1ra-670-2013 — art.287 alin.2 lit.b CP
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art.287 alin.2 lit.b CP
- Temei legal
- art.287 alin.2 lit.b CP
1ra-670-2013 — art.287 alin.2 lit.b CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr.1ra-670/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
26 iunie 2013 mun.Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:
Președinte – Petru Ursache,
Judecătorii – Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de procurorul
în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2013 în cauza penală
privindu-l pe
Popescu Feodor Andrei, născut la 26 mai 1993, originar
din s.Seliște, r-nul Nisporeni, domiciliat în s.Băcșeni, r-
nul Nisporeni.
Cauza a fost examinată în prima instanță de la
11.04.2012 pînă la 17.12.2012, în instanța de apel de la
22.01.2012 pînă la 06.03.1013 și în instanța de recurs de
la 28.05.2013 pînă la 26.06.2013.
C O N S T A T Ă:
Prin sentința Judecătoriei Nisporeni din 17 decembrie 2012, Popescu Feodor a
fost condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal la amendă în mărime de 750
unități convenționale, ce constituie 15000 lei.
Prin aceeași sentință a fost condamnat și Vodă Vasile în privința căruia hotărîrea
judecătorească nu se contestă.
Prima instanță, examinînd cauza în procedura prevăzută de art.3641 Cod de
procedură penală, a constatat că Popescu Feodor împreună cu Vodă Vasile, la 07
ianuarie 2012, aproximativ la ora 02.00, aflîndu-se în strada s.Băcșeni, r-nul Nisporeni,
intenționat, încălcînd grosolan ordinea publică și exprimînd o vădită lipsă de respect
față de societate, le-au aplicat cet.Grosu Alexei și Bîrdan Mihail multiple lovituri cu
capul și pumnii în față și în diferite părți ale corpului, cauzîndu-le ambilor, conform
rapoartelor de expertiză medico-legală nr.23/D și nr.24/D din 06 februarie 2012,
vătămări corporale ușoare.
Împotriva sentinței a declarat apel avocatul T.Nastas în numele inculpatului
F.Popescu, care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi
hotărîri în partea stabilirii pedepsei, prin care inculpatului să-i fie aplicată o pedeapsă
mai blîndă, cu aplicarea art.79 Cod penal, invocînd că instanța, la individualizarea
pedepsei, nu a luat în considerație faptul că inculpatul și-a recunoscut vina, a colaborat
cu organul de urmărire penală, este recrut în rîndul Armatei Naționale, unde se
caracterizează pozitiv, intenționează să-și continuie serviciul militar în bază de contract
și nu dispune de careva venituri pentru achitarea amenzii aplicate, iar mama acestuia
nu poate să-l ajute, din motiv că are la întreținere 11 copii minori.
1
Prin decizia și încheierea Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06
martie 2013 și 03 aprilie 2013, a fost admis apelul avocatului, casată parțial sentința și
pronunțată o nouă hotărîre, potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care lui
Popescu Feodor, condamnat în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, i-a fost stabilită
pedeapsa sub formă de amendă în mărime de 300 unități convenționale, ce constituie
6000 lei. Celelalte dispoziții ale sentinței au fost menținute.
Instanța de apel a constatat că prima instanță, corect a stabilit circumstanțele de
fapt și vinovăția inculpatului, și just a încadrat în drept acțiunile lui în baza art.287
alin.(2) lit.b) Cod penal.
La fel, instanța de apel a concluzionat că prima instanță corect a conchis, că
corectarea și reeducarea inculpatului F.Popescu poate avea loc fără izolarea de
societate, dar prin aplicarea amenzii, însă la stabilirea cuantumului acesteia nu a dat
deplină eficiență prevederilor art.4, 7, 61, 75-77 Cod penal.
Astfel, instanța de apel, constatînd că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit
art.16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, că în cauză sînt
prezente circumstanțe atenuante, și anume: că acesta pentru prima dată este tras la
răspundere penală, a recunoscut vina și s-a căit sincer de cele comise, a contribuit activ
la descoperirea infracțiunii, a reparat benevol prejudiciul cauzat părților vătămate, se
caracterizează pozitiv la locul de trai, provine dintr-o familie numeroasă, fiind educat
numai de mamă, de comportamentul lui în timpul urmăririi penale, cît și pe parcursul
examinării cauzei, precum și de lipsa circumstanțelor agravante, a conchis că scopurile
pedepsei penale vor fi atinse prin stabilirea unei pedepse cu amendă, la limita minimă a
sancțiunii art.287 alin.(2) Cod penal redusă cu 1/4, conform prevederilor art.3641
alin.(8) Cod penal.
Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs ordinar procurorul
D.Tăut care, invocînd temeiul prevăzut de art.427 alin.(1) pct.6), 10) Cod de procedură
penală, solicită casarea deciziei, cu menținerea sentinței, pe motiv că instanța de apel în
partea stabilirii pedepsei inculpatului F.Popescu nu a ținut seama de prevederile art.75
Cod penal, de gradul prejudiciabil al infracțiunii săvîrșite, de comportamentul
inculpatului în momentul comiterii infracțiunii și după consumarea ei, astfel că
motivarea stabilirii pedepsei contravine prevederilor art.394 alin.(2) pct.3) Cod de
procedură penală, aceasta nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei sub formă de
amendă sub limita prevăzută de art.287 alin.(2) Cod penal.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar în raport cu
materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia din următoarele considerente.
Potrivit textului recursului declarat de procuror, ca temei de casare a deciziei
instanței de apel se invocă art.427 alin.(1) pct.6) și 10) Cod de procedură penală, care
stipulează că hotărîrea instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța
nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde
motivele pe care se întemeiază soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul
hotărîrii, sau acesta este expus neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care
a afectat soluția instanței, ori s-au aplicat pedepse individualizate contrar legii.
Colegiul penal constată că nici unul din temeiurile la care se referă autorul
recursului nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erori de drept, care ar fi
temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel.
2
După cum rezultă din textul recursului, autorul acestuia este de acord cu starea
de fapt stabilită de instanțele de judecată, precum și cu încadrarea juridică a acțiunilor
lui F.Popescu în baza art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, și, critică hotărîrea dată numai
referitor la stabilirea pedepsei aplicate de instanța de apel, invocînd că aceasta nu
cuprinde motivele de aplicare a pedepsei de amendă sub limita minimă a pedepsei
prevăzute de norma penală în baza căruia inculpatul a fost condamnat, ce contravine
prevederilor art.394 alin.(2) pct.3) Cod de procedură penală.
Colegiul penal constataă că cauza a fost examinată pe baza probelor administrate
în faza de urmărire penală, potrivit art.3641 Cod de procedură penală.
Conform prevederilor art.3641 alin.(8) Cod penal, în cazul în care inculpatul a
recunoscut săvîrșirea faptelor indicate în rechizitoriu și a solicitat ca judecata să se facă
pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpatul beneficiază de o
reducere cu 1/4 a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei cu amenda.
Sancțiunea art.287 alin.(2) lit.b) Cod penal, în baza căruia a fost condamnat
F.Popescu, prevede o pedeapsă sub formă de amendă în mărime de la 400 la 1000
unități convenționale, astfel că cea aplicată de către instanța de apel inculpatului în
mărime de 300 unități convenționale, se încadrează în limitele sancțiunii normei
penale, adică este redusă cu 1/4 atît din maximul, cît și din minimul pedepsei prevăzute
la acest articol.
Potrivit art.75 Cod penal, persoanei recunoscute vinovate de săvîrșirea unei
infracțiuni i se aplică o pedeapsă echitabilă în limitele fixate și în strictă conformitate
cu dispozițiile Părții Generale, iar la stabilirea categoriei și termenului pedepsei
instanța de judecată are obligația să țină seama de gravitatea infracțiunii săvîrșite, de
motivul acesteia, de persoana celui vinovat, de circumstanțele cauzei care atenuează ori
agravează răspunderea, de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării
vinovatului, precum și de condițiile de viață ale familiei acestuia.
Instanța de apel, luînd în considerație că infracțiunea comisă de inculpat, potrivit
art.16 Cod penal, face parte din categoria celor mai puțin grave, că în cauză sînt
prezente un număr mare de circumstanțe atenuante, care sînt descrise la pct.4 al
prezentei decizii și lipsa celor agravante, că pe parcursul urmăririi penale, cît și
examinării cauzei acesta a avut un comportament ce denotă faptul că dînsul se
reintegrează în societate, a conchis că amenda stabilită de prima instanță urmează a fi
diminuată, deoarece instanța la stabilirea pedepsei nu a ținut seama de toate
circumstanțele cauzei și persoana inculpatului. Prin urmare, argumentul recurentului,
precum că decizia instanței nu cuprinde motivele de aplicare a pedepsei stabilite, este
neîntemeiat, dimpotrivă decizia este bine argumentată, motivată și nu contravine
prevederilor art.394 Cod de procedură penală.
Astfel, Colegiul penal reține că la stabilirea pedepsei lui F.Popescu, instanța de
apel a dat deplină eficiență împrejurărilor cauzei, numindu-i acestuia o pedeapsă în
limitele prevăzute de sancțiunea articolului în baza căruia a fost condamnat, fiind
respectate și prevederile referitor la stabilirea pedepsei în cazul cînd persoana vinovată
a solicitat examinarea cauzei pe baza probelor administrate în faza de urmărire penală,
potrivit art.3641 Cod de procedură penală.
Conform art.432 alin.(2) pct.4) Cod de procedură penală, Colegiul penal decide
inadmisibilitatea recursului declarat în cazul în care se constată că acesta este vădit
neîntemeiat.
3
În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea recursului
ordinar declarat de inculpat și, potrivit legii, Colegiul penal conchide asupra
inadmisibilității acestuia, fiind vădit neîntemeiat.
În conformitate cu prevederile art.432 alin.(1)-(2) pct.4) Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de
nivelul Curții de Apel Chișinău, Tăut Dorina, împotriva deciziei Colegiului penal al
Curții de Apel Chișinău din 06 martie 2013 în cauza penală în privința lui Popescu
Feodor, fiind vădit neîntemeiat.
Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iulie 2013.
Președintele Petru Ursache
Judecători Elena Covalenco
Nicolae Gordilă
4