1ra-586/13 — art.152 al.1, 287 al.2 CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.152 al.1, 287 al.2 CP
- Temei legal
- art.152 al.1, 287 al.2 CP
1ra-586/13 — art.152 al.1, 287 al.2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr. 1ra-586/13
CURTEA SUPREMĂ DE JUSTIȚIE
D E C I Z I E
18 iunie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Constantin Gurschi,
Judecători – Ion Arhiliuc, Constantin Alerguș, Andrei Harghel, Iurie Diaconu, cu
participarea procurorului Dumitru Graur și avocatului Pavel Cebotari, părții vătămate
Vintea Serghei, a judecat în ședință publică recursul ordinar declarat de procurorul în
Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Radu Sîli, împotriva deciziei Colegiului
penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2013, în cauza penală în privința lui
Rusu Toader Alexandru, născut la 25 august 1991,
originar și domiciliat în s. Iurceni, r-nul Nisporeni,
moldovean, cetățean al Republicii Moldova.
Datele referitoare la termenul de examinare a cauzei:
Instanța de fond din 24.11.2011 pînă la 23.03.2012;
Curtea de Apel Chișinău din 25.04.2012 pînă la 31.01.2013;
Curtea Supremă de Justiție din 23.04.2013 pînă la 18.06.2013.
Procedura de citare a fost legal executată.
Procurorul și partea vătămată Vintea Serghei au susținut recursul, solicitînd
admiterea acestuia în sensul declarat.
Avocatul Pavel Cebotari s-a pronunțat pentru respingerea recursului declarat, ca
fiind neîntemeiat.
Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție asupra recursului în cauză în
baza actelor din dosar,
C O N S T A T Ă :
Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 23 martie 2012, Rusu Toader a fost
achitat de sub învinuirea adusă pentru comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 152
alin. (1) și 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, pe motiv că nu s-a constatat existența faptei
infracțiunii.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Serghei Vintea privind încasarea
prejudiciului material în mărime de 6473,60 lei și a prejudiciului moral în mărime de
7000 lei a fost respinsă.
De asemenea, în cauză a fost pronunțată încheiere interlocutorie în privința
procurorilor Petrușca Sergiu și Potînga Veaceslav.
De către organul de urmărire penală Rusu Toader a fost pus sub învinuire
pentru faptul, că la 18 septembrie 2009, în jurul orei 01.00, aflîndu-se în incinta barului
„La terasă”, situat în s. Iurceni, r-nul Nisporeni - loc public și fiind în stare de ebrietate
alcoolică, intenționat încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de
respect față de societate, cu o deosebită obrăznicie, fără nici un motiv, i-a aplicat o
lovitură cu capul peste față cet. Vintea Serghei, cauzîndu-i dureri fizice, după care
continuîndu-și intențiile huliganice, ieșind în stradă, în apropierea barului „La terasă”,
din aceleași intenții huliganice, prelungind acțiunile sale criminale, încălcînd grosolan
1
ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect față de societate, cu o deosebită
obrăznicie a aplicat violența fizică față de cet. Vintea Serghei, manifestată prin lovituri
cu pumnii și picioarele peste diferite părți ale corpului. După care, în aceleași
circumstanțe, în timp ce Vintea Serghei era la pămînt după loviturile primite, Rusu
Toader intenționînd să-și manifeste dominația și fiind ajutat de Sirițanu Vadim, Nani
Vasile, Teleman Victor, Rusu Radu și Constantinovici Serghei, continuîndu-și acțiunile
huliganice printr-o comportare batjocoritoare față de Vintea Serghei, prin înjosirea
onoarei și demnității acestuia, s-a adresat cu expresii injurioase în adresa ultimului,
vărsînd din sticlă bere peste el și lovindu-l cu picioarele peste diferite părți ale corpului,
cauzîndu-i dureri fizice. În rezultatul acțiunilor menționate, inculpatul Rusu Toader i-a
cauzat lui Vintea Serghei vătămări corporale medii, sub formă de fractura osului
zigomatic pe stînga.
Acțiunile lui Rusu Toader de către organul de urmărire penală au fost încadrate
în baza art. 152 alin. (1), 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal.
Procurorul a atacat cu apel sentința instanței de fond, solicitînd casarea
acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatul Rusu
Toader să fie condamnat pentru comiterea infracțiunilor imputate. De asemenea,
apelantul a solicitat și anularea încheierii interlocutorii din 23 martie 2012.
În susținerea cerințelor sale, apelantul a indicat că:
- instanța de fond a constatat faptele invocate în învinuire, însă a pronunțat o
sentință de achitare, neîntemeiat a ajuns la concluzia precum că, în procesul urmăririi
penale, cît și în ședința de judecată, acuzarea nu a demonstrat și nu a probat cu nimic
învinuirea adusă, cît și faptul că la punerea sub învinuire a inculpatului a fost omis
termenul de 3 luni;
- potrivit materialelor cauzei penale (Vol. I, f.d. 42) s-a stabilit cu certitudine că
prin ordonanța din 23.11.2009, a fost recunoscut în calitate de bănuit doar pentru
provocarea leziunilor medii „Rusu Tudor Alexandru”, și nu după cum afirmă instanța
„Rusu Toader Alexandru”, care în lipsa unui proces-verbal al organului de urmărire
penală în temeiul art. 249 CPP, constituie două persoane diferite, din acest considerent
la întrebarea instanței inculpatul Rusu Toader, a declarat că nu cunoaște dacă a fost pus
sub bănuire;
- legea procesual penală nu interzice înaintarea învinuirii persoanei, fără a fi
recunoscută în calitate de bănuit;
- vinovăția inculpatului a fost pe deplin dovedită atît la urmărirea penală cît și în
instanța de fond și anume prin declarațiile părții vătămate Vintea Serghei, a martorilor
Bocan Valentina, Tăbîrță Vasile, Frunzete Veaceslav, prin raportul de expertiză medico-
legală nr. 26 D, raportul de expertiză medico-legală nr. 132 „d” din 13.11.2009, cît și
prin declarațiile inculpatului care a recunoscut vina parțial, solicitînd instanței de fond o
pedeapsă conform legii.
3.1. Partea vătămată Vintea Serghei a atacat cu apel sentința primei instanțe, prin
care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin
care inculpatul Rusu Toader să fie recunoscut vinovat și condamnat pentru comiterea
infracțiunilor imputate, pe motiv că instanța de fond nu a examinat cauza sub toate
aspectele, eronat a apreciat circumstanțele și cumulul probelor administrate la dosar
prezentate de acuzare. De asemenea, instanța de fond neîntemeiat a respins acțiunea
civilă, deoarece prin acțiunile sale inculpatul i-a cauzat un prejudiciu enorm și anume
gravitatea suferințelor suportate care se răsfrîng pînă în prezent. Apelantul a mai
invocat, că pînă la incident era o persoană social activă și comunicabilă, încrezută în
sine, însă, la moment are stări de stres, tulburări de somn, insomnie, iribilitate și
2
excitabilitate.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 31 ianuarie 2013,
au fost admise apelurile declarate de procuror și de partea vătămată Vintea Serghei, din
alte motive, casată, inclusiv din oficiu, sentința primei instanțe, rejudecată cauza și
pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care în
temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP a fost încetat procesul penal în privința lui Rusu
Toader în baza art. 152 alin. (1) și 287 alin. (2) lit. a), b) Cod penal, pe motiv că există
alte circumstanțe care condiționează sau exclud tragerea la răspundere penală.
Acțiunea civilă înaintată de partea vătămată Vintea Serghei a fost lăsată fără
examinare, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să se expună instanța în
ordinea procedurii civile.
Încheierea interlocutorie în privința procurorilor Potînga Veaceslav și Petrușca
Sergiu a fost menținută.
4.1. La adoptarea soluției sale, instanța de apel a constatat că, probele pe cauza
dată au fost analizate și verificate prin prisma art. 101 Cod de procedură penală din
punct de vedere al pertinenței, concludentei, utilității, veridicității și în ansamblu din
punct de vedere al coroborării lor, care confirmă vinovăția inculpatului Rusu Toader în
comiterea infracțiunilor prevăzute de art. 152 alin. (1) și 287 alin. (2) lit. a), b) Cod
penal și vinovăția acestuia se dovedește prin următoarele probe:
declarațiile inculpatul Rusu Toader;
declarațiile părții vătămate Vintea Serghei;
declarațiile martorilor Bocan Valentina, Tăbîrță Vasile și Frunze Veaceslav;
raportul de examinare medico-legală nr. 2648/D din 29 septembrie 2009 (Vol.
I, f.d. 30-31);
raportul de expertiză nr.132 D din 13 noiembrie 2009 (Vol. I, f.d. 32).
4.2. Astfel, instanța de apel a conchis că deși învinuirea adusă inculpatului a fost
confirmată prin cumulul de probe menționate supra, punerea sub învinuire a lui Rusu
Toader a fost cu încălcări esențiale a legii procesuale penale și anume.
Astfel, inculpatul Rusu Toader a fost pus sub învinuire contrar prevederilor art.
63 alin. (2) pct. 3) Cod procedură penală și anume a fost recunoscut în calitate de bănuit
la 23 noiembrie 2009 (Vol. I, f.d. 42), iar la 17 noiembrie 2011 a fost pus sub învinuire
(Vol. I, f.d. 138).
Prin urmare, avînd în vedere prevederile art. 230 Cod procedură penală, legea a
oferit organului de urmărire penală un termen concret pe durata căruia a fost în drept să-
l mențină pe Rusu Toader în calitate de bănuit.
Articolul 63 alin. (3) Cod procedură penală, în mod imperativ stipulează că la
momentul expirării, după caz, a unui termen indicat în alin. (2), organul de urmărire
penală este obligat să adopte una din următoarele soluții: să dispună scoaterea persoanei
de sub urmărire penală sau punerea persoanei sub învinuire a modului prevăzut de lege.
Punerea bănuitului sub învinuire și înaintarea acuzării sunt acțiuni procesuale
distincte reglementate de art. 281-282 Cod procedură penală și care urmează a fi
efectuate într-un anumit termen, dar care să nu contravină art. 63 Cod procedură penală.
Or, conform Hotărîrii Curții Constituționale nr. 26 din 23.11.2010 au fost
declarate neconstituționale prevederile alin. (6) art. 63 Cod procedură penală, potrivit
cărora era posibilă punerea persoanei sub învinuire și după expirarea termenelor
prevăzute la alin. (2) „în cazul acumulării ulterioare a probelor suficiente”, iar la
momentul punerii lui Rusu Toader sub învinuire (17.11.2011), au fost deja abrogate.
Prin urmare, aceste acțiuni urmau a fi efectuate față de inculpatul Rusu Toader pînă la 23
februarie 2010 inclusiv.
3
Astfel, organul de urmărire penală a omis termenul de 3 luni, de punere sub
învinuire a bănuitului, acesta aflîndu-se în calitate de bănuit mai mult decît termenul
limită stabilit de art. 63 alin. (2) și (5) Cod de procedură penală, fapt ce constituie o
încălcare esențială a legii procesuale penale, care afectează drepturile și interesele
legitime ale persoanei.
La fel, instanța de apel a menționat că, conform art. 251 alin. (1) Cod de
procedură penală, încălcarea prevederilor legale, care reglementează desfășurarea
procesului penal, atrage nulitatea actului procedural numai în cazul în care s-a comis o
încălcare a normelor procesuale penale ce nu poate fi înlăturată decît prin anularea
acelui act.
Argumentul acuzatorului de stat că în calitate de bănuit a fost recunoscut altă
persoană, „Rusu Tudor Alexandru”, adică nu inculpatul, instanța de apel nu l-a reținut,
ori, s-a constatat că în cauza dată nu a existat alt bănuit cu așa inițiale și doar procurorul
a comis erori la indicarea numelui persoanei care conform documentelor se numește
„Toader” și nu „Tudor”.
Instanța de apel a reținut că, deși apelantul a solicitat anularea și a încheierii
interlocutorii, ultimul nu a adus careva argumente în acest sens, nu a infirmat cele
indicate de instanță sau să prezinte vreo informație privitor la măsurile întreprinse întru
lichidarea încălcărilor admise în cauză.
Instanța de apel a considerat că deși vinovăția inculpatului a fost demonstrată, în
cauză nu este posibil de a adopta o hotărîre de condamnare, probele administrate la
cauză fiind lovite de nulitate, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) pct. 8) Cod procedură
penală.
În ceea ce privește acțiunea civilă înaintată de către partea vătămată Vintea
Serghei, instanța de apel a lăsat-o fără examinare, ceea ce nu împiedică partea vătămată
să inițieze o acțiune în ordinea civilă conform art. 225 alin. (4) Cod procedură penală
Cu recurs ordinar, procurorul în temeiul art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de
procedură penală, a contestat decizia instanței de apel, solicitînd casarea acesteia, cu
dispunerea rejudecării cauzei de către aceeași instanță de apel, invocînd că instanța de
apel ajungînd la concluzia că învinuirea adusă inculpatului a fost confirmată prin
cumulul de probe cercetate în ședințele de judecată, n-a pronunțat o sentință de
condamnare a inculpatului, dar a adoptat o hotărîre contrară legii de încetare a
procesului penal în temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) CPP, pe motiv că punerea sub
învinuire a lui Rusu Toader a fost cu încălcări esențiale a legii procesuale penale.
În acest context, recurentul invocă că în conformitate cu prevederile art. 3 alin.
(1) Cod de procedură penală, în desfășurarea procesului penal se aplică legea care este
în vigoare la momentul desfășurării urmăririi penale sau judecării cauzei de către
instanța de judecată, astfel, în momentul în care inculpatul a fost recunoscut în calitate
de bănuit, alin. (6) al art. 63 din Codul de procedură penală, era în vigoare, ulterior,
conform Hotărîrii Curții Constituționale nr. 26 din 23 noiembrie 2010, au fost declarate
neconstituționale, însă, aceste prevederi, conform normei procesual penală sus
menționată, acționează numai pentru hotărîrile pronunțate după intrarea în vigoare a
legii și nu au efecte asupra hotărîrilor pronunțate pînă la această dată, de aceea, în opinia
procurorului, a avut loc o încălcare esențială a normelor de procedură penală.
Judecînd recursul ordinar și verificînd legalitatea hotărîrii atacate în baza
materialelor din dosar, Colegiul penal lărgit conchide că acesta urmează a fi admis, din
următoarele considerente.
6.1. Potrivit art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, hotărîrile instanței
de apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de această
4
instanță, inclusiv și în temeiul cînd instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor
motivelor invocate în apel sau hotărîrea atacată nu cuprinde motivele legale pe care se
întemeiază soluția.
Astfel, în pct. 18 din Hotărîrea Plenului Curții Supreme de Justiție din 30
octombrie 2009 „Cu privire la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este
atenționat că, erorile de drept pot fi erori de drept formal sau procesual și erori de drept
material sau substanțial. Instanța de recurs verifică dacă s-a aplicat corect legea la
faptele reținute prin hotărîrea atacată și dacă aceste fapte au fost constatate cu
respectarea dispozițiilor de drept formal și material.
6.2. În acest context, Colegiul penal lărgit menționează că, este greșită soluția
instanței de apel privind încetarea procesului penal intentat împotriva lui Rusu Toader în
temeiul art. 391 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, pe motiv că, -
„... punerea sub învinuire a lui Rusu Toader a fost cu încălcări esențiale a legii
procesuale penale, astfel, inculpatul Rusu Toader a fost pus sub învinuire contrar
prevederilor art. 63 alin. (2) pct. 3) Cod procedură penală și anume a fost recunoscut
în calitate de bănuit la 23 noiembrie 2009 (Vol. I, f.d. 42), iar la 17 noiembrie 2011 a
fost pus sub învinuire (Vol. I, f.d. 138).”
Or, inculpatul Rusu Toader fiind recunoscut în calitate de bănuit la 23 noiembrie
2009 (Vol. I, f.d. 42) și pus sub învinuire la 17 noiembrie 2011 (Vol. I, f.d. 138),
conform prevederilor art. 64 alin. (2), pct. 19) CPP, - avea dreptul să atace, în modul
stabilit de lege (art. 313 Cod de procedură penală) acțiunile și hotărîrile organului de
urmărire penală. Acest drept, conform pct. 27) alin. (2) art. 66 Cod de procedură penală,
i s-a păstrat și dispunea de el și atunci cînd avea calitatea de învinuit. Nici la una din
aceste faze a procesului penal, inculpatul ori avocatul acestuia, nu au atacat cu plîngeri
actele procedurale privitor la calitatea de bănuit.
Această stare de lucruri, pentru instanța de apel era evidentă, astfel că, dacă
considera că s-au comis careva încălcări a drepturilor bănuitului, urma să verifice care a
fost motivul că ultimul nu s-a folosit de dreptul de a ataca în instanța de judecată
acțiunile ori actele organului de urmărire penală la etapa corespunzătoare, ca după caz
să fie reparate.
Astfel, conform art. 230 alin. (2) Cod de procedură penală, în cazul în care pentru
exercitarea unui drept procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia
impune pierderea dreptului procesual.
6.3. Colegiul penal lărgit, analizînd presupusele încălcări a legii procesuale
penale enunțate supra, conchide că instanța de apel formal a aplicat prevederile pct. 6)
alin. (1) art.391 CPP, indicînd că, - „ există alte circumstanțe care exclud sau
condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea la răspundere penală”.
Colegiul penal lărgit menționează că, circumstanțele care exclud urmărirea
penală sunt prevăzute la art.275 Cod de procedură penală, iar la etapa judecării cauzei în
instanța de judecată, procedura de încetare a procesului penal este reglementată de
prevederile art.332 Cod de procedură penală.
În Codul de procedură penală, TITLUL II, Capitolul III, Secțiunea a 4-a
„Deliberarea și adoptarea sentinței”, la art. 384 legiuitorul a stipulat că instanța de
judecată hotărînd asupra învinuirii înaintate inculpatului, poate adopta una din trei tipuri
de sentință, - de condamnare, de achitare sau de încetare a procesului penal.
La art.391 CPP, sunt specificate cazurile în care se adoptă sentința de incetare a
procesului penal, astfel legiuitorul a reglementat concret cazurile de încetare a
procesului penal și numai în pct. 6) se face trimitere la o normă de blanchetă - „există
5
alte circumstanțe care exclud sau condiționează pornirea urmăririi penale și tragerea
la răspundere penală”.
Or, pct. 6) repetă conținutul pct. 9) al art. 275 CPP, - circumstanțele care exclud
urmărirea penala, însă cu o importanță de concretizare, și anume că acele circumstanțe
care exclud sau condiționează desfășurarea urmăririi penale, trebuie să fie „prevăzute de
lege”. Astfel de situații de drept pot exista atunci cînd instanța de judecată v-a constata
că persoana pusă sub învinuire de săvîrșirea infracțiunilor prevăzute de art. 165 alin. (4)
CP sau art. 206 alin. (4) CP, - este victima traficului de ființe umane, ori infracțiunea
este săvîrșită de reprezentanții corpului diplomatic ai statelor străine sau de alte
persoane care, potrivit art. 11 alin. (4) CP, nu se supun jurisdicției penale a Republicii
Moldova.
Prin existența altor circumstanțe, care exclud sau condiționează pornirea urmăririi
penale și tragerea la răspundere penală, pot fi reținute și cazurile prevăzute de art. 57-
58, art. 217 alin. (5), art. 325 alin. (4) Cod penal, care prevăd expres liberarea persoanei
de răspundere penală în cazul prezenței anumitor circumstanțe.
Așa fiind, noțiunea de “alte circumstanțe”, prevăzută la pct. 6) alin. (1) art.391
CPP, urmează a fi interpretată numai în sensul “circumstanțelor prevăzute de lege”, a
se vedea textul legal - pct. 5) art. 275 CPP, - „... există alte circumstanțe prevăzute de
lege care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală”.
Prin urmare, presupusele încălcări a legii procesuale penale constatate de instanța
de apel, enunțate supra, nu cad sub incidența „ altor circumstanțe prevăzute de lege
care condiționează excluderea sau, după caz, exclud urmărirea penală”, prevăzute de
art.391 alin.(1) pct.6) CPP.
6.4. La fel, conform alin.(4) al art.251 Cod de procedură penală, încălcarea
oricărei altei prevederi legale decît cele prevăzute în alin.(2) atrage nulitatea actului
dacă a fost invocată în cursul efectuării acțiunii - cînd partea este prezentă, sau la
terminarea urmăririi penale - cînd partea ia cunoștință de materialele dosarului, sau în
instanța de judecată cînd partea a fost absentă la efectuarea acțiunii procesuale, precum
și în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanță.
Din actele cauzei rezultă că, la terminarea urmăririi penale, cînd inculpatul Rusu
Toader a luat cunoștință de materialele dosarului în prezența apărătorului, aceștia n-au
invocat despre nulitatea actelor procedurale efectuate pe parcursul urmăririi penale, ceea
ce prezumă că au fost de acord cu legalitatea acestor acte procedurale.
Totodată, Colegiul penal lărgit, menționează că procesul penal include mai multe
faze, și potrivit art. 64, 65, 66 CPP bănuitul, învinuitul, inculpatul la fiecare fază a
urmăririi penale ori a judecării cauzei dispune de un șir de drepturi și obligații. Astfel,
conform art.64 alin.(2) pct.19) CPP bănuitul ( la caz Rusu Toader ) a avut dreptul să
atace, în modul prevăzut de lege, - art.313 CPP, acțiunile și hotărîrile organului de
urmărire penală. Acest drept, conform pct.27 alin.(2) art.66 CPP, i s-a păstrat și
dispunea de el și atunci cînd a avut calitatea de învinuit apoi și de inculpat. Nici la una
din aceste faze a procesului penal Rusu Toader și nici apărătorul său, nu au atacat cu
plîngeri în modul stabilit de lege, actele procedurale, privitor la calitatea de bănuit,
învinuit.
Pe cale de consecință, se consideră ca fiind greșită și concluzia instanței de apel,
precum că – „... în cauză nu este posibil de a adopta o hotărîre de condamnare, probele
administrate la cauză fiind lovite de nulitate, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) pct.
8) Cod procedură penală, - punerea sub învinuire a lui Rusu Toader a fost cu încălcări
esențiale a legii procesuale penale”.
Așa fiind, din conținutul deciziei contestate se evidențiază că, hotărîrea adoptată
6
nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția de încetare a procesului penal, or
instanța de apel constatînd că, „... deși vinovăția inculpatului a fost demonstrată ...”,
nu admite apelul procurorului în sensul declarat, dar din oficiu din alte motive conchide
eronat că, „... în cauză nu este posibil de a adopta o hotărîre de condamnare, probele
administrate la cauză fiind lovite de nulitate, potrivit prevederilor art. 94 alin. (1) pct.
8) Cod procedură penală” și dispune greșit încetarea procesului penal.
În consecință, Colegiul penal lărgit consideră că eroarea comisă referitor la
interpretarea cazurilor prescrise de pct. 6) alin. (1) art. 391 Cod de procedură penală, se
cuprinde în pct. 6) alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală, este temei de recurs și
deoarece nu poate fi corectată de instanța de recurs, se impune soluția de casare a
deciziei și trimiterea cauzei la rejudecare, unde instanța de apel, are obligația să verifice
motivele apelului declarat de procuror în care se contestă achitarea inculpatului, și cu
respectarea prevederilor art. 414 - 417 Cod de procedură penală va pronunța o hotărîre
care să fie legală și întemeiată.
În conformitate cu prevederile art. 435 alin. (1) pct. 2) lit. c) Cod de procedură
penală, Colegiul penal lărgit al Curții Supreme de Justiție,
D E C I D E :
Admite recursul ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul Curții de
Apel Chișinău, Radu Sîli, casează decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău
din 31 ianuarie 2013, în cauza penală în privința lui Rusu Toader și dispune rejudecarea
cauzei de către aceeași instanță de apel, în alt complet de judecată.
Decizia nu este susceptibilă de a fi atacată.
Pronunțată integral în ședință publică la 09 iulie 2013, ora 09.30.
Președinte Constantin Gurschi
Judecători Ion Arhiliuc
Constantin Alerguș
Andrei Harghel
Iurie Diaconu
7