1ra-525/13 — art.190 alin. 2 lit. c Cod penal

1ra-525/13 — art.190 alin. 2 lit. c Cod penal (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-525/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

17 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev,

Iurie Bejenaru,

cu participarea:

procurorului Sergiu Crijanovschi,

avocatului Cornelia Gorenco,

a judecat în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2012, declarat de inculpatul

Bletea Vlad Grigore, născut la

26 octombrie 1979 în s. Mingir, r-nul Hîncești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Paris 52/3, ap. 26, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Termenul de examinare a cauzei

în instanța de fond: 15 iunie 2011 - 30 ianuarie 2012,

instanța de apel: 14 martie - 05 iunie 2012,

în instanța de recurs: 09 aprilie – 17 septembrie 2013.

Procedura de citare legal îndeplinită.

Avocatul a solicitat admiterea recursului în sensul declarat.

Procurorul a optat pentru respingerea recursului.

Asupra recursului menționat, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de

Justiție

C O N S T A T Ă :

Bletea Vlad a fost achitat de sub învinuirea comiterii infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal, din motiv că fapta inculpatului nu întrunește

elementele infracțiunii.

1

că la 26 septembrie 2010, aflîndu-se în s. Răscăieți Noi, r-nul Ștefan Vodă, sub

pretextul restaurării automobilului accidentat de model „Mercedes E 200”, n/î SV

AL 877, prin înșelăciune și abuz de încredere a dobîndit de la Osipov V. 1200

euro, echivalenți cu 19.458,36 lei, bani ce aparțineau fiicei sale, Osipov N., pe care

i-a se folosit de în scopuri personale.

Tot el, la 28 septembrie 2010, aflîndu-se în mun. Chișinău, regiunea Pieții

Centrale, sub pretextul că banii primiți anterior la data de 26 septembrie 2010 nu

sînt suficienți pentru restaurarea automobilului accidentat „Mercedes E 200”, sub

pretextul că este necesar de a fi procurate unele piese noi, a dobîndit pin

înșelăciune și abuz de încredere de la Osipov V. 400 euro, echivalenți cu 6530,92

lei, pe care i-a folosi în scopuri personale.

La 10 octombrie 2010, continuîndu-și acțiunile criminale, inculpatul s-a

întîlnit cu Osipov V. în barul „Victoria Agrici”, amplasat în mun. Chișinău, str. Ion

Creangă, 24/2, după care împreună s-au deplasat în sect. Ciocana, str. Lunca

Bîcului 28, unde, invocînd că automobilul „Mercedes E 200” este deja reparat și

urmează a fi supus diagnosticării, prin înșelăciune și abuz de încredere a dobîndit

de la partea vătămată 500 lei și 100 euro, echivalenți cu 1644,09 lei, pe care i-a

folosit în scopuri personale, cauzîndu-i părții vătămate, Osipov Natalia, o daună

materială în proporții considerabile, în sumă totală de 28.133 lei 37 bani.

Acțiunile inculpatului au fost încadrate de către organul de urmărire penală

în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, ca dobîndirea ilicită a mijloacelor bănești

prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune în proporții

considerabile.

Instanța a statuat că cumulul de probe cercetate demonstrează doar faptul

recepționării de către inculpat a sumelor bănești necesare pentru reparația

automobilului Mercedes E 200, fapt care nu a fost și nu este negat nici de inculpat,

însă nicicum nu confirmă și intenția inculpatului de însușire a mijloacelor bănești

primite pentru efectuarea lucrărilor de reparație a automobilului indicat sau că în

acțiunile inculpatului a lipsit intenția de a se eschiva de la onorarea angajamentului

asumat. Faptul că inculpatul a confirmat atît prin recipisă cît și în ședința de

judecată, primirea banilor pentru reparația automobilului, că a întreprins acțiuni

concrete în vederea executării obligației asumate față de Osipov N., transportînd

automobilul din s. Răscăieți, r-nul Ștefan Vodă în mun. Chișinău pe teritoriul

stației de reparație auto din str. Lunca Bîcului, 28, încredințîndu-l meșterului

Căpățină P., achitîndu-i 100 euro din banii primiri în contul reparației, combate

argumentele acuzării că încă la momentul intrării în stăpînire a mijloacelor bănești,

inculpatul urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat.

În mod cert, raporturile apărute la data de 26 septembrie 2010 între inculpat

și Osipov N., potrivit voinței manifestate de aceștia, au constituit pur raporturi

civile, pentru care erau și sunt aplicabile normele de drept civil. În ședința de

judecată inculpatul a confirmat că a restituit integral suma bănească pretinsă de

Osipov N., ca rezultat a angajamentului său nerealizat de a repara automobilul

deteriorat, iar Osipov N. a confirmat că nu are careva pretenții față de acesta.

2

Instanța a concluzionat că în acțiunile inculpatului lipsesc elementele

caracteristice de exploatare a cărorva raporturi de încredere între el și partea

vătămată, precum și acțiuni care ar leza libertatea manifestării de voință a acesteia,

concretizate în facultatea de a adopta, în mod nestingherit, decizii privind

dispunerea bunurilor personale, fapt ce demonstrează netemeinicia învinuirii. În

ședința de judecată s-a stabilit incontestabil că anume Osipov N. a intervenit cu

rugămintea față de inculpat de a o ajuta să repare automobilul deteriorat, respectiv

dînsei și îi aparținea riscul alegerii persoanei care să-i satisfacă solicitarea de

reparare a automobilului (caracteristicile de calitate, termen de executare a

lucrărilor, preț etc.), cît și a modalității de executare a acesteia.

Aceste circumstanțe constată lipsa elementelor infracțiunii prevăzute de art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal (a laturii obiective și subiective), în acțiunile

inculpatului, care urmează a fi achitat.

și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul să fie condamnat în baza art.

190 alin. (2) lit. c) Cod penal la amendă în mărime de 600 unități convenționale, cu

privarea de dreptul de a deține funcții de răspundere materială pe un termen de 3

ani.

Apelantul a invocat că sîntem în prezența situației cînd una dintre părți

(Betlea Vlad), asumîndu-și angajamente, nu are posibilitate și nici dorința să le

execute, prealabil fiindu-i transmise, bunuri asupra cărora victima își pierde dreptul

de proprietate.

În rezultatul coroborării probelor, acuzarea atestă trecerea de facto a

bunurilor din proprietatea și /sau posesia părții vătămate în proprietatea

inculpatului sau al altor persoane ca rezultat al acțiunilor inculpatului, fapt ce

constituie element obligatoriu al escrocheriei.

Vinovăția inculpatului a fost confirmată totalmente prin dovezile prezentate

de acuzator însă instanța de judecată nu a dat o apreciere justă tuturor probelor prin

coroborarea acestora.

judecată în lipsa inculpatului legal citat, apelul a fost admis, casată sentința,

rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru

prima instanță.

Bletea Vlad a fost condamnat în baza art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, la 4

ani închisoare, cu privarea de dreptul de a ocupa anumite funcții sau exercita o

anumită activitate în domeniul deservirii populației pe un termen de 2 ani.

În temeiul art. 90 Cod penal, executarea pedepsei cu închisoarea a fost

suspendată condiționat, pe un termen de probă de 3 ani.

Instanța de apel a constatat că la 26 septembrie 2010, aflîndu-se în s.

Răscăeții Noi, r-nul Ștefan Vodă, sub pretextul restaurării automobilului,

accidentat de model „Mecedes E 200”, cu numărul de înmatriculare SV AL 877,

inculpatul Bletea V., prin înșelăciune și abuz de încredere, a dobîndit de la cet.

Osipov V. 1200 euro, bani ce aparțin fiicei sale Osipov N., echivalenți cu

19.458,36 lei, pe care i-a folosit în scopuri personale.

3

Tot el, la 28 septembrie 2010, urmărind același scop, aflîndu-se în mun.

Chișinău în regiunea pieței centrale, sub pretextul că banii primiți anterior la data

de 26 septembrie 2010 nu sînt suficienți pentru restaurarea automobilului

„Mercedes E 200”, invocînd faptul că este necesar de procurat unele piese noi, prin

înșelăciune și abuz de încredere a dobîndit de la cet. Osipov V. 400 euro care

echivalau cu 6.530,92 lei, pe care ulterior i-a folosit în scopuri personale.

Tot el, la 10 octombrie 2010, continuîndu-și acțiunile sale criminale, s-a

întîlnit cu cet. Osipov V. în barul „Victoria Agrici” din str. Ion Creangă 24/2, mun.

Chișinău, după care împreună cu un taxi au mers în sect. Ciocana, str. Lunca

Bîcului 28, mun. Chișinău, unde, invocînd faptul că automobilul „Mercedes E 200”

este deja reparat și urmează a fi supus diagnosticării, a dobîndit de la ultima prin

înșelăciune și abuz de încredere 500 lei și 100 euro, care conform cursului oficial

al BNM de 164409 lei față de un euro la data primirii banilor echivala cu 1644,09

lei, pe care ulterior i-a folosit în scopuri personale, pricinuindu-i astfel părții

vătămate Osipov Natalia o daună în proporții considerabile, în sumă totală de

28.133,37 lei.

Instanța de apel a statuat că argumentele invocate în sentința de achitare sunt

eronate și lipsite de suport, instanța de judecată nu a dat o apreciere justă tuturor

probelor prin coroborarea acestora.

Acțiunile inculpatului se încadrează în limitele infracțiunii de escrocherie, or

victima a transmis benevol bunurile (banii) către făptuitor (Bletea Vlad), sub

influența înșelăciunii și abuzului de încredere. Primirea banilor cu condiția

îndeplinirii unui angajament (repararea automobilului) poate fi calificată ca

escrocherie, deoarece inculpatul, încă la momentul intrării în stăpînire asupra

banilor, urmărea scopul sustragerii lor și nu avea intenția să-și execute

angajamentul asumat, fapt confirmat expres de probele administrate și anume că

automobilul a fost parcat la o stație de reparații, unde nu au fost efectuate careva

reparații, ulterior inculpatul asigura partea vătămată că reparația automobilului se

efectuează și mai este nevoie de bani pentru parbriz, mai apoi pentru

diagnosticarea și transportare, ceea ce nu a fost făcut în realitate, prin ce o înșela pe

partea vătămată.

Prin urmare în acțiunile inculpatului există elementele infracțiunii prevăzute

de art. 190 alin. (2) lit. c) Cod penal, escrocheria, adică dobîndirea ilicită a

bunurilor altei persoane prin înșelăciune și abuz de încredere, cu cauzarea de daune

în proporții considerabile.

casarea deciziei menționate și dispunerea rejudecării cauzei de către aceiași

instanță de apel.

Recurentul a menționat că cu decizia motivată a luat cunoștință la 09

ianuarie 2013, după revenirea din străinătate, fapt confirmat prin semnătura din

dosar.

El a invocat că instanța de apel era obligată, în cadrul rejudecării cauzei, să

audieze din nou, pe viu, toți martorii, partea vătămată și inculpatul și să cerceteze

nemijlocit toate probele.

4

Declarațiile martorilor, făcute în cadrul urmăririi penale, nu pot fi reținute ca

probă admisibilă, deoarece aceste declarații, nefiind citite în cadrul cercetării

judecătorești în conformitate cu art. 371 alin. (1) pct.1) Cod de procedură penală

sunt date care nu au fost cercetate în mod stabilit în ședința de judecată și ca

consecință cad sub incidența art. 94 alin. (1) pct. 2) Cod de procedură penală, astfel

nu pot fi admise ca probă și nu pot fi puse la baza sentinței judecătorești.

În drept recursul este întemeiat pe prevederile art. 427 alin. (1) pct. 4), 6)

Cod de procedură penală - instanța a examinat pricina în ordine de apel fără

participarea și citarea inculpatului și fără audierea acestuia și martorilor pe viu.

motivelor invocate, Colegiul penal lărgit concluzionează că acesta urmează a fi

admis din următoarele considerente.

Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală hotărîrile instanței

de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această

instanță, inclusiv și în temeiul cînd hotărîrea atacată nu cuprinde motive legale pe

care se întemeiază soluția.

Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la faptele reținute

prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu respectarea

dispozițiilor de drept formal și material.

Sub acest aspect, se reține că instanța de apel a comis următoarele erori de

drept.

În primul rind, conform art. 24 alin. (2), (4), 26 alin. (3), 419 alin. Cod de

procedură penală, instanța judecătorească nu este organ de urmărire penală, nu se

manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și nu exprimă alte interese decît

interesele legii. Părțile în procesul penal își aleg poziția, modul și mijloacele de

susținere a ei de sine stătător, fiind independente de instanță, de alte organe ori

persoane. Sarcina prezentării probelor învinuirii îi revine procurorului. Rejudecarea

cauzei de către instanța de apel se desfășoară potrivit regulilor generale pentru

examinarea cauzelor în primă instanță.

Potrivit jurisprudenței naționale și CtEDO, avînd în vedere dispozițiile art. 6

din CEDO, instanța de apel nu este în drept să pronunțe o hotărîre de condamnare

bazîndu-se exclusiv pe dosarul din prima instanță în temeiul căruia inculpatul

fusese achitat. Instanța de apel urmează să procedeze la o nouă audiere a anumitor

martori ai acuzării solicitați de părți (hotărîrile CEDO Popovici împotriva Moldovei din 27

noiembrie 2007, §72, și Dănila împotriva Romîniei din 8 martie 2007, §62-63). Martorii

acuzării se audiază din nou în cazul în care depozițiile lor constituie o mărturie

acuzatorie, susceptibilă să întemeieze într-un mod substanțial condamnarea

învinuitului (hotărîrea CEDO Spînu împotriva Romîniei din 29 aprilie 2008, §60).

În baza principiului contradictorialității în procesul penal, principiu unanim

recunoscut și susținut de jurisprudența CtEDO, sarcina probațiunii în ședințele de

judecată în prima instanță și în instanța de apel îi revine acuzatorului de stat,

fiindcă funcția acuzării este pusă pe seama procurorului. Curtea Europeană pentru

Drepturile Omului, în hotărîrea Capean contra Belgiei din 13 ianuarie 2005, a

constatat că, în domeniul penal, problema administrării probelor trebuie să fie

abordată din punctul de vedere al articolului 6 §2 și e obligatoriu, inter alia, ca

sarcina de a prezenta probe să-i revină acuzării.

5

Nerespectarea jurisprudenței CtEDO și încălcarea prevederilor art. 24 și art.

26 din Codul de procedură penală, care îl obligă pe acuzatorul de stat, după o

hotărîre de achitare pronunțată de prima instanța, să prezinte în ședința de judecată

anumite probe în susținerea acuzațiilor penale aduse inculpatului, urmează să fie

apreciată ca nesusținere a acuzațiilor penale în privința inculpatului în cadrul

examinării apelului declarat împotriva sentinței de achitare.

Ignorarea jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului și încălcarea

prevederilor art. 24 și art. 26 din Codul de procedură penală lezează dreptul

inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din Convenția pentru

apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.

În pofida normelor specificate, a principiului contradictorialității în procesul

penal și a jurisprudenței nominalizate, se observă că, conform procesului-verbal al

ședinței de judecată a instanței de apel, procurorul, în cadrul rejudecării cauzei

după achitarea inculpatului potrivit regulilor generale, nu a solicitat să fie cercetate

direct și nemijlocit nici o probă a acuzării (f. d. 241-243).

Mai mult, la întrebările abordate de instanță, inclusiv dacă poate fi rejudecată

cauza în lipsa inculpatului și a părții vătămate, procurorul a declarat că este posibil

(f. d. 242).

Cele expuse denotă faptul că procurorul s-a eschivat să-și exercite în fața

instanței de apel sarcina prezentării probelor, adică nu și-a susținut apelul și

volumul învinuirii înaintate inculpatului, care a fost anterior achitat de instanța de

fond, omițînd legala posibilitate oferită de prevederile art. 414 alin. (1), 419 Cod de

procedură penală, de a-și dovedi motivele invocate în apel.

În al doilea rînd, potrivit art. 24 alin. (3), 101 alin. (4), 336 alin. (3) pct. 6),

8), 384 alin. (3), (4), 394 alin. (3) pct. 2), 417 alin. (1) pct. 8), 419, 424 alin. (2),

425 Cod de procedură penală rejudecarea cauzei de către instanța de apel se

desfășoară potrivit regulilor generale pentru examinarea cauzelor în primă instanță.

Procesul-verbal al ședinței de judecată trebuie să cuprindă consemnarea tuturor

acțiunilor instanței în ordinea în care ele s-au desfășurat, documentele și alte probe

care au fost cercetate în ședința de judecată. Părțile participante la judecarea cauzei

au drepturi egale, fiind învestite de legea procesuală penală cu posibilități egale

pentru susținerea pozițiilor lor, instanța de judecată pune la baza hotărîrii numai

acele probe la cercetarea cărora părțile au avut acces în egală măsură. Instanța își

întemeiază hotărîrea numai pe probele care au fost cercetate în ședința de judecată.

Decizia instanței de apel trebuie să cuprindă temeiurile de fapt și de drept care au

dus la admiterea apelului, precum și motivele adoptării soluției date. Instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427, fiind

în drept să judece și în baza temeiurilor neinvocate, fără a agrava situația

inculpatului și nu poate crea o situație mai gravă pentru persoana în favoarea căreia

a fost declarat recurs.

Se reține însă, că instanța de apel, rejudecînd cauza potrivit regulilor

generale, a ignorat stipulările normelor menționate.

Astfel, din procesul-verbal al ședinței de judecată rezultă că instanța de apel

nu a cercetat probele la care a făcut referire în partea descriptivă a deciziei atacate,

cum ar fi declarațiile inculpatului, părții vătămate, martorilor Osipov V., Osipov

A., Bletea R., Ceban G. (f. d. 241-243).

6

Instanța de apel a dat citirii din propria inițiativă doar a unor probelor scrise,

examinate de prima instanță, consemnîndu-le în procesul verbal al ședinței de

judecată și le-a pus la baza sentinței de condamnare a inculpatului achitat.

În asemenea împrejurări instanța de apel a încălcat principiul

contradictorialității procesului penal, deoarece a pronunțat o hotărîre în defavoarea

inculpatului în baza probelor parțiale ale învinuirii cercetate din oficiu, a constat

vinovăția inculpatului în baza acelorași probe care au determinat-o pe prima

instanță să pronunțe sentința de achitare, în cazul în care procurorul nu și-a susținut

apelul și volumul învinuirii înaintate inculpatului achitat de instanța de fond, fără a

audia din nou inculpatul și anumiți martorii decisivi ai acuzării, lezînd, astfel,

dreptul inculpatului la un proces echitabil, drept garantat de art. 6 din CEDO.

Totodată, prevederile art. 427 Cod de procedură penală oferă posibilitatea

contestării prin intermediul recursului ordinar doar a hotărîrilor judecătorești,

pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond și de apel, dar nu și

contestarea acțiunilor sau inacțiunilor procurorului care a participat la judecarea

apelului în vederea redresării omisiunilor procesuale comise de el.

În hotărîrea CEDO din 6 aprilie 2010, în cauza Ștefan vs. Romînia, este clar

specificat că procurorul are obligația de a reflecta pretinsele erori înainte de

pronunțarea unei hotărîri definitive, iar statul este cel care trebuie să-și asume

erorile comise de procuror și aceste erori nu trebuie reparate în detrimentul

persoanei vizate în procedura în cauză.

Prin urmare, soluția dispunerii rejudecării cauzei pentru examinarea repetată

a apelului procurorului potrivit regulilor primei instanțe, în vederea unei eventuale

condamnări a persoanei achitate, în cazul în care procurorul nu a susținut în apel

învinuirea, după achitarea inculpatului de către instanța de fond, prin invocarea

cercetării directe a probelor acuzării, iar instanța de apel a sfidat principiul

contradictorialității în procesul penal, ar fi una lipsită de orice suport legal și care

ar crea o situație mai gravă pentru persoana în favoarea căreia a fost declarat

recurs.

Împrejurările enunțate denotă, în mod concludent, că hotărîrea atacată nu

cuprinde motive legale pe care se întemeiază soluția, iar apelul procurorului a fost

greșit admis de către instanța de apel.

Potrivit art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală instanța de

recurs admite recursul, casează total hotărîrea atacată și menține hotărîrea primei

instanțe, în cazul în care apelul a fost greșit admis.

Circumstanțele nominalizate atestă, astfel, că recursul condamnatului este

întemeiat, că erorile de drept comise de instanța de apel impun soluția casării ei și

menținerea sentinței instanței de fond, deoarece apelul procurorului a fost greșit

admis de către instanța de apel.

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

7

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Bletea Vlad Grigore, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2012, pe

motiv că apelul procurorului a fost greșit admis, și menține sentința Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 30 ianuarie 2012.

Decizia este irevocabilă, pronunțată în ședința publică din 15 octombrie

2013, ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Iurie Bejenaru

Dosarul nr. 1ra-525/13

8

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

D I S P O Z I T I V

17 septembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

în componență:

Președinte Petru Ursache,

Judecători Iurie Diaconu, Nicolae Gordilă, Ghenadie Nicolaev,

Iurie Bejenaru,

cu participarea:

procurorului Sergiu Crijanovschi,

avocatului Cornelia Gorenco,

a judecat în ședință publică recursul ordinar împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2012, declarat de inculpatul

Bletea Vlad Grigore, născut la

26 octombrie 1979 în s. Mingir, r-nul Hîncești, domiciliat în

mun. Chișinău, str. Paris 52/3, ap. 26, cetățean al R. Moldova,

fără antecedente penale.

Conform art. 434, 435 alin. (1) pct. 2) lit. a), alin. (3) Cod de procedură

penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Admite recursul ordinar declarat de inculpatul Bletea Vlad Grigore, casează

total decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 05 iunie 2012, pe

motiv că apelul procurorului a fost greșit admis, și menține sentința Judecătoriei

Ciocana, mun. Chișinău din 30 ianuarie 2012.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată va fi pronunțată în ședința publică din 15 octombrie 2013,

ora 09.50.

Președinte Petru Ursache

Judecători Iurie Diaconu

Nicolae Gordilă

Ghenadie Nicolaev

Iurie Bejenaru

9