ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 08.05.2013

1ra-495/2013 — 264 alin. 3 lit.a CP

HOTĂRÂRE
08.05.2013
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
264 alin. 3 lit.a CP
Temei legal
264 al.3 lit. a CP
Citează această cauză
1ra-495/2013 — 264 alin. 3 lit.a CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-495/2013

08 mai 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte –Constantin Gurschi,

judecători – Nicolae Gordilă, Constantin Alerguș,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2012,

declarat de avocatul Vladislav Negura în numele inculpatului

Doroș Andrei Nichita, născut la 11octombrie 1968,

originar din r-l. Orhei, domiciliat în mun. Chișinău, str.

Petricani 2-A,

Doroș A.N. a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. a) Cod penal la 4 ani

închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un

termen de 3 ani, iar conform art. 90 Cod penal, i-a fost suspendată condiționat

executarea pedepsei pe un termen de probă de 2 ani.

deplasîndu-se la volanul automobilului „BMW-520i" cu n/î BSB86836, pe str.

Hristo Botev din direcția str. Independenței spre bd. Dacia din mun. Chișinău,

ajungînd în preajma trecerii nedirijate de pietoni, ignorînd cerințele art. 11 pct. 5

din Regulamentul Circulației Rutiere, care prevede că „conducătorul de autovehicul

în timpul deplasării este obligat să acorde prioritate pietonilor la trecerile nedirijate

semnalizate prin indicatoarele și/sau marcajele corespunzătoare", nu a întreprins

măsurile necesare pentru a prevedea situațiile periculoase, prin ce a încălcat

prevederile art. 45 (1) din RCR care stipulează că „conducătorul trebuie să conducă

vehiculul în conformitate cu limita de viteză stabilită, ținând permanent seama de

următorii factori: starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; dexteritatea în

conducere, care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; starea tehnică a vehiculului

și particularitățile încărcăturii; condițiile rutiere; situația rutieră. În cazul în care în

limita vizibilității apar obstacole, care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă

viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în pericol siguranța traficului”, a ignorat

prevederile art. 46 lit. a) din RCR, conform căruia „ conducătorul de vehicul trebuie

să manifeste prudență sporită și, în caz de necesitate, să reducă viteza pînă la limita care

i-ar asigura securitatea circulației sau chiar să oprească, în cazurile în care se deplasează

pe lingă copii", și ca urmare, a comis tamponarea pietonului minor Anastasia

Zveaghințeva, a.n. 2001, care traversa regulamentar partea carosabilă a drumului

1

de la dreapta la stînga relativ deplasării autovehiculului pe la trecerea pentru

pietoni, marcată cu indicatorul rutier 5.40.12 „trecere pentru pietoni" și marcajul

rutier 1.14.1. În rezultatul accidentului rutier, pietonului Anastasia Zveaghințeva

i-au fost cauzate vătămări corporale grave.

Astfel, acțiunile lui Doroș A.N. au fost calificate în baza art. 264 alin. (3) lit.

a) Cod Penal, adică –încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere, încălcare ce

a cauzat din imprudență vătămare gravă a integrității corporale.

inculpatului, care a solicitat casarea acesteia și adoptarea unei noi hotărîri de

achitare, invocînd că Doroș A.N. a acționat, fiind în stare de extremă necesitate,

neavînd posibilitatea de a frîna din cauza condițiilor climaterice și distanței mici,

a ieșit pe contrasens, astfel, evitînd tamponarea directă, frontală cu partea

vătămată Anastasia Zveaghințeva.

3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat casarea sentinței, rejudecarea

cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care Doroș A.N. să fie condamnat la 6 ani închisoare, cu privarea

de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, din motivul

că pedeapsa aplicată este prea blîndă.

2010, a fost admis apelul avocatului, casată sentința, rejudecată cauza și

pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță,

conform căreia Doroș A.N. a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a

infracțiunii prevăzute de art. 264 alin.(3) lit. a) Cod penal, pe motiv că există una

din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei.

solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel.

2011 a fost admis recursul ordinar, casată decizia și dispusă rejudecarea cauzei

de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.

2011 au fost respinse, ca nefondate apelurile procurorului și avocatului și

menținută sentința fără modificări.

ordinar în care a solicitat casarea acesteia, cu dispunerea rejudecării cauzei în

instanța de apel, în alt complet de judecată, pe motivul blîndeții.

septembrie 2012 a fost admis recursul ordinar declarat de procuror, casată

decizia și dispusă rejudecarea cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt

complet de judecată.

Instanța de recurs și-a argumentat soluția prin faptul că, la aplicarea

pedepsei instanțele de fond și de apel nu au acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61, 75 Cod penal, nu au argumentat convingător care sunt

2

motivele cauzei, ce ar permite stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art.

90 Cod penal.

decembrie 2012 a fost respins, ca nefondat apelul avocatului și a fost admis

apelul procurorului, casată sentința în partea stabilirii pedepsei și pronunțată o

nouă hotărâre, prin care Doroș A.N. a fost condamnat în baza art. 264 alin.(3)

lit. a) Cod penal la 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 3 ani, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

deschis. In rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut că Doroș A.N.,

încălcând regulile de securitate a circulației rutiere, încălcare ce a cauzat din

imprudență o vătămare gravă a integrității corporale, a săvârșit infracțiunea

prevăzută de art. 264 alin. (3) 1it.a) Cod penal.

Astfel, instanța de apel a considerat că la aplicarea pedepsei lui Doroș A.N.,

instanța de fond nu a acordat deplină eficiență prevederilor art. 61, 75 Cod penal,

nu au argumentat convingător care sunt motivele cauzei, ce ar permite stabilirea

pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal.

La stabilirea pedepsei instanța de apel a ținut cont de gravitatea infracțiunii,

care face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana inculpatului care

prin acțiunea comisă a atentat integritatea fizică a persoanei punând în pericol

viața unui minor, inculpatul până la moment nu a restituit prejudiciul cauzat

prin infracțiune și nici nu s-a arătat dispus de a acorda ajutor părții vătămate, în

conformitate cu prevederile art. 61 Cod penal, instanța de apel consideră că

corectarea inculpatului este imposibilă fără izolarea lui de societate, cu aplicarea

pedepsei sub formă de închisoare, cu dispunerea executării pedepsei conform

prevederilor art.72 alin. (l) lit.a) Cod penal în penitenciar de tip deschis.

In cazul dat stabilirea pedepsei cu aplicarea art. 90 Cod penal nu ar restabili

echitatea socială, nu ar duce la corectarea și reeducarea inculpatului în

respectarea cu strictețe a RCR, atît de către inculpat, cît și de alte persoane.

Negura în numele inculpatului Doroș A.N., în care solicită casarea deciziei în

partea stabilirii pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel,

invocînd:

- aprecierea eronată de către instanța de apel a declarațiilor martorului

Munteanu Ion și a inculpatului,

- instanța de apel la stabilirea pedepsei nu a luat în considerație toate

circumstanțele.

materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din

următoarele considerente.

Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța

de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva

3

hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra

inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat.

Apărătorul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată numai în partea

stabilirii pedepsei, astfel, în privința calificării acțiunilor inculpatului Doroș A.N.

în baza art. 264 alin. (3) 1it. a) Cod penal, instanța de recurs nu se va expune.

În recursul ordinar declarat de avocat, decizia recurată este criticată, prin

prisma temeiului de casare prevăzut la pct.6) alin. (1) ale art. 427 Cod de

procedură penală. Conform pct. 6) al articolului menționat, o hotărâre a instanței

de apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept în cazul când

instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărârea

atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției

contrazice dispozitivul hotărârii sau acesta este expus neclar, sau instanța a

admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Instanța de recurs menționează, că art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură

penală, conține 5 temeiuri care concret stabilesc temeiurile pentru declararea

recursului, însă, recurentul în recursul declarat nu a reflectat în ce constă

problema de drept de importanță generală ce persistă în cauză, care este eroarea

comisă de instanța de apel ce ar duce la casarea hotărârii și nu a invocat careva

temeiuri specificate în acest punct.

Astfel, lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta și-a

motivat soluția adoptată, oferind răspunsuri la toate motivele apelului declarat,

precum se vede că și dispozitivul deciziei nu contrazice cu motivarea soluției,

care este expus destul de clar. În fapt, decizia instanței de apel corespunde

tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată.

Instanța de recurs consideră întemeiată și legală concluzia instanței de apel,

referitoare la pedeapsa stabilită, atenționând că sancțiunea prevăzută de art. 264

alin. (3) Cod Penal, este de la 3 la 7 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de pînăla 4 ani. Astfel, instanța de

apel a stabilit pedeapsa sub formă de închisoare cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport în limita prevăzută de sancțiunea legii penale, și

anume 4 ani închisoare, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de

transport pe termen de 3 ani,cu executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis.

În opinia instanței de recurs, la stabilirea și aplicarea pedepsei s-au avut în

vedere scopul pedepsei penale și criteriile generale de individualizare prevăzute

în art. art. 61 și 75 Cod penal, unde instanța de apel corect a concluzionat că:

„instanța de fond nu a argumentat convingător care sunt motivele cauzei, ce ar

permite stabilirea pedepsei, cu aplicarea prevederilor art. 90 Cod penal”.

Argumentul recurentului privind faptul că, instanța de apel nu a luat în

considerație toate circumstanțele la stabilirea pedepsei, în viziunea Colegiului

nu și-a găsit confirmare, deoarece în decizia adoptată s-a constatat că instanța de

apel: “a ținut cont de gravitatea infracțiunii, care face parte din categoria

infracțiunilor grave, de persoana inculpatului care prin acțiunea comisă a atentat

4

integritatea fizică a persoanei punând în pericol viața unui minor, inculpatul

până la moment nu a restituit prejudiciul cauzat prin infracțiune și nici nu s-a

arătat dispus de a acorda ajutor părții vătămate, astfel corectarea inculpatului

este imposibilă fără izolarea lui de societate, cu aplicarea pedepsei sub formă de

închisoare, cu dispunerea executării pedepsei conform prevederilor art. 72 alin.

(l) lit. a) Cod penal în penitenciar de tip deschis”.

Ca urmare, instanța de apel întemeiat a concluzionat că: ”aplicarea art. 90

Cod penal n-ar restabili echitatea socială, n-ar duce la corectarea și reeducarea

inculpatului în respectarea cu strictețe a RCR, atît de către inculpat, cît și de alte

persoane”.

Sub acest aspect Colegiul reține că în ansamblul criteriilor indicate de art. 75

Cod penal, persoana inculpatului reprezintă doar un reper care nu poate prevala

față de criteriul gradului de pericol social concret ridicat pe care îl prezintă fapta

acestuia, astfel, nu se justifică aplicarea art. 90 Cod penal de către instanța de

fond și ca urmare dispunerea condamnării inculpatului la pedeapsa închisorii, cu

executarea în regim de detenție, reflectă o individualizare temeinică,urmărindu-

se atît reeducarea inculpatului, cît și prevenirea de noi infracțiuni, formarea unei

atitudini corecte față de ordinea de drept și față de regulile de conviețuire

socială.

Cît privește argumentul invocat de recurent privind aprecierea eronată a

declarațiilor martorului Munteanu Ion și a inculpatului de către instanța de apel,

Colegiul, atenționează că conținutul probelor au fost expuse în sensul în care au

fost declarate și careva abateri nu sunt constatate, iar aprecierea probelor ține de

examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de

apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da

temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Mai mult ca atît,

temeiul invocat privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele

prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală.

Față de considerentele ce preced, Colegiul penal constată, că instanța de

apel la examinarea apelurilor declarate a respectat cerințele art. 101, 414, 417

Cod de procedură penală, a răspuns la toate motivele invocate de apelanți, în

legătură cu ce nu se constată prezența a careva temei pentru recurs prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală.

Astfel, Colegiul conchide că temeiul indicat de recurent nu este aplicabil din

punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a

instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se

impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

Justiție,

5

Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 decembrie 2012, declarat de avocatul Vladislav

Negura în numele inculpatului Doroș Andrei Nichita, ca vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată la 08 mai 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Nicolae Gordilă

Constantin Alerguș

6

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2013-05-28
0,93
1ra-529/13 — art. 361 alin. 2 lit. c CP
Dosarul 1ra-529/2013 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 15 mai 2013 mun. Chișinău Colegiul penal în componență: președinte –Constantin Gurschi, judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș, a examinat admisibil
CSJ 2013-06-26
0,93
1ra-677/2013 — art. 264-1 alin. 3, art. 264 alin.2 CP
Dosarul 1ra-677/13 C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e D E C I Z I E 26 iunie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: președinte – Andrei Harghel, judecători – Constantin Alerguș, Ion Arhiliu
CSJ 2014-02-04
0,93
1ra-29/2014 — Încălcarea de către conducătorii mijloacelor de transport a regulilor de circulație rutieră.
Dosarul nr. 1ra-29/2014 CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE D E C I Z I E 21 ianuarie 2014 mun. Chișinău Colegiul lărgit în componența: Președinte – Constantin Gurschi, judecători – Elena Covalenco, Andrei H
CSJ 2013-06-12
0,93
1ra-493/2013 — art. 264 alin. 3, 90 CP
Dosarul 1ra-493/2013 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 29 mai 2013 mun. Chișinău Colegiul penal în componență: președinte –Constantin Gurschi, judecători – Andrei Harghel și Constantin Alerguș, a examinat admisibil
CSJ 2013-12-11
0,93
1ra-1047-2013 — 264 alin.1 CP
Dosarul nr.1ra-1047/13 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 20 noiembrie 2013 mun.Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte - Petru Ursache, Judecătorii - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă, examinînd
Sursă