4-1re-157/2013 — art. 287 alin. 1

Prin sentința Judecătoriei Căușeni din 19 aprilie 2012, adoptată în procedura acordului de recunoaștere a vinovăției, Dedov Valentin a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Acțiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă parțial, încasîndu- se de la Dedov Valentin în beneficiul părții vătămate, Ceban Natalia, suma de 10.000 lei, iar în partea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască în instanța civilă.

Potrivit sentinței s-a stabilit, că Dedov Valentin se învinuiește, că la 14 martie 2011, în jurul orelor 0800, aflîndu-se în s. Taraclia, r-1 Căușeni, întîlnindu-se pe drum cu fiica sa, Dedov Alexandra, și auzind de la ultima, că ea în incinta liceului Ștefan cel Mare și Sfânt din s. Taraclia a avut un conflict cu locuitoarea aceluiași sat - Ceban Natalia, ducîndu-se în incinta liceului nominalizat, întîlnind-o pe Ceban Natalia, în prezența a mai multor persoane, încălcînd grosolan ordinea 1 publică, exprimîndu-se cu cuvinte necenzurate, a maltratat-o pe ultima, cauzîndu-i astfel dureri fizice.

Sentința a fost atacată cu recurs de inculpatul Dedov V., prin care s-a solicitat casarea acesteia în partea încasării prejudiciului moral, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri de respingere a acțiunii civile în această latură, din considerentul că concluziile instanței de judecată referitor la încasarea prejudiciului moral vin în contradicție cu circumstanțele de fapt ale cauzei penale, deoarece părții vătămate nu i-au fost cauzate leziuni corporale iar suferințele fizice și psihice ale ultimei nu corespund cu echivalentul bănesc, pe care instanța de judecată 1-a încasat. 3.1. În recursul declarat de partea vătămată, Ceban N., s-a solicitat casarea parțială a sentinței, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi hotărîri, prin care inculpatului să-i fie stabilită o pedeapsă mai aspră, cu admiterea integrală a acțiunii civile, invocînd că prin acțiunile sale, Dedov V. i-a cauzat un prejudiciu moral enorm.

Prin decizia Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 19 iunie 2012, au fost admise recursurile declarate de inculpatul Dedov V. și de partea vătămată, Ceban N., casată sentința, rejudecată cauza și pronunțată o nouă hotărîre potrivit modului stabilit pentru prima instanță, prin care Dedov Valentin a fost condamnat în baza art. 287 alin. (1) Cod penal la 200 ore muncă neremunerată în folosul comunității. Acțiunea civilă în partea prejudiciului moral a fost admisă parțial, încasîndu- se de la Dedov Valentin în beneficiul părții vătămate, Ceban Natalia, suma de 10.000 lei, în rest pretenția morală a fost respinsă; iar în partea prejudiciului material a fost admisă în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite să hotărască în instanța civilă. În motivarea soluției adoptate, instanța de recurs a indicat că instanța de fond , urma să-și întemeieze motivația descriptivă a sentinței privind constatarea faptei infracționale comise de către inculpat în baza materialelor cauzei, și anume că cauza a fost examinată în baza procedurii speciale a acordului de recunoaștere a vinovăției de către inculpat, care în cadrul ședinței instanței de recurs a menționat că-și recunoaște vinovăția în cele comise. Referitor la acțiunea civilă înaintată de partea vătămată, Ceban Natalia, privind încasarea prejudiciului material în mărime de 6400 lei, instanța de recurs a admis-o în principiu, urmînd ca asupra cuantumului despăgubirilor să hotărască instanța civilă, din motiv că partea vătămată a fost nevoită să se adreseze la medic, a urmat și urmează cursuri de tratament, a suportat cheltuieli legate de recuperarea sănătății, însă în ședința de judecată nu a prezentat probe în confirmarea sumei concrete a cheltuielilor suportate; iar referitor la acțiunea civilă privind încasarea prejudiciului moral - instanța de recurs a decis de a o admite parțial, deoarece părții vătămate i-au fost cauzate dureri fizice, leziuni corporale fiindu-i cauzate în 2 perioada cînd era însărcinată, circumstanță care urmează a fi considerată ca agravantă, necătînd la faptul dacă a survenit sau nu întreruperea sarcinii și/sau pierderea fătului.

În virtutea prevederilor art. 466 Cod de procedură penală, hotărîrile judecătorești au devenit irevocabile.

Decizia instanței de recurs a fost atacată cu recurs în anulare la 07 septembrie și 19 septembrie 2012 de către condamnatul Dedov V., prin care s-a solicitat casarea hotărîrilor judecătorești în partea încasării prejudiciului moral, rejudecarea cauzei și pronunțarea unei noi decizii prin care să fie respinsă acțiunea civilă în această parte, sau remiterea cauzei la o nouă examinare, invocînd că părții vătămate Ceban Natalia nu i-a cauzat leziuni corporale; consideră ca ambele instanțe de judecată, la determinarea încasării și mărimii compensației pentru prejudiciul moral, urmau să ia în considerație nu numai aprecierea subiectivă privind gravitatea cauzării suferințelor psihice sau fizice părții vătămate, dar și datele obiective care certifică acest fapt.

Prin decizia Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2012 s-a dispus inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnat, deoarece nu îndeplinește cerințele de formă și conținut.

Hotărîrile nominalizate au fost atacate cu recurs în anulare repetat la 19 februarie 2013, 13 martie 2013 și 24 aprilie 2013 de către avocatul Butescu T. în numele condamnatului Dedov V., precum și de condamnat, prin care s-a solicitat casarea acestora, cu dispunerea rejudecării cauzei în Judecătoria Căușeni, într-un alt complet de judecată, invocînd că cuantumul prejudiciului moral stabilit de către instanțele de judecată este prea mare, deoarece Dedov V. nu a maltratat-o pe partea vătămată, nu i-a cauzat careva dureri fizice sau psihice; partea vătămată nu era însărcinată la momentul comiterii infracțiunii, mai mult ca atît, ea avea un comportament provocator, numindu-l cu cuvinte necenzurate pe condamnat.

Examinînd admisibilitatea în principiu a recursului în anulare cu suplimentele la el, în raport cu materialele cauzei și argumentele invocate, Colegiul penal decide inadmisibilitatea acestuia din următoarele considerente. Potrivit art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală (red. 05.04.2012), recursul în anulare este inadmisibil dacă nu se întemeiază pe motivele prevăzute în prezentul articol sau este declarat repetat. Astfel, conform art. 453 alin. (1) Cod de procedură penală (red. 05.04.2012), hotărîrile irevocabile pot fi atacate cu recurs în anulare în scopul reparării erorilor de drept comise la judecarea cauzei, în cazul în care un viciu fundamental în cadrul procedurii precedente a afectat hotărîrea atacată, inclusiv cînd Curtea Europeană a Drepturilor Omului informează Guvernul Republicii Moldova despre depunerea cererii. Colegiul penal ține să menționeze, că în speța dată nu se invocă și nu se evidențiază careva viciu fundamental, care ar fi afectat hotărîrea atacată în cadrul procedurii precedente, de asemenea nu sunt prezentate acte veridice că Guvernul Republicii Moldova a fost informat de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului despre depunerea a careva cereri în privința lui Dedov V. Mai mult, din materialele cauzei rezultă, că recursul în anulare declarat de către avocatul Butescu T. în numele condamnatului Dedov V., precum și de 3 condamnat, este repetat, recurenții invocă aceleași motive ca și în recursul declarat anterior de Dedov V., asupra căruia Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2012 (f.d. 123-128) deja s-a expus. Astfel, în conformitate cu prevederile art. 453 alin. (2) Cod de procedură penală (red. 05.04.2012), recursul în anulare cu suplimentele la el, este inadmisibil, ca fiind repetat. Totodată, Colegiul penal mai invocă, că potrivit jurisprudenței Curții Europene a Drepturilor Omului, unul din aspectele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care cere, “inter alia”, ca, atunci cînd instanțele judecătorești dau o apreciere finală unei chestiuni, constatarea lor să nu mai poată fi pusă în discuție (a se vedea cazul Brumărescu vs România, Nr.28342/95&62, 28 octombrie 1999). Acest principiu insistă asupra faptului că nici o parte la proces nu este în drept să solicite revizuirea unei hotărîri judecătorești definitive și executorii doar în scopul reluării procesului de judecată și al unei noi soluționări a cauzei. Competența de revizuire a instanțelor supreme trebuie exercitată pentru a corecta erorile de drept și omisiunile justiției, și nu pentru a efectua o reexaminare a cauzei. Revizuirea nu trebuie tratată ca un recurs deghizat și nici existența a două păreri asupra aceleiași probleme nu poate servi drept temei pentru reexaminare. O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar în cazul în care reexaminarea este necesară în virtutea circumstanțelor fundamentale și obligatorii (a se vedea cazul Bujnița vs Moldova, Nr.36492/02, 16 ianuarie 2007).

În conformitate cu prevederile art. 453 alin. (2), 456 Cod de procedură penală, Colegiul penal al Curții Supreme de Justiție D E C I D E : Inadmisibilitatea recursului în anulare declarat de condamnatul Dedov Valentin, precum și de avocatul Butescu Tudor în numele condamnatului Dedov Valentin, împotriva sentinței Judecătoriei Căușeni din 19 aprilie 2012, deciziei Colegiului penal al Curții de Apel Bender din 19 iunie 2012 și deciziei Colegiului penal al Curții Supreme de Justiție din 28 noiembrie 2012, în cauza penală privindu-l pe Dedov Valentin Ion, fiind declarat repetat. Decizia este irevocabilă. Pronunțată integral la 20 iunie 2013. Președinte (semnătura) Gurschi Constantin Judecători (semnătura) Timofti Vladimir (semnătura) Covalenco Elena (semnătura) Nicolaev Ghenadie (semnătura) Alerguș Constantin Copia corespunde originalului Timofti Vladimir 4