1ra-653-2013 — 192-1 alin.2 lit.c CP

Dosarul nr.1 ra-653/13

Curtea Supremă de Justiție

D E C I Z I E

19 iunie 2013 mun.Chișinău

Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componență:

Președinte - Petru Ursache,

Judecători - Elena Covalenco, Nicolae Gordilă,

examinînd admisibilitatea în principiu a recursului ordinar declarat de către

procurorul în Procuratura de nivelul Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 21 februarie 2013 în cauza penală

privindu-l pe

Josan Victor Ion, născut la 17 mai 1989, originar și

domiciliat în s.Mateuți, r-nul Rezina.

Cauza a fost examinată în prima instanță de la

01.12.2011 pînă la 02.07.2012, în instanța de apel

de la 26.07.2012 pînă la 21.02.2013, în instanța de

recurs de la 21.05.2013 pînă la 19.06.2013.

C O N S T A T Ă :

sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.1921 alin.(2) lit.c) Cod penal, pe

motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat.

efectuînd serviciul militar în termen, la baza militară de aviație Mărculești, aflîndu-se în

concediu pe termen de 10 zile la domiciliu în s.Mateuți, r-nul Rezina, în noaptea de 25 -

26 noiembrie 2007, a răpit din curtea gospodăriei cet.Donțu Galina autoturismul de model

VAZ 21061, n/î K 226 AE asupra căruia nu avea drept de proprietate, s-a deplasat un

timp nedeterminat pe parcursul nopții și ulterior l-a abandonat la periferia satului.

rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri potrivit modului stabilit pentru prima

instanță, prin care V.Josan să fie recunoscut vinovat de comiterea infracțiunii prevăzute

de art.1921 alin.(2) lit.c) Cod penal și condamnat la 3 ani închisoare, cu suspendarea

executării pedepsei în baza art.90 Cod penal pe termen de 3 ani, invocînd că, atît în cadrul

urmăririi penale, cît și în cadrul examinării cauzei în instanța de fond, vinovăția lui

V.Josan în comiterea infracțiunii incriminate a fost dovedită pe deplin, instanța a

examinat cauza superficial și unilateral fără a da o justă apreciere probelor din dosar;

instanța greșit a invocat lipsa cercetării amprentelor în salonul automobilului în cauză, cît

și pe suprafața sticlei de plastic ridicată din automobil fără a lua în considerație

declarațiile martorului M.Donica, care a recunoscut sticla în care i-a vîndut benzină lui

V.Josan și neîntemeiat a respins ca probă procesul-verbal de recunoaștere a sticlei, pe

motiv că a avut loc peste 2 ani și 5 luni de la comiterea faptei, deoarece careva încălcări

de lege la acest compartiment nu s-au reținut; instanța neîntemeiat a apreciat critic

declarațiile părții vătămate G.Donțu referitor la faptul că inculpatul propunea unor

consăteni de a procura o automagnetolă, declarațiile martorului S.Donica, care a

confirmat că în acea seară inculpatul a lipsit de acasă, întorcîndu-se abia spre dimineață și

fără a fi supuse verificării probele sub aspectul veridicității și puterii probante prezentate

în sprijinul acuzării.

fost respins, ca nefondat, apelul procurorului, cu menținerea sentinței.

Instanța de apel a constatat că prima instanță, în conformitate cu cerințele legii și

propriei convingeri bazate pe cercetarea sub toate aspectele, prin prisma art.101 Cod de

procedură penală, din punct de vedere al pertinenței, concludenței, utilității și veridicității

lor, corect a ajuns la concluzia de nevinovăție a lui V.Josan în comiterea infracțiunii

prevăzute de art.1921 alin.(2) lit.c) Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de

inculpat, fiindcă partea acuzării nu a prezentat probe pertinente și incontestabile ce ar fi

demonstrat vinovăția acestuia în răpirea mijlocului de transport fără scop de însușire, iar

declarațiile martorului M.Donțu de recunoaștere a sticlei de masă plastică ridicată de la

fața locului, și a martorului S.Donica, corect au fost apreciate critic de instanță, deoarece

acesta din urmă se află în relații ostile cu inculpatul V.Josan, fiind cointeresat de a face

declarații în condamnarea lui, iar recunoașterea sticlei de către M.Donțu a avut loc după o

perioadă de 2 ani și 5 luni de la depistarea ei.

De asemenea, instanța de apel a considerat justă și concluzia instanței privind

aprecierea critică a procesului-verbal de recunoaștere a sticlei ridicate de la fața locului,

deoarece organul de urmărire penală, dispunînd de versiunea inculpatului, precum că el a

cumpărat benzină de la M.Donica pentru alimentarea autoturismului unor rude, era

obligat să verifice versiunea dată, fapt care nu a fost efectuat.

La fel, instanța de apel a reținut corectă concluzia instanței referitor la activitatea

organului de urmărire penală privind întocmirea procesului-verbal de cercetare la fața

locului din 26.11.2007, cu participarea expertului criminalist, V.Donica, la efectuarea

căreia însă nu au fost ridicate pentru verificare și cercetare amprentele atît din salonul

automobilului, cît și de pe sticla ridicată, iar faptul că data întocmirii acestui proces a fost

retușată, pune la îndoială veridicitatea lui, critic fiind apreciat de instanță.

Instanța de apel a conchis că prima instanță corect a apreciat critic și declarațiile

părții vătămate referitor la faptul că inculpatul propunea unor consăteni de a procura o

automagnetolă, posibil de model „Pioner”, aceasta fiind doar o presupunere, deoarece

inculpatul a declarat că dînsul i-a vîndut cet.V.Ursachi o automagnitolă pe care anterior a

procurat-o în or.Moscova, însă versiunea dată nu a fost verificată de organul de urmărire

penală, cu atît mai mult că o astfel de învinuire inculpatului nici nu i-a fost înaintată.

care, invocînd temeiurile prevăzute de art.427 alin.(1) pct.6), 12) Cod de procedură

penală, solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în aceeași instanță, pe

motiv că instanța de apel preamatur a ajuns la concluzia de achitare a inculpatului,

deoarece, verificînd legalitatea și temeinicia hotărîrii atacate pe baza probelor examinate

de prima instanță, nu a dat o nouă apreciere acestor probe; instanța nu s-a expus asupra

motivelor invocate de acuzator în apel ce dovedesc cu certitudine vinovăția inculpatului

în săvîrșirea infracțiunii incriminate, nu a dat o apreciere corespunzătoare depozițiilor

părții vătămate G.Donțu, a martorilor M.Donica și S.Donica, în rest invocînd repetat

aceleași motive ca și în apel descrise la pct.3 al prezentei decizii.

materialele dosarului și motivele invocate, Colegiul penal decide asupra inadmisibilității

acestuia din următoarele considerente.

Potrivit textului recursului, procurorul invocă ca temei de casare a deciziei instanței

de apel art.427 alin.(1) pct.6) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrea

instanței de apel conține o eroare de drept atunci cînd instanța nu s-a pronunțat asupra

tuturor motivelor invocate în apel, sau aceasta nu cuprinde motivele pe care se întemeiază

soluția, ori motivarea soluției contrazice dispozitivul hotărîrii, sau acesta este expus

2

neclar, sau instanța a admis o eroare gravă de fapt, care a afectat soluția instanței.

Colegiul constată că temeiul la care se referă autorul recursului nu persistă în

cauză, deoarece din decizia instanței de apel rezultă că ultima a analizat obiectiv probele

administrate și a dat răspuns la toate motivele procurorului expuse în apel.

De fapt, din textul recursului se vede că autorul critică aprecierea probelor

administrate de ambele instanțe, considerînd-o ca necorespunzătoare circumstanțelor de

fapt ale cauzei.

Colegiul penal menționează că, potrivit art.101 alin.(2)-(3) Cod de procedură

penală, judecătorul apreciază probele conform propriei convingeri, formate în urma

examinării lor în ansamblu, sub toate aspectele și în mod obiectiv, călăuzindu-se de lege.

Nici o probă prezentată de părți nu are o valoare dinainte stabilită pentru instanța de

judecată.

Atît prima instanță, cît și cea de apel, pronunțîndu-se asupra tuturor motivelor

invocate în apelul procurorului, corect au constatat și apreciat circumstanțele de fapt și de

drept privind acuzarea înaintată lui V.Josan și întemeiat au concluzionat achitarea

acestuia de sub învinuirea de săvîrșire a infracțiunii prevăzute de art.1921 alin.(2) lit.c)

Cod penal, pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de inculpat, deoarece argumentele

procurorului aduse în probarea învinuirii nu și-au găsit confirmare în ședința de judecată,

iar acuzatorul de stat, în cererea de apel nu a prezentat probe noi ce ar confirma vinovăția

acestuia în cele incriminate.

Colegiul reține că ambele instanțe de judecată au dat o apreciere corectă

declarațiilor inculpatului V.Josan, părții vătămate G.Donțu, a martorilor M.Donica și

S.Donica, acțiunilor organului de urmărire penală care a întocmit procesul-verbal din

26.11.2007, privind cercetarea la fața locului, probe care, analizate în ansamblu, nu

confirmă vinovăția inculpatului în cele ce i se incriminează.

Iar declarațiilor martorilor M.Donica și S.Donica, corect li s-a dat o apreciere

critică, pe motiv că aceștia sînt în relații ostile cu inculpatul, fiind cointeresați în darea

declarațiilor în defavoarea acestuia.

Astfel, Colegiul consideră că instanțele de fond just au conchis că de către organul

de urmărire penală nu au fost prezentate probe certe ce ar demonstra vinovăția

inculpatului V.Josan și săvîrșirea infracțiunii imputate, ce ar fi permis atragerea lui la

răspundere penală în strictă conformitate cu prevederile art.51 Cod penal, circumstanțe

care nu au fost lichidate în instanța de judecată și care s-au interpretat în favoarea

inculpatului.

Neacordul autorului recursului cu aprecierea acestora de către instanța de apel, nu

se încadrează în temeiurile de recurs, prevăzute de art.427 Cod de procedură penală.

Din textul deciziei rezultă că instanța de apel și-a motivat soluția adoptată în sensul

oferirii răspunsurilor la motivele apelului declarat de procuror. Autorul recursului nu

aduce careva argumente, care ar combate concluzia instanțelor de judecată, dimpotrivă

argumentele invocate de procuror în cererea de recurs ordinar repetă întocmai

argumentele expuse anterior în apel, la care instanța de apel deja a dat un răspuns motivat.

Instanța de recurs conchide că, instanțele de judecată corect au reținut în acest sens

prevederile art.8 și art.389 Cod de procedură penală, în aspectul că o hotărîre de

condamnare se adoptă numai în condiția în care vinovăția inculpatului în săvîrșirea

infracțiunii a fost confirmată prin ansamblu de probe cercetate de instanța de judecată, iar

concluziile despre vinovăția lui nu pot fi bazate pe presupuneri, aceasta urmează să se

bazeze pe probe exacte, cînd toate versiunile au fost verificate. Colegiul reține că ambele

instanțe de judecată au ținut seama de aceste prevederi legale, precum și de principiul că

toate îndoielile apărute și care nu pot fi înlăturate, se tratează în favoarea inculpatului și

3

au adoptat soluții întemeiate.

Astfel, decizia instanței de apel cuprinde fondul apelului, temeiurile de fapt și de

drept, precum și motivele adoptării soluției, ceea ce se încadrează în prevederile art.417

Cod de procedură penală.

Ca temei de casarea a deciziei instanței de apel recurentul a invocat și prevederile

art.427 alin.(1) pct.12) Cod de procedură penală, care stipulează că hotărîrile instanței de

apel pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de fond

și de apel, în cazul în care faptei săvîrșite i s-a dat o încadrare juridică greșită.

Colegiul penal constată că acest temei, pe care s-a bazat autorul recursului, nu

persistă în cauză, deoarece instanțele de judecată nu au făcut o altă încadrare juridică a

faptei decît acea sub care a fost pus sub învinuire V.Josan și au adoptat soluții de achitare

a acestuia pe motiv că fapta nu a fost săvîrșită de el.

Concomitent, urmează de evidențiat faptul că argumentele invocate în recursul

procurorului au fost deja obiect de judecare în instanța de apel, iar aceasta, respectînd

prevederile art.414 alin.(3) și art.417 alin.(1) pct.7) și 8) Cod de procedură penală, s-a

pronunțat argumentat asupra tuturor motivelor invocate în apel, iar careva noi argumente

în recurs procurorul nu a indicat.

În consecință, se apreciază că nu există temei legal pentru admiterea recursului

ordinar declarat de procuror și, potrivit legii, Colegiul penal conchide asupra

inadmisibilității acestuia, fiind vădit neîntemeiat.

penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar declarat de procurorul în Procuratura de nivelul

Curții de Apel Chișinău, Sergiu Brigai împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de

Apel Chișinău din 21 februarie 2013, în cauza penală în privința lui Josan Victor, ca fiind

vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 03 iulie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Nicolae Gordilă

4