ÎNAPOI LA REZULTATE Curtea Supremă de Justiție
Sursă originală
CSJ 10.07.2013

1ra-643/13 — art. 187 al.2 lit.f CP

HOTĂRÂRE
10.07.2013
Pe scurt
Instanță
Curtea Supremă de Justiție
Obiect
art. 187 al.2 lit.f CP
Temei legal
art. 187 al.2 lit.f CP
RĂSFOIEȘTE: Curtea Supremă de Justiție · 2013
DESCARCĂ: PDF · DOCX
Citează această cauză
1ra-643/13 — art. 187 al.2 lit.f CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-643/2013

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

12 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu, examinând admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Sergiu Brigai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 14 februarie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Dîrțu Petru Pavel, născut la 25 decembrie 1975, originar

din s. Cenac, r-nul Cimișlia, domiciliat temporar în mun.

Chișinău, str. Gagarin 3, ap. 80.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

Petru a fost achitat de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.

(2) lit. f) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

de către organul de urmărire penală pentru faptul că, la 21 aprilie 2006, aproximativ la

orele 16.00, aflîndu-se în mun. Chișinău, bd. Mircea cel Bătrîn 2, avînd scopul sustragerii

bunurilor altei persoane, a sustras în mod deschis de la Florea I., bani în sumă de 2600

lei, cauzîndu-i astfel acesteia un prejudiciu material considerabil.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărâri de condamnare conform învinuirii

înaintate în baza art.187 alin.(2) lit.f) Cod penal, cu aplicarea pedepsei în formă de

amendă în mărime de 700 unități convenționale, invocînd ilegalitatea sentinței, deoarece

instanța de fond nu a apreciat corect probele acumulate în cadrul urmăririi penale și

examinate în ședința de judecată, care obiectiv și pe deplin confirmă vinovăția

inculpatului Dîrțu P. în comiterea infracțiunii imputate.

Apelantul, în ședința instanței de apel, și-a modificat cerințele, solicitînd casarea

sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Dîrțu P.

să fie condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal la o pedeapsă sub formă de

închisoare în limitele sancțiunii, cu aplicarea amenzii.

fost admis apelul procurorului, casată sentința atacată, rejudecată cauza și pronunțată o

nouă hotărâre, prin care inculpatul Dîrțu P. a fost condamnat în baza art. 187 alin. (2) lit. 1

f) Cod penal la 3 ani închisoare, fără amendă, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

semiînchis.

Pentru a se pronunța, instanța de apel, a statuat că, instanța de fond corect a

constatat starea de fapt și de drept a acțiunilor săvîrșite de inculpatul Dîrțu P., vinovăția

acestuia, fiind confirmată prin cumulul de probe administrate și verificate în ședința de

judecată cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală și

apreciate just potrivit art. 101 CPP .

pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs ordinar decizia instanței de apel,

solicitând casarea deciziei instanței de apel, cu menținerea sentinței prin care inculpatul, a

fost achitat.

În motivarea solicitărilor sale, recurentul a invocat că, instanța de apel nu a apreciat

corect probele acumulate și eronat a conchis precum că, instanța de fond neîntemeiat a

pus la baza sentinței de achitare, numai depozițiile părții vătămate, Florea I., fără ale

aprecia în ansamblu cu celelalte probe, cum sunt: înscrierile din pașaportul național

privind traversarea la 01 februarie 2006 a frontierei de stat a Republicii Moldova de

către Dîrțu P. și aflarea acestuia în Federația Rusă în timpul comiterii crimei; traversarea

frontierei retur la 01 mai 2006; cartela de migrație eliberată de autoritățile Federației

Ruse; informația electronică a serviciului de grăniceri al Republicii Moldova.

Totodată recurentul a menționat că, instanța de apel a apreciat critic, declarațiile

părții vătămate în ședința instanței de fond unde aceasta, a declarat că a fost deposedată,

la 21 aprilie 2006, de bani în sumă de 2600 lei, nu de inculpat ci de către o altă persoană

asemănătoare cu acesta, - considerîndu-le drept făcute sub influența inculpatului Dîrțu P.

2007, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de avocatul Cuțulab P. în interesele

inculpatului Dîrțu P., ca fiind neîntemeiat.

În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a statutat că instanța de apel,

bazîndu-se pe cumulul de probe, care au fost examinate complet și obiectiv, și verificate

sub aspectul pertinenței și al concludenței, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de

procedură penală, corect a stabilit starea de fapt și just a calificat acțiunile inculpatului

Dîrțu P., în baza art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

către avocatul Cernolev I. în numele inculpatului Dîrțu P., în temeiul art. 453 alin. (1)

Cod de procedură penală, prin care a solicitat casarea deciziilor instanței de apel și a

instanței de recurs, cu dispunerea rejudecării cauzei în instanța de apel, pe motiv că

aceasta, rejudecînd cauza, a fost obligată să aprecieze probele noi administrate sau să

reaprecieze probele cercetate de prima instanță.

În susținerea cerințelor sale, recurentul a menționat că, viciul fundamental care

afectează hotărârile precedente s-a manifestat prin faptul că, instanța de apel a pronunțat

o hotărîre de condamnare, fără a audia inculpatul și partea vătămată în cadrul judecării

cauzei în instanța de apel, astfel încălcându-se art. 6 al Convenției pentru Apărarea

Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale.

Recurentul a menționat că instanța de apel, pronunțîndu-se asupra vinovăției, a

folosit fără suport probele ce au justificat soluția de achitare pentru prima instanță și

declarațiile din cadrul urmăririi penale.

admis recursul în anulare, declarat de avocatul Cernolev I. în numele inculpatului Dîrțu

P., casată total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 19 aprilie 2007 și 2

decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 10 octombrie 2007, cu

dipsunerea rejudecării cauzei privindu-l pe inculpatul Dîrțu P., de către aceiași instanță

de apel, în alt complet de judecată.

În motivarea soluției adoptate, Plenul Curții Supreme de Justiție a conchis că,

instanța de apel a casat sentința primei instanțe, prin care inculpatul Dîrțu P. a fost achitat

de sub învinuirea de comitere a infracțiunii prevăzute de art. 187 alin.(2) lit. f) Cod penal

și, în urma rejudecarii cauzei, a fost adoptată o nouă hotărîre de condamnare a acestuia în

baza art.187 alin. (2) lit. f) Cod penal la 3 ani închisoare, fără cercetarea probelor în

direct.

Astfel spus, audierea inculpatului, a părții vătămate și a martorilor, după o sentință

de achitare, nu s-a efectuat, dar declarațiile acestora au fost puse de către instanța de apel,

la baza hotăririi de condamnare a inculpatului Dîrțu P.

Prin urmare, probatoriul pus la baza hotărîrii instanței de apel privind condamnare

lui Dîrțu P., a fost obținut contrar principiilor nemijlocirii, oralității și contradictorialității

judecării cauzei.

În consecință, Plenul a conchis că, instanța de apel nu a fost în drept să pronunțe o

hotărîre de condamnare, bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță, care conține

depozițiile martorilor și declarațiile inculpatului, același dosar, în temeiul căruia fusese

achitat în primă instanță, deoarece martorii acuzării urmau a fi audiați din nou în cazul în

care, depozițiile lor constituie o mărturie acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un

mod substanțial condamnarea inculpatului.

Totodată, Plenul, a menționat că instanța de recurs greșit a concluzionat că instanța

de apel în mod legal și-a întemeiat soluția de condamnare a inculpatului Dîrțu P. în baza

art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal, avînd la bază probe pertinente și concludente care

dovedesc vinovăția acestuia în săvîrșirea infracțiunii imputate.

a fost respins apelul acuzatorului de stat, ca fiind nefondat și menținută fără modificări

sentința Judecătoriei Ciocana mun. Chișinău din 21 decembrie 2011, în cauza penală

privindu-l pe Dîrțu P.

În motivarea hotărîrii adoptate, instanța de apel a menționat că, instanța de fond a

analizat obiectiv cumulul de probe prin prisma art. 101 Cod procedură penală și din punct

de vedere al pertinenței, concludenții, veridicității si coroborării și just a adoptat o

sentință de achitare în privința lui Dîrțu P.

Astfel, analizând declarațiile inculpatului Dîrțu P., a părții vătămate Florea I. și

cercetând probele prezentate de către partea acuzării, instanța de apel, a reținut că, prima

instanță corect a concluzionat că, vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii

încriiminate nu este dovedită și nu se confirmă prin ansamblul de probe cercetate în

ședința de judecată, concluzionînd că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de

fapt și a decis întemeiat despre nevinovăția inculpatului, iar cercetarea judecătorească s-a

efectuat cu respectarea dispozițiilor procesual-penale privind administrarea și verificarea

probelor.

Mai mult, instanța de apel a conchis că, învinuirea adusă inculpatului Dîrțu P. a

fost bazată în exclusivitate pe declarațiile părții vătămate Florea I., nefiind confirmată

prin alte probe.

Or, așa cum s-a constatat în ședințele de judecată în prima instanță și în instanța

de apel, partea vătămată Florea I., fiind audiată suplimentar a declarat că nu este

încrezută în cele menționate anterior, pe motiv că într-o zi, deplasîndu-se în o rutieră în

mun. Chișinău, a văzut nemijlocit persoana care i-a sustras banii, acesta fiind 3

asemănătoare cu inculpatul Dîrțu P., însă despre acest caz nu a anunțat organele de drept,

susținînd aceste declarații și în instanța de apel.

Astfel, conchide instanța de apel, declarațiile părții vătămate în partea recunoașterii

inculpatului Dîrțu P. ca una din persoanele care i-a sustras la data de 21.04.2006, în mod

deschis banii, nu sunt pertinente și concludente, nu corespund prevederilor art. 95 CPP și

nu pot fi puse la baza sentinței de condamnare, deoarece sunt combătute de alte probe

administrate în ședința de judecată.

În acest context, instanța de apel, a statutat că instanța de fond cercetând pașaportul

național a inculpatului, a stabilit că, la data de 21.04.2006 ultimul nu se afla pe teritoriul

Republicii Moldova cît și la 01.02.2006 acesta a traversat frontiera de stat între Republica

Moldova și Ucraina, în direcția intrării pe teritoriul Ucrainei și, în continuare la

02.02.2006 a traversat frontiera de stat intre Ucraina și Federația Rusă, prin punctul de

trecere „Breansc", în direcția intrării pe teritoriul Federației Ruse. Din pașaportul

inculpatului mai rezultă că, la 01.05.2006 Dîrțu P. a ieșit de pe teritoriul Federației Ruse

și a întrat pe teritoriul Republicii Ucraina și în continuare, tot la 01.05.2006 a ieșit de pe

teritoriul Republicii Ucraina și a întrat pe teritoriul Republicii Moldova, prin punctul de

trecere „Vălcineț".

În acest sens, pașaportul inculpatului conține ștampilele serviciilor de grăniceri de

traversare a frontierelor de stat, ale statelor indicate mai sus.

Așa fiind, aceste date sunt conformate parțial și prin cartela de migrațiune a

inculpatului Dîrțu P., eliberată de autoritățile Federației Ruse și anexată la materialele

cauzei penale în original, precurm și de informația electronică a Serviciului de Grăniceri

Republicii Moldova (f.d. 58).

Astfel, instanța de fond just a constatat că, cele relatate mai sus, sunt în

corespundere cu declarațiile inculpatului date în cadrul urmăririi penale și în ședința de

judecată.

Prin urmare, organul de urmărire penală nu a verificat versiunea inculpatului Dîrțu

Petru invocată la etapa urmăririi penale, astfel neprezentând instanței probe

incontestabile în combaterea versiunii, precum și probelor prezentate de inculpat în

confirmarea nevinovăției sale.

temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, a contestat cu recurs decizia

instanței de apel, solicitînd casarea totală a acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în

instanța de apel.

În motivarea solicitărilor sale, procurorul recurent a invocat că decizia instanței

de apel este neîntemeiată și pasibilă casării, deoarece în cazul în care instanța de apel nu

este de acord cu probatoriul, prezentat de acuzare, în sprijinul învinuirii, și a ajuns la

concluzia menținerii sentinței de achitarae, instanța de apel urma să dezvăluie concluzia,

expunîndu-se asupra fiecărei probe, fapt ce nu a avut loc.

Astfel, în opinia recurentului, instanța de apel a dat o apreciere eronată și formală

de ordin general a probelor și circumstanțelor cauzei.

Acuzatorul de stat susține că declarațiile părții vătămate sunt tendențioase, nu

corespund adevărului și urmăresc scopul de a evita atragerea la răspunderea penală a

inculpatului, deoarece pe parcursul urmăririi penale, fiind efectuată prezentarea spre

recunoaștere a persoanei, partea vătămată a arătat direct spre Dîrțu P., precum că anume

acesta i-a sustras banii, în mod deschis.

Însă, ulterior, fiind audiată suplimentar aceasta a declarat că nu este încrezută în

cele menționate anterior, pe motiv că într-o zi, deplasîndu-se în o rutieră în mun.4

Chișinău, a văzut nemijlocit persoana care i-a sustras banii, acesta fiind asemănătoare cu

inculpatul Dîrțu P., însă despre acest caz nu a anunțat organele de drept, susținînd aceste

declarații și în instanța de apel.

Sub acelaș aspect, recurentul a invocat că, declararea nulității procesului-verbal de

recunoaștere a persoanei după fotografie din motivul că: „pozele au fost doar lipite pe

procesul verbal, nefiind ștampilate, or nu se cunoaște când acestea au fost lipite (până la

acțiunea de recunoaștere sau după) fiind doar niște copii neclare”, - este neîntemeiată pe

motiv că, art. 116 Cod de procedură penală nu prevede ștampilarea acestora, mai mult,

acțiunea procesuală nominalizată, nefiind contestată de nici una din părți.

Referitor la constatarea de către instanța de apel că organul de urmărire penală nu

a verificat versiunea inculpatului că acesta la momentul săvîrșirii infracțiunii se afla pe

teritoriul Federației Ruse, urmează a se evidenția că la materialele cauzei penale a fost

anexată informația referitor la traversarea frontierei Ucrainei (f.d. 147) de către inculpatul

Dîrțu Petru, prin care se combate versiunea apărării.

Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea recursului ordinar, reieșind din

următoarele considerente.

11.1. Potrivit art. 432 alin. (4) Cod de procedură penală, recursul se consideră

admisibil în cazul în care acesta îndeplinește cerințele de formă și conținut, iar temeiurile

invocate se încadrează în cele enumerate în art. 427 Cod de procedură penală – în caz, în

care este prezentă încălcarea gravă a drepturilor persoanei, iar cauza prezintă un interes

deosebit pentru jurisprudență.

Colegiul penal, reține că instanța de apel, rejudecînd cauza și verificînd probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și cercetate în ședința de judecată,

cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) CPP, le-a dat o apreciere justă potrivit art.

101 CPP, din punct de vedere al pertinenței, utilității, concludenții, veridicității și

coroborării reciproce, stabilind cu certitudine toate aspectele de fapt și de drept, astfel

ajungînd la concluzia corectă cu privire la nevinovăția inculpatului de comiterea

infracțiunii prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

Deci, criticile formulate de recurent, enunțate la pct. 10 al prezentei decizii, prin

care se susține că inculpatul Dîrțu Petru, se face vinovat de săvîrșirea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit.f) Cod penal, - acestea au format obiect de discuție la

judecarea cauzei în instanțele de fond și apel și, cărora instanța de apel le-a dat o

motivare corespunzătoare, argumentată și pe larg expusă în prezenta decizie la pct. 9,

soluție, pe care instanța de recurs și-o însușește pe deplin, și a cărei reluare nu se mai

impune.

La fel, instanța de recurs, menționează că din textul recursului, se evidențiază că

recurentul în mod decisiv, își motivează recursul prin dezacordul cu modalitatea de

apreciere a probelor, în special declarațiile părții vătămate, or motivele de reapreciere a

probelor, nu se conțin în temeiurile prevăzute la alin.(1) art.427 CPP, astfel, criticele

formulate de recurent nu sunt motivate sub aspectul casării hotărîrii recurate ca fiind

ilegală.

Reaprecierea probelor, în modul propus de către autorul recursului, nu se

încadrează în prevederile art. 427 Cod de procedură penală, iar o altă opinie asupra

probelor care au fost puse la baza sentinței de condamnare, conform concluziei Curții

Europene pentru Drepturile Omului (Hotărîrea din 16 ianuarie 2007, pct. 20, cazul

Bujnița versus Moldova), nu poate servi temei pentru reexaminarea cauzei.

5

11.2. Totodată, verificînd procesul-verbal al ședinței de judecată a instanței de

apel (vol.2, f.d.24-30) și, lecturînd textul deciziei adoptate în cauză, rezultă că instanța de

apel la judecarea apelului declarat de partea acuzării, a respectat întocmai prevederile art.

415, 417 CPP, astfel întemeindu-și concluziile sale pe probele legal administrate și

verificate în ședința de judecată a instanței de apel, acestea fiind reflectate în procesul-

verbal al ședinței de judecată, iar recurentul n-a solicitat administrarea altor probe.

Argumentele procurorului, precum că “…la materialele cauzei penale a fost

anexată informația referitor la traversarea frontierei Ucrainei (f.d. 147) de către

inculpatul Dîrțu Petru, prin care se combate versiunea apărării”, - Colegiul penal le

consideră neiîntemeiate, deoarece această informație se combate cu datele primare

obținute direct de la organele competente și, care n-au fost contestate de procuror, or în

atare situație de drept procurorul era obligat să administreze probe noi prin care să

excludă aceste divergențe.

În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, procurorul urma să respecte

principiul prezumției nevinovăției prevăzut de art. 8 CPP, din care rezultă că nimeni nu

este obligat să dovedească nevinovăția sa. Concluziile despre vinovăția persoanei de

săvîrșirea infracțiunii nu pot fi întemeiate pe presupuneri. Toate dubiile în probarea

învinuirii care nu pot fi înlăturate, în condițiile prezentului cod, se interpretează în

favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.

Or, procurorul, făcînd o simplă constatare la mod general, precum că există

“... informația referitor la traversarea frontierei Ucrainei (f.d. 147) de către inculpatul

Dîrțu Petru...”, nici n-a adus careva argumente împotriva veridicității documentelor

oficiale care confirmă alibiul inculpatului acceptat de instanțele de judecată:

„... pașaportul național a inculpatului, a stabilit că, la data de 21.04.2006 ultimul

nu se afla pe teritoriul Republicii Moldova cît și la 01.02.2006 acesta a traversat

frontiera de stat între Republica Moldova și Ucraina, în direcția intrării pe teritoriul

Ucrainei și, în continuare la 02.02.2006 a traversat frontiera de stat intre Ucraina și

Federația Rusă, prin punctul de trecere „Breansc", în direcția intrării pe teritoriul

Federației Ruse. Din pașaportul inculpatului mai rezultă că, la 01.05.2006 Dîrțu P. a

ieșit de pe teritoriul Federației Ruse și a intrat pe teritoriul Republicii Ucraina și în

continuare, tot la 01.05.2006 a ieșit de pe teritoriul Republicii Ucraina și a întrat pe

teritoriul Republicii Moldova, prin punctul de trecere „Vălcineț". Pașaportul

inculpatului conține ștampilele serviciilor de grăniceri de traversare a frontierelor de

stat, ale statelor indicate mai sus. Aceste date sunt confirmate parțial și prin cartela de

migrațiune a inculpatului Dîrțu P., eliberată de autoritățile Federației Ruse și anexată la

materialele cauzei penale în original, precurm și de informația electronică a Serviciului

de Grăniceri Republicii Moldova (f.d. 58)”.

În atare circumstanțe, Colegiul penal conchide că instanța de apel, rejudecînd

cauza a adoptat o soluție în conformitate cu prevederile art. 24, 26 CPP, care stipulează

că, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea

acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît interesele legii.

Judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul de

urmărire penală în defavoarea inculpatului sau să înceapă o judecată de la ideea

preconcepută că acesta a comis o infracțiune ce constituie obiectul învinuirii. Sarcina

prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului.

Astfel, raportînd situația reținută în cauză, la prevederile art. 432 alin. (2) CPP,

6

rezultă că lipsesc temeiuri de drept de casare a hotărîrii adoptate în cauza persoanei

achitate Dîrțu Petru și, prin urmare, se impune soluția inadmisibilității recursului declarat

de procuror, ca fiind vădit neîntemeiat.

penal al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013, în cauza penală privindu-l pe Dîrțu Petru

Pavel, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Pronunțată integral la 10 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

Dosarul nr. 1ra-643/2013 7

C u r t e a S u p r e m ă d e J u s t i ț i e

12 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Constantin Gurschi,

Judecători – Ion Arhiliuc și Iurie Diaconu, examinînd admisibilitatea în principiu a

recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel

Chișinău, Sergiu Brigai, împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău

din 14 februarie 2013, în cauza penală privindu-l pe

Dîrțu Petru Pavel, născut la 25 decembrie 1975, originar

din s. Cenac, r-nul Cimișlia, domiciliat temporar în mun.

Chișinău, str. Gagarin 3, ap. 80.

Date referitoare la termenul de examinare a cauzei:

În conformitate cu art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, Colegiul

penal al Curții Supreme de Justiție,

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de către procurorul în Procuratura de

nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 14 februarie 2013, în cauza penală privindu-l pe Dîrțu Petru

Pavel, fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 10 iulie 2013.

Președinte Constantin Gurschi

Judecători Ion Arhiliuc

Iurie Diaconu

8

§ Cauze similare

Grupate prin similitudine semantică

5 cauze
CSJ 2013-11-26
0,94
1ra-873/2013 — art. 264 alin. 1 CP
Dosarul nr. 1ra-873/2013 CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE D E C I Z I E 05 noiembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența: Președinte – Petru Ursache, judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Elena
CSJ 2014-04-15
0,94
1ra-218/14 — art.42 al.3,116-60,42 al.3,88 p.4,7,9 CP
Dosarul nr. 1ra-218/14 Curtea Supremă de Justiție O P I N I E S E P A R ATĂ a judecătorului Ion Arhiliuc (Conform art. 340 alin. (3) Cod de procedură penală pe cauza penală în privința inculpatului Druță Ion) 18 martie 2014 mun. Chișinău 1.
CSJ 2013-12-27
0,94
1ra-1071/2013 — art. 264 al. 3, 90 CP
Dosarul nr. 1ra-1071/2013 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 17 decembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: președinte – Constantin Gurschi, judecători – Andrei Harghel, Constantin A
CSJ 2013-05-29
0,94
1ra-557/13 — 188 alin.2 lit. b Cod penal
Dosarul nr.1ra-557 /13 C U R T E A S U P R E M Ă D E J U S T I Ț I E D E C I Z I E 29 mai 2013 mun. Chișinău Colegiul penal în componență: Președinte –Petru Ursache, Judecători–Ghenadie Nicolaev și Nicolae Gordila, examinînd admisibilitatea
CSJ 2013-10-15
0,94
1ra-525/13 — art.190 alin. 2 lit. c Cod penal
Dosarul nr. 1ra-525/13 Curtea Supremă de Justiție D E C I Z I E 17 septembrie 2013 mun. Chișinău Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență: Președinte Petru Ursache, Judecători Iurie Diaconu, Nicolae Gordilă, Ghenadi
Sursă