1ra-629/13 — art. 151 alin. 4 CP

Dosarul 1ra-629/13

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

DDEECCIIZZIIEE

12 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în componența:

președinte – Gurschi Constantin,

judecători – Timofti Vladimir și Gordilă Nicolae,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursurilor ordinare declarate de către

inculpatul Orehov Vadim și avocatul acestuia, Ropot Veaceslav împotriva deciziei

Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2013 în cauza penală

privindu-l pe

Orehov Vadim Ivan, născut la 17 octombrie 1963,

originar și domiciliat în mun. Chișinău, str. Columna 5, ap. 9;

termenul de examinare a cauzei fiind:

- în prima instanță din 17.11.2011 pînă la

09.10.2012;

- în instanța de apel din 27.11.2012 pînă la

24.01.2013;

- în instanța de recurs din 16.05.2013 pînă la

12.06.2013,

C O N S T A T Ă :

Orehov Vadim a fost condamnat în baza art. 151 alin. (4) Cod penal la 11 ani închisoare,

cu ispășirea pedespei în penitenciar de tip închis.

jurul orei 0000-0030, aflîndu-se la domiciliul său din str. Columna 5, ap. 9, mun.

Chișinău, fiind în stare de ebrietate alcoolică, a intrat în conflict cu Grebennicov

Vladimir, cauzîndu-i acestuia mai multe plăgi tăiate în regiunea cutiei toracice și a

abdomenului, care potrivit raportului de expertiză medico-legală nr. 1327 se califică ca

leziuni corporale grave periculoase pentru viață, în rezultatul cărora, la data de

20.07.2011 Grebennicov Vladimir a decedat.

În drept, acțiunile lui Orehov Vadim au fost încadrate în baza art. 151 alin. (4)

Cod penal – vătămarea intenționată gravă a integrității corporale și sănătății, care a

provocat decesul victimei.

care a solicitat casarea acesteia și reexaminarea cauzei obiectiv, invocînd că instanța a

comis o eroare în ceea ce privește administrarea probelor și nu a luat în vedere starea de

legitimă apărare a inculpatului.

fost respins ca nefondat apelul inculpatului și menținută sentința primei instanțe fără

modificări.

4.1. Instanța și-a argumentat soluția prin aceea, că prima instanță a stabilit în mod

corect starea de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită în instanță cu

certitudine, dînd faptei săvîrșite de către Orehov Vadim încadrarea juridică

corespunzătoare materialului probator administrat.

1

acestuia, Ropot Veaceslav au declarat recursuri ordinare.

5.1. Inculpatul în recursul declarat solicită casarea deciziei, invocînd că ședința

instanței de apel s-a petrecut fără trăducător, că probele au fost obținute cu încălcarea

codului de procedură penală, deoarece cu certitudine este dovedit faptul că partea

vătămată l-a amenințat pe el și soția sa cu moartea, din care considerent a fost nevoit să

se apere.

5.2. Avocatul Ropot Veaceslav, indicînd prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod

de procedură penală, în recursul declarat solicită casarea deciziei în partea stabilirii

pedepsei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care lui Orehov Vadim să-i fie aplicată o

pedeapsă mai blîndă, prin prisma art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal, invocînd că:

- hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori

motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii;

- în cadrul examinării cauzei penale atît în instanța de fond, cît și în instanța de

apel a fost constatat cu certitudine faptul că infracțiunea a avut loc datorită

comportamentului provocator al părții vătămate;

- în acțiunile inculpatului se regăsesc elementele legitimei apărări, care a fost

depășită datorită afectului psihologic și fricii inculpatului, ca nu cumva partea vătămată

să-i omoare soția, care la acel moment fusese lovită și ulterior apucată de gît de către

acesta;

- instanța de judecată urma să țină cont de cumulul de circumstanțe atenuante

prezente în speță, care oferă posibilitatea de aplicare a unei pedepse mai blînde prin

prisma art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal sau art. 79 Cod penal.

cauzei, Colegiul penal consideră că acestea urmează a fi declarate inadmisibile reieșind

din următoarele considerente.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs decide

inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care constată că recursul este vădit

neîntemeiat.

Instanța de recurs verifică legalitatea hotărîrilor atacate în limitele motivelor

invocate de recurent.

Drept temei pentru declararea recursului, avocatul Ropot Veaceslav a indicat

prevederile art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, că hotărîrea atacată nu

cuprinde motivele pe care se întemeiază soluția ori motivarea soluției contrazice

dispozitivul hotărîrii.

Verificînd legalitatea hotărîrii atacate sub aceste aspecte, Colegiul penal reține că

aceste temeiuri nu și-au găsit confirmarea în cauza dată, precum și nici temeiurile

invocate de către inculpatul Orehov Vadim.

În acest sens, Colegiul penal menționează, că instanțele de judecată au examinat

cauza sub toate aspectele complet și obiectiv, făcînd o apreciere probelor în conformitate

cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, just încadrînd acțiunile lui Orehov

Vadim în baza art. 151 alin. (4) Cod penal — vătămarea intenționată gravă a integrității

corporale și sănătății, care a provocat decesul victimei.

Pe parcursul urmăririi penale cît și în cadrul cercetării judecătorești au fost

respectate normele de procedură penală, probele fiind obținute în condițiile legii.

Instanța de recurs, în special menționează că, argumentul recurenților, precum că

Orehov Vadim a comis infracțiunea fiind în legitimă apărare, reieșind din

comportamentul provocător al victimei și care l-a amenințat pe inculpat și soția acestuia

2

cu moartea, - sunt argumente declarative și inadmisibile, deoarece probele examinate în

cauza dată și puse de către instanțele de judecată la baza hotărîrii de condamnare a lui

Orehov Vadim dovedesc lipsa legitimei apărări din partea inculpatului.

Potrivit declarațiilor martorului Belov Valerii, martorului ocular al evenimentelor

petrecute, rezultă că Grebennicov nu avea cuțit la el și nici nu căuta vreun cuțit. Nu avea

intenția să cauzeze prejudiciu inculpatului, deoarece „acestuia puteai să-i dai un pumn și

cădea jos, pentru că era beat”. Nu a văzut ca Grebennicov să fi ridicat mîna la soția lui

Orehov Vadim, sau că ar fi strîns-o de gît, dar vorbea cu cuvinte urîte în adresa ei. A

văzut cum inculpatul ținea în mînă un cuțit și l-a înjunghiat pe Grebennicov de cîteva

ori. Potrivit raportului de examinare medico-legală nr. 1327 din 29.09.2011 și 65/1327

din 29.09.2011 decesul lui Grebennicov Vladimir a survenit în rezultatul șocului

hemoragic, ca consecință a plăgii tăiate-înțepate a toracelui, penetrante în cavitatea

pleurală pe stînga, cu lezarea pulmonului stîng, fapt ce se confirmă prin modificările

patologice respective depistate la examinarea cadavrului și adeverite prin examenul de

laborator. La examinarea medico-legală a cadavrului s-au depistat următoarele leziuni

corporale: plăgi tăiate-înțepate a toracelui, nepenetrantă și penetrantă în cavitatea

pleurală pe stînga, cu lezarea pulmonului stîng; plagă tăiată-înțepată a hemitoracelui

drept nepenetrante în cavitatea pleurală, plagă tăiată a obrazului stîng, plăgi tăiate-

înțepate nepenetrante a coapsei stîngi și peretelui lateral stîng a abdomenului – leziuni

care au fost produse de un corp înțepător, posibil în timpul și circumstanțele indicate, se

află în legătură cauzală directă cu survenirea decesului și în comun se califică ca

vătămări corporale grave, periculoase pentru viață.

Legitima apărare se caracterizează prin existența unui atac, a unei agresiuni care

pune în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public și care

impun cu necesitate acțiuni de apărare pentru ocrotirea și protejarea valorilor sociale

menționate expres de lege.

Potrivit legii – art. 36 alin. (2) Cod penal –, atacul trebuie să îndeplinească

următoarele condiții:

- să fie direct, imediat, material și real;

- îndreptat împotriva propriei persoane, a altei persoane sau împotriva unui interes

public;

- să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul public.

Atacul este direct cînd prin el se creează un pericol care amenință nemijlocit

valorile ce pot forma obiectul legitimei apărări, deci în acest caz trebuie să existe o

legătură de la cauză la efect între atac și pericolul grav creat.

Un indiciu al caracterului imediat al atacului este intervalul mic dintre momentul

începerii atacului și momentul apariției pericolului. Dacă acest interval este mai mare, în

așa fel încît să existe posibilitatea înlăturării lui prin alte mijloace decît săvîrșirea faptei

prevăzute de legea penală, atacul nu poate fi considerat ca imediat și nu legitimează

acțiunea de apărare.

Alt indiciu al caracterului imediat al atacului este atunci cînd atacul se află în

desfășurare, în evoluția sa pînă în momentul consumării. Un asemenea act se află într-un

raport de concomitență cu pericolul generat de agresiune și cu necesitatea actului de

apărare. Dacă atacul s-a consumat, nu se mai poate invoca legitima apărare, întru-cît nu

sunt întrunite condițiile legii în ceea ce privește desfășurarea în timp a atacului, cînd

valoarea este supusă pericolului de a fi lezată. Atacul se consideră consumat atunci cînd

agresiunea a luat sfîrșit, iar odată cu ea încetează de drept și pericolul pentru valorile

ocrotite de lege.

3

Atacul este material cînd el se realizează prin fapte de natură să provoace

modificări materiale, fizice asupra valorilor împotriva cărora se îndreaptă. Atacul este

recunoscut material în cazul cînd acesta se asociază cu diferite instrumente, mijloace

care sunt în măsură să provoace o modificare fizică valorilor ocrotite de legea penală.

Împrejurarea că o persoană este înarmată nu poate fi considerată că ar constitui un atac

material care să justifice legitima apărare, atîta timp cît nu se încearcă să se facă uz de

arma respectivă.

Atacul este real cînd acesta este obiectiv și nu este presupus de persoană. Atacul

real constă în actul de agresiune care este pe punctul de a se produce, care amenință cu

realizarea lui, existînd certitudinea înfăptuirii sale. Atacul real nu trebuie confundat cu

atacul eventual, deci cu o agresiune care s-ar putea produce cîndva în viitor sau cu teama

față de un atac doar presupus. Atacul eventual nu poate fi luat în considerație la

constatarea stării de legitimă apărare, deoarece în asemenea situații nu se poate stabili un

raport de cauzalitate cu actualitatea pericolului, persoana amenințată de un astfel de atac

putînd lua diverse măsuri de prevenire a pericolului care să nu constea în fapte prevăzute

de legea penală.

Raportînd cele menționate mai sus, Colegiul remarcă că aceste condiții obligatorii

ale atacului (săvîrșit în legitimă apărare) nu și-au găsit confirmare în speța dată, din

motivul că atacul efectuat de către Grebennicov Vladimir asupra lui Orehov Vadim nu a

fost direct, imediat, material și real.

Simpla presupunere a lui Orehov Vadim că atacul ar fi putut avea loc nu este

suficientă pentru a considera apărarea ca legitimă, deoarece declanșarea atacului trebuia

să fie atît de aproape de realizare, încît dacă persoana constrînsă să se apere (Orehov

Vadim) nu ar fi reacționat în acel moment, ea ar fi fost cu certitudine expusă pericolului.

Faptul că Grebennicov Vladimir nu avea nimic în mînă și faptul aplicării mai

multor lovituri de cuțit de către inculpat, nu justifică în nici un fel aplicarea acestor

măsuri de apărare din partea lui Orehov Vadim.

Totodată, Colegiul consideră neîntemeiat argumentul inculpatului Orehov Vadim,

precum că în ședința instanței de apel nu a fost prezent interpretul (translatorul), prin ce

i-a fost lezat dreptul la apărare. Potrivit procesului-verbal al ședinței instanței de apel din

18.12.2012 în ședință a participat interpretul Viorica Gadîmba, iar în ședința din

24.01.2013 a participat interpretul Oxana Bucicov (vol. II, f.d.16-24), care a semnat

recipisa, precum că este avertizată conform art. 312-313 Cod penal, dar și procesul-

verbal de interogare a inculpatului și a martorului Orehova Tatiana.

Lipsit de temei probant este și argumentul avocatului Ropot Veaceslav, care

consideră că instanțele urmau să-i reducă lui Orehov Vadim din pedeapsa principală, așa

precum prevede art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal.

În acest sens, Colegiul menționează că instanțele de judecată, just au aplicat

pedeapsa lui Orehov Vadim, fără aplicarea prevederilor art. 78 alin. (1) lit. a) Cod penal,

deoarece în cauza dată nu au fost stabilite careva circumstanțe atenuante sau agravante,

iar circumstanțele atenuante enumerate de către avocatul Ropot Veaceslav nu și-au găsit

confirmarea în speța dată.

Mai mult, dezacordul părților în proces cu soluția adoptată de instanța de judecată,

nu neapărat înseamnă că soluția conține careva erori de drept. Motivele aduse de către

recurenți, precum că instanțele de judecată nu au dat o apreciere cuvenită probelor din

dosar, țin de starea de fapt și nu sînt prevăzute ca temei pentru recurs, în art. 427 Cod de

procedură penală.

4

O nouă reapreciere a probelor în modul propus de autorii recursurilor nu poate fi

efectuată de instanța de recurs, deoarece în procedura de recurs ordinar se verifică numai

chestiunile de drept.

În acest context, Colegiul penal conchide că temeiurile pentru recurs ordinar

declarate de inculpatul Orehov Vadim și avocatul Ropot Veaceslav, nu și-au găsit

confirmarea în instanța de recurs și din aceste considerente recursurile urmează a fi

declarate inadmisibile, fiind vădit neîntemeiate.

procedură penală, Colegiul penal,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursurilor ordinare declarate de către inculpatul Orehov

Vadim și avocatul acestuia, Ropot Veaceslav împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău din 24 ianuarie 2013 în cauza penală privindu-l pe Orehov

Vadim Ivan, fiind vădit neîntemeiate.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iulie 2013.

Președinte Gurschi Constantin

Judecători Timofti Vladimir

Gordilă Nicolae

5