1ra-873/2013 — art. 264 alin. 1 CP

1ra-873/2013 — art. 264 alin. 1 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul nr. 1ra-873/2013

CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE

D E C I Z I E

05 noiembrie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:

Președinte – Petru Ursache,

judecători – Nicolae Gordilă, Vladimir Timofti, Elena Covalenco, Ghenadie

Nicolaev,

a judecat în ședință publică recursurile ordinare împotriva deciziei Colegiului

penal al Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013 și sentinței Judecătoriei

Buiucani mun. Chișinău din 22 februarie 2013, declarate de către avocatul Victor

Panțîru, în numele părții vătămate Victor Pîrnău și de către inculpatul,

Diaconu Vasile Teodor, născut la 30 august 1983,

originar din r-l Călărși, s. Sipoteni și domiciliat în

mun. Chișinău, str. M. Costin 23, ap. 49

Procedura de citare a fost legal executată.

S-au prezentat:

Procurorul, Sergiu Crîjanovschi, care a solicitat admiterea recursului depus în

numele părții vătămate și respingerea recursului inculpatului.

Avocatul, Ionaș Gheorghe, care a solicitat respingerea recursului depus în numele

părții vătămate și admiterea recursului inculpatului.

Inculpatul, Vasile Diaconu, care a solicitat respingerea recursului depus în numele

părții vătămate și admiterea recursului său.

Partea vătămată, Victor Pîrnău, care a solicitat admiterea recursului depus în

numele său și respingerea recursului inculpatului.

Avocatul, Victor Panțîru, care a solicitat admiterea recursului depus în numele

părții vătămate și respingerea recursului inculpatului.

Colegiul penal lărgit asupra recursurilor,

C O N S T A T Ă :

procedura judecării pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,

Diaconu V.T. a fost condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, la amendă în

mărime de 200 unități convenționale, fără privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport.

deplasa la volanul automobilului de model „BMW 730 D”, cu n/î K DV 7, pe str.

Ștefan Vodă, com. Vatra, mun. Chișinău, spre or. Strășeni.

In timpul deplasării, ajungând în apropierea intersecției str. Ștefan Vodă cu

Alexandru cel Bun din com. Vatra, mun. Chișinău, și observând că pe banda sa de

circulație se afla o coloană de automobile care staționau regulamentar la culoarea

1

roșie a semaforului, ignorând cerințele marcajului rutier orizontal 1.1.1. al

Regulamentului Circulației Rutiere, care indică că „linia îngustată continuă

semnifică: lit. a) delimitarea fluxurilor de transport de sensuri opuse pe sectoarele

de drum periculoase, care au două sau trei benzi pentru circulație”, a ieșit complet

pe banda carosabilului destinată circulației transportului din sens opus, încălcând

astfel și cerințele pct. 54.2) lit. c) al RCR, conform căruia „depășirea cu ieșirea pe

banda de circulație în sens opus este interzisă în locurile unde s-a creat un rând de

vehicule al căror conducători sînt obligați să respecte un semnal de interzicere a

trecerii sau în cazurile în care circulația se desfășoară lent” și continuând

deplasarea fără a manifesta prudență sporită la trafic, prin ce a ignorat cerințele pct.

45.1) și 2) al RCR, conform căruia „conducătorul trebuie să conducă vehiculul în

conformitate cu limita de viteză stabilită, ținînd permanent seama de următorii

factori: a) starea psihofiziologică ce influențează atenția și reacția; b) dexteritatea în

conducere care i-ar permite să prevadă situațiile periculoase; c) starea tehnică a

vehiculului și particularitățile încărcăturii; d) condițiile rutiere; e) situația rutieră;

iar în cazul în care în limita vizibilității apar obstacole care pot fi observate de

conducător, el trebuie să reducă viteza sau chiar să oprească, pentru a nu pune în

pericol siguranța traficului”, nu a manifestat prudență sporită la trafic, și ca urmare

a tamponat pietonul Pîrnău Vasile Ion, care în acel moment traversa carosabilul de

la dreapta spre stânga relativ deplasării vehiculului în cauză printre unitățile de

transport ce staționau regulamentar la semnalul roșu al semaforului destinat

transportului. Astfel, lui Pîrnău V.I. conform raportului de expertiză medico-legală

nr. 3374/D din 20.12.2012 i-au fost cauzate vătămări corporale medii.

Acțiunile lui Diaconu V.T. au fost încadrate în baza art. 264 alin. (1) Cod penal,

adică, încălcarea regulilor de securitate a circulației rutiere de către persoana care conduce

mijlocul de transport, încălcare ce a cauzat din imprudență o vătămare medie a integrității

corporale sau a sănătății.

acesteia, rejudecarea cauzei, cu pronunțarea unei noi hotărâri potrivit modului

stabilit pentru prima instanță, cu stabilirea în privința inculpatului a unei pedepse

sub formă de amendă în mărime de 220 u.c., cu privarea de dreptul de a conduce

mijloace de transport pe un termen de 1 an, invocînd blîndețea pedepsei.

3.1 Sentința a fost contestată cu apel și de către avocatul Panțîru V., în numele

părții vătămate Vasile Pîrnău, care a solicitat casarea parțială a acesteia, cu

pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub

formă de 160 ore de muncă neremunerată în folosul comunității, cu privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 2 ani, din motivul că

instanța nu a luat în considerație personalitatea inculpatului și circumstanțele

agravante.

au fost admise apelurile declarate, casată parțial sentința și pronunțată o hotărîre

nouă, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Diaconu V.T. a fost

condamnat în baza art. 264 alin. (1) Cod Penal, la amendă în mărime de 220 u.c., cu

2

privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an. În

rest sentința a fost menținută.

În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că audiind

participanții la proces, verificând legalitatea și temeinicia hotărârii pe baza probelor

examinate de prima instanță, conform materialelor din dosar, sub toate aspectele

complet și obiectiv, instanța de fond a dat o apreciere corectă probelor și

circumstanțelor pe dosar, corect ajungând la concluzia de vinovăție a inculpatului

în săvârșirea infracțiunii de încălcare a regulilor de securitate a circulației rutiere de

către persoana care conducea mijlocul de transport, încălcarea ce a cauzat din

imprudență leziuni corporale medii unei persoane, însă a făcut o incorectă

individualizare a pedepsei stabilite inculpatului sub aspectul cuantumului acesteia

și a neaplicării pedepsei complementare, motiv pentru care a admis apelurile.

Instanța de apel a constatat că aplicarea pedepsei cu muncă neremunerată în

folosul comunității nu poate fi aplicată inculpatului de vreme ce acesta nu a

acceptat în fața instanței de fond aplicarea unei astfel de pedepse, iar mărimea

amenzii a fost majorată și stabilită pedeapsa complementară - privarea de dreptul

de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an, fiind exclusă agravanta

săvârșirea infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată.

totală a acesteia, cu menținerea sentinței, pe motiv că apelurile au fost greșit

admise, invocînd faptul că nici procurorul și nici apărătorul părții vătămate nu au

solicitat privarea de dreptul de a conduce mijloace de transport pe un termen de 1

an, iar instanța de apel din oficiu, ieșind din limitele apelurilor declarate a aplicat

pedeapsa nominalizată ilegal. De asemenea, instanța de apel nu a ținut cont de

prezența circumstanțelor atenuante și lipsa a careva circumstanțe agravante.

5.1 Hotărîrile adoptate pe caz sunt contestate cu recurs ordinar și de către

avocatul Panțîru V., în numele părții vătămate Vasile Pîrnău, care solicită casarea

acestora, în partea stabilirii pedepsei, cu pronunțarea unei noi hotărîri, prin care

inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă sub formă de 160 ore de muncă

neremunerată în folosul comunității, cu privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de 2 ani, din motivul că pedeapsa stabilită de către

instanțele de fond și apel nu-și va atinge scopul.

lărgit conchide că recursul declarat de către avocatul Victor Panțîru, în numele

părții vătămate urmează a fi respins, iar recursul inculpatului, Diaconu Vasile

Teodor, urmează a fi admis, din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 1) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l respingă ca inadmisibil, cu

menținerea hotărîrii atacate.

Conform prevederilor art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. a) Cod de procedură penală,

judecînd recursul, instanța de recurs este în drept să-l admită, să caseze hotărîrea

atacată, cu menținerea hotărîrii primei instanțe, cînd apelul a fost greșit admis.

3

Recurenții consideră hotărîrile adoptate pe caz neîntemeiate numai în partea

stabilirii pedepsei, astfel, în privința calificării acțiunilor inculpatului Diaconu V.T.

în baza art. 264 alin. (1) Cod penal, instanța de recurs nu se va expune.

Colegiul constată că instanța de fond a efectuat o justa individualizare a

pedepselor aplicate inculpatului, atît sub aspectul naturii cît și al cuantumului

acestora, fiind respectate criteriile generale prevăzute în art.75 Cod penal.

Invocînd doctrina penală și practica judiciară, Colegiul remarcă că prin

criteriile de individualizare a pedepsei se înțeleg cerințele de care instanța de

judecată este obligată să se conducă în procesul stabilirii pedepsei și la aplicarea ei

persoanei vinovate de săvîrșirea infracțiunii.

Individualizarea pedepsei constă din obligațiunea instanței de a stabili măsura

pedepsei concrete infractorului necesară și suficientă pentru realizarea scopurilor

legii penale și pedepsei penale.

Legea penală fixează cadrul legal în limitele căruia instanța de judecată

efectuează operația de stabilire și aplicare a pedepsei infractorului. Astfel, instanța

de judecată stabilește termenul sau mărimea pedepsei în limitele prevăzute de

sancțiunea normei penale din Partea Specială a Codului penal în baza căreia a fost

calificată fapta ca infracțiune.

Astfel, Colegiul constată că, instanța de apel a efectuat o incorectă

individualizare a pedepsei stabilite, sub aspectul cuantumului acesteia și aplicării

pedepsei complementare, apelurile declarate fiind greșit admise.

Conform art. 61 alin. (2) Cod penal, pedeapsa are drept scop restabilirea

echității sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni atît din partea condamnaților, cît și a altor persoane. Executarea

pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe fizice și nici să înjosească demnitatea

persoanei condamnate.

Instanța de recurs constată că instanța de fond corect a apreciat că scopurile

propuse la art. 61 alin. (2) Cod penal, în privința inculpatului vor fi atinse prin

stabilirea pedepsei cu amendă, și „reieșind din comportamentul inculpatului după

comiterea infracțiunii, atitudinea acestuia față de cele comise instanța consideră că

corectarea și reeducarea inculpatului va fi posibilă și în condițiile neizolări lui de societate.

Oportună și proporțională celor comise, instanța numește o pedeapsă sub formă de amendă.

Anume o astfel de pedeapsă va fi proporțională celor comise de inculpat și în așa mod se va

putea restabili echitatea socială și preveni săvîrșirea noilor infracțiuni.”

Sancțiunea art. 264 alin. (l) Cod penal, prevede amendă în mărime de pînă la

300 u.c. sau muncă neremunerată în folosul comunității de la 180 la 240 de ore, sau

închisoare de pînă la 3 ani cu (sau fără) privarea de dreptul de a conduce mijloace

de transport pe un termen de pînă la 2 ani.

Conform art. 3641 alin. (8) Cod de procedură penală, inculpatul care a

recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se

facă pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, beneficiază de

reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei

cu închisoare, cu muncă neremunerată în folosul comunității și de reducerea cu o

4

pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amendă.

Dacă pedeapsa prevăzută de lege este detențiunea pe viață, se aplică pedeapsa

închisorii de 30 de ani.

Luînd în considerație prevederile legale menționate, instanța de fond în opinia

instanței de recurs, corect a stabilit amendă în mărime de 200 u.c., fără privarea de

dreptul de a conduce mijloace de transport, or acesta a comis o infracțiune din

imprudență, ce se atribuie la categoria celor mai puțin grave, care în consecință a

dus la vătămarea medie a integrității corporale a unui pieton, la cauzarea

suferințelor fizice și psihice ale acestuia și a fost încălcată securitatea la traficul

rutier. Ca circumstanțe atenuante instanța de fond just a stabilit: căința sinceră și

recunoașterea vinovăției, iar în calitate de circumstanțe agravante – săvîrșirea

infracțiunii de către o persoană care anterior a fost condamnată.

Totodată instanța de recurs, invocînd pct. 5 din Hotărârea Plenului CSJ, cu

referire la aplicarea de către instanțele judecătorești a unor prevederi ale legislației

naționale și internaționale privind aplicarea pedepsei sub formă de muncă

neremunerată în folosul comunității și executarea acestei pedepse, menționează că

spre deosebire de pedeapsa cu închisoare sau amendă, care pot fi aplicate coercitiv,

indiferent de voința infractorului, sancțiunea și măsura comunitară necesită

cooperarea acestuia pentru a-și atinge scopul, de aceea munca neremunerată în

folosul comunității poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o

asemenea pedeapsă. In cazul dat, argumentul avocatului Panțîru V., cu privire la

solicitarea de stabilire a pedepsei cu muncă neremunerată în folosul comunității nu

poate fi aplicată inculpatului, deoarece ultimul nu a acceptat aplicarea unei astfel

de pedepse, iar în instanța de apel a pledat pentru menținerea sentinței.

La acest capitol, Colegiul remarcă că pedeapsa este echitabilă cînd ea impune

infractorului lipsuri și restricții ale drepturilor lui proporționale cu gravitatea

infracțiunii săvîrșite și este suficientă pentru restabilirea echității sociale, adică a

drepturilor și intereselor victimei, statului și întregii societăți, perturbate prin

infracțiune.

De asemenea, pedeapsa este echitabilă și atunci cînd este capabilă de a

contribui la realizarea altor scopuri ale pedepsei penale, cum ar fi corectarea

condamnatului și prevenirea săvîrșirii de noi infracțiuni atît de către condamnat,

precum și de alte persoane. Or, practica judiciară demonstrează că o pedeapsă prea

aspră generează apariția unor sentimente de nedreptate, jignire, înrăire și de

neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De

asemenea, o pedeapsă prea blîndă generează dispreț față de ea și nu este suficientă

nici pentru corectarea infractorului și nici pentru prevenirea săvîrșirii de noi

infracțiuni.

În aceste circumstanțe, Colegiul concluzionează că prima instanță a pronunțat

o sentință legală, întemeiată și motivată, în partea stabilirii pedepsei. Iar, lecturînd

textul deciziei contestate, se evidențiază că instanța de apel greșit a admis apelurile

declarate, care au dus la adoptarea soluției în partea majorării mărimii amenzii

5

până la 220 u.c. și aplicării pedepsei complementare - privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

În cauza dată, instanța de apel nu a exercitat în deplină măsură atribuțiile

prevăzute de lege, și anume instanța de apel era obligată în modul prevăzut de art.

394 alin. (1) pct. 3) Cod de procedură penală, să analizeze și să indice

circumstanțele care atenuează și agravează răspunderea inculpatului, și să

motiveze obligatoriu aplicarea unei pedepse mai aspre, precum și aplicarea unei

pedepse complementare. Din conținutul deciziei instanței de apel, se evidențiază

că, aceste prevederi legale nu au fost îndeplinite, astfel, hotărîrea adoptată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția.

Rezumând cele expuse, Colegiul conchide că prevederile pct. 6) alin. (1) art.

427 Cod de procedură penală, invocate de inculpat, și-au găsit confirmare la

examinarea cazului, fiind stabilite prezente erorile de drept invocate de către

inculpat, deoarece hotărîrea instanței de apel nu cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția și instanța de apel a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat

soluția instanței.

Colegiul remarcă de asemenea, că și motivul de casare prevăzut în art. 427

alin. (1) pct. 10) Cod de procedură penală, cu referire la aplicarea pedepsei

individualizate contrar prevederilor legale, este incident în cauză, deoarece se

constată că instanța de apel nu a fost îndreptățită să majoreze mărimea amenzii

până la 220 u.c. și să aplice pedeapsa complementară - privarea de dreptul de a

conduce mijloace de transport pe un termen de 1 an.

În cele din urmă, Colegiul constată că, pedeapsa, astfel cum a fost

individualizată de instanța de fond, răspunde atît principiului proporționalității, cît

și scopului prevăzut în art. 61 alin. (2) Cod penal, contribuind la reeducarea

inculpatului, la formarea unei noi atitudini a acestuia față de ordinea de drept,

regulile de conviețuire socială și principiile morale, și în atare situație, se apreciază

că apelurile declarate de către procuror și avocatul V. Panțîru, au fost greșit admise.

Astfel, Colegiul conchide că temeiul indicat de avocatul V. Panțîru în recursul

declarat nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorii de drept, care ar fi

temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și

potrivit legii, se impune respingerea acestuia ca inadmisibil cu menținerea hotărârii

primei instanțe.

Iar în privința recursului declarat de către inculpat, Colegiul lărgit al Curții

Supreme de Justiție conchide că este aplicabil din punct de vedere al prezenței

erorii de drept, ceea ce duce la necesitatea casării deciziei instanței de apel și

menținerea sentinței.

Cod de procedură penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E:

6

Respinge, ca inadmisibil, recursul ordinar declarat de către avocatul Victor

Panțîru, în numele părții vătămate Victor Pîrnău și admite recursul ordinar declarat

de către inculpatul Diaconu Vasile Teodor, casează total decizia Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 10 aprilie 2013, în cauză penală în privința lui Diaconu

Vasile Teodor, cu menținerea sentinței Judecătoriei Buiucani mun. Chișinău din 22

februarie 2013.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată pronunțată public la 26 noiembrie 2013, ora 09.50.

Președinte: (semnătură) Petru Ursache

Judecători: (semnătură) Nicolae Gordilă

(semnătură) Vladimir Timofti

(semnătură) Elena Covalenco

(semnătură) Ghenadie Nicolaev

Copia corespunde originalului

Judecător: Nicolae Gordilă

7