alin. (5) CP, de 6 ani închisoare, cu privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani.

Referitor la soluționarea acțiunilor civile înaintate de succesorii părților vătămate

în cadrul procesului penal, Colegiul menționează că soluția adoptată de instanța de

apel este una corectă, în conformitate cu prevederile art. 219-225 CPP.

Art.220 CPP, prevede că, acțiunea civilă în procesul penal se soluționează în

conformitate cu prevederile Codului de procedură penală și se aplică normele

procedurii civile, dacă ele nu contravin principiilor procesului penal și dacă normele

procesului penal nu prevăd asemenea reglementări.

Potrivit pct. 25 din hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din

09.10.2006, cu privire la aplicarea de către instanțele de judecată a legislației ce

reglementează repararea prejudiciului moral, instanțele judecătorești, la determinarea

13

mărimii compensației pentru prejudiciul moral, trebuie neapărat să ia în considerație

atît aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice

părții vătămate, cît și datele obiective care certifică acest fapt, îndeosebi:

- importanța vitală a drepturilor personale nepatrimoniale și a bunurilor (viața,

sănătatea, libertatea, inviolabilitatea locuinței, secretul personal și familial, onoarea,

demnitatea și reputația profesională etc.);

- nivelul (gradul) suportării de către persoana vătămată a suferințelor psihice sau

fizice (lipsirea de libertate, pricinuirea vătămării corporale, decesul persoanelor

apropiate (rudelor), pierderea sau limitarea capacității de muncă etc.);

- felul vinovăției (intenția, imprudența) persoanei care a cauzat prejudiciul, în

cazul în care pentru repararea prejudiciului moral este necesară prezența ei.

Instanțele judecătorești, la determinarea mărimii prejudiciului moral în

echivalent bănesc, sînt în drept să ia în considerație și alte circumstanțe probatoare

prin actele pricinii, în particular, situația familială și materială a persoanei care poartă

răspundere pentru cauzarea prejudiciului moral părții vătămate.

Din acest punct de vedere se conchide că, corect au fost soluționate acțiunile

civile de către instanța de apel, care motivează diminuarea cuantumului prejudiciului

moral invocat de succesorii părților vătămate, de la 150 000 lei, pînă la 80 000 lei,

menționînd că, s-a constatat că Focșa E. și Lupașcu C. au avut incontestabil suferințe

psihice și fizice drept urmare a decesului rudelor apropiate, din care considerent

prejudiciul moral urmează a fi încasat de la inculpat, însă cu micșorarea sumelor

solicitate, care după părerea instanței de apel au fost exagerat de mari.

Față de aceste circumstanțe, instanța de recurs specifică că, de fapt, în cauză nu

s-a comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 CPP, la care se

face referință, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției adoptate, pedeapsa stabilită

inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele legii, din care

considerente se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

7.2. Cu privire la recursul declarat de avocatului Saganscaia O. și succesorul

părții vătămate, Focșa E., prin care se solicită casarea deciziei Curții de Apel Cahul

din 11 iulie 2013, cu dispunerea rejudecării cauzei în altă instanță de judecată - Curtea

de Apel Comrat, instanța de recurs expune următoarele.

Așa cum se constată din textul recursului declarat, în drept, recursul se

întemeiază pe prevederile art. 420-422, 427, 428-430 CPP.

Prin urmare, recurenții nu-și întemeiază recursul pe nici unul din temeiurile

expres stipulate în art. 427 alin. (1) CPP, iar în argumentarea recursului, fac trimitere

la faptul că, fiind în imposibilitate de a se prezenta la ședința din 11 iulie 2013, în

instanței de apel, totuși, instanța de apel a examinat cauza penală în privința lui

Ceronică R., în lipsa succesorilor părților vătămate și a reprezentanților acestora,

încălcîndu-le astfel drepturile lor prevăzute de art. 60, 61, 62, 323, 324 CPP și art. 6

CEDO. Or, recurenții nu specifică concret temeiul prevăzut de legea procesuală la

14

utilizarea acestei căi de atac, și anume, nu descrie care eroarea de drept din cele

enumerate în art. 427 alin. (1) CPP, a fost comisă la judecarea cauzei de către instanța

de apel și în ce constă esența erorii respective.

Art. 427 alin. (1) CPP, prevede 16 temeiuri de declarare a recursului ordinar,

astfel, dacă o parte a procesului consideră că soluția instanței de apel conține erori de

drept și o atacă în instanța superioară, atunci ea este obligată, conform art.430 pct. 5)

CPP, să motiveze recursul și să arate eroarea ce s-a comis, în coraport cu cel puțin

unul din temeiurile enumerate în art.427 alin.(1) CPP.

Sub acest aspect, Colegiul penal constată că recursul înaintat de avocatul

Saganscaia O. și succesorul părții vătămate, Focșa E., cu toate că nu se face trimitere

direct le vreun temei din art. 427 CPP, este motivat prin prisma erorii de drept ce se

circumscrie temeiului prevăzut de pct. 5) din alin. (1) art. 427 CPP.

Prin urmare, cu referire la pretinsa încălcare admisă de instanța de apel prevăzută

de art. 427 alin. (1) pct. 5) CPP, potrivit căreia hotărîrile instanței de apel pot fi supuse

recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanța de apel, dacă cauza a

fost judecată în instanță de apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal citată, a

fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre această

imposibilitate.

Verificînd materialele dosarului, în raport cu criticele invocate, Colegiul penal

conchide asupra faptului că acestea sunt vădit neîntemeiate și constată că, potrivit

citației anexate la fila dosarului 3 din vol. II, se confirmă faptul că avocatul

Saganscaia O. și succesorul părții vătămate, Focșa E., au fost înștiințate legal despre

data, ora și locul desfășurării ședinței de judecată în cauza penală privindu-l pe

Ceronică R., condamnat în baza art. 264 alin. (5) CP.

Prin avizul de primire a citației, se confirmă că, atît avocatul Saganscaia O., cît și

succesorul părții vătămate, Focșa E., au recepționat citațiile și cunoșteau cu

certitudine despre data ședinței de judecată stabilită pentru judecarea apelului declarat

de avocatul Grosu E. în interesele inculpatului Ceronică R.. (f.d. 7-8, vol. II)

Drept temei de dispunere a amînării ședinței de judecată, conform art. 331 CPP,

poate servi cazul în care cauza nu poate fi judecată din motivul neprezentării în

ședință a uneia din părți din motive întemeiate, cu condiția că partea înștiințează

instanța, despre motivul imposibilității prezentării la ședința respectivă.

Însă, așa cum se constată din procesul-verbal al ședinței de judecată din 11 iulie

2013, la care nu au fost prezente, fiind legal citate, părțile: succesorii părților vătămate

Focșa E., și Lupașcu C., precum și, avocații acestora, Babin A. și Saganscaia O.,

instanța audiind părțile prezente la proces și nedispunînd de nici o informație cu

privire la temeinicia motivului neprezentării părților respective, mai mult că din partea

lor nu a parvenit nici o cerere de amînare, a dispus de a începe examinarea cauzei în

lipsa persoanelor care nu s-au prezentat la ședință.

15

Despre faptul că, la 18 iunie 2013, avocatul Saganscaia O., a depus în cancelaria

Curții de Apel Cahul, o cerere prin care a adus la cunoștință faptul, că în perioada

dintre 04.07.2013 - 15.07.2013, se va afla în concediul anual și a solicitat numirea

cauzelor penale și civile cu participarea sa, după data de 15.07.2013, la materialele

dosarului lipsește o atare cerere.

Totodată, Colegiul penal constată că recurenta anexează la recursul declarat o

copie a cererii privind solicitarea numirii cauzelor penale și civile în care participă

dînsa, pe perioada în care aceasta se va afla în concediu. Tot din această cerere, se

constată că a fost înregistrată la Curtea de Apel Cahul, la data de 18.06.2013, sub nr.

de înregistrare 1840.

Astfel, instanța de recurs apreciază drept nefondate criticile recurenților privitor

la încălcarea drepturilor sale prevăzute de art. 6 CEDO și art. 60, 61, 62, 323, 324

CPP, din motivul că, fiind înștiințați legal de către instanța de apel, ce se confirmă

prin avizul de primire a citațiilor din data de 18.06.2013, totuși, părțile nu au

manifestat nici un interes pentru a se prezenta în ședința din 11 iulie 2013, privind

judecarea apelului declarat pe cauza penală în privința lui Ceronică R., mai mult,

avînd timp suficient la dispoziție, de aproximativ o lună, din momentul cunoașterii

despre ziua ședinței de judecată, nu au înștiințat instanța despre imposibilitatea

prezentării la ședința respectivă și nu au depus careva cereri de amînare a acesteia, din

motive întemeiate, cum este cel invocat de avocata Saganscaia O., de plecare în

concediul anual.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 427 alin. (1)

pct. 5) CPP, Colegiul conchide că la judecarea cauzei în ordine de apel, instanța a

respectat prevederile legale relevante, prescrise de art. 414-419 CPP, iar recursul

ordinar declarat de părți este vădit neîntemeiat.

7.3. Referitor la recursul declarat de avocatul Grosu E., în numele inculpatului

Ceronică R., prin care se solicită casarea deciziei instanței de apel și a sentinței

instanței de fond, cu rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care să

fie dispusă achitarea lui Ceronică R., din motiv că în acțiunile sale nu a existat

componența de infracțiune prevăzută de art. 264 alin. (5) CP, și să fie respinse toate

pretențiile pecuniare înaintate de succesorii părților vătămate, Colegiul menționează

următoarele.

În drept, recursul avocatului Grosu E. se întemeiază pe prevederile art. 401, 420-

422, 427, 430, 435 CPP.

Conform art. 424 alin. (2), 429 alin. (1), 430 alin. (5), 432 CPP, cererea de recurs

trebuie să fie motivată, să conțină indicarea temeiurilor prevăzute în art. 427 CPP și

argumentarea ilegalității hotărîrii atacate. Instanța de recurs, se pronunță doar în

limitele motivelor invocate în recurs.

Or, cu toate că nu a fost indicat expres, argumentele cererii de recurs înaintate, se

încadrează în temeiul prevăzut de pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP.

16

Prin urmare, pornind de la prevederile pct. 6) alin. (1) art. 427 CPP, potrivit

cărora hotărârea instanței de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de

drept comisă la judecarea cauzei, în cazul când hotărârea atacată nu cuprinde motivele

pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărârii

sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărârii redactate nu corespunde cu

dispozitivul pronunțat după deliberare.

Din textul recursului declarat, se constată că recurentul critică decizia instanței

de apel pentru că: „instanța nu s-a expus asupra tuturor motivelor invocate în apel și

nu a apreciat corespunzător probatoriu administrat la caz”.

Însă, așa cum rezultă din textul deciziei atacate, Colegiul penal reține că instanța

de apel și-a motivat decizia în conformitate cu prevederile art. 417 alin. (1) pct. 8)

CPP, astfel, decizia cuprinde temeiurile de fapt și de drept care au dus, la caz, la

admiterea apelului declarat și pronunțarea soluției expuse în pct. 4 din prezenta

decizie.

Mai mult ca atât, din materialele dosarului rezultă, că instanța de apel, în cauza

dată, în conformitate cu prevederile art. 101 CPP, a examinat complet și obiectiv

probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții,

atît cele ale apărării, cît și cele ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre admiterea

apelului declarat de avocatul Grosu E. în numele inculpatului Ceronică R., să fie una

corectă. Soluția adoptată, la caz, de instanța de apel, este pe deplin confirmată prin

ansamblul de probe expuse și analizate în hotărîrea atacată, iar probatoriul administrat

coroborînd în ansamblul, confirmă vinovăția inculpatului în săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 264 alin. (5) CP.

Prin urmare, în conformitate cu prevederile art. 414 CPP, instanța de apel,

judecând apelul, a verificat legalitatea și temeinicia hotărârii atacate pe baza probelor

examinate de prima instanță și conform materialelor din dosar, ajungînd la concluzia

că sentința atacată urmează a fi casată parțial, cu pronunțarea unei hotărîri noi în

latura penală și civilă.

Or, în fapt, decizia instanței de apel corespunde tuturor prevederilor legii de

procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Cu referire la cele invocate de recurent precum că, instanța de apel la judecarea

apelului declarat, nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, Colegiul

penal menționează că motivarea hotărârii este un proces de analiza și sinteza a actelor

și lucrărilor dosarului, care nu presupune în mod necesar expunerea tuturor

elementelor de amânunt, atâta timp cît sunt valorificate toate aspectele relevante din

punct de vedere probatoriu și sunt menționate componentele obligatorii ale unei

motivări a hotărârii penale, așa cum s-a procedat, de altfel, în cauza de față. Fiind

investită cu o situație de fapt, instanța de apel, ca urmare a efectuării cercetării

judecătorești, a expus situația de fapt reținută și a concluzionat corect, că aceasta se

circumscrie încadrării juridice stabilite în rechizitoriu și menținute de instanța de fond,

17

potrivit căreia Ceronică R., a fost învinuit și apoi condamnat în baza art. 264 alin. (5)

CP, însă, totodată, instanța de apel a ajuns la concluzia corectă de a redoza pedeapsa

stabilită inculpatului, reieșind din argumentele expuse pe larg în prezenta decizie la

pct. 5, a căror reluare nu este necesară.

Reieșind din cele expuse supra, Colegiul penal conchide că instanța de apel a dat

răspuns la toate argumentele invocate de apelant, specificând motivele pe care și-a

întemeiat soluția adoptată.

Mai mult, referitor la chestiunea de apreciere a probelor dată de instanțele

ierarhic inferioare, Colegiul menționează că procedura de apreciere a probelor, ține de

starea de fapt a cauzei, iar stabilirea acesteia este de competența instanței de fond.

Prin urmare, în lumina jurisprudenței constante a Colegiului penal al Curții Supreme

de Justiție, se reține că, regula generală desprinsă din dispozițiile art. 427 alin. (1)

CPP, prevede că la etapa de judecare a recursului ordinar instanța de recurs verifică

erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, în baza temeiurilor stipulate

expres de norma respectivă, dar nu apreciază sau face o reapreciere a stării de fapt

reținute în speță.

De asemenea, Colegiul reține că criticile formulate de recurent în recursul

declarat, au format obiect de discuție la judecarea cauzei penale în privința lui

Ceronică R. în instanța de apel și, cărora instanța de judecată ierarhic inferioară, le-a

dat o motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în decizie, soluție pe

care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune,

având în vedere și faptul că verificând hotărîrea atacată în raport cu prevederile art.

424 alin. (2) CPP, temeiuri de casare a hotărîrii atacate, nu s-au stabilit.

Cu privire la criticele recurentului privind soluționarea greșită a acțiunilor civile

și încasarea eronată din contul inculpatului a prejudiciului cauzat prin infracțiune

succesorilor părților vătămate, Colegiul menționează că, conform pct.10 din Hotărîrea

Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 9 din 09.10.2006, cu privire la aplicarea de

către instanțele de judecată a legislației ce reglementează repararea prejudiciului

moral, se stipulează că, prin prisma art.219 alin.(4) CPP, paguba morală va fi încasată

de la persoana condamnată pentru săvîrșirea infracțiunii și nu de la proprietarul

izvorului.

Posesorul izvorului de pericol sporit nu răspunde pentru prejudiciul moral dacă

demonstrează că izvorul de pericol sporit a ieșit din posesiunea lui ca urmare a

acțiunilor ilicite ale unor terți. În acest caz, răspunderea îi revine persoanei care a

dobîndit în mod ilicit izvorul de pericol sporit. În măsura în care posesorul izvorului

de pericol sporit este vinovat de faptul că izvorul a ieșit din posesiunea sa, el va

răspunde pentru prejudiciu în mod solidar cu persoana care l-a dobîndit în posesiune

în mod ilicit.

Prin urmare, instanța de fond, corect a dispus încasarea din contul inculpatului în

beneficiul lui Focșa E. și Lupașcu C., a despăgubirilor morale și materiale invocate,

18

însă cuantumul despăgubirilor morale, a fost exagerat de mare stabilit, astfel încît

instanța de apel, rejudecînd cauza a micșorat suma acestuia de la 150 000 lei, pînă la

80 000 lei, soluția respectivă, instanța de recurs o consideră corectă.

Argumentele recurentului precum că, pentru încasarea prejudiciului material

succesorii părților vătămate, urmau să atragă în proces și să solicite despăgubiri de la

compania de asigurări în conformitate cu contractul de asigurare obligatorie de

răspundere civilă pentru pagube produse de autovehicule, încheiat de Ceronică R. și

CIA „ASITO,” SA, Colegiul penal le respinge, ca necorespunzătoare prevederilor

expuse în art. 18 din Legea cu privire la asigurarea obligatorie de răspundere civilă

pentru pagube produse de autovehicule, la care a făcut trimitere și instanța de apel, și

a cărei motivare, sub acest aspect se consideră întemeiată și se preia și de instanța de

recurs.

În consecință, despăgubirile morale cauzate în urma săvîrșirii infracțiunii,

urmează a fi recuperate de vinovatul accidentului rutier Ceronică R..

7.4. Cu privire la recursul declarat de avocatul Babără M. în numele inculpatului

Ceronică R., se constată următorele.

În drept recursul declarat de recurent se întemeiază pe prevederile art. 427 alin.

(1) pct. 6) și 8) CPP.

Cu privire la pretinsa eroare de drept prevăzută de pct. 6) din alin. (1) art. 427

CPP, care ar fi afectat decizia instanței de apel, Colegiul penal constată că aceasta este

nefondată și necorespunzătoare circumstanțelor de fapt prezente la caz. Totodată,

constatarea aceasta făcută de instanța de recurs, a fost motivată în pct. 7.3. din

prezenta decizie, a cărei reluare nu este necesară.

Referitor la eroarea prevăzută de art. 427 alin.(1) pct.8) CPP, potrivit căreia

hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd nu au fost întrunite

elementele infracțiunii sau instanța a pronunțat o hotărîre de condamnare pentru o altă

faptă decît cea pentru care condamnatul a fost pus sub învinuire, cu excepția cazurilor

reîncadrării juridice a acțiunilor lui în baza unei legi mai blînde.

Însă, acest temei nu și-a găsit confirmare la examinarea recursului, nefiind

stabilite presupusele erori de drept invocate de către recurent.

Sub aspectul situației de „neîntrunire a elementelor infracțiunii”, se înțeleg acele

cazuri cînd s-a produs condamnarea persoanei, însă acțiunile acesteia nu întrunesc

elementele constitutive ale infracțiunii respective (persoana nu este subiect al acestei

infracțiuni, lipsește latura obiectivă sau subiectivă, sau legătura cauzală dintre

acestea).

La caz, se constată că instanța de apel a cercetat toate probele administrate în

cauză și le-a dat o apreciere obiectivă, care în ansamblul, au confirmat vinovăția

inculpatului. Conținutul probelor și valoarea lor probatore a fost analizată în textul

deciziei instanței de apel. Temeiuri de a pune la îndoială veridicitatea acestor probe nu

s-au stabilit.

19

Instanța de fond și apel corect au încadrat acțiunile lui Ceronică R. în baza art.

264 alin. (5) CP, cu privire la individualizarea pedepsei aplicate în privința

inculpatului, instanța de recurs s-a referit în pct. 7.1 din prezenta decizie.

Argumentele recurentului privitor la constatarea faptei făcute de instanța de apel,

se consideră neîntemeiate, dat fiind că instanța nu a reîncadrat acțiunile inculpatului în

baza altei norme penale, ci doar a reiterat pe scurt esența învinuirii ce i-a fost înaintată

lui Ceronică R.. Or, instanța de apel a rejudecat cauza, în latura penală, sub aspect

individualizării greșite a pedepsei, în rest sentința fiind menținută.

Mai mult, din decizia instanței de apel se constată că, în motivarea soluției

adoptate, instanța a menționat că, starea de fapt și de drept reținută în latura penală de

către instanța de fond este în concordanță cu circumstanțele stabilite și probele

administrate și examinate în cuprinsul hotărîrii atacate. Instanța de fond a examinat

cauza în fond, în latura penală, sub toate aspectele complet și obiectiv, făcînd o

apreciere probelor în conformitate cu prevederile art. 101 CPP, din punct de vedere

pertinenței, concludenții, utilității și veridicității, iar toate probele în ansamblu - din

punct de vedere a coroborării lor, pronunțînd o sentință de condamnare în privința lui

Ceronică R., în baza art. 264 alin. (5) CP.

În consecință, raportând situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2)

CPP, instanța de recurs concluzionează că lipsesc temeiuri de drept de casare a

hotărârii recurate și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursurilor

declarate, ca fiind vădit neîntemeiate.

penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de procurorul în procuratura de

nivelul Curții de Apel Cahul, Dumitru Calendari, de avocatul Saganscaia Oxana și

succesorul părții vătămate Focșa Elena, de avocatul Grosu Eugen și avocatul Babără

Marian în numele inculpatului Ceronică Ruslan, împotriva deciziei Curții de Apel

Cahul din 11 iulie 2013, în cauza penală privindu-l pe Ceronică Ruslan Vladimir, ca

fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă pronunțată integral la 26 februarie 2014.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

20