1ra-684/13 — art. 188 alin. 2, 208 alin. 1 CP

Dosarul nr. 1ra-684/2013

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

03 iulie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte –Ursache Petru,

judecători – Timofti Vladimir și Nicolaev Ghenadie,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru

împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2013 în

cauza penală privindu-l pe

Canțîr Adrian Maxim, născut la 15 decembrie 1987,

originar și domiciliat în or. Căinari, r-nul Căușeni;

termenul de examinare a cauzei fiind:

- în prima instanță din 22.06.2012 pînă la

26.12.2012;

- în instanța de apel din 29.01.2013 pînă la

19.02.2013;

- în instanța de recurs din 28.05.2013 pînă la

03.07. 2013,

C O N S T A T Ă:

Canțîr Adrian a fost achitat de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de

art. 208 alin. (1) Cod penal, din motiv că nu s-a constatat existența faptei infracțiunii.

Canțîr Adrian a fost condamnat în baza art. 188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal

la 6 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip semiînchis.

S-a dispus încasarea de la Canțîr Adrian în beneficiul lui Ciumaș Mihaela

prejudiciul material în mărime de 1000 lei și prejudiciul moral în mărime de 5000 lei.

Serafim și Cristea Iulia (ultimii doi fiind condamnați în proceduri separate), la data de

23 mai 2011, între orele 00:00-01:00, avînd scopul sustragerii deschise a bunurilor

proprietarului, aflîndu-se în apropierea liceului „Milescu Spătaru” din str. Florilor,

mun. Chișinău, i-au atacat pe Ciumaș Mihaela și Foros Dorin, intenționat aplicîndu-le

multiple lovituri cu mîinile peste diferite părți ale corpului, i-au amenințat cu un cuțit

confecționat artizanal, pe care Vlad Serafim îl ținea la gîtul lui Foros Dorin și în mod

deschis au sustras de la ei bunuri, documente și bani, cauzîndu-i ultimului potrivit

raportului de examinare medico-legală nr. 2403 din 25 mai 2011 – leziuni corporale,

fără cauzarea prejudiciului sănătății și un prejudiciu material în proporții considerabile

în sumă totală de 4900 lei, iar lui Ciumaș Mihaela potrivit raportului de examinare

medico-legală nr. 2370 din 24 mai 2011 – leziuni corporale, fără cauzarea

prejudiciului sănătății și un prejudiciu material în proporții considerabile în sumă

totală de 3625 lei.

1

În drept, aceste acțiuni ale lui Canțîr Adrian au fost încadrate în baza art. 188

alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal – tîlhăria, adică atacul săvîrșit asupra unei persoane în

scopul sustragerii bunurilor, însoțit de violență periculoasă pentru viața sau sănătatea

persoanei agresate ori de amenințarea cu aplicarea unei asemenea violențe, comisă de

două sau mai multe persoane, cu aplicarea armei sau altor obiecte folosite în calitate

de armă, cu cauzarea de daune în proporții considerabile.

2.1. De către organul de urmărire penală Canțîr Adrian a mai fost pus sub

învinuire pentru faptul, că la 22 mai 2011, venind la domiciliul lui Vlad Serafim,

despre care știa cu certitudine că era minor, și cunoscînd despre faptul că acesta are

nevoie de bani pentru organizarea zilei de naștere în legătură cu împlinirea vîrstei

majoratului, 1-a ademenit la sustragerea bunurilor altei persoane, transmițîndu-i un

cuțit artizanal pe care Vlad Serafim la pus la el în rucsac, după care s-au deplasat în

mun. Chișinău, unde împreună cu Cristea Iulia i-au atac pe Foros Dorin și Ciumaș

Mihaela, cu aplicarea cuțitului artizanal, și cu bunurile sustrase de la Foros Dorin în

mărime de 4900 lei și de la Ciumaș Mihaela în mărime de 3625 lei, au părăsit locul

comiterii infracțiunii.

Acțiunile respective au fost încadrate în baza art. 208 alin. (1) Cod penal –

atragerea minorilor la activitatea criminală sau instigarea lor la săvîrșirea

infracțiunilor, precum și determinarea minorilor la săvîrșirea unor fapte imorale,

săvîrșite de o persoană care nu a atins vîrsta de 18 ani.

Paulean.

3.1. Procurorul în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și condamnarea lui

Canțîr Adrian în baza art.188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la 9 ani închisoare și în

baza art. 208 alin. (1) Cod penal la 4 ani închisoare, cu aplicarea art. 84 Cod penal la o

pedeapsă definitivă de 13 ani închisoare, motivînd că la stabilirea pedepsei în baza

art.188 Cod penal, instanța de fond nu a ținut cont de criteriile de individualizare a

pedepsei, aplicînd inculpatului o pedeapsă mult prea blîndă. De asemenea, instanța de

fond urma să aprecieze critic declarațiile martorului Vlad Serafim, precum că dînsul a

fost inițiatorul atacului tîlhăresc, vina inculpatului fiind confirmată și prin sentința

judecătoriei Rîșcani, mun. Chișinău din 07.03.2012, prin care Vlad Serafim, a fost

recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.188 alin. (2), lit. b),e),f)

Cod penal, astfel fiind cert stabilit faptul că Canțîr Adrian este instigatorul la

realizarea acțiunilor infracționale, care a predat cuțitul minorului Vlad Serafim, iar

intenția lor era predefinită de la plecarea spre Chișinău, iar argumentele lui Canțîr

Adrian, precum că nu știa că Vlad Serafim avea asupra sa un cuțit, nu și-a găsit

confirmare în ședința de judecată. Instanța de fond nu s-a expus asupra schimbării

declarațiilor martorului Vlad Serafim, care a avut un singur scop de a-1 ajuta pe

inculpatul Canțîr Adrian să evite răspunderea penală.

3.2. Avocatul Popa Paulian, în apelul declarat a solicitat casarea sentinței și

reîncadrarea acțiunilor inculpatului de la art.188 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal la

art.187 alin. (2) lit. b), e), f) Cod penal, stabilindu-i o pedeapsă cu aplicarea art. 90

Cod penal, motivînd că în ședința de judecată Canțîr Adrian a recunoscut atacul de

tîlhărie comis împreună cu Serafim Vlad și Cristea Iulia, însă despre faptul că Vlad

Serafim a folosit, cuțitul nu a cunoscut. Aceste depoziții au fost confirmate în ședință

de către Vlad Serafim, iar martorul Cristea Iulia a declarat că nu cunoaște nimic despre

2

faptul că între Canțîr Adrian și Vlad Serafim ar fi fost o oarecare înțelegere despre

folosirea cuțitului.

2013, au fost respinse ca nefondate apelurile procurorului și a avocatului Popa Paulian

și menținută sentința primei instanțe fără modificări.

procedură penală, cu recurs ordinar de către procuror, care solicită casarea deciziei și

dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel în alt complet de judecată, invocînd

că:

- instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau

hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția;

- instanțele de judecată eronat au apreciat declarațiile martorului Vlad Serafim,

care în ședință a precizat că el a fost cu inițiativa de a comite atacul de tîlhărie asupra

părților vătămate, iar în cadrul urmăririi penale a menționat că Canțîr Adrian a fost cu

inițiativa de a comite atacul de tîlhărie;

- instigatorul la realizarea acțiunilor infracționale a fost Canțîr Adrian, care a

predat personal cuțitul minorului Vlad Serafim;

- instanțele de judecată eronat au apreciat circumstanțele de fapt, achitîndu-l pe

Canțîr Adrian în baza art.208 alin. (1) Cod penal, deoarece incontestabil se

demonstrează prezența în acțiunile acestuia a faptului atragerii minorului la activitatea

criminală;

- instanța de judecată nu a dat o apreciere probelor prezentate de acuzare și nu a

apreciat multilateral și obiectiv probele administrate, care dovedesc cu certitudine

vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii încriminate de organul de urmărire

penală.

consideră că acesta urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele temeiurilor

invocate de recurent.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

decide inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care constată că recursul este

vădit neîntemeiat.

Drept temei pentru declararea recursului, procurorul a indicat prevederile art. 427

alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că instanța de apel nu s-a pronunțat

argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde

motivele pe care se întemeiază soluția, dar mai concret nefiind de acord cu achitarea

lui Canțîr Adrian de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod penal.

Aceste temeiuri, însă, nu și-au găsit confirmarea la examinarea recursurilor

declarate.

Ambele instanțe judecătorești au examinat cauza sub toate aspectele, complet și

obiectiv, și au apreciat corect probele administrate, constatînd că procurorul n-a

prezentat probe incontestabile de acuzare a lui Canțîr Adrian de comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod penal și astfel, corect au concluzionat, că nu s-a

constatat existența faptei infracțiunii.

3

Probele administrate de către organul de urmărire penală și susținute de

acuzatorul de stat, puse la dispoziție instanțelor judecătorești ierarhic inferioare, nu

dau temei la o stabilire sigură a vinovăției lui Canțîr Adrian în săvîrșirea infracțiunii

incriminate.

În acest sens, instanța de apel corect a concluzionat, că învinuirea înaintată

inculpatului Canțîr Adrian privind instigarea minorului Vlad Serafim la comiterea

infracțiunii de tîlhărie este neîntemeiată, deoarece potrivit declarațiilor părților

vătămate Foros Dorin și Ciumaș Mihaela, rezultă că cel mai activ în cadrul atacului se

manifesta Vlad Serafim, iar Canțîr Adrian și Cristea Iulia doar executau indicațiile

acestuia.

Acest fapt a fost confirmat și prin aceea că Vlad Serafim anterior a mai fost

recunoscut vinovat de comiterea unor infracțiuni similare, mai ales că chiar dînsul a

declarat că intenția de a urmări părțile vătămate și a le jefui a fost a lui.

În această ordine de idei, Colegiul penal reține că instanțele de judecată corect au

dat apreciere declarațiilor martorului Vlad Serafim, depuse în instanța de judecată,

deoarece acestea coroborează cu declarațiile atît ale inculpatului Canțîr Adrian, cît și

ale martorului Cristea Iulia, precum și cu celelalte probe administrate în cadrul

procesului penal.

Astfel, instanțele de judecată corect au conchis că învinuirea adusă lui Canțîr

Adrian nu este bazată pe probe directe ce ar confirma vinovăția acestuia de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 208 alin. (1) Cod penal, iar potrivit art. 8 alin. (3) în

coroborare cu art. 389 Cod de procedură penală, sentința de condamnare se adoptă

numai în condiția în care, în urma cercetării judecătorești, vinovăția inculpatului în

săvîrșirea infracțiunii a fost confirmată prin ansamblul de probe exacte, cercetate de

instanța de judecată, cînd toate versiunile au fost verificate, iar divergențele au fost

lichidate și apreciate corespunzător. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi

înlăturate se interpretează în favoarea inculpatului.

Mai mult ca atît, potrivit art. 24 alin. (3), (4) Cod de procedură penală, părțile

participante la judecarea cauzei au drepturi egale, fiind investite de legea procesual-

penală cu posibilități egale pentru susținerea pozițiilor lor. Instanța de judecată pune la

baza sentinței numai acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală

măsură. Părțile în proces își aleg poziția, modul și mijloacele de susținere a ei de sine

stătător, fiind independente de instanță, de alte organe, ori persoane, iar instanța de

judecată acordă ajutor oricărei părți, la solicitarea acesteia, în condițiile prezentului

cod, pentru administrarea probelor necesare.

Astfel, se relevă că instanța de apel, respectînd principiul contradictorialității, a

asigurat posibilitatea reală părții acuzării să prezinte anumite probe în susținerea

învinuirii aduse lui Canțîr Adrian, care a fost achitat de către prima instanță pe art. 208

alin. (1) Cod penal, ceea ce acuzatorul de stat nu a făcut.

Motivele invocate de recurent au fost verificate minuțios în instanța de apel și

actele cauzei dovedesc legalitatea temeiurilor de fapt și de drept, care au dus la

respingerea acestora. Careva noi motive relevante în susținerea argumentelor invocate

recurentul instanței de recurs nu a prezentat.

În acest context, Colegiul penal conchide că temeiul pentru recurs ordinar

declarat de procuror, prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală nu

4

și-a găsit confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente recursul urmează

a fi declarat inadmisibil, fiind vădit neîntemeiat.

Cod de procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura

de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tudor Cojocaru împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 19 februarie 2013 în cauza penală privindu-l pe

Canțîr Adrian Maxim, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 12 iulie 2013.

Președinte Ursache Petru

Judecători Timofti Vladimir

Nicolaev Ghenadie

5