1 ra-631/2013 — 186 alin. 2 CP

1 ra-631/2013 — 186 alin. 2 CP (Curtea Supremă de Justiție, 2013)

Dosarul 1ra-631/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

DDEECCIIZZIIEE

12 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Elena Covalenco și Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 26 decembrie 2012,

declarat de către inculpatul

Bocearov Andrei Oleg, născut la 09 iulie

1987, domiciliat în mun. Chișinău, str. Aeroport

2 ap. 5.

Date privind termenul de examinare a

cauzei:

12.06.2013.

C O N S T A T Ă :

inculpatul Bocearov A., a fost condamnat, în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal, stabilindu-i-se pedeapsa de 3 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

În baza art. 85 Cod penal, la pedeapsa stabilită s-a adăugat parțial pedeapsa

stabilită prin sentința Judecătoriei Botanica mun. Chișinău din 11 august 2011,

stabilindu-i-se pedeapsa definitivă de 6 ani închisoare, cu executarea pedepsei în

penitenciar de tip închis.

Dispusă încasarea de la inculpatul Bocearov A., în beneficiul părții vătămate

Crudu N., a prejudiciului material în sumă totală de 1200 lei.

administrat în cauză, a reținut că în perioada de timp din 16.05.2011, orele 19.00,

până la 17.05.2011, orele 07.30, inculpatul Bocearov A., aflându-se pe bd. Dacia

nr. 60/8, mun. Chișinău, urmărind scopul sustragerii bunurilor altei persoane,

deteriorând ușa, a pătruns in depozitul din piața „Roada Gliei", de unde a sustras pe

ascuns un cântar electronic, cauzând astfel părții vătămate Crudu N. un prejudiciu

material considerabil.

Acțiunile respective, au fost încadrate în baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod

penal.

Bocearov A., prin care a solicitat casarea sentinței, rejudecarea cauzei în modul

1

stabilit pentru prima instanță și pronunțarea unei noi hotărâri, potrivit căreia să-i fie

aplicată o pedeapsă mai blândă, non-privativă de libertate, pe motiv că nu este de

acord cu pedeapsa numită și dorește încheierea unui acord de împăcare cu partea

vătămată.

2012, a fost admis parțial apelul inculpatului, casată sentința în partea stabilirii

pedepsei definitive, potrivit căreia, Bocearov A. a fost condamnat în baza art. 186

alin. (2) lit. c), d) Cod penal, stabilindu-i-se, conform prevederilor art. 84 alin. (4)

Cod penal prin cumul parțial al pedepselor aplicate, i s-a stabilit pedeapsa

definitivă de 5 ani 6 luni închisoare, cu executarea pedepsei în penitenciar de tip

închis.

fond, în baza probelor legal administrate și verificate în ședința de judecată, le-a dat

o apreciere justă potrivit art. 101 Cod de procedură penală din punct de vedere al

pertinenței, utilității, concludenței, veridicității lor; a stabilit cu certitudine toate

aspectele de fapt și de drept și just a calificat acțiunile inculpatului Bocearov A. în

baza art. 186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal și, ținând cont de caracterul și gravitatea

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul, personalitatea vinovatului, circumstanțele

atenuante și cele agravante, circumstanțele cauzei, instanța de apel a conchis că,

instanța de fond corect i-a aplicat inculpatului pedeapsa sub formă de închisoare,

însă incorect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, deoarece fapta în cauză a fost

comisă până la pronunțarea sentinței Judecătoriei Botanica din 11 august 2011, prin

care i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru comiterea infracțiunii

prevăzute de art. 187 alin. (2) lit. f) Cod penal.

Colegiul penal a menționat faptul că, potrivit recomandărilor Colegiului

penal al Curții Supreme de Justiție, împăcarea părților la etapa apelului nu se

admite.

Bocearov A, în temeiul prevăzut de art. 427 alin.(1) pct. 5), 10) Cod de procedură

penală, prin care a solicitat casarea acesteia, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei

noi hotărâri, prin care: „să fie aplicată o pedeapsă mai blândă”, pe motiv că

instanțele de fond nu au luat în considerație faptul că inculpatul, a intenționat

asupra reparării integrale a prejudiciului cauzat părții vătămate și încheierea unui

acord de împăcare cu aceasta, cât și faptul că, a contribuit activ în cadrul urmăririi

penale la stabilirea adevărului.

materialelor cauzei și motivelor invocate, Colegiul penal concluzionează că, acesta

urmează a fi declarat inadmisibil din următoarele considerente.

Conform prevederilor art. 424 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța de

recurs examinează cauza numai în limitele temeiurilor prevăzute în art. 427 Cod de

procedură penală, care în mod obligatoriu trebuie să fie invocate de recurent.

Potrivit art. 427 alin. (1) Cod de procedură penală, hotărârile instanței de apel,

pot fi supuse recursului pentru a repara erorile de drept comise de instanțele de

fond și de apel doar în temeiurile prevăzute de lege.

Conform art. 432 alin. (2) pct. 4) Cod de procedură penală, instanța de recurs

examinând admisibilitatea în principiu a recursului declarat împotriva hotărârii

2

instanței de apel, este în drept să decidă asupra inadmisibilității acestuia în cazul în

care constată că este vădit neîntemeiat.

În pct. 18 din Hotărârea Plenului CSJ a RM nr. 9 din 30.X.2009 „Cu privire

la judecarea recursului ordinar în cauza penală”, este atenționat că instanța de

recurs controlează dacă s-a aplicat corect dreptul față de faptele constatate de către

instanța de apel și dacă faptele au fost constatate respectându-se normele de drept

material sau procesual.

Sub acest aspect Colegiul penal, atestă că, instanța de apel la judecarea

cauzei în ordine de apel nu a comis careva erori de drept.

Colegiul penal, reține că, instanțele de judecată, verificând probele

administrate legal de către organul de urmărire penală și verificate în ședințele de

judecată, cu respectarea prevederilor art. 100 alin. (4) Cod de procedură penală, le-

au dat o apreciere justă potrivit art. 101 CPP, din punct de vedere al pertinenței,

utilității, concludenții, veridicității și coroborării reciproce, stabilind cu certitudine

toate aspectele de fapt și de drept, astfel ajungând la concluzia corectă cu privire la

vinovăția în comiterea, de către Bocearov A. a infracțiunii prevăzute de art. art.

186 alin. (2) lit. c), d) Cod penal, fiindu-i aplicată o pedeapsă privativă de libertate.

Recurentul consideră decizia instanței de apel neîntemeiată numai în partea

stabilirii pedepsei, doar prin prisma temeiului de casare prevăzut la pct. 5) și pct.

10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură penală, deci, calificarea acțiunilor

inculpatului ne fiind contestate, astfel în privința calificării acțiunilor inculpatului

Bocearov A. în baza art. 186 alin. (2), lit. c), d) Cod penal, instanța de recurs nu se

va expune, luând în considerație că criticile formulate de autorul recursului, nu au

nici o tangență cu recunoașterea inculpatului vinovat de săvârșirea infracțiunii

imputate.

Astfel, decizia recurată de inculpatul Bocearov A, este criticată prin prisma

temeiului de casare prevăzut la pct. 5) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură

penală, invocând drept argument faptul că: ”… a avut intenția de a încheia un

acord de împăcare cu partea vătămată și de a-i restitui prejudiciul cauzat, însa

aceasta nu s-a prezentat la judecarea cauzei în instanța de fond și cea de apel.”

Analizând temeiul de casare menționat, Colegiul reține că, o hotărâre

judecătorească este supusă casării, în temeiul acestui punct când cauza a fost

judecată în primă instanță sau în apel fără citarea legală a unei părți sau care, legal

citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta și de a înștiința instanța despre

această imposibilitate.

Instanța de recurs, consideră că argumentul nominalizat nu poate fi obiectul

discuției deoarece, potrivit art. 412 alin. (5) Cod de procedură penală,

neprezentarea părților legal citate în instanța de apel nu împiedică examinarea

cauzei.

De asemenea, potrivit art. 109 alin. (2) Cod penal, împăcarea este personală și

produce efecte juridice din momentul pornirii urmăririi penale și până la retragerea

completului de judecată pentru deliberare.

În sensul acestui articol, acordul de împăcare trebuie să fie explicit, expres, iar

nu dedus din anumite împrejurări și trebuie să includă angajamentele asumate de

părți, modalitățile și termenele de realizare a acestora. Mai mult, împăcarea poate

avea loc doar dacă ambele părți (făptuitorul și persoana vătămată ori reprezentanții

ei legali) consimt liber acest fapt.

3

Raportând prevederile normei date la situația în cauză, Colegiul penal

conchide că temeiurile prevăzute în pct. 5) alin. (1) art. 427 Cod de procedură

penală nu și-au găsit confirmare, iar argumentele recursului contravin materialelor

de fapt ale cauzei.

Cu referire la invocarea de către recurent a faptului precum că: ”a avut

intenția de a încheia un acord de împăcare cu partea vătămată și de a-i restitui

prejudiciul cauzat, însa aceasta nu s-a prezentat la judecarea cauzei în instanța de

fond și cea de apel.”, Colegiul reține că, în cadrul cercetării cauzei în instanța de

fond, inculpatul Bocearov A. a declarat că nu recunoaște vina în comiterea

infracțiunii susținând că este nevinovat (f.d. 87- 88) și careva cereri în vederea

încheierii unui acord de împăcare inculpatul nu a înaintat. Lipsa intenției

inculpatului de a recupera prejudiciul cauzat și de a încheia un acord de împăcare s-

a confirmat și prin declarațiile părții vătămate Crudu N. depuse, în instanța de fond

(f.d. 85).

În acelaș context, în cadrul examinării cauzei în instanța de apel, inculpatul

Bocearov A. a declarat că : „Nu am avut ocazia de a mă împăca cu partea

vătămată și nici nu am încercat împăcarea cu partea vătămată la examinarea

cauzei în prima instanță.” (f.d. 147).

Totodată, Colegiul reține că potrivit prevederilor art. 230 Cod de procedură

penală, termene în procesul penal sînt intervale de timp în cadrul cărora sau după

expirarea cărora pot fi efectuate acțiuni procesuale conform prevederilor

prezentului cod. În cazul în care pentru exercitarea unui drept procesual este

prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune pierderea dreptului

procesual și nulitatea actului efectuat peste termen. Dacă o măsură procesuală nu

poate fi luată decât pe un termen prevăzut de lege, expirarea acestuia impune

încetarea efectului acestei măsuri.

În sensul acestui articol, Colegiul conchide că, acordul de împăcare trebuia să

intervină cel târziu până la retragerea completului de judecată pentru deliberare.

Înculpatul Bocearov A, a criticat decizia instanței de apel și prin prisma

temeiului de casare prevăzut la pct. 10) alin. (1) ale art. 427 Cod de procedură

penală.

Colegiul apreciază acest argument ca fiind neîntemeiat, pe motiv că instanța

de apel just a stabilit că, la aplicarea pedepsei definitive inculpatului, instanța de

fond incorect a aplicat prevederile art. 85 Cod penal, deoarece fapta în cauză a fost

comisă până la pronunțarea sentinței Judecătoriei Botanica din 11.08.2011 prin care

i-a fost stabilită pedeapsa de 4 ani închisoare.

Totodată Colegiul a statutat că instanța de apel, corect a analizat gravitatea

infracțiunii săvârșite, motivul și scopul acesteia, personalitatea vinovatului,

circumstanțele atenuante și cele agravante și a apreciat just influența pedepsei

aplicate asupra corectării, reeducării vinovatului, precum și prevenirea săvârșirii de

noi infracțiuni, stabilindu-i în baza art. 84 alin. (4) Cod penal, pedeapsa definitivă,

în formă de închisoare pe un termen de 5 ani 6 luni, cu executare acesteia în

penitenciar de tip închis.

Colegiul constată că, pedeapsa definitivă, astfel cum a fost individualizată de

instanța de apel, corespunde atât principiului proporționalității, cât ș i scopului

prevăzut în art. 61 Cod penal, și se apreciază ca dozată corespunzător atât

cuantumul, cât ș i modalitatea de executare a pedepsei aplicate.

4

Din conținutul deciziei instanței de apel, este vădit că, hotărârea adoptată la

capitolul stabilirii categoriei și termenului pedepsei, cuprinde motivele pe care se

întemeiază soluția.

Din acest punct de vedere Colegiul conchide că, de fapt, în cauză nu s-a

comis eroarea de drept prevăzută în pct. 10) alin. (1) al art. 427 Cod de procedură

penală la care face referință recurentul, deci, nu persistă temeiul de casare a soluției

adoptate, pedeapsa inculpatului fiind aplicată de către instanța de apel în limitele

legii.

Față de considerentele ce preced, Colegiul penal constată, că instanța de apel, la

examinarea apelului declarat, a respectat cerințele art. 101, 414, 417 Cod de

procedură penală, în legătură cu ce nu se constată prezența temeiurile prevăzut de

art. 427 alin. (1) pct. 5), pct. 10) Cod de procedură penală.

Rezumând din cele expuse, Colegiul conchide că, temeiul prevăzut de pct. 5)

și pct. 10) alin. 1) art. 427 Cod de procedură penală la care indică autorul

recursului, nu este aplicabil din punct de vedere al prezenței erorilor de drept, care

ar fi temei de implicare a instanței de recurs în sensul casării deciziei instanței de

apel și potrivit legii, se impune inadmisibilitatea acestuia, ca fiind vădit

neîntemeiat.

Potrivit art. 24 alin. (2) Cod de procedură penală, instanța judecătorească nu

este organ de urmărire penală, nu se manifestă în favoarea acuzării sau a apărării și

nu exprimă alte interese decât interesele legii.

Prin urmare, odată ce recursul de pe rol, este vădit neîntemeiat, el urmează a fi

declarat inadmisibil.

penală, Colegiul penal -

D E C I D E:

Inadmisibilitatea recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău, din 26 decembrie 2012, declarat de către inculpatul

Bocearov A., ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă, pronunțată integral la 19 iunie 2013.

Președinte /semnat/ Petru Ursache

Judecători /semnat/ Elena Covalenco

/semnat/ Iurie Diaconu

Copia corespunde originalului.

Judecător Petru Ursache

5

Dosarul 1ra-631/2013

CC UU RR TT EE AA SS UU PP RR EE MM ĂĂ DD EE JJ UU SS TT II ȚȚ II EE

DDEECCIIZZIIEE

DDIISSPPOOZZIITTIIVV

12 iunie 2013 mun. Chișinău

Colegiul penal în următoarea componență:

Președinte – Petru Ursache,

Judecători – Elena Covalenco și Iurie Diaconu,

examinând admisibilitatea în principiu a recursului ordinar, împotriva

deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Chișinău, din 26 decembrie 2012,

declarat de către inculpatul

Bocearov Andrei Oleg, născut la 09 iulie

1987, domiciliat în mun. Chișinău, str. Aeroport

2 ap. 5.

Date privind termenul de examinare a

cauzei:

12.06.2013.

În conformitate cu prevederile art. 431, 432 alin. (1), (2) pct. 4), alin. (3) Cod

de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție,

D E C I D E :

Inadmisibilitatea recursului ordinar, împotriva deciziei Colegiului penal al

Curții de Apel Chișinău, din 26 decembrie 2012, declarat de către inculpatul

Bocearov Andrei, ca fiind vădit neîntemeiat.

Decizia este irevocabilă.

Decizia motivată se va pronunța la 19 iunie 2013.

Președinte Petru Ursache

Judecători Elena Covalenco

Iurie Diaconu

6