4-1re-157/2013 — art. 287 alin. 1
- Instanță
- Curtea Supremă de Justiție
- Obiect
- art. 287 alin. 1
- Temei legal
- CP
4-1re-157/2013 — art. 287 alin. 1 (Curtea Supremă de Justiție, 2013)
Dosarul nr.4-1re-157/13
Curtea Supremă de Justiție
D E C I Z I E
13 iunie 2013 mun. Chișinău
Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție în componența:
Președinte –Constantin Gurschi,
Judecători - Timofti Vladimir, Covalenco Elena, Nicolaev Ghenadie, Alerguș
Constantin
examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare declarat de
condamnatul Dedov Valentin, precum și de avocatul Butescu Tudor în numele
condamnatului Dedov Valentin, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 19
aprilie 2012, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 19 iunie 2012
și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2012, în
cauza penală privindu-l pe
Dedov Valentin Ion, născut la 17 aprilie 1961,
originar și locuitor al s. Taraclia, r-nul Căușeni.
Datele referitoare la termenul de examinarea a
cauzei:
13 ianuarie 2012 – 19 aprilie 2012(prima instanță)
07 mai 2012 – 19 iunie 2012 (instanța de recurs
ordinar).
CONSTATĂ:
Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 19 aprilie 2012, adoptată în
procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Dedov Valentin a fost condamnat
în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 200 ore muncă neremunerată în folosul
comunității.
Acțiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă parțial, încasîndu-
se de la Dedov Valentin în beneficiul părții vătămate, Ceban Natalia, suma de
10.000 lei, iar în partea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca
asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască în instanța civilă.
Potrivit sentinței s-a stabilit, că Dedov Valentin se învinuiește, că la 14
martie 2011, în jurul orelor 0800, aflîndu-se în s. Taraclia, r-1 Căușeni, întîlnindu-se
pe drum cu fiica sa, Dedov Alexandra, și auzind de la ultima, că ea în incinta
liceului Ștefan cel Mare și Sfânt din s. Taraclia a avut un conflict cu locuitoarea
aceluiași sat - Ceban Natalia, ducîndu-se în incinta liceului nominalizat, întîlnind-o
pe Ceban Natalia, în prezența a mai multor persoane, încălcînd grosolan ordinea
1
publică, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, a maltratat-o pe ultima, cauzîndu-i
astfel dureri fizice.
Sentința a fost atacată cu recurs de inculpatul Dedov V., prin care s-a
solicitat casarea acesteia în partea încasării prejudiciului moral, rejudecarea cauzei
și pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii civile în această latură, din
considerentul că concluziile instanței de judecată referitor la încasarea prejudiciului
moral vin în contradicție cu circumstanțele de fapt ale cauzei penale, deoarece
părții vătămate nu i-au fost cauzate leziuni corporale iar suferințele fizice și psihice
ale ultimei nu corespund cu echivalentul bănesc, pe care instanța de judecată 1-a
încasat.
3.1. În recursul declarat de partea vătămată, Ceban N., s-a solicitat casarea
parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care
inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii
civile, invocînd că prin acțiunile sale, Dedov V. i-a cauzat un prejudiciu moral
enorm.
Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 19 iunie 2012,
au fost admise recursurile declarate de inculpatul Dedov V. și de partea vătămată,
Ceban N., casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit
modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dedov Valentin a fost condamnat
în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 200 ore muncă neremunerată în folosul
comunității.
Acțiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă parțial, încasîndu-
se de la Dedov Valentin în beneficiul părții vătămate, Ceban Natalia, suma de
10.000 lei, în rest pretenția morală a fost respinsă; iar în partea prejudiciului
material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor
cuvenite să hotărască în instanța civilă.
În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că instanța de fond ,
urma să-și întemeieze motivația descriptivă a sentinței privind constatarea faptei
infracționale comise de către inculpat în baza materialelor cauzei, și anume că
cauza a fost examinată în baza procedurii speciale a acordului de recunoaștere a
vinovăției de către inculpat, care în cadrul ședinței instanței de recurs a menționat
că-și recunoaște vinovăția în cele comise.
Referitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Ceban Natalia,
privind încasarea prejudiciului material în mărime de 6400 lei, instanța de recurs a
admis-o în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască
instanța civilă, din motiv că partea vătămată a fost nevoită să se adreseze la medic,
a urmat și urmează cursuri de tratament, a suportat cheltuieli legate de recuperarea
sănătății, însă în ședința de judecată nu a prezentat probe în confirmarea sumei
concrete a cheltuielilor suportate; iar referitor la acțiunea civilă privind încasarea
prejudiciului moral - instanța de recurs a decis de a o admite parțial, deoarece părții
vătămate i-au fost cauzate dureri fizice, leziuni corporale fiindu-i cauzate în
2
perioada cînd era însărcinată, circumstanță care urmează a fi considerată ca
agravantă, necătînd la faptul dacă a survenit sau nu întreruperea sarcinii și/sau
pierderea fătului.
În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile
judecătorești au devenit irevocabile.
Decizia instanței de recurs a fost atacată cu recurs în anulare la 07
septembrie și 19 septembrie 2012 de către condamnatul Dedov V., prin care s-a
solicitat casarea hotărîrilor judecătorești în partea încasării prejudiciului moral,
rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă acțiunea
civilă în această parte, sau remiterea cauzei la o nouă examinare, invocînd că părții
vătămate Ceban Natalia nu i-a cauzat leziuni corporale; consideră ca ambele
instanțe de judecată, la determinarea încasării și mărimii compensației pentru
prejudiciul moral, urmau să ia în considerație nu numai aprecierea subiectivă
privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, dar și
datele obiective care certifică acest fapt.
Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie
2012 s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnat,
deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.
Hotărîrile nominalizate au fost atacate cu recurs în anulare repetat la 19
februarie 2013, 13 martie 2013 și 24 aprilie 2013 de către avocatul Butescu T. în
numele condamnatului Dedov V., precum și de condamnat, prin care s-a solicitat
casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei în Judecătoria Căușeni, într-un
alt complet de judecată, invocînd că cuantumul prejudiciului moral stabilit de către
instanțele de judecată este prea mare, deoarece Dedov V. nu a maltratat-o pe partea
vătămată, nu i-a cauzat careva dureri fizice sau psihice; partea vătămată nu era
însărcinată la momentul comiterii infracțiunii, mai mult ca atît, ea avea un
comportament provocator, numindu-l cu cuvinte necenzurate pe condamnat.
Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare cu
suplimentele la el, în raport cu materialele cauzei și argumentele invocate, Colegiul
penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente.
Potrivit art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală (red. 05.04.2012), recursul
în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în
prezentul articol sau este declarat repetat.
Astfel, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală (red. 05.04.2012),
hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor
de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul
procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a
Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea
cererii.
Colegiul penal ține să menționeze, că în speța dată nu se invocă și nu se
evidențiază careva viciu fundamental, care ar fi afectat hotărîrea atacată în cadrul
procedurii precedente, de asemenea nu sunt prezentate acte veridice că Guvernul
Republicii Moldova a fost informat de către Curtea Europeană a Drepturilor
Omului despre depunerea a careva cereri în privința lui Dedov V.
Mai mult, din materialele cauzei rezultă, că recursul în anulare declarat de
către avocatul Butescu T. în numele condamnatului Dedov V., precum și de
3
condamnat, este repetat, recurenții invocă aceleași motive ca și în recursul declarat
anterior de Dedov V., asupra căruia Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
din 28 noiembrie 2012 (f.d. 123-128) deja s-a expus.
Astfel, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. (2) Cod de procedură
penală (red. 05.04.2012), recursul în anulare cu suplimentele la el, este inadmisibil,
ca fiind repetat.
Totodată, Colegiul penal mai invocă, că potrivit jurisprudenței Curții
Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței
dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca,
atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni,
constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs
România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra
faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri
judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată
și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme
trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu
pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs
deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi
drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată
doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor
fundamentale și obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16
ianuarie 2007).
În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (2), 456 Cod de procedură
penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție
D E C I D E :
Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Dedov
Valentin, precum și de avocatul Butescu Tudor în numele condamnatului Dedov
Valentin, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 19 aprilie 2012, deciziei
Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 19 iunie 2012 și deciziei Colegiului
penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2012, în cauza penală
privindu-l pe Dedov Valentin Ion, fiind declarat repetat.
Decizia este irevocabilă.
Pronunțată integral la 20 iunie 2013.
Președinte (semnătura) Gurschi Constantin
Judecători (semnătura) Timofti Vladimir
(semnătura) Covalenco Elena
(semnătura) Nicolaev Ghenadie
(semnătura) Alerguș Constantin
Copia corespunde originalului Timofti Vladimir
4