1ra-387/2014 — art. 264 alin. 3 Cod penal

1ra-387/2014 — art. 264 alin. 3 Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2014)

Dosarul nr. 1ra-387/2014

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

01 aprilie 2014 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Liliana Catan, Ion Arhiliuc, Ion Guzun, Iurie Diaconu

Cu participarea

Procurorului - Nicolai Suvac

Avocatului - Leonid Tălămbuță

Interpretului – Adriana Condrațcaia

A judecat în ședință publică recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de

inculpatul Iusiumbeli Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 iunie 2013, pe cauza penală în privința lui:

Iusiumbeli Andrei Constantin,

născut la 18 iunie 1966, originar și domiciliat din

mun. Chișinău, str. Matei Basarab 2, ap. 11.

Termenul de examinare a cauzei:

Prima instanță: 27 iulie 2011- 05 martie 2013;

Instanța de apel: 08 mai 2013- 25 iunie 2013;

Instanța de recurs: 17 decembrie 2013- 01aprilie 2014;

Procedura de citare legal îndeplinită.

S-au prezentat:

Procurorul, care a susținut recursul, solicitînd admiterea lui în sensul declarat

și respingerea recursului declarat de inculpat.

Avocatul și inculpatul, care s-au pronunțat pentru respingerea recursului

declarat de către procuror ca fiind nefondat, și admiterea recursului declarat de

inculpat cu menținerea hotărîrii atacate.

C O N S T A T Ă :

Iusiumbeli Andrei a fost achitat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264

1

alin. (3) Cod penal, pe motiv că fapta inculpatului nu întrunește elementele

constitutive ale acestei infracțiuni.

Acțiunile civile au fost lăsate pentru a fi examinate în ordinea procedurii

civile.

învinure pentru faptul că, la 28 mai 2011, în jurul orei 21.00, conducînd

autoturismul de model „VAZ 21011" cu n/î STAC 875, deplasîndu-se pe str. A.

Russo, mun. Chișinău, din direcția bd. Moscovei spre str. Dimo, nu a manifestat

prudență sporită la trafic, a încălcat cerințele art. 10 (1) din Regulamentul

circulației rutiere care prevede că: „ Persoana care conduce autovehicul trebuie:

să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să

posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum";

precum și prevederile art. 45 (1-2) RCR care prevede că: „1) conducătorul trebuie

să conducă vehiculul în conformitate cu limita, de viteză stabilită, ținînd

permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează

atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să evada situațiile

periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d)

situația rutieră; 2) În cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi

observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar oprească pentru a

nu pune în pericol siguranța traficului" și prin urmare, deplasîndu-se vis-a-vis de

spitalul „Sfînta Treime", a tamponat pietonii Brîncoveanu Ianis Ghenadie, a.n.

1992, și Degteariov Egor Vladimir, a.n. 1990, care traversau partea carosabilă de la

stînga spre dreapta, conform sensului de deplasare a unității de transport. În

rezultatul accidentului rutier, pietonul Brîncoveanu Ianis, conform raportului de

expertiză medico-legală nr.1444/D, din 28 iunie 2011, s-a ales cu vătămări

corporale medii, iar pietonul Degteariov Egor, fiind internat în secția de reanimare

a SCMU ca urmare a decedat la 31 mai 2011. Conform raportului de expertiză

medico-legală nr. 50/1061, din 24 iunie 2011, moartea lui Degteariov Egor a

survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise: excoriație pe față, echimoză

pe pavilionul auricular drept, revărsate sangvine în țesuturile moi pericraniene,

fractură liniară a oaselor bolții și bazei craniului, hematom subdural, hemoragii

subarahnoidiene, intraparenchimatoase, dilacerarea substanței cerebrale, hemoragii

secundare în trunchiul cerebral.

acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să

fie condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal la 4 ani închisoare, cu

executarea pedepsei în penitenciar de tip deschis, cu privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 4 ani, pe motiv că au fost prezentate

2

suficiente probe pertinente, admisibile și concludente, care dovedesc vinovăția lui

Iusiumbeli Andrei de săvîrșirea infracțiunii incriminate.

2013, a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunțată o nouă hotărîre

potrivit modului prevăzut pentru prima instanță, prin care:

Iusiumbeli Andrei a fost condamnat în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal la 4 (patru) ani închisoare, cu privarea de dreptul e a conduce mijloace de

transport pe un termen de 3 (trei) ani.

Conform art. 90 Cod penal, executarea pedepsei a fost suspendată

condiționat pe un termen de probă de 2 (doi) ani.

Acțiunea civilă înaintată de Degteariova Ludmila a fost admisă parțial și

dispusă încasarea de la inculpat a prejudiciului moral în sumă de 30 000 (treizeci

mii) lei și cheltuielile de judecată în sumă de 200 (două sute) lei.

acumulate, respectînd prevederile art. 101 Cod de procedură penală, din punct de

vedere al pertinenței, concludentei, utilității și veridicității lor, iar toate probele în

ansamblu din punct de vedere al coroborării lor.

Colegiul penal a constatat că, Iusiumbeli Andrei, la 28 mai 2011, în jurul

orei 21.00, conducînd autoturismul de model „VAZ 21011" cu n/î STAC 875,

deplasîndu - se pe str. A. Russo, mun. Chișinău din direcția bd. Moscovei spre str.

Dimo nu a manifestat prudență sporită la trafic, a încălcat cerințele art. 10 (1) din

Regulamentul circulației rutiere care prevede că: „ Persoana care conduce

autovehicul trebuie: să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului

regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță

vehiculul pe drum"; precum și prevederile art. 45 (1-2) RCR care prevede că: „1)

conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita, de viteză

stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică

ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să

evada situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile

încărcăturii; d) situația rutieră; 2) În cazul în care în limita vizibilității apar

obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar

oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului" și prin urmare,

deplasîndu-se vis-a-vis de spitalul „Sfînta Treime", a tamponat pietonii

Brîncoveanu Ianis Ghenadie, a.n. 1992, și Degteariov Egor Vladimir, a.n. 1990,

care traversau partea carosabilă de la stînga spre dreapta, conform sensului de

deplasare a unității de transport. În rezultatul accidentului rutier, pietonul

Brîncoveanu Ianis, conform raportului de expertiză medico-legală nr.1444/D, din

28 iunie 2011, s-a ales cu vătămări corporale medii, iar pietonul Degteariov Egor,

fiind internat în secția de reanimare a SCMU ca urmare a decedat la 31 mai 2011.

3

Conform raportului de expertiză medico-legală nr. 50/1061 din 24 iunie 2011,

moartea lui Degteariov Egor a survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale

închise: excoriație pe față, echimoză pe pavilionul auricular drept, revărsate

sangvine în țesuturile moi pericraniene, fractură liniară a oaselor bolții și bazei

craniului, hematom subdural, hemoragii subarahnoidiene, intraparenchimatoase,

dilacerarea substanței cerebrale, hemoragii secundare în trunchiul cerebral.

Acțiunile inculpatului au fost calificate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal - încălcarea regulilor de securitate a circulației de către persoana care

conduce mijlocul de transport, încălcare ce a provocat din imprudență decesul

unei persoane.

Colegiul penal a considerat, că vinovăția inculpatului este dovedită prin

declarațiile părții vătămate, a martorilor și a materialelor acumulate la cauza penal,

inclusiv raportul de constatare tehnico-științifică nr. 390 din 16 iunie 2011,

potrivit căruia, șoferul dispunea de posibilitatea tehnică de evitare a tamponării

pietonilor folosind frînarea.

La stabilirea pedepsei, s-a ținut cont de prevederile art. art. 61, 75 Cod penal,

considerînd că corectarea și reeducarea inculpatului poate fi doar prin aplicarea

pedepsei cu închisoare, dar cu suspendarea prin aolicarea prevederilor art. 90

Cod penal și cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport.

Referitor la acțiunea civilă, Colegiul a considerat necesar de admis parțial și

a dispus încasarea din contul inculpatului în beneficiul părții vătămate a

prejudiciului moral în sumă de 30 000 (treizeci mii ) lei, ținînd cont de caracterul

și gravitatea suferințelor psihice și fizice cauzate succesorului victimei, de gradul

de vinovăție și de măsura în care această compensare poate aduce satisfacție, la fel

s-a dispus și încasarea în beneficiul succcesorului din contul inculpatului și a

cheltuielilor de judecată, confirmate prin bonul de plată nr. 933122, în sumă de 200

(două sute) lei.

invocînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, solicitînd

casarea acesteia în latura pedepsei, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceiași

instanță de apel în alt complet de judecată, deoarece instanța de apel, în viziunea

recurentului, la individualizarea pedepsei nu a acordat deplină eficiență

prevederilor art. 61; 75 Cod penal precum și explicațiilor de la pct. 14 din

Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție nr. 22 din 12 decembrie 2005 ”Cu

privire la practica judecării cauzelor penale în ordine de apel”, cu modificările

ulterioare, astfel că, pedeapsa stabilită nu este echitabilă în raport cu fapta comisă

și nu va atinge scopul pedepsei penale.

În motivarea recursului, recurentul a invocat că, eronat s-a aplicat art. 90

Cod penal la numirea pedepsei inculpatului, deoarece acesta nu recunoaște vina, nu

4

a contribuit la descoperirea infracțiunii și nu a reparat prejudiciul cauzat

succesorului părții vătămate decedate și părții vătămate Brîncoveanu Ianis.

De asemenea, recurentul a mai menționat că, instanța de judecată a ignorat

faptul că inculpatul a comis o infracțiune gravă, în rezultatul căreia a decedat o

persoană, iar a doua persoană s-a ales cu vătămări corporale medii și accidentul

rutier a avut loc loc în apropiere de trecerea de pietoni, ceiea ce agravează fapta

dată și în general, opinia publică incriminează iresponsabilitatea conducătorilor

auto.

6.1. Inculpatul la fel a declarat recurs ordinar, fără a indica careva temei

prevăzut la art.427 CPP, prin care a solicitat casarea deciziei instanței de apel cu

menținerea sentinței instanței de fond.

Recurentul a invocat că, instanța de apel nu a respectat prevederile art. 417-

419 Cod de procedură penală și a stabilit incorect temeiurile reale și juridice,

concluzionînd vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii incriminate, totodată, nu

s-a luat în considerație și art. 101 Cod de procedură penală.

Mai invocă, că instanța de apel nu a apreciat raportul expertizei

suplimentare nr.20 din 29 .05. 2012, care a fost efectuată de același expert,

conform căruia inculpatul se deplasa cu viteză admisă de 47km/h și nu aveam

posibilitatea să evit călcarea pietonilor. Această expertiză suplimentară a fost

efectuată din motiv că expertul Lungul V. în cadrul ședinței de judecată a

comunicat că date inițiale pentru efectuarea primei expertise cu nr.390 din

l6.06.2011 au servit datele prezente de ofițerul de urmărire penală, conform cărora

părțile vătămate traversau strada încet, deși în cursul ședinței de judecată din

declarațiile martorilor s-a stabilit că părțile vătămate au traversat strada încet numai

pînă la banda de separare a carosabilului, apoi au luat-o la fugă. Pietonii au apărut

în limitele vizibilității automobilului atunci, cînd era deja imposibil din punct de

vedere tehnic de evitat călcarea lor.

Instanța de apel de asemenea nu a apreciat raportul expertizei nr. 1761 din

20.08.2012 efectuate de Centrul național de expertise judiciare, conform căruia

urmele de frînare ale automobilului la volanul căruia mă aflam au constituit 10,8

m, ceea ce corespunde vitezei de deplasare de circa 47 km/h, iar distanța necesară

pentru oprirea nepericuloasă a automobilului care se deplasa cu așa viteză

constituie circa 25-27 metri. Astfel, nu a avut din punct de vedere tehnic

posibilitatea să evite accidentul în traficul rutier (f/d. 149-151).

Mai mult ca atît, recurentul a indicat că instanța de apel nu a audiat martorii

acuzării și contrar prevederilor legale a făcut trimitere la declarațiile lor, luîndu-le

ca probe reale ale vinovăției sale.

Ultimul consideră, că în acțiunile sale lipsește componența de infracțiune,

deoarece a respectat regulile circulației rutiere, deplasîndu-se în limitele vitezei

5

permise și a utilizat din punct de vedere tehnic toate posibilitățile pentru evitarea

impactului, instanța de apel nu a specificat care anume prevederi din regulamentul

circulației rutiere nu li-a respectat.

penal lărgit ajunge la concluzia, că acestea urmează a fi respinse cu menținerea

hotărîrii atacate din următoarele considerente.

7.1 Cu referire la recursul inculpatului.

Recurentul în recursul declarat nu a invocat careva temei prevăzut de

art.427 Cod de procedură penală, dar potrivit textului recursului, argumentele

invocate se cuprind în temeiurile de recurs prescrise de art.427 alin.(1) pct.6), 8),

12) Cod de procedură penală, care stipulează, că hotărîrea instanței de apel

conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra tuturor

motivelor invocate în apel, hotărîrea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, nu sînt întrunite elementele infracțiunii ori faptei săvîrșite i s-a dat o

încadrare juridică greșită.

Analizînd aceste temeiuri în raport cu motivele invocate în recurs, Colegiul

penal constată că nici unul din ele nu și-au găsit confirmarea la examinarea

recursului declarat, lipsind temeiuri de implicare a instanței de recurs în sensul

casării deciziei instanței de apel pentru a repara erorile de drept invocate.

Astfel, instanța de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, a examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar și

anume: declarațiile inculpatului Iusiumbeli Andrei, ale părții vătămate

Brîncoveanu Ianis, ale martorilor Cononenco Serghei, Grati Iurie, Grai Olga,

Melniciuc Artiom, în coraborare cu procesul-verbal de cercetare a locului

accidentului rutier din 28.05.2011, schița accidentului rutier, tabelul fotografic și

procesul verbal de cercetare a unității de transport, conform cărora accidentul a

avut loc pe pe str. A. Russo, vis-a-vis de Spitalul „Sfânta Treime". La fața locului

au fost depistate urme de frânare cu lungimea de 10,8 metri. La automobilul „VAZ

21011" au fost deteriorate parbrizul, capota și acoperișul (f. d. 4-11);raportul de

expertiză medico-legală nr. 1444/D din 28.06.2011, în rezultatul accidentului

rutier, pietonul Brîncoveanu Ianis, s-a ales cu vătămări corporale medii, exprimate

prin „fractură închisă cominutivă a ambelor oase a gambei stângi în treimea

medială cu deplasarea fragmentelor" ( f. d. 20); raportul de expertiză medico-

legală nr.50/1061 din 24.06.2011, conform căruia moartea cet. Degteariov Egor a

survenit în rezultatul traumei cranio-cerebrale închise: excoriație pe față, echimoză

pe pavilionul auricular drept, revărsate sangvine în țesuturile moi pericraniene,

fractură liniară a oaselor bolții și bazei craniului, hematom subdural, hemoragii

subarahnoidiene, intraparenchimatoase, dilacerareasubstanței cerebrale, hemoragii

se-cundare în trunchiul cerebral (f. d. 35); raportul de constatare tehnico-științifică

6

nr. 390 din 16.06.2011, conform concluziei căreia urmei de frânare de 10,8 metri

lăsate de automobilul de modelul „VAZ - 2101F' cu numărul de înmatriculare ST

AC 875 pe partea carosabilă a drumului corespunde viteza 47 km/oră. Distanța

necesară pentru oprire în siguranță a automobilului de modelul „VAZ - 2101 cu

numărul de înmatriculare ST AC 875, în condițiile comiterii accidentului rutier,

pentru viteza 47 km/oră este-88—92 metri. Conform datelor inițiale prezentate,

șoferul Iusiumbeli Andrei dispunea de posibiltatea tehnică de evitare a tamponării

pietonilor Brîncoveanu Ianis și Degteariov Egor folosind frânarea (f. d. 59-60).

Acestui cumul de probe Instanța de apel le-a dat o apreciere corespunzătoare, astfel

just concluzionînd că acțiunile inculpatului Iusiumbeli Andrei urmează a fi

încadrate în baza art. 264 alin. (3) lit. b) Cod penal după indicii - încălcarea

regulilor de securitate a circulației sau de exploatare a mijloacelor de transport de

către persoana care conduce mijlocul de transport, adică încălcarea regulilor de

securitate a circulației de către persoana care conduce mijlocul de transport,

încălcare care a provocat din imprudență decesul unei persoane".

În viziunea Colegiului, Instanța de apel corect a apreciat critic declarațiile

inculpatului, acestea fiind calificate drept o poziție de apărare a sa, cît și

declarațiile martorului Melniciuc Artiom, considerînd ca acestea nu corespund

adevărului, fiind combătute prin totalitatea probelor sus indicate și le-a apreciat ca

o dorință de a atenua situația inculpatului Iusiumbeli Andrei, cu care dînsul era în

mașină.

În aceiași ordine de idei, în decizia contestată just s-a concluzionat, că nici

martorul Cononenco Serghei la fel ca și partea vătămată Brîncoveanu Ianis nu au

auzit zgomotul (sunetul) specific de frînare sau claxonare a automobilului cu toate

că inculpatul Iusiumbeli Andrei a menționat, că a văzut partea vătămată de la

aproximativ 12-15 metri de la mașină. De altfel, nici martorii Grati Olga și Grati

Iurie, nu a confirmat că ar fi auzit asemenea sunete de frînare sau clacsonare iar

în ședință martora Gratii Olga a comunicat „….că nu ține minte dacă șoferul a

semnalizat. După accident șoferul spunea că nu i-a văzut…..”.

Astfel, instanța de apel întemeiat a reiterat, că Conform Regulamentului

circulației rutiere, șoferul întrând în zona indicatoarelor rutiere "trecerea pentru

pietoni" este obligat să prevadă situațiile periculoase. Instanța de apel a reiterat

cele menționate în raport cu declarațiile inculpatului care a invocat că „…..afară

amurgea, lumina automobilului era aprinsă. Înainte de locul accidentului mai era

o trecere de pietoni la care s-a oprit, apoi a continuat traseul, aproximativ puțin

mai sus de trecerea de pietoni a observat că traversează strada doi băieți, mai

aproape pe carosabil de partea dreaptă era un automobil, din partea spre s.

Ciocana se deplasau automobile…” și în raport cu schema accidentului rutier, de

unde se evidențiază că accidentul a avut loc între două treceri de pietoni.

7

Totodată instanța de apel a conchis că, instanța de fond a ignorat și

prevederile art.45 alin.(l) lit. a), b) și d), alin.(2) din Regulamentul Circulației

Rutiere, care prevede că, „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de factorii

privind starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția, dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase, situația rutieră. În

cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de către

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului ", precum și pct.115 al aceluiași Regulament, ce

dispune că: „la trecerile cu circulația nedirijată, pietonii au prioritate în trecere,

în raport cu conducătorii de vehicule..."

Astfel, la acest capitol Colegiul menționează, că martorii audiați, chiar și

inculpatul, au declarat că afară amurgea, luminile nu ardeau, deci, inculpatul era

obligat nu numai să respecte regulile circulației rutiere, dar și să prevadă

posibilitatea sa de a le respecta și a prevedea consecințele prejudiciabile, or, acestă

posibilitatea ar putera fi limitată de anumite circumstanțe obiective sau subiective.

În cazul cînd însuși conducătorul mijlocului de transport a creat starea de pericol,

neavînd ulterior posibilitatea tehnică de a evita survenirea consecințelor, anume el

poartă răspundere penală pentru infracțiunea incriminată de art.264 Cod penal.

Prin urmare, se constată că în cauză s-au stabilit toate elementele

componente ale infracțiunii imputate lui Iusiumbeli Andrei, inclusiv vinovăția

acestuia, după cum rezultă din decizia instanței de apel, care s-a pronunțat asupra

circumstanțelor de fapt și a motivat concluzia prin cumulul de probe pertinente,

concludente și utile, administrate pe parcursul judecării cauzei și ulterior apreciate

în conformitate cu prevederile art.101 Cod de procedură penală în mod obiectiv.

Colegiul penal atestă că, conform art.27 și art.414 alin.(2) Cod de procedură

penală, aprecierea probelor și circumstanțelor de fapt ale cauzei ține de competența

instanțelor de fond și de apel.

Astfel, instanța constată că decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului

și temeiurile de fapt și de drept care au dus la admiterea apelului, precum și

motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417 Cod de

procedură penală.

Afirmațiile recurentului, precum că instanța de apel incorect a apreciat

probele cauzei punîndu-le la baza sentinței de condamnare, nu pot fi reținute ca

temei de admitere a recursului, deoarece, ca probe acestea sunt colectate cu

respectarea procedurii penale, verificate și apreciate de instanțe conform legislației

în vigoare.

Colegiul consideră neîntemeiată critica inculpatului referitor la neaprecierea

de către instanța de apel a raportului de expertiză suplimentară nr.20 din

8

29.05.2012 (f.d.136-138) și a raportului de expertiză nr.1761 din 20.08.2012

efectuat de Centrul național de expertize judiciare (f.d.149-151), or instanța de

apel corect nu s-a referit la aceste rapoarte, deoarece conform ultimului raport de

expertiză nr.1761 din 20.08.2012, efectuată de Centrul național de expertize

judiciare, la întrebarea nr.3 „dacă avea oare posibilitatea tehnică șoferul a/m de

model „ VAZ 21011” cu n/î STAC 875 de a evita tamponarea pietonilor”,

răspunsul a fost:

„ În materialele dosarului penal Nr. 1-737/2011, sunt prezente date ce sunt

în condradicție unele față de altele în privința locului observării pietonilor pe

partea carosabilă de către conducătorul a/m de model „VAZ 21011", și anume:

-conform Procesului verbal al experimentului în procedura de urmărire

penală și declarațiilor bănuitului Iusiumbeli A. și a martorilor Gratii Olga și Iurie

(f.d. 55), pietonii au fost abservați pe banda din contrasens a carosabilului, și din

locul observării lor pînă la locul tamponării, în cîmpul de vizibilitate al

conducătorului auto, ei au parcurs distanța de 6,5 m, dintre care 4 m din această

distanță pietoniii au parcurs la pas, iar altă porțiune la fugă (alergare).

-conform încheierii Judecătoriei Rîșcani, din 04 aprilie 2012 (f.d. 132), s-a

stabilit că, pietonii în cîmpul de vizibilitate al conducătorului a/m de model

„VAZ 21011", au parcurs doar distanța de 2,8 m (distanță de la linia îngustă

continuă pînă la locul tamponării), distanță ce urmează din demersul avacatului

Talambuță L. din 07 mai 2012 (f. d. 117).

Deoarece, aprecierea juridică a materialelor cauzei penale nu ține de

competența expertului tehnic auto, soluționarea întrebării respective din încheiere

este imposibilă.”

Astfel, prin raportul dat se evidențiază divergențele esențiale, care nu afirmă

nici nu infirmă date concrete ce ar avea o importanță esențială întru modificarea

deciziei contestate și nici de cum ceea ce indică inculpatul în recurs precum că,

conform acestui raport s-a constat că nu a avut din punct de vedere tehnic

posibilitatea să evite accidentul în traficul rutier.

La fel, neîntemeiat este și argumentul recurentului referitor la audierea

martorilor acuzării, precum că instanța de apel contrar prevederilor legale a făcut

trimitere la declarațiile lor, or , potrivit procesului verbal al ședinței de judecată în

instanța de apel (f.d.195,211) la demersul acuzării a fost audiat martorul

Cononenco Serghei, iar audierea celorlalți martori - Garti Iurie și Grati Olga, care

după părerea inculpatului afirmă nevinovăția sa, nu a fost solicitată de ultimul și

nici de avocatul acestuia în cadrul apelului întru confirmarea poziției sale, acest

drept fiind garantat de prevederile art.414 al.(3) CPP care stipulează - în cazul în

care declarațiile persoanelor care au fost audiate în prima instanță se contestă de

către părți, la solicitarea acestora, persoanele care le-au depus pot fi audiate în

9

instanța de apel conform regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă

instanță.

Conform art.24 al.(4) CPP - Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul

și mijloacele de susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de

alte organe ori persoane. Instanța de judecată acordă ajutor oricărei părți, la

solicitarea acesteia, în condițiile prezentului cod, pentru administrarea probelor

necesare.

Ținînd cont de dispozițiile art.6 din Convenția Europeană pentru apărarea

Drepturilor Omului și a libertăților fundamentale, așa cum acestea au fost

interpretate și aplicate cît și de prevederile art. 415 alin. 21 Cod de procedură

penală, după o hotărîre de achitare pronunțată de prima instanță, instanța de apel nu

poate dispune condamnarea persoanei fără audierea acesteia în ședința de judecată

a instanței de apel. Instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de

condamnare, bazîndu - se exclusiv pe lucrările primei instanțe, care conțin

declarațiile martorilor și ale inculpatului din același dosar, în temeiul cărora a fost

achitat de prima instanță.

În conformitate cu prevederile art. 26 alin. (3) Cod de procedură penală și

jurisprudența Curții Europene pentru Drepturile Omului, sarcina probatoriului în

ședințele de judecată în prima instanță și în instanța de apel revine acuzatorului de

stat în virtutea funcției lui procesuale .

Administrarea respectivelor mijloace de probă se desfășoară după regulile

generale prevăzute pentru prima instanță, fiind aplicat principiul nemijlocirii, ce

permite instanței să perceapă direct faptele și împrejurările relatate de părți sau

martori, precum și reacțiile acestora la întrebările adresate. Celelalte declarații și

probe materiale în acuzare examinate în prima instanță, urmează în mod

obligatoriu să fie verificate prin citirea lor în ședința de judecată a instanței de apel

de către procuror.

În speță, toate aceste prevederi au fost respectate. La demersul acuzării a

fost audiat pe viu atît inculpatul, cît și martorul Cononenco Serghei, și succesorul

părții vătămate Decteriova Ludmila, declarațiile martorilor Gratii Iurie și Olga

fiind date citirii, fapt prin care nu s-au încălcat prevederile legale în acest sens,

deoarece declarațiile acestora sunt consecutive pe tot parcursul examinării cauzei,

divergențe între acestea nu sunt, martorii fiind preîntîmpinați de răspundere penală

conform art.312-313 CP, și careva dubii în privința acestor declarații instanța de

apel nu avut, fiind apreciate corect conform prevederilor art.101 CPP.

Din cele menționate, instanța de apel corect a conchis că a fost dovedită

vina inculpatului în săvîrșirea infracțiunii prevăzute art. 264 alin. (3) lit. b) Cod

penal, iar recursul declarat de ultimul, prin care acesta solicită menținerea sentinței

10

de achitare pronunțată de prima instanță, nu poate fi reținut, nefiind prezente

careva temeiuri pentru admiterea lui și va fi respins din motivele invocate mai sus.

Din acest punct de vedere se conchide că, de fapt în cauză nu s-a comis

eroarea de drept la care recurentul a făcut referire și prin urmare nu există temei

legal pentru admiterea recursului ordinar declarat de inculpatul Iusiumbeli Andrei,

iar potrivit legii, se impune respingerea lui ca inadmisibil.

7.2 Cu referire la recursul declarat de procuror:

Din conținutul recursului rezultă că procurorul invocă ca temei de recurs pct.

6) al art. 427 Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea instanței de

apel poate fi supusă recursului pentru a repara eroarea de drept comisă de

instanțele de fond ori de apel în cazurile cînd instanța de apel nu s-a pronunțat

asupra tuturor motivelor invocate în apel sau atunci cînd hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Aceste temeiuri pentru declararea recursului ordinar nu și-au găsit

confirmare la examinarea recursului înaintat, nefiind stabilite presupusele erori de

drept invocate de recurent.

Potrivit textului recursului, recurentul este de acord cu circumstanțele de fapt

stabilite, însă, critică hotărîrea instanței de apel sub aspectul greșitei individualizări

a pedepsei aplicate, fără a invoca argumente concrete în raport cu temeiurile

prevăzute de art. 427 alin. (1) pct. 6) CPP. În acest sens, Colegiul penal conchide

că, nu pot fi acceptate ca erori de drept următoarele motive invocate de procuror, -

„… opinia publică incriminează iresponsabilitatea conducătorilor auto. Aceștia

nu sesizează nici sub o formă gravitatea acțiunilor lor, folosind conștient și direct

mijloacele cu izvor de pericol sporit, la exploatarea cărora este obligatorie

respectarea necondiționată și strictă a regulilor ce asigură a securitatea

funcționării, precum sunt Regulamentul Circulației Rutiere.”

Astfel, instanța de recurs, respinge argumentele recurentului, precum că la

individualizarea pedepsei inculpatului, instanța de apel neîntemeiat i-a stabilit o

pedeapsă cu aplicarea art. 90 Cod penal, or, în acest sens instanța de apel just a

ținut cont de criteriile generale de individualizare a pedepsei, luînd în considerație

că inculpatul anterior nu a fost condamnat, nu este angajat în cîmpul muncii, îi pare

rău de consecințele accidentului apărut.

La fel, Colegiul penal menționează, că persoanei declarate vinovate trebuie

să i se aplice o pedeapsă echitabilă, în limitele sancțiunii articolului în baza căruia

persoana se declară vinovată și executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe

fizice sau să înjosească demnitatea persoanei condamnate, precum și posibilitatea

obținerii corectării și reeducării vinovaților, avînd în vedere atît principiul

prevăzut în art. 4 Cod penal – umanismul legii penale, cît și prevederile art. 61 Cod

penal.

11

Prin urmare, criticele formulate de recurent, enunțate la pct. 6 al prezentei

decizii, prin care se susține că instanța de apel la stabilirea pedepsei inculpatului

greșit a aplicat prevederile art. 90 Cod penal, instanța de apel le-a dat o motivare

corespunzătoare, expusă în prezenta decizie la pct. 5, iar decizia instanței de apel

în totul corespunde prevederilor art. 415- 417 CPP, soluție, pe care instanța de

recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai impune.

Colegiul penal menționează că, potrivit art. 424 alin. (2) CPP, instanța de

recurs judecă cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute de art. 427 CPP, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

condamnatului. Această dispoziție legală definește natura juridică a recursului ca

fiind o cale de atac devolutivă de drept.

Colegiul apreciază ca fiind corecte concluziile instanței de apel, decizia

corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, este legală și întemeiată,

iar temeiurile invocate de recurent în baza art. 427 alin. (1), pct. 6) Cod de

procedură penală nu persistă în cauză, ceea ce impune soluția inadmisibilității

recursului declarat de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Respinge ca inadmisibile recursurile ordinare declarate de procurorul în

Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Vitalie Călugăreanu și de

inculpatul Iusiumbeli Andrei, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel

Chișinău din 25 iunie 2013, pe cauza penală în privința lui Iusiumbeli Andrei, cu

menținerea hotărîrii contestate.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată semnată la 10 aprilie 2014 și pronunțată în ședință publică

la 22 aprilie 2014 ora 09.50.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Liliana Catan

Ion Arhiliuc

Ion Guzun

Iurie Diaconu

12