1ra-1071/2013 — Art. 264 al. 3, 90 CP

Prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 22.03.2013, Chiochiu Ivan de sub învinuirea prevăzută de art. 264 alin.(3) lit. a) CP a fost achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii.

Pentru pronunțarea sentinței instanța de fond a reținut că, inculpatul Chiochiu Ivan de către organul de urmărire penală se învinuiește în aceea, că la 21.02.2011, în mun. Chișinău, pe str. Dacia, din direcția str. Cuza Vodă spre str. Valea Crucii, se deplasa cu automobilul de model „Citroen Berlingo” cu numărul de înmatriculare C PF 925, care era condus de el. După ce a trecut de intersecția cu str. Independenței, cet. Chiochiu Ivan nu a respectat prevederile art. 10 (1) lit. b) și 45 (1- 2) ale Regulamentului Circulației Rutiere și a comis tamponarea pietonului Isac Iosif, care în acel moment traversa partea carosabilă de la dreapta spre stînga, prin fața microbuzului de model Mercedes 412 n/î C NX 745, condus de cet. Rusu Petru, care era oprit pe carosabil pentru a-i ceda trecerea pietonului. În rezultatul tamponării, pietonul Isac Iosif, s-a ales cu vătămări corporale grave.

Împotriva sentinței a declarat apel procurorul, care a solicitat, casarea acesteia din motivul ilegalității cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care Chiochiu Ivan să fie declarat vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art. 264 alin. (3) lit. a) CP și condamnat. În motivarea apelului procurorul a indicat că, sentința este ilegală și necesită a fi casată deoarece, probele acumulate în cadrul urmăririi penale, obiectiv și deplin confirmă vinovăția cet. Chiochiu Ivan de comiterea infracțiunii incriminate. 1

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013 a fost admis apelul procurorului, casată sentința și pronunță o nouă hotărîre, după cum urmează: Chiochiu Ivan se recunoaște vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute de art.264 alin. (3) lit. a) CP, stabilindu-i pedeapsă sub formă de închisoare pe un termen de 3 ani, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 3 ani. În conformitate cu prevederile art.90 CP executarea pedepsei stabilite a fost suspendată condiționat pe un termen de probă de 2 ani . Pentru a pronunța decizia instanța de apel a reținut, că instanța de fond a pronunțat o sentință ilegală, ignorînd prevederile art. 101 și 394 Cod de procedură penală, dînd o apreciere greșită circumstanțelor de fapt prin prisma prevederilor Regulamentului Circulației Rutiere.

Avocatul Gh. Cobzac în numele lui Chiochiu Ivan, făcînd trimitere la prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) Cod de procedură penală, a declarat recurs ordinar solicitînd casarea deciziei instanței de apel cu menținerea sentinței, invocînd, că în acțiunile inculpatului nu se întrunesc elementele infracțiunii, decizia instanței de apel este neîntemeiată, bazată pe presupuneri.

Verificînd argumentele invocate în recursul ordinar în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție va decide admiterea recursului apărătorului, reieșind din următoarele.

Potrivit prevederilor art. 414 alin. (1) CPP - instanța de apel, judecînd apelul, verifică legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate în baza probelor examinate de prima instanță, conform materialelor din cauza penală, și în baza oricăror probe noi prezentate instanței de apel. Însă aceste prevederi legale instanța de apel le-a ignorat. După cum reiese in materialele dosarului Chiochiu I. a fost învinuit precum că el a încălcat cerințele art. 10 alin. (1) lit. b) și 45 din Regulamentul Circulației Rutiere. Normele de lege vizate stipulează: art. 10 alin. (1) lit. b) - persoana care conduce un autovehicul trebuie: să posede cunoștințe și să execute cerințele prezentului regulament, precum și să posede dexteritatea necesară de a conduce în siguranță vehiculul pe drum; art.45 (1-2) care prevede că - conducătorul trebuie să conducă vehiculul în conformitate cu limita, de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) situația rutieră; 2) In cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească pentru a nu pune în pericol siguranța traficului.

Adoptînd sentința de achitare, instanța de fond a făcut o analiză amplă tuturor probelor prezentate, cercetîndu-le prin prisma art. 101 CPP. La baza sentinței au fost puse următoarele probe, prezentate de procuror: Declarațiile martorilor Ionașcu D, Rusu P. și Carajnea A. din care reiese, că pietonul Isac Iosif traversa strada în loc nepermis și periculos, se deplasa printre automobile în formă haotică, se oprea apoi iarăși se pornea să traverseze spațiul carosabil, apoi la un moment dat s-a pornit repede spre altă parte a străzii, dar a nimerit înaintea auto-vehiculului inculpatului în moment cînd acesta era în regim de frînare. Conform procesului-verbal de cercetare la fața locului accidentul rutier s-a produs la depărtare de 35 metri de la trecerea pentru pietoni. 2 Din raportul tehnico-științific nr. 125 din 21.03.2011 se constată urmele de frînare – 12 metri, viteza de deplasare a automobilului inculpatului – 47 km/oră și că în circumstanțele create șoferul nu dispunea de posibilitatea de a evita tamponarea pietonului. În circumstanțele stabilite instanța de fond a constatat, că inculpatul n-a încălcat careva prevederi din Regulamentul Circulației Rutiere, astfel se exclude răspunderea în baza 264 alin. (3) CP – concluzia susținută de Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție.

Instanța de fond a mai constatat că inculpatul n-a încălcat nici alte cerințe din Regulamentul Circulației Rutiere. Mai mult ca atît, conform art. 47 alin. l) lit. a) RCR limita de viteză maximă pe drumurile publice în localități este de 50 km/oră, iar conform art. 50 lit. c) RCR este interzisă circulația cu viteză redusă fară motiv prin aceasta stînjenind circulația. Astfel, conducătorul Chiochiu I. a respectat prevederile Regulamentului circulației rutiere, iar potrivit art. 4 RCR- orice participant la trafic care respectă prezentul Regulament este în drept să conteze pe faptul că și ceilalți participanți la trafic execută cerințele acestuia. În circumstanțele stabilite în instanța de judeată conducătorul auto Chiochiu I. nu putea prevedea, că poate să apară un pieton brusc în fața sa de după un microbuz pe a treia bandă de circulație și nici nu a avut posibilitate să prevadă lucruri imposibile de prevăzut, atunci cînd se deplasa regulamentar fără a avea în față careva indicatoare rutiere de interdicție, atenționare. Relevante în speță sunt opiniile doctrinale din care se relevă că conducătorul mijlocului de transport, care nu a încălcat nici o regulă de securitate a circulației sau de exploatare a mijlocului de transport, nu i se poate imputa nepreîntîmpinarea consecințelor situației de accident, care a fost provocată de fapta victimei sau a altor participanți la trafic. Dacă calculul persoanei este întemeiat, însă circumstanțe neprevăzute sau neexecutarea obligațiilor de către alte persoane au condiționat aceste consecințe, atunci nici ele, nici faptele care le-au provocat, nu-i pot fi imputate.(Drept penal, Partea specială, Volumul II, Chișinău-2011).

Reiterăm, instanța de apel, la judecarea apelului procurorului, a ignorat prevederile art. 414 CPP, iar aceasta s-a soldat cu adoptarea unei hotărîri ilegale.

Astfel, rejudecînd cauza, instanța de apel în decizia sa s-a bazat pe aceleași probe ca și instanța de fond: depozițiile inculpatului care categoric a negat vinovăția sa, declarațiile martorilor Ionașcu D., Rusu P., și Carajnea A.. Însă din aceste depoziții se desprind circumstanțele derulării accidentului, dar nu și vinovăția inculpatului în comiterea infracțiunii imputate. Din procesul-verbal de cercetare la fața locului se vede, că pietonul traversa strada neregulamentar. Specialistul în expertize auto-tehnice consideră, că inculpatul nu a depășit viteza de deplasare și că el n-a avut posibilitatea tehnică să evite tamponarea.

În astfel de circumstanțe este greu de înțeles concluzia instanței de apel, că inculpatul ,, … n-a întreprins toate măsurile în vederea evitării tamponării pietonului”.

Colegiul penal mai notează și faptul, că instanța de apel n-a stabilit care măsuri instanța de fond trebuia să întreprindă și n-a întreprins, ea n-a motivat din care considerente absolut în baza acelorași probe puse la baza sentinței de achitare a adoptat hotărîre de condamnare. 3

Astfel instanța de apel a stabilit starea de fapt în mod defectuos și fără a invoca motive suficiente pentru soluție, iar acesta s-a soldat cu admiterea greșită a apelului procurorului.

Prin urmare, instanța de apel a adoptat hotărîre care nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția, pronunțînd decizie de condamnare pentru acțiuni ce nu întrunesc elementele infracțiunii – temeiuri pentru recurs ordinar prevăzute în art. 427 alin. (1) pct. 6), 8) CPP. Din aceste considerente decizia instanței de apel se apreciază ca nelegală, deaceea va fi casată cu menținerea sentinței și admiterea recursului avocatului.

În conformitate cu prevederile art.434, art.435 alin.(1) pct.2) lit. a) Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție, DECIDE : Admite recursul ordinar declarat de către avocatul Gh. Cobzac, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 10 iunie 2013, cu menținerea sentinței Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 22 martie 2013 în cauza penală în privința lui Chiochiu Ivan Dmitri, prin care de sub învinuirea prevăzută de art. 264 alin. (3) lit. a) CP, a fost achitat pe motiv că fapta nu întrunește elementele infracțiunii. Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 27 decembrie 2013, ora 930. Președinte Constantin Gurschi Judecători Andrei Harghel Constantin Alerguș Ion Arhiliuc Iurie Diaconu 4