1ra-565/2013 — Art. 186 alin. 4 CP

Examinat în prima instanță: 24.02.2012-12.06.2012

Examinat în instanța de apel: 20.08.2012-06.11.2012

Examinat în instanța de recurs: 06.04.2013-29.05.2013 CONSTATĂ : 1. Prin sentința Judecătoriei Botanica, mun. Chișinău din 12 iunie 2012, Mișin V.V. a fost condamnat în baza art. 186 alin. (4) Cod penal la 6 ani și 8 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. În temeiul art. 84 alin. (4) Cod penal i-a fost adăugată parțial pedeapsa stabilită prin sentința Judecătoriei Buiucani, mun. Chișinău din 23 ianuarie 2012, stabilindu-i pedeapsa definitivă pentru concurs de infracțiuni sub formă de închisoare pe un termen de 6 ani și 9 luni, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip închis. Acțiunea civilă a fost admisă integral, fiind dispusă încasarea de la Mișin V.V. în beneficiul ÎMS „Liftservice” a prejudiciului material în mărime de 64.505,10lei. 2. Potrivit sentinței, Mișin V.V., acționând în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, împreună cu cet. Ivanov O.G., prin deteriorarea lacătului au pătruns pe acoperișul blocului locativ, unde din camera mecanismelor a ascensorului, au sustras pe ascuns transformatoare de model „380/110V": - la 23 septembrie 2011, de pe acoperișul blocului locativ nr. 89 situat pe bd. Decebal, mun. Chișinău, scara 10, la prețul de 1700, 96 lei; - în perioada 04 noiembrie 2011 - 05 noiembrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 2 situat pe bd. Traian, mun. Chișinău, scara 1 și 3, la prețul de 3401, 92 lei. 1 Tot el, acționând în scopul sustragerii bunurilor altei persoane, prin deteriorarea lacătului au pătruns pe acoperișul blocului locativ, unde din camera mecanismelor a ascensorului, a sustras pe ascuns transformatoare de model „380/110V" și „220/24”: - la 13 septembrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 2 situat pe bd. Traian, mun. Chișinău, scara 1 și 3, la prețul 3401, 92 lei; - în perioada 23 septembrie 2011- 24 septembrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 19 situat pe bd. Decebal, mun. Chișinău, scara 1, 2, 5, 6, 7, 8; pe acoperișul blocului locativ nr. 48 situat pe str. Dimineții, mun. Chișinău, scara 3; pe acoperișul blocului locativ nr. 1 situat pe str. Titulescu, mun. Chișinău, scara 2 și 3, la prețul de 15308,64 lei; - la 12 septembrie 2011, în jurul orei 08.30, pe acoperișul blocului locativ nr. 1/1 situat pe bd. Traian, mun. Chișinău, scara 1, 2 și 3; pe acoperișul blocului locativ nr. 17/1 situat pe bd. Traian, mun. Chișinău, scara 2 și 4, în sumă totalî de 8504,8 lei; - în perioada 08 noiembrie 2011 – 09 noiembrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 35 situat pe str. Sarmisegetusa, mun. Chișinău, scara 1, la prețul de 2178,14 lei; - la 17 octombrie 2011, în jurul orei 06.00, la etajul tehnic al blocurilor locative nr. 96 situat pe str. Sarmisegetusa, mun. Chișinău, scara 1; nr. 14/2 situat pe str. Grădina Botanică, mun. Chișinău, scara 1 și 2; nr. 12 situat pe str. Grădina Botanică, mun. Chișinău, scara 2, la prețul 8202, 48 lei; - în perioada 29 octombrie 2011, ora 23.00 – 30 octombrie 2011, ora 06.00, la etajul tehnic al blocurilor locative nr. 1 situat pe bd. Dacia, mun. Chișinău, scara 1 și nr. 15 situat pe bd. Dacia, mun. Chișinău, scara 2, la prețul de 3000 lei; - la 25 septembrie 2011, în jurul orei 06.00, pe acoperișul blocului locativ nr. 25 situat pe bd. Dacia, mun. Chișinău, la prețul de 3401,92 lei; - la 18 octombrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 24 situat pe bd. Dacia, mun. Chișinău, scara 1 și 2, la prețul de 3401, 92 lei; - la 16 noiembrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 1 situat pe str. Titulescu, mun. Chișinău, scara 7, iar în perioada 19 noiembrie 2011 – 20 noiembrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 1 situat pe str. Titulescu, mun. Chișinău, scara 1, 2, 4 și 5 și la 24 noiembrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 1 situat pe str. Titulescu, mun. Chișinău, scara 6, la prețul 13068,84 lei; - în perioada 29 noiembrie 2011, ora 23.00 – 30 noiembrie 2011, ora 08.00, la etajul tehnic al blocului locativ nr. 15 situat pe str. Trandafirilor, mun. Chișinău, scara 1, la prețul de 1500 lei; - în perioada 09 noiembrie 2011 – 10 noiembrie 2011, pe acoperișul blocului locativ nr. 44 situat pe bd. Dacia, mun. Chișinău, scara 7 și 8, la prețul de 2536, 52 lei. Astfel, în perioada 11 septembrie 2011 – 30 noiembrie 2011 Mișin V.V. a sustras bunuri în valoare totală de 69.608,0 lei. 2 Acțiunile lui Mișin V. V. au fost calificate în baza art. 186 alin. (4) Cod Penal, adică -furtul, sustragerea pe ascuns a bunurilor altei persoane, prin pătrundere în încăpere, săvîrșite în proporții mari. 3. Împotriva sentinței a declarat apel inculpatul, care a solicitat casarea acesteia în partea laturii penale și civile, criticînd aplicarea pedepsei aspre și stabilirea sumei prejudiciului material cauzat exagerate, invocînd faptul că instanța de fond nu a ținut cont de faptul recunoașterii parțiale a vinei în cele încriminate, declarațiile date la urmărirea penală nu le susține integral, deoarece nu a comis toate furturile ce i-au fost încriminate, sentința fiind bazată doar pe declarațiile reprezentantului părții vătămate care nu corespund realității.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2012, a fost respins ca nefondat apelul inculpatului și menținută sentința fără modificări. În motivarea soluției adoptate, instanța de apel a reținut, că instanța de fond a stabilit în mod corect situația de fapt și vinovăția inculpatului, care a fost dovedită cu certitudine și fără echivoc, dând faptei săvârșite de Mișin V.V. încadrarea juridică corespunzătoare în baza materialului probator administrat. Inculpatul a recunoscut săvîrșirea furtului a transformatoarelor nu pe toate epizoadele, dar numai pe cele montate în blocurile locative situate în mun. Chișinău, pe strada: Grădina Botanică 14/2– un transformator; Dacia 44 - un transformator; Dacia 24 - un transformator; Dimineții 48 - un transformator. Fiind întrebat în instanța de judecată care a fost motivul că la 09.12.2011, a recunoscut și celelalte episoade de furt pe care în ședința de judecată le neagă, inculpatul a declarat că a fost sub influența drogurilor oferite de polițiști, pentru a recunoaște vina pe toate cazurile. Instanța de apel a constatat că în acest context instanța de fond just a reținut că, acțiunea de urmărire penală a fost efectuată cu respectarea legislației procesual penale, adică cu participarea apărătorului Gromovenco Vladimir. La capitolul determinării tipului șl măsurii de pedeapsă, în opinia instanței de apel, instanța de fond a ținut cont de prevederile art. 75-77 Cod penal adică, de caracterul și gradul prejudiciat al faptei săvârșite, și anume că, infracțiunea comisă de inculpat face parte din categoria infracțiunilor grave, de persoana celui vinovat, de rolul lui la săvârșirea infracțiunii, de circumstanțele cauzei care atenuează (recunoașterea parțială a vinovăției), ori agravează răspunderea (anterior a fost condamnat, antecedentul penal nu este stins), de influența pedepsei aplicate asupra corectării și reeducării vinovatului. Astfel, instanța de apel a constatat că prima instanța corect și întemeiat a considerat că, inculpatul poate fi corectat și reeducat doar izolîndu-1 de societate, deoarece fapta comisă de el prezintă un pericol sporit pentru cetățeni, cât și personalitatea sa este periculoasă, fiind anterior condamnat 3 pentru infracțiuni analogice careva concluzii în acest sens nu și-a făcut, ca urmare, fiindu-i aplicată o pedeapsă sub formă de închisoare. De asemenea, instanța de apel a reținut că prima instanță corect, întemeiat și legal s-a expus asupra măsurii preventive și acțiunii civile ce ține de prejudiciul material.

Decizia instanței de apel este atacată cu recurs de către avocatul Veaceslav Ropot în numele inculpatului, în care solicită casarea acesteia, cu remiterea cauzei la rejudecare în instanța de apel. Criticile formulate de recurent privesc, în esență temeiul de casare prevăzut la art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală: - pct. 1) - la examinarea cauzei atît în prima instanță cît și în cea de apel a fost admisă greșit în calitate de victimă ÎMS "Liftservice "; - pct. 6) - instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel, și anume: cu privire la admiterea sau respingerea cerinței de recalificare a faptei infracționale cu stabilirea unei pedepse mai blînde și în partea ce ține de pagubă materială care este neîntemeiat de exagerată.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului declarat, în raport cu materialele cauzei, Colegiul penal concluzionează inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit dispoziției art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală instanța de recurs, examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii instanței de apel, fără citarea părților, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în care constată că este vădit neîntemeiat. Colegiul constată că instanța de fond și de apel, în conformitate cu prevederile art. 101 Cod de procedură penală, au examinat complet și obiectiv probele administrate la dosar, verificându-le sub aspectul pertinenții și concludenții, atât pe cele obținute în procesul urmăririi penale cât și în cadrul ședințelor de judecată, cât ale apărării atât și ale acuzării, fapt ce face, ca concluzia despre vinovăția lui Mișin V.V. în comiterea infracțiunii prevăzute de art. 186 alin. (4) Cod Penal, să fie justă și întemeiată. Conținutul probelor și valoarea lor probatorie este analizată desfășurat și minuțios în textul hotărârii instanței de fond și a deciziei instanței de apel, și anume: declarațiile inculpatului Mișin V.V.; reprezentantului părții vătămate și părții civile, ÎMS „Liftservice" Caras Alexandru; martorilor Cenuș Liudmila, Știrbul Evghenii, Ștefanic Alexandr, Sclearenco Maria, Modnicov Igor; și prin probele materiale administrate la dosar. În recursul ordinar declarat de avocat, decizia recurată este criticată, prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 1) și 6) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală. Recurentul critică decizia recurată, invocînd, cazul de casare prevăzut în pct. 1) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură penală, în esență, pentru că: „nu au 4 fost respectate dispozițiile privind competența după calitatea persoanei”, din motivul admiterii eronate în proces în calitate de victimă a ÎMS "Liftservice”. Invocînd doctrina națională, Colegiul menționează că competența după calitatea persoanei este încălcată cînd instanța a încălcat prevederile legale potrivit cărora instanțele judecătorești au competența de a examina cauzele penale în raport cu calitatea făptuitorului. Se au în vedere: competența judecătoriei militare (art. 37 CPP) și competența Curții Supreme de Justiție (art. 39 pct. 1) CPP). Astfel, Colegiul constată temeiul de casare privind nerespectarea dispozițiilor privind competența după calitatea persoanei, nu este incident în cauză, deoarece recurentul, argumentînd acest temei, invocă calitatea necorespunzătoare a părții vătămate ÎMS "Liftservice", dar nu o eroare în care instanțele judecătorești au încălcat competența de a examina cauzele penale în raport cu calitatea făptuitorului. În același context, Colegiul reține că criticile de nelegalitate privind calitatea necorespunzătoare a părții vătămate, nu au fost invocate de către partea apărării, nici la etapa finisări urmăririi penale, nici în cadrul examinării cauzei în instanța de fond și de apel, acestea fiind invocate direct în faza procesuală a recursului, ce vine în contradicție cu prevederile art. 427 alin. (2) Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul consideră că motivul de recurs invocat direct în recurs nu poate fi supus analizei instanței de control judiciar. În viziunea instanței de recurs, nu este întemeiat nici motivul de critică întemeiat pe cazul de casare prevăzut în art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală, prin care se tinde la faptul că: „instanța de apel nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel”, deoarece instanța de apel nu a apreciat și nu s-a expus asupra Certificatului ÎMS "Liftservice" (f.d. 61-62, v. IV), privind mărimea prejudiciului material cauzat. Aici, Colegiul specifică, că temeiul invocat privind modul de apreciere a probelor, nu se încadrează în cele prevăzute de alin. (1) art. 427 Cod de procedură penală. Mai mult ca atît, aprecierea probelor ține de examinarea cauzei în fapt și în drept fie în instanța de fond, fie în instanța de apel, și dezacordul unei părți în acest sens nu echivalează cu o eroare ce ar da temei de casare a unei hotărâri de condamnare sau de achitare. Colegiul constată că este nefondată și cea de-a doua critică formulată de apărător, în sensul că, instanța de apel a ignorat cerința de recalificare a faptei infracționale din art. 186 alin. (4) în art. 186 alin. (2) Cod penal, deoarece atît instanța de fond cît și instanța de apel au făcut o analiză completă a tuturor probelor administrate în cele două faze ale procesului penal, inclusiv Certificatul ÎMS "Liftservice", stabilind fără echivoc vinovăția inculpatului sub aspectul comiterii infracțiunii prevăzute în art. 186 alin. (4) Cod penal, just argumentînd poziția adoptată, atît din punct de vedere a cercetării în ansamblu a circumstanțelor cauzei, cît și din punct de vedere a prevederilor legale, ce au dus 5 indubitabil la concluzia absenței a careva încălcări ce ar cade sub incidența noțiunii erori în cadrul procesului penal. Referitor la critica formulată de apărător, ce vizează stabilirea unei pedepse mai blînde, Colegiul apreciază că solicitarea dată nu se justifică în condițiile în care, pe de o parte, inculpatul nu a recunoscut integral vina pe toate epizoadele incriminate, și a încercat în cursul judecății să se exonereze parțial de răspundere pentru a-și diminua mărimea pedepsei,ceea ce este argumentat detaliat în decizia instanței de apel. Astfel, instanța de apel corect a reținut că instanța de fond legal s-a expus referitor la invocările inculpatului, privind constrângerea psihică, prin administrarea substanțelor narcotice de către colaboratorii de poliție în cadrul urmăririi penale pentru a recunoaște vina pe toate epizoadele comise, invocînd, existența la materialele cauzei a ordonanței procurorului în Procuratura Botanica, mun. Chișinău, Octavian Pavlovschi din 18.05.2012 privind refuzul în pornirea urmăririi penale, constatând că Mișin V.V. nu a fost influențat psihic în cadrul urmăririi penale și nici supus altor tratamente ilegale (f.d. 70 v. IV), această ordonanță fiind definitivă și altă probă contrarie nu a fost prezentată instanței. Pe de altă parte, schimbarea depozițiilor de către inculpat în ședința de judecată, potrivit cărora ultimul nu și-a recunoscut vina pe unele episoade, critic au fost apreciate de instanța de apel, ca având drept scop recalificarea acțiunilor sale din art. 186 alin. (4) în art. 186 alin. (2) Cod penal, pentru stabilirea unei pedepse penale mai blînde. Deci, Colegiul constată că, reieșind din cele relatate, instanța de apel corect a ajuns la concluzia că poziția dată a inculpatului este neîntemeiată și urmează a fi respinsă. Sub acest ultim aspect, instanța de recurs apreciază că, față de natura și gravitatea faptei comise, a circumstanțelor reale de săvîrșire a acesteia și a celor personale ale inculpatului, pedeapsa de 6 ani și 9 luni închisoare este aptă să conducă la realizarea scopurilor sancțiunii, contribuind la reeducarea inculpatului, la formarea unei atitudini pozitive a acestuia față de ordinea de drept, regulile de conviețuire socială și principiile morale. Rezumînd cele expuse, Colegiul constată că o hotărîre judecătorească este supusă casării, în temeiul art. 427 alin. (1) pct.6 Cod de procedură penală, cînd nu s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apel. Motivarea hotărârii pronunțate de instanța de judecată constituie o îndatorire care înlătură orice aspect discreționar în realizarea justiției. Colegiul constată că, în cauză, ambele instanțe – de fond și apel - și-au motivat hotărîrile pronunțate, reținînd o situație de fapt corectă, fundamentată pe toate probele administrate, care au fost evaluate corespunzător. De asemenea, instanța de apel, respectând prevederile art. 414 alin. (5) Cod de procedură penală, în hotărârea adoptată s-a pronunțat asupra tuturor motivelor invocate în apelul declarat. Astfel, lecturînd textul deciziei instanței de apel, se observă că aceasta a oferit răspunsuri la toate motivele apelului declarat. În fapt, decizia instanței de 6 apel corespunde tuturor prevederilor legii de procedură penală, ea fiind legală și întemeiată. Față de considerentele ce preced, Colegiul penal constată, că instanța de apel la examinarea apelului declarat a respectat cerințele art. 101, 414, 417 Cod de procedură penală, a răspuns la toate motivele invocate de apelant, în legătură cu ce nu se constată prezența a careva temei pentru recurs prevăzut de art. 427 alin. (1) pct. 6) Cod de procedură penală. Astfel, Colegiul conchide că temeiurile indicate de recurent nu sunt aplicabile din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea recursului, ca fiind vădit neîntemeiat.

În conformitate cu art. 431-432 CPP, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție, DECIDE Inadmisibilitatea recursului ordinar împotriva deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău din 06 noiembrie 2012, declarat de avocatul Veaceslav Ropot, în numele inculpatului Mișin Vitali Vladimir, ca vădit neîntemeiat. Decizia este irevocabilă, pronunțată la 29 mai 2013. Președinte Petru Ursache Judecători Nicolae Gordilă Ghenadie Nicolaev 7